Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)
1877-12-04 / nr. 96
Telegrafulu Romanu ese Duminec’a si Joi’a, la fie-care dóue septemani cu adausulu Foisiórei. — Prenumeratiunea se face in Sibiiu la espeditur’a foiei, pre afara la c. r. poște cu bani gat’a prin scrisori flancate, adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sibiiu este pre anu 7 fl. v. a., iar pre o jumetate de anu 3 fl. 50 cr. Xr. 06. AXIILU XXV Sibiiu 4116 Decembre 1877. Î . Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarhia pre anu anu 8 fl., iara pre o jumatate de anu 4 fl. v. a. Pentru strainetate pre anu 12 fl., pre o jumetate de anu 6 fl. v. a. Inseratele se platescu pentru antâ’a ora cu Nr. 2810 Scol. Cerculariu Gatra tóte oficiele protopresbiterale, că inspectorate tractuale de scote. A venitu la cunoscinti’a acestui consistoriu, ca directorii, comitetele si alte organe ale nóstre scolastice dau la invetiatori atestate de servitiulu loru numai cu simpl’a subscriere fara aplicarea sigilului oficiosu, ba de multe ori nici nu dau numeru aceloru atestate; din acestu defectu nu numai ca se póte nasce dubietate asupr’a autenticitatiei aceloru atestate, dar’ s’aru pote presupune ca cei cari le-au datu n’au fostu competenți de a libera atari atestate, si póte s’aru pote proba chiaru si falsitatea loru, de unde aru urma neplăceri si pentru cei ce le-au datu si pentru cei ce le posedu Pentru incungiurarea acestoru inconveniente de o parte, si de alt’a pentru ca la o eventuala pensionar’a a invetiatoriloru sa se pota lua in justa considerare atestatele despre anii loru de serviciu. (tit.) Domni’a Ta esti invitatu a avisa pre directorii locali de scóla, pe comitetele scolastice, cu unu cuventu pe organele scolastice din districtulu inspectoratului (tit.) Domniei Tale, ca la estradarea atestateloru de servitiu pentru inventatori, pre lângă subscrierea respectivului organu competentu, sa se aplice totudeun’a si sigilulu oficialu săi uumoiulu de gestiune alu protocolului, sub care s’a datu acelu atestatu. Din siedinti’a consistoriului archidiecesanu tienuta in Sibiiu, la 26 Novembre, 1877. Pentru Escelentia Seo. D. Archiepiscopu si Metropolitu. Nr. 1941 Scol. IV. Pope’a m. p. archim. si vicariu archiepiscopescu. Este in generalu cunoscutu, ca inaltulu ministeriu ungurescu regescu de culte si instructiune publica a opritu unele carti de a se intrebuintia cu manuale de inveniamentu in scóle preste totusi prin urmare si in scólele nóstre confessionale române. Pentru ca organele nóstre scolastice si in specialu invetiatorii si profesorii de pre lângă institutele nóstre, din nesolintia sau din nebăgare de semn sa nu cada in abaterea de a intrebuintia in prelegerile loru acele carti sau manuale oprite si prin urmare sa nu vina, chiaru fara vin’a loru in pericululu de a fi trasi in judecata, se comunica aci (in aclusu) unu conspectu, asta precum ni s’a imparta situ de câtva in. ministeriu, despre tóte acele cârti si manuale române, câte suntu interdise până astadi de a se folosi in scóle.*) P. T. Domni’a Ta vei comunică câte unu esemplariu din acelu conspectu la tóte scólele din comunele de sub inspectoratulu P. T. Domniei Tale cu scopu, ca invetiatorii si profesorii sa se feresca, chiaru in interesulu loru, de a se folosi cu acele carti iu prelegerile ce dau eleviloru si studentiloru in scala. Despre cartile ce se voru opri de aci inainte din scale vei fi incunoscintiatu din tempu in tempu, precum acele ni se voru impartasi de catra inaltulu ministeriu u. r. alu culteloru si alu instructiunei publice. Din siedinti’a consistoriului archi- I diecesanu tienuta in Sibiiu la 26 Novembre, 1876. Pentru Escelentia Sea, D. Archiepiscopu si Metropolitu: X. Pope’a m. p. archim. si vicariu archiepiscopescu. Nr. 2280 Scol. Prin acést’a esti insarcinatu D-Tau substeme acestui consistoriu cu possibil’a arginti a unu conspectu despre toti invetiatorii dela scólele din comunele districtului de sub inspectoratulu D-Tale. 1) numerulu curentu, 2) numele de botezu si de familia alu invetiatoriului, 3) numele comunei unde este scul’a, 4) salariulu invetiatoriului, 5) déca este numitu definitivu seu provisoriu, 6) déca are atestatu de cualificatiune ori ba, 7) de cându servesce cu invetiatoriu, 8) observari. Cu acést’a ocasiune P. T. Domni’a Ta esti invitatu a avisa si propriamente a somma pre toti invetiatorii, cari n’au atestate de cualificatiune, ca in terminu de unu anu dela 12 Ianuariu 1878 incependu sa se supună esamenului de cualificatiune, caci la din contra nu voru mai pote remane in funcțiune. Din siedinti’a consistoriului archidiecesanu tienuta in Sibiiu, la 36 Novembre, 1877. Pentru Escelenti’a Sea, D. archiepiscopu si Metropolitu. X. Pope’a m. p. archim. si vicariu archiepiscopescu. *) S’a publicata in „Tel. Rom.“ Nr. 64. 7 cr. sirulu, pentru a doua ora cu 51/, cr. si pentru a treia repetire cu 3/a cr. v. a. Resbelulu. Sibiiu, in 3/15 Decembre. Amenuntele despre caderea Plevnei nici astadi inca nu ne au sositu. Multe si varii se scriu, se vorbescu si se telegrafeza si pentru raportoru este greu a culege graunitele adeverului din mass’a mare a materialului ce-i sta la dispositiune. Atâtu este constatatu, ca nu armat’a aliata de impresurare a atacatu trupele turcesci, ci Osmanpasi’a, silitu prin total’a lipsa a proviantului s’a incercatu a sparge cerculu ce nu inclestase de atât’a vreme. Luni in 10 Decembre n. Osman-pasi’a si-a dirigiatu trupele sele in 3 direcțiuni si anume: o parte catra nordvestu intre Gorni-Etropolu si Gorni- Dubnik, a dou’a parte spre sud in direcțiune catra „muntele verde“ si a trei’a parte spre nord in direcțiune câtra Opanci. Partea a trei’a avea sa esecute numai unu atacu simulatu. Partea trupeloru dirigiate cat la nordvest la Gorni-Etropolu a fostu comandata de insusi Osman-pasi’a. La Opanci si la Gorni-Etropolu turcii au inaintatu până in redutele rusesci si s’au luptatu cu mare bravura. Regimentele rusesci, cari aperau redutele fura tare decimate si de abia se mai treneau, cându artileria brava româna prin tirulu admirabilii a scosu pe turci din transieele rusesci. La Opanci, unde erau români, turcii au respitu a luă fortificatiunile, inse românii, viteji cum suntu, au facutu unu asausi si au luatu iérasi redutele. Cu acést’a ocasiune, românii au prinșii intrég’n colossa turcésca, 7000 de omeni esi multe tunuri. Prisonierii turcesci au lapedatu armele si au defilatu înaintea Domnitoriului românii. Regimentulu 13 de dorobanți va escortă pe prisonierii acesti’a la aducerea loru in tiéra. Ataculu asupr’a „muntelui verde“ fu indata respinsa de generalulu Skobeleff, care a persecutatu pe turci si a intratu deodata cu turcii in Plevn’a. Divisiunea II româna, care ocupa Griviti’a, a intratu indata, după ce s’a incinsu lupt’a, in Plevn’a, si astfeliu românii au fostu cei dintâin in Plevn’a. Astfeliu Osman-pasi’a a ajunsu intre doua focuri. înaintea sea avea pe generalulu Ganetzky cu doue divisiuni de granatiri si in spate pe generalulu Skobeleff cu trupele dela „muntele verde“ si pe românii din Griviti’a. Ne mai fiindu nici o scapare Osmanpasi’a, care intr’aceea fu usioru ranitu, a capitulatu fara conditiune cu tata armat’a sea. După „Presse“ din Vien’a unu oficieru de ulani aru fi fostu acel’a, care a adusu scirea ziarului dicendu-i : „Maiestate! Plevn’a este la piciorele Alajestatiei Vóstre!“ —Tiarulu a intratu Mercuri in Plevn’a, unde a facutu lui Osman-pasi’a o visita, danduin dereptu sabi’a, in recunoscintia pentru viteji’a dovedita. Si Domnulu României a felicitatu pe Osman-pasi’a pentru curagiulu seu. Perderile rusiloru in lupt’a dela Plevn’a suntu, după edirile oficiale, 57 oficieri si 1792 soldați. Prisonieri s’au facutu 36,000 turci si s’au luatu 77 tunuri. Eri s’a publicatu in Belgradu proclamatiunea, care vestesce trecerea fronterieloru turcesci prin trupele serbesci. Si românii, precum anuncia „Politische Correspondenz“ voiescu a mobilisă unu corpu nou de armata de 80,000, care are sa remana, in tiera pentru aperarea eventuala a fronterielor. Aceste sciri autentice arata pe deplinu incatu suntu basate sperantiele de pace ! Despre situatiunea la Plevn’a inainte de catastrofa aflamu in epistolele private de mai josu urmatórele: De lângă Plevn’a, 5 Nov. 1877. Vei fi presupusu, intielesu si auditu, ca in catrau mi-amu luatu sborulu sub circumstantiele eveneminteloru presente, deci amu numai a Te incunosciintiă, ca de presentu me aflu in armat’a româna III divisiune, 2 brigada, 2 regimentu de infanteria, si batal., 3 compania, la asediulu Plevnei si până acum nevatematu, intregu si sanatosu. Strapatie si suferintie de totu feliulu ’ti poti inchipui, ca avemu destule; ci le suportamu tate cu pacientia si resignatiune, fiindu consoli de scopulu sacru, pentru carele ne sacrificamu. Că sa ai o idea despre viéti’a militaria la unu asediu, ’Ti schitiediu aici in scurtu câteva momente: Aséra veniramu din gard’a dela servitiulu de avantposturi; astadi tóta compani’a se afla de diminetia dusa la lucru la facere de gabiene (costuri ce se punu pe margine la intarituri si se umplu cu pamentu), si la sapare de sianiiuri si fortificări; eu me aflu singuru in cortu si lângă unu foculetiu. ’Ti scriu aceste șiruri pe dosulu ploscei pe genunchi; soldații din taber’a nóstra intinsa intr’o caldare de dealuri lucra un’a si alt’a, aducu lemne, apa, curatia arme, spala, sapa la bordeie etc.; indareptulu taberei cânta music’a unu marsiu in variatiuni după alt’a ! „foia verde de cicóre“, si cu acestea se amesteca si concertulu tunuriloru nóstre, a celoru rusesci din stâng’a si respunsulu celoru turcesci dinaintea nóstra. Mane iera mergemu in avantposturi 24 ore, pe cum’a unui dealu in sianiiuri sub forturile turcesci Griviti’a si Bucovu, de cari ne desparte o vale angusta, si cari se afla vis-a-vis de dealulu nostru pe altu dealu la distantia de 600—700 metri, ori cu nisce staniiuri traverse mergemu până in fundulu valei Bucovului sub numitele forturi la distantta de 200 si 300 metri de gardele turcesci. Focuri se schimba mereu, si mai de mnedile abia scapaiu de 5 granite tentite asupra’mi, cându mergeamu pe cóst’a dolului la sianiiurile inaintate. Unu obusu ’mi găurise si sfarticase si pândi’a de pe cortu, ca eramu inainte aprópe tare cu taber’a, norocu insa ca nu a fostu nimenea atunci in cortulu nostru. Dar’ i astfel cu intemplari suntu la ordinea dilei cu râniti si morți etc. Ieri nópteara deteza rusii unu atacu după mediulu noptiei, fiindu noi in garda; in partea nóstra insa numai focuri isolate s’au schimbatu, ci amu statu in qui vive tóta nóptea, fiindu insolinitati de ser’a. Asta nópte ne alarmata era pe la mediulu noptiei in urm’a unoru focuri dese si plecaramu spre intarirea liniei nóstre, de unde numai spre diua neamu reintorsu. Astfel nu decurgu mereu, de repausu e putiena vorba, si cându repausumu numai cu iepurele. Cu tóte acestea oștirea româna este de o tienuta laudabila si de buna sperantia, mai alesu sciindu ca Plevn’a câtu de curendu va cadea. Soldații noștri suntu forte răbdători, lucratori, si la focu bravi si curagiosi fara temere. — Noi transilvăneni suntemu 4 inși — in acestu regimentu alu 2-lea, unulu insa s’a bolnavitu si s’a trimisu in spitalu la Craiov’a. Vei fi bunu si vei scrie si acasa mangaindu cu deosebire pre iubit’a nóstra maica. ’Ti scriu acestea in așteptarea si ajunulu altoru eveneminte mai mari decidiatóre de sortea Plevnei si specialu pate si de a nóstra — că sa scrii, ce m’amu facutu. De nu cumva vei vedea, ca armat’a româna s’a retrasu in Romani’a pana la 15 curentei, nu credu sa ne mai retragemu. Ibidem Nov. 17. In coneciu cu cele dela 5 a curentei si mai scriu deórece nu putui espectă epistol’a, fiindu post’a mai departata, — cum ca la 14 si 15 ale acestei’a a fostu planuitu, sa mai domu nisce atacuri asupr’a siantiuriloru si forturiloru turcesci, si mersesemu deja din 30-lea prin traversa i nisce siantiuri, dise „paralele“ până in valea mai susu descrisa a Bucovului, sub acestu fortu si Griviti’a, spre a fi aprópe câte-va companii, ce eră sa mergemu inainte si a așteptă acolo diu’a de 14, a remasu insa ataculu din causa ca a inceputu o vijelia grozava, o plaia cu ninsare in unire cu unu crivetiu teribilu de rece, incatu amu fostu siliti, a ne reintorce inca noptea in tabera plini de noroiu si până la pele de apa. Acum’a nu se scie, ce vomu mai face la Plevn’a, mai da vomu atacuri, sau vomu așteptă până voru ajunge turcii nu numai sa postesca posturu Crăciunului, ci sa lu si ajune. De retragerea armatei române nu mai