Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)

1877-12-04 / nr. 96

Telegrafulu Romanu ese Duminec’a si Joi’a, la fie-care dóue septemani cu adausulu Foisiórei. — Prenumeratiunea se face in Sibiiu la espe­­ditur’a foiei, pre afara la c. r. poște cu bani gat’a prin scrisori flancate, adresate catra espe­­ditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sibiiu este pre anu 7 fl. v. a., iar pre o jumetate de anu 3 fl. 50 cr. Xr. 06. AXIILU XXV Sibiiu 4116 Decembre 1877. Î . Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarh­ia pre anu anu 8 fl., iara pre o jumatate de anu 4 fl. v. a. Pentru strainetate pre anu 12 fl., pre o jumetate de anu 6 fl. v. a. Inseratele se platescu pentru antâ’a ora cu Nr. 2810 Scol. Cerculariu Gatra tóte oficiele protopresbiterale, că inspectorate tractuale de scote. A venitu la cunoscinti’a acestui consistoriu, ca directorii, comitetele si alte organe ale nóstre scolastice dau la invetiatori atestate de servitiulu loru numai cu simpl’a subscriere fara aplicarea sigilului oficiosu, ba de multe ori nici nu dau numeru aceloru ate­state; din acestu defectu nu numai ca se póte nasce dubietate asupr’a auten­­ticitatiei aceloru atestate, dar’ s’aru pote presupune ca cei cari le-au datu n’au fostu competenți de a libera atari atestate, si póte s’aru pote proba chiaru si falsitatea loru, de unde aru urma neplăceri si pentru cei ce le-au datu si pentru cei ce le posedu Pentru incungiurarea acestoru in­conveniente de o parte, si de alt’a pentru ca la o eventuala pensionar’a a invetiatoriloru sa se pota lua in justa considerare atestatele despre anii loru de serviciu. (tit.) Domni’a Ta esti in­­vitatu a avisa pre directorii locali de scóla, pe comitetele scolastice, cu unu cuventu pe organele scolastice din di­­strictulu inspectoratului (tit.) Domniei Tale, ca la estradarea atestateloru de servitiu pentru inventatori, pre lângă subscrierea respectivului organu com­­petentu, sa se aplice totu­deun’a si si­gilulu oficialu săi uumoiulu de gestiune alu protocolului, sub care s’a datu acelu atestatu. Din siedinti’a consistoriului archi­­diecesanu tienuta in Sibiiu, la 26 No­vembre, 1877. Pentru Escelentia Seo. D. Archie­­piscopu si Metropolitu. Nr. 1941 Scol. IV. Pope’a m. p. archim. si vicariu archie­­piscopescu. Este in generalu cunoscutu, ca inaltulu ministeriu ungurescu regescu de culte si instructiune publica a opritu unele carti de a se intrebuintia cu ma­nuale de inveniamentu in scóle preste totu­si prin urmare si in scólele nó­stre confessionale române. Pentru ca organele nóstre scolastice si in spe­­cialu invetiatorii si profesorii de pre lângă institutele nóstre, din nesolintia sau din nebăgare de semn sa nu cada in abaterea de a intrebuintia in pre­legerile loru acele carti sau manuale oprite si prin urmare sa nu vina, chiaru fara vin’a loru in pericululu de a fi trasi in judecata, se comunica aci (in aclusu) unu conspectu, asta precum ni s’a imparta situ de câtva in. ministeriu, despre tóte acele cârti si manuale ro­mâne, câte suntu interdise până astadi de a se folosi in scóle.*) P. T. Domni’a Ta vei comunică câte unu esemplariu din acelu con­spectu la tóte scólele din comunele de sub inspectoratulu P. T. Domniei Tale cu scopu, ca invetiatorii si profesorii sa se feresca, chiaru in interesulu loru, de a se folosi cu acele carti iu pre­legerile ce dau eleviloru si studenti­­loru in scala. Despre cartile ce se voru opri de aci inainte din scale vei fi incunoscin­­tiatu din tempu in tempu, precum acele ni se voru impartasi de catra­­ inaltulu ministeriu u. r. alu culteloru si alu instructiunei publice. Din siedinti’a consistoriului archi- I diecesanu tienuta in Sibiiu la 26 No­vembre, 1876. Pentru Escelentia Sea, D. Archie­­piscopu si Metropolitu: X. Pope’a m. p. archim. si vicariu archie­­piscopescu. Nr. 2280 Scol. Prin acést’a esti insarcinatu D-Tau substem­e acestui consistoriu cu pos­­sibil’a arginti a unu conspectu despre toti invetiatorii dela scólele din comu­nele districtului de sub inspectoratulu D-Tale. 1) numerulu curentu, 2) numele de botezu si de familia alu invetiato­­riului, 3) numele comunei unde este scul’a, 4) salariulu invetiatoriului, 5) déca este numitu definitivu seu pro­­visoriu, 6) déca are atestatu de cuali­­ficatiune ori ba, 7) de cându servesce cu invetiatoriu, 8) observari. Cu acést’a ocasiune P. T. Domni’a Ta esti invitatu a avisa si propriamente a somma pre toti invetiatorii, cari n’au atestate de cualificatiune, ca in ter­­minu de unu anu dela 12 Ianuariu 1878 incependu sa se supună esame­­nului de cualificatiune, caci la din contra nu voru m­ai pote remane in funcțiune. Din siedinti’a consistoriului archi­diecesanu tienuta in Sibiiu, la 36 No­vembre, 1877. Pentru Escelenti’a Sea, D. archie­­piscopu si Metropolitu. X. Pope’a m. p. archim. si vicariu archie­­piscopescu. *) S’a publicata in „Tel. Rom.“ Nr. 64. 7 cr. sirulu, pentru a dou­a ora cu 51/, cr. si pentru a trei­a repetire cu 3­­/a cr. v. a. Resbelulu. Sibiiu, in 3/15 Decembre. Amenuntele despre caderea Plevnei nici astadi inca nu ne au sositu. Multe si varii se scriu, se vorbescu si se te­­legrafeza si pentru raportoru este greu a culege graunitele adeverului din mass’a mare a materialului ce-i sta la dispositiune. Atâtu este constatatu, ca nu armat’a aliata de impresurare a atacatu trupele turcesci, ci Osman­­pasi’a, silitu prin total’a lipsa a pro­­viantului s’a incercatu a sparge cer­­culu ce nu inclestase de atât’a vreme. Luni in 10 Decembre n. Osman-pasi’a si-a dirigiatu trupele sele in 3 direc­țiuni si anume: o parte catra nord­­vestu intre Gorni-Etropolu si Gorni- Dubnik, a dou’a parte spre sud in di­recțiune catra „muntele verde“ si a trei’a parte spre nord in direcțiune câtra Opanci. Partea a trei’a avea sa esecute numai unu atacu simulatu. Partea trupeloru dirigiate cat la nord­­vest la Gorni-Etropolu a fostu co­mandata de insusi Osman-pasi’a. La Opanci si la Gorni-Etropolu turcii au inaintatu până in redutele rusesci si s’au luptatu cu mare bravura. Regi­mentele rusesci, cari aperau redutele fura tare decimate si de abia se mai treneau, cându artileria brava româna prin tirulu admirabilii a scosu pe turci din transieele rusesci. La Opanci, unde erau români, turcii a­u respitu a luă for­­tificatiunile, inse românii, viteji cum suntu, au facutu unu asau­si si au luatu iérasi redutele. Cu acést’a ocasiune, românii au prinșii intrég’n co­lossa turcésca, 7000 de omeni esi multe tunuri. Prisonierii tur­cesci au lapedatu armele si au defilatu înaintea Dom­nitoriului românii. Regimentulu 13 de doro­banți va escortă pe prisonierii acesti’a la aducerea loru in tiéra. Ataculu asu­pr’a „muntelui verde“ fu indata re­­spinsa de generalulu Skobeleff, care a persecutatu pe turci si a intratu deodata cu turcii in Plevn’a. Divi­­siunea II româna, care ocupa Griviti’a, a intratu indata, după ce s’a incinsu lupt’a, in Plevn’a, si astfeliu românii au fostu cei dintâin in Plevn’a. Astfeliu Osman-pasi’a a ajunsu intre doua focuri. înaintea sea avea pe ge­neralulu Ganetzky cu doue divisiuni de granatiri si in spate pe generalulu Skobeleff cu trupele dela „muntele verde“ si pe românii din Griviti’a. Ne mai fiindu nici o scapare Osman­­pasi’a, care intr’aceea fu usioru ranitu, a capitulatu fara conditiune cu tata armat’a sea. După „Presse“ din Vien’a unu oficieru de ulani aru fi fostu acel’a, care a adusu scirea ziarului dicendu-i : „Maiestate! Plevn’a este la piciorele Alajestatiei Vóstre!“ —Tiarulu a in­tratu Mercuri in Plevn’a, unde a fa­cutu lui Osman-pasi’a o visita, dandu­­in dereptu sabi’a, in recunoscintia pen­tru viteji’a dovedita. Si Domnulu Ro­mâniei a felicitatu pe Osman-pasi’a pentru curagiulu seu. Perderile rusi­­loru in lupt’a dela Plevn’a suntu, după e­dirile oficiale, 57 oficieri si 1792 sol­dați. Prisonieri s’au facutu 36,000 turci si s’au luatu 77 tunuri. Eri s’a publicatu in Belgradu pro­­clamatiunea, care vestesce trecerea fron­­terieloru turcesci prin trupele serbesci. Si românii, precum anuncia „Politische Correspondenz“ voiescu a mobilisă unu corpu nou de armata de 80,000, care are sa remana, in tiera pentru ape­­rarea eventuala a fronterielor. Aceste sciri autentice arata pe deplinu incatu suntu basate sperantiele de pace ! Despre situatiunea la Plevn’a ina­inte de catastrofa aflamu in epistolele private de mai josu urmatórele: De lângă Plevn’a, 5 Nov. 1877. Vei fi presupusu, intielesu si au­­ditu, ca in catrau mi-amu luatu sbo­­rulu sub circumstantiele eveneminte­­loru presente, deci amu numai a Te incunosciintiă, ca de presentu me aflu in armat’a româna III divisiune, 2 bri­gada, 2 regimentu de infanteria, si batal., 3 compania, la asediulu Plev­­nei si până acum nevatematu, intregu si sanatosu. Strapatie si suferintie de totu feliulu ’ti poti inchipui, ca avemu destule; ci le suportamu tate cu pa­­cientia si resignatiune, fiindu con­­soli de scopulu sacru, pentru carele ne sacrificamu. Că sa ai o idea de­spre viéti’a militaria la unu asediu, ’Ti schitiediu aici in scurtu câte­va momente: Aséra veniramu din gard’a dela servitiulu de avantposturi; astadi tóta compani’a se afla de diminetia dusa la lucru la facere de gabiene (costuri ce se punu pe margine la in­­tarituri si se umplu cu pamentu), si la sapare de sianiiuri si fortificări; eu me aflu singuru in cortu si lângă unu foculetiu. ’Ti scriu aceste șiruri pe dosulu ploscei pe genunchi; sol­dații din taber’a nóstra intinsa intr’o caldare de dealuri lucra un’a si alt’a, aducu lemne, apa, curatia arme, spala, sapa la bordeie etc.; indareptulu ta­berei cânta music’a unu marsiu in va­­riatiuni după alt’a ! „foia verde de ci­­córe“, si cu acestea se amesteca si concertulu tunuriloru nóstre, a celoru rusesci din stâng’a si respunsulu ce­loru turcesci dinaintea nóstra. Mane iera mergemu in avantpo­sturi 24 ore, pe cum’a unui dealu in sianiiuri sub forturile turcesci Grivi­ti’a si Bucovu, de cari ne desparte o vale angusta, si cari se afla vis-a-vis de­ dealulu nostru pe altu dealu la di­­­­stantia de 600—700 metri, ori cu nisce staniiuri traverse mergemu până in fundulu valei Bucovului sub numitele forturi la distantta de 200 si 300 me­tri de gardele turcesci. Focuri se schimba mereu, si mai de mne­dile abia scapaiu de 5 granite t­entite asupra’mi, cându mergeamu pe cóst’a dolului la sianiiurile inaintate. Unu obusu ’mi găurise si sfarticase si pândi’a de pe cortu, ca eramu inainte aprópe tare cu taber’a, norocu insa ca nu a fostu nimenea atunci in cortulu nostru. Dar’ i astfel cu intemplari suntu la ordinea dilei cu râniti si morți etc. Ieri nópte­ara deteza rusii unu atacu după me­diulu noptiei, fiindu noi in garda; in partea nóstra insa numai focuri iso­late s’au schimbatu, ci amu statu in qui vive tóta nóptea, fiindu insolin­­itati de ser’a. Asta nópte ne alarmata era pe la mediulu noptiei in urm’a unoru focuri dese si plecaramu spre intarirea liniei nóstre, de unde numai spre diua ne­amu reintorsu. Astfel nu decurgu mereu, de repausu e putiena vorba, si cându repausumu numai cu iepurele. Cu tóte acestea oștirea ro­mâna este de o tienuta laudabila si de buna sperantia, mai alesu sciindu ca Plevn’a câtu de curendu va cadea. Soldații noștri suntu forte răbdători, lucratori, si la focu bravi si curagiosi fara temere. — Noi transilvăneni sun­­temu 4 inși — in acestu regimentu alu 2-lea, unulu insa s’a bolnavitu si s’a trimisu in spitalu la Craiov’a. Vei fi bunu si vei scrie si acasa man­­gaindu cu deosebire pre iubit’a nóstra maica. ’Ti scriu acestea in aștepta­rea si ajunulu altoru eveneminte mai mari decidiatóre de sortea Plevnei si specialu pate si de a nóstra — că sa scrii, ce m’amu facutu. De nu cum­va vei vedea, ca armat’a româna s’a re­­trasu in Romani’a pana la 15 curen­tei, nu credu sa ne mai retragemu. Ibidem Nov. 17. In coneciu cu cele dela 5 a cu­rentei si mai scriu de­óre­ce nu pu­tui espectă epistol’a, fiindu post’a mai departata, — cum­ ca la 14 si 15 ale acestei’a a fostu planuitu, sa mai domu nisce atacuri asupr’a siantiuriloru si forturiloru turcesci, si mersesemu deja din 30-lea prin traversa i­ nisce sian­tiuri, dise „paralele“ până in valea mai susu descrisa a Bucovului, sub acestu fortu si Griviti’a, spre a fi aprópe câte-va companii, ce eră sa mergemu inainte si a așteptă acolo diu’a de 14, a remasu insa ataculu din causa ca a inceputu o vijelia grozava, o plaia cu ninsare in unire cu unu crivetiu teribilu de rece, incatu amu fostu si­liti, a ne reintorce inca noptea in ta­­bera plini de noroiu si până la pele de apa. Acum’a nu se scie, ce vomu mai face la Plevn’a, mai da vomu ata­curi, sau vomu așteptă până voru ajunge turcii nu numai sa postesca posturu Crăciunului, ci sa lu si­ ajune. De retragerea armatei române nu mai

Next