Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-02-05 / nr. 11
in viitoriu creștinii sa nu aiba a se plânge de de negare de dreptate. Unu altu punctu care unu remediu arginte este arendarea contributiuniloru. Deja hatti-sierifulu dela 1839, vorbindu de acesta sistema, se esprima in următorii termini: „Unu obiceiu funestu se afla inca in fiintia, desi nu póte avea decâtu consecintie desastrese; acestea e concesiunile venale cunoscute sub numirea de ikizamu.“ In acesta sistema, administratiunea civila si financiara dintr’o localitate este lasata arbitrariului unui singura omu, adeca uneori mânii de feru a pasiunilor celoru mai violente si celoru mai lacome. Si batu-humarumulu dela 1856 cuprinde ceea ce urmeza: „Se va avisa la mijlócele cele mai grabnice si mai energice spre a corige abusurile in perceperea impositeloru, mai cu sema in a dijmeloru. "Sistem’a perceperei directe va fi, succesivii si indata ce se va putea, substituita regimului de arendări, in tóte ramurile venituriloru statului.“ Cu tóte aceste declaratiuni formale, sistem’a arendarei este inca in vigore in tóta intinderea ei. Astadi sublim’a Porta face sa se antreve dia reforme in acesta directiune, dara fara sa preciseze ceva. Firmanulu deja 12 Decembre califica din nou de anormalu regimulu perceperei contributiuniloru actualmente in vigóre. Ordona a se cauta unu modu pentru unificarea impositeloru. Prescrie inca a se lua mesuri „pentru a se preveni arbitrariulu in perceperea dijmei prin arendași,“ dara nu desfiintieza arendarea. (Va urma) 43 Epistola deschisa*). câtra presidentulu Asociatiunei transilvane domnulu Iacobu Bologa. Domnule presidentu ! Unu corespondentu alui Tel. Rom.“ a aflatu cu calea publica unu raportu despre siedinti’a subcomitetului sibiianu tienuta in 29 Decembre 1875. Acestu raportu aparutu in nr. 101 alu „T. R.“ a datu ansa membrului comitetului centrului I. Siulutiu a ve interpelă in siedinti’a din 15 Ian. a. c. ca: 1’ Aveti cunoscintia despre aceea corespondintia esita in „T. R.“ si reprodusa in „Herrn Ztung“ nr. 5 in care se afirma, ca neste protocole ale subcomitetului despart. II din Sabiia s’aru fi respinsu de catra d-vóstra ? 2. Déca e adeverata acee’a afirmatiune prin ce se motiveza respingerea acelora protocole ? si 3. E intr’adeveru impedecata activitatea subcomitetului sibiianu, precum se mai afirma in acee’a corespondintia, chiaru prin presiedintele Asociatiunei ? D-vóstra, die presidentu, ati binevoitu a respunde la acesta interpelafiune, inca de acasa pregatitu, multe lucruri interesante, Ya placutu a face in locu de unu respunsu scurtu, potrivita si demna unui pressedinte, o rama lunga, lunga, in care numele subscrisului numai de 15 ori la-ti înmuiatul . Dela pressedintele celei mai însemnate societati literarie ce avemu noi, cu totu dreptulu amu asteptatu unu respunsu, déca nu intr’unu stilu elegantu, celu putiemu corectu si conforma cerintteloru elementare din gramatica. — Dar’ tréca , caci gramatic’a, fiindu din firea ei camu capriciósa, ea adeseori ne parasesce, cându ni, lumea mai draga. Inca un’aprecându adeveratii barbăti de sclintia suntu deprinsi a face totudeun’a deosebire intre causa si persóne, suntu iarasi altii cari arunca causa si persóne preste olalta. A cui e vin’a, déca dv. nu voiți a intră in categori’a celoru din urma, si nu puteti intră in categori’a celoru dintâiu? — Avemu deplina cunoscintia despre cadrulu angustu, forte angustu, in care s’a marginitu „activitatea de neobosita“ de până acum, incâtu priveste terenulu literaturei si sciintiei; si astufeliu din capulu locului m’amu temutu ca nu veti fi in stare a vorbi la obiectu, lasându persónele la o parte. — O pretensiune totuși ce a trebuita se o făcu d-v. nu că presiedinte, ci cu barbatu de onore, a fostu, că sa ve basati respunsulu datu pre lucruri faptice, si nu pre închipuiri. —• Adeverulu, numai adeverulu eata totu ce eramu indreptatitu a așteptă dela d-v. — Intru câtu respunsulu din cestiune corespunde acestei juste pretensiuni binevoiésca onor, publicu a se incredintiă din cele urmatóre: înainte de tóté fie-mi iertata modest’a observare, ca precum d-v. „vati desamagitu amara“ cetindu coresp. din „T. R.“ in care „Junii“ din Sabiia au cutezatu a dă lectiuni unui barbatu „care daru domnului nu mai are nice cea mai mica trebuintia de invatiaturi“ totu asta m’amu desamagitu si eu din momentulu, in care m’amu convinsu, ca pressedintele unei Asociațiuni literare in locu de a lamuri starea faptica a lucrului se încerca a mistifică, a induce opiniunea publica in erore si nu e in stare a recunosce unu adeveru. — După acesta introducere permiterii de presiedinte a percurge in fati’a publicului respunsulu datu de dv. cercetându in câtu afirmatiunile in elu cuprinse suntu adeverate si incâtu nu suntu adeverate? Faptulu ca dv. nu aveti nici cea mai mica trebuintta de invatiaturi si lectiuni nu se potu impedecă, că respunsulu d. v. la pctu 1 din interpelatiune in locu de o rama lunga, pute fi redusa la doue cuvinte: „amu cunosc intia.“ Punctulu 2 din interpelatiune trebuie sa lu despartimu in 2 intrebari; si adeca: a) este adeverata afirmatiunea corespondentului ca neste protocole ale subcomit: desp. III s’aru fi respinsu de catra pres. Asociat ? si b) deca e adeverata acee’a afirmatiune, prin ce se motiveza respingerea acelor’a ? D-v. respundeti la întrebarea prima (a) cu „da“ si cu „bă“, alunecându in sive in prapasti’a celoru mai eclatante contr’a dicerei. — Sofismele calatorescu cu gramad’a. Pentru care sa ne decidemu? Pentru dă scu pentru bă ? — Sa ne decidemu in favorulu dv. pentru „bă.“ — Déca ne decidemu pentru „bă“ atunci respunsulu la a 2 întrebare e cu totulu de prisosu, caci unde nu se respingu protocóle, acolo lipsescu firește si motivele pentru respingere. Dar’ dv, die pres, respundeti la a 2 intrebare forte pre largu si cu unu patosu estraordinariu, aducându feliuri de feliuri de motive pentru respingerea protocaleloru. — Protocalele s’au pututu respinge numai déca ele mai înainte s’au asternutu, prin urmare logic’a nu-mi permite a me decide in favorulu dv. astfeliu fiindu la întrebarea din pct. 2 alu interpelatiunei nu remane decâtu unu singura respunsu. Afirmatiunea coresp. din „T. R.“ ca s’aru fi respinsa de catra presidentulu asociatiunei protocolele din cestiune e adeverata. Venimu la a 2-a intrebare. Motivele aduse de dv. pentru respingerea protocoleloru se concentredza in afirmatiunea, ca neavendu protocolele nici o adresa si nefiindu nici pre ele sau in dosulu loru (?) vre-o amintire câtu de mica, despre acei’a ca se substernu onor. comitetu centr. spre óre care scopu, cu atâtu mai putienu spre aprobare n’ati pututu „gaci“, (desi de alte multe ori ati gacitu), ce se intentionéza cu trimiterea acestora scrisori ? — si astfel iu a-ti retienutu actele mai multe dile (câte ? acest’a nu sciti) până ce mi le-ati retramisu mie, actuariului, si nu subcomitetului, care nu vi le-a trimisu inca ! ?“ Naiva scusa, sa vedemu déca e admisibila ? Până ce intramu in meritulu lucrului voina constată, ca de cându esista acestu comitetu, adeca din 9 Iuniu 1871, elu sia asternutu protocólele siedintieloru brevi manu, fara adresa, titluri, floscule, si firiifantiuri birocratice si totudeun’a s’a primitu si aprobata; a afirmă contrariulu e unu neadeveru, care eu desi nu sunt presidentu la vre-o societate literaria, m’asi sfii alu pronuntia in publicu. — Archivulu Asociatiunei adeca ne arata ca intr’adeveru din 9 Iuniu 1871, adeca dela infiinttarea acestui despartiementu, până in 15 Nov. 1874, nu este nici o comitiva. Dara caus’a e prea naturala, caci din 9 Iuniu 1871 pana in 15 Novemb. 1871 nu s’au tienutu din partea subcomitetului nici batem o siedintia lunaria, urmare: unde nu s’au tienutu siedintia nu s’a pututu lud protocolu. Deci ce am caută comitiv’a fara protocolu ? Domnii E. Macelariu si I. Popescu, barbati asemenea ingrigiati că si dv. de prosperarea Asociat, nóstre, au fostu in periodulu 1871 — 1874 directorii despart. III si n’au trenutu nici macara o singura sredintia ; prin urmare până la 1874 nu se afla si nu s’a pututu află in arciva asociat, protocóle de ale subcomit, cu atâtu mai putiemu comitiva. Sa trenemu bine in minte die presidentu, până la 1874 nu suntu comitive. In 12 Iuliu 1874 s’a alesu la Sadu comitetulu actualu, — care a tienutu prima siedintia in 15 Nov. 1874, alegendu pre subscrisulu de actuariu ; — de atunci n’amu facutu n’amu scrisu nici subscrisu nici o comitiva la protocale; — ci totudeun’a, fiindu la usi’a comitetului centralu, le-amu inaintatu brevi manu, — precum insive aretati in respunsulu dv. si precum ne dovedesce mai lamuritu archiv’a. „Anteactele din archiva areta, precum se póte convinge ori si cine la totu momentulu prea chiaru si in modu nedisputa veru, ca nu esista unu singura protocolu alu vre-unei siedintie, care sa se fia inaintatu cu comitiva ci tóté de cându esista subcomitetulu fara comitiva. Cara voiescu a presupune diepresied., ca precum ati sedusu comitetulu despre acestu faptu, intocmai astă v’ati sedusu si pre dv. si n’ati sclutu ce sa faceti cu ele ? cându v’a adusu servitoriulu protocalele in 29 Nov. a. tr. ? Nu trebuie sa cugetați dv. că presidentu, ca are ce dicu statutele resp. regulamentulu despre protocalele subcomiteteloru ? N’at cunoscutu si nu cunosceti §lu 16 din regulamentu unde se dice : Tóte subcomitetele..........suntu îndatorate a-fi subterne protocalele lunarie .... comitetului centr. etc. ? Nu l’ati cunoscutu, tristu pentru unu presidentu, — mai tristu, vise adeveratu, — ca nici n’ati „gacitu !“ Avendu acestu e in vedere — care nu cunosce si nu vrea sa scie de formalități gole, etichete si curtuasii pretinse „vom Praesidentenhofe“ de dv. — si avendu dv. protocolele subcomitetului pre masa — mai póte fi are vre-o indoiala despre acea, ce eră de facutu cu ele ? Dara sa presupunu ca si acum, unde tata fiinti’a omenesca aru trebui sa scie, ce este de facutu, dv. n’ati soiutu. Déca inse a-ti studiatu protocalele, cum insive espresu mărturisiti, apoi veti fi aflatu in prot. comisiunei din 13 Nov. alaturatu la prot. din 20 Nov. urmatoriulu pasagiu: „Infersitu avendu in vedere însemnătatea si urgenti’a ce reclama cestiunea de fatia (espositia, etc.) comisiunea recomenda— si subcomitetului primesce a se rugă, că onor. comitetu centr. sa binevoiesca a decide câtu se póte mai in graba asupr’a proiectului.“ Scusati me die presidentu, acuma nici la D. V. numai potu presupune, ca n’ati sciutu ce e de facutu cu ele ? Déca aru fi fostu pre „gacite“ atunci si servitoriulu Asociat, aru fi nimerit’o acum ! Prin urmare constatamu die pres., ca actele s’au asternutu ca totudeun’a si D. V. ati scrutu pre bine, ce e de facutu cu ele. D. V. afirmaui, ca in un’a din primele dile ale lui Decembre (caci in care nu sciți) v’amu trimisu actele etc. Acest’a nu e adeveratu; si déca v’a esitu din memorie din’a predării, atunci ve spunu eu, ca protocolele citatei vi s’au trimisu in 29 Noemvre a. tr., din care tempu eu până in 6 Decembre amu fostu totu in Sabiiu. In 6 si 7 Decembre — adeca 2 dile amu absentatu de aici. — In 8 Dec. le amu aflatu pro misa in cancelaria fara da cea mai mica observare. Apoi deca. n’ati pututu „gaci“ ce e de facutu cu protocalele, pentru ce nu mi-le a ti retrimisu indata — si cu resolutiune? — s’au pentru ce nu le-ati inaintatu comitetului centralu — că acest’a cu competenta sa le respingă ? In 7 Dec. s’a tienutu siedinti’a comitetului centrale, deci constatu die pres., ca actele si a ti retienutu tocm’a atât’a tempu — fie macaru numai 4 dile — câtu a fostu, de lipsa sa tréca siedinti’a ord. a comit, centralu, si eu că actuariu sa nu le mai potu așterne si înzestra cu formalitățile si etichetele pretinse de D. V. — caci verbalmente Yi s’au satisfacutu si acestora nejuste pretensiuni, acum’a că si totudeun’a ! Cu dinstinctiunea subtile intre persón’a mea si actuariulu subcomitetului nu me ocupu ; destulu ca a me numi in respunsulu D. V. actuariu. Ve feriti că de focu, caci numai astă a ti socotitu si socotiți a Ve spală mânila pentru violent’a respingere si a respunde comitetului centr. cu unu cinismu emfaticu: „amu trimisu actele indaraptu, dara nu ? Subcomitetului Sabianu, care inca nu mi le trimisese (??!), ci le-amu trimisului Olariu.“ — Numai cu astureliu de apucaturi fariseesti si siovinismuri gretióse, umplandu cu ele 7 colóne lungi, voiti se ve esculati egoismulu personalu si pretensiunile nejuste — si sa deferati tóta responsabilitatea si traganarea afaceriloru causate prin „vina si culpa lata“ a DY. asupra mea ! Acumu putemu veni la respunsulu intrebare a 2 din pctu 2 alu interpelatiunii: „Prin ce se motiveza respingerea acteloru?“ „Prin violenti’a propria si in urm’a sfaturiloru mari, ce amu avutu eu, veteranulu, natiunei, cu diu V. Romanu, dascalulu — bunei cuviintie si diu I. Hanea unu vechiu si demnu membru alu Asociat, nóstre.“ — La pct. 3 din interpelatiune nu va mai fi greu respunsulu, déca cugetamu, ca condusele subcomitetului din 12 Oct. a. tr. astadi inca din lips’a aprobarei suntu neesecutabile d. e. subcomitetulu a decisu a trenea discursuri publice in decursulu iernei; iern’a a trecutu si ea n’a luatu in considerare ca protocaleloru le lipsesce comitiv’a si nu se potu aprobă! Cu privire la asertulu d-v. care s’a transferatu si in „Hr. Zfeg.“ Nr. 13 ca eu a-si fi purcesu mai de multe ori in afaceri de ale subcomitetului, fara scirea si invoirea directorului, se declaru serbatoresce, ca a-ti esprimatu unu mare neadeverut si a ti comisu in totu respunsulu lapidariu unu pecatu strigatoriu la ceriu cu mine, — înaintea comitetului centrale, recitus înaintea membriloru presenti ii, siedinti’a din 15 I^a. a. c. cari orbisiu «■) Pentru cele publicate in rubric’a acest’a, Redactiunea nu ia nice o responsabilitate asupra a sea.