Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)
1877-12-08 / nr. 97
Telegraful Romanu ese Diminec’a si Joi’a, la fie care dóue septemani cu adausulu Foisiórei. — Prenumeratiunea se face in Sibiiu la espeditur’a foiei, pre afara la c. r. poște cu bani gat’a prin scrisori flancate, adresate elitra espeditura. Pretinsu prenumeratiunei pentru Sibiiu este pre anu 7 fl. v. a., iar pre o jumetate de anu 3 fl. 50 cr.v. m. WILL XXV. Sibiiu 8120 Decembre 1877. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarhia pre anu anu 8 fl., sara pre o jumatate de anu 4 fl. v. a. Pentru strainetate pre anu 12 fl., pre o jumetate de anu 6 fl. v. a. Inseratele se platescu pentru antâ’a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 5 '/2 cr. si pentru a trei’a repetire cu 3'/, cr. v. a. Resbelulu. Sibiiu, in 7/19 Decembre. De cându cu caderea Plevnei celelalte puncte ale câmpului de resbelu au cam remasa date uitarei. Desi nu s’au intemplatu in nici o parte lucruri, care aru pute fi hotaritóre pentru mersulu resbelului, totuși trebue trenutu sirulu eveneminteloru in continuitate. In 11 Decembre nou pe la 4 ore după amedi turcii au inceputu a trece Kulu Lom lângă satulu Crasny. Sér’a trecuseră mai multu decâtu 30 tabere. In ziuda urmatóre, 12 Decembre, turcii au atacatu cu tóte puterile loru, vre-o 60 batalioni, corpulu marelui principe Vladimiru, indreptandu-si silintiele loru mai cu sema in contr’a aripei stânge si a centrului. Medic’a de lânga Pyrgos, de care se rezima armat’a rusesca, fii atacata de siese ori de turci, dar de fiacare data au fostu respinsi cu mari perderi. Cesarevici, care a asistatu in personala bataia, a datu ordinu, ca o brigada din divisiunea 35 sa ia pe turci in costa si spre séra acesta brigada a sositu la arip’a drepta. Cându intra ea in focu si deschise foculu, intregu corpulu de armata rusescu trecu la ofensiva si împinse pe turci in direcțiunea satului Crasny, înainte de a se face nópte. Turcii nu se putură retrage decâtu la Crasny, pentru ca drumulu la Ciflicu le era taiata de trupele rusesci. Câmpulu de bataia era acoperitu cu morți si cu râniti turci. 8’a culesu de nu si preste 600 cadavre turcesci. Perderile rusiloru au fostu 25 oficieri morți si râniti, 90 soldați morți si 600 râniti. Lângă Balcani positiunile vechi au remasu neschimbate. In 14 i. c. turcii au parasitu Elen’a după ce i-au datu focu. Orasiulu fu ocupatu de avantgarda rusésca si foculu, după ce au arsu vre-o 40 case, fu stinsu de soldați ruși. Românii, cari inainteza spre Vikin, facându o recunoscere sub conducerea maiorului Taut pe lângă Accear si pe lângă satulu Tolovitza au intâlnitu o patrula de nizami. Românii au facutu trei prisoneri, au luatu 31 de cai din fati’a inimicului si 24 din marginea satului Tatar-Ursuia. Eri ne-a suprinsu telegrafuru cu scirea ca vitézulu Osman-pasia aru fi mortu si cadavrulu seu se va transportă la Constantinopole pentru a se inmormênta cu mare pompa. Mortea lui este imbracata intr’unu velu misteriosu, caci din nici o parte nu s’a signalisatu modulu mortiei. Osmanpasi’a, fiindu prinsu, a indreptatu, cu permissiunea cuartirului generalu rusescu, catva Seraschieratulu din Constantinopole urmatoriulu telegramu: Bogot 14 Decembre. Nu trebuie sa uitati ca de o luna si jumetate, eramu împresurati, ne mai primindu nici unu ajutoriu si lipsitu cu totulu de hrana, amu luatu hotarirea de a-mi deschide eu trupele, unu drumu prin rindurile ostirei rusesci, dar’ cu tóte silintiele mele, neputendu reusi, amu cadiutu împreuna cu garnisóa’a, prisoneri de resbelu. Viteji’a soldatiloru mei, fiindu, apretiat’a amu gasitu cea mai binevoitóre primire atâtu din partea M. S. Imperatului, câtu si din partea A. S. augustului seu frate. Amu primitu o rana usiara la piciorulu stângu, totuși me aflu bine. Ne cunoscendu inca loculu unde voiu fi trimisu, ne voiu scrie amenunte după sosirea la resedinti’a, ce mi se va desemnă. Osmanu. Déca se va adeveri știrea despre mortea lui Osman-pasi’a, atunci la tata intemplarea ea n’a fostu urmarea ranei sele neînsemnate ci unu actu tragedieu de eroismu. „Mónit. Romaniei“ comunica dela teatrulu resbelului urmatórele: (Fine.) Vineri, 11 Noembre, n’a fostu asemenea nici unu faptu importantu înaintea Plevnei. Artileria ruso-româna continua cu aceasi vigóre bombardarea asupr’a orasiului si positiuniloru inamice. Sâmbătă, 12 curentu, s’a saversitu pe platoulu înaintea divisiunei a 2-a româna unu Te-Deum pentru succesulu armeloru nóstre la Rahov’a. M. S. Domnitoriulu cu intregulu statu-maioru-generalu alu armatei române, comandantulu divisiunii IX imperiala, E. S. locotenentulu-generalu baronu Krucner, cu generali-comandanti de brigade au asistatu la acesta ceremonie. Trupele divisiuniloru a 2-a si a 3-a, cari nu erau de serviciu in transfer si in avantposturi, erau sub arme asiediate in careu. Inaltimea rea a trecutu pe dinaintea frontului trupeloru cari l’au primitu cu urări entusiaste, si după acésta a inceputu serviciulu divinu. După saversirea sea, M. S. Domnitorulu a adresatu trupeloru urmatórele cuvinte: „Ostasii Viteji’a armatei nóstre a avutu o noua isbânda de mare importantia. Luarea Rahovei va fi înscrisa cu litere neșterse in analele nóstre alaturi de luarea redutei Grivitta. Dea Dumnedieu ca inca si prin alte fapte strălucite bravur’a osteniloru romani sa remâe de a pururea neuitata. Ati versatu si sunteti inca gat’a aversa sângele vostru pentru independenti’a scumpei nóstre tieri. Spre amintirea implinirei sântei vóstre datorii, Voiu institui o Medalie pe care va fi scrisa: „Aperatoriloru Independentiei României, „Sa unimu acum puternicu vocea nóstra in faci’a vrajmasiloru nostri seculari si sub bubuitulu tunuriloru, sa strigamu : „Traesca Romani’a de sine statatóre!“ Cu aclamatiuni de unu nespusu entusiasmu trupele salutara cuvintele Domnului si Comandantului loru supremuj musicele intonară imnulu nationalu, tunurile din tóte bateriile începură de o data o lună salutandu cu salve puternice pe inamicu, si aclamatiunile trupeloru nóstre din transfeuri, in imediata apropiere a inamicului, respunsera la urările aceloru ce se aflau pe platou înaintea Măriei Sale. Inaltimea de a primi apoi defileulu si remase satisfacutu de aspectulu si tinut’a trupeloru, forte curata, cu tóte greutățile campaniei la care suntu supuse. Inaltimea mea, după ce mai detearecari instrucțiuni generalului Cernatu, comandantulu armatei Romane, si comandantiloru de divisiuni, se intorse, pe la 4 după amedia, la marele seu cuartiru din Poradim. La intorcerea Măriei Sale, Majestatea Sea Imperatulu trimise unu ajutantu alu seu spre a ’i anuntta ca corpulu de garda sub comand’a generalului Gurko a ocupatu, după o lupta in care avu succesu, Pravcea, localitate la putina distantia de Orhanie. Dumineca, 13 Noemvre, Majestatea Sea Imperatulu, A. S. S. Marele Duce Nicolae si I. S. Domnitorulu, cu suitele, au asistatu la sant’a leturgie, la 11 ore diminetia, in biserica din Poradim. Majestatea Sea primise inca in aceea diminetia solintia ca sia brigada a gardei ocupase orasiulu Etropolu, mișcare prin care incepe a se incongiura positiunea inamica de la Orhanie si Imperatulu, sosindu la biserica, comunica acésta plăcută scrie I. S. Domnitoriului. După serviciulu divinu, Maria Lea merse de lua dejunulu cu Majestitatea Sea, si apoi Domnitorulu in mâna Majestatiei Sale medalia nóstra de Virtute morala, si Imperatulu făcu semnului nostru ostasiescu onórea de a ’l primi si pune pe peplu. La ora 1, se celebra in campu unu Te-Deum in presenti’a Majestatiei Sale, a A S. S. Marelui Duce Nicolae si a S. S. Domnitorului, cu suitele pentru nascerea fiului A. S. S. Marelui Duce Vladimiru. Sor’a M. S. Domnitorulu merse de conferi insusi medalia de Virtute militară, generalului de armata si generalulu adjutantu Majestatiei Sale, A. S. principelui Stalizki, conte Suvorov Rimninski, care in dica de 31 Augustu asistase, in reduta cucerita de trupele romane in zipa precedenta, la foculu celu mai violentu alu inimicului, care răni pe colonelu Wolujew si mai multi soldati romani alaturi de A. S. generalulu principe Suvorov. E. S. generalulu Totleben, simtindu-se ceva mai bine de indispositiunea de care suferea, inspecta in aceea di positiunile de dincolo si dincolo de Vidu ocupate de trupele ruse si romane. Foculu artileriei ruso-romana a urmat, si in acesta di, ca in celelalte, asupra positiuniloru inamice. Avantu posturile nóstre de la divisia 3-a au charitu o grupa de 5 soldati turci cari trecuseră peste avantuposturile inamice cercandu a taia lemne. Avantuposturile nóstre ’i-au atacatu indata ucigendu 3 dintr’ensii, unulu a scapatu prin fuga si altulu a fostu facutu prisoneru. Depositiunea ce ’i s’a luatu este identica cu aceea a celorlalti prisonieri si a desertatoriloru turci adeca ca exista lipsa de provisiuni si de munitiuni in armat’a lui Osman pasia. Inamiculu n’a trasu de catu vre-o catuva abuse in aceea di asupr’a bateriei nóstre care este situata d’asupra satului Susurlu. Luni, 14 curentu, timpulu a fostu forte uritu si furtunosu, cu plaie si cetia, si a suspendatu ori ce mișcare pe liniile trupeloru. I. S. Domnitorulu a mersu la orele 10 si jumătate diminetia, pe stânga positiuniloru nóstre si a ajunsu la amiadia la Bogotu, la cuartirulu generalu alu Marelui Duce Nicolae. Inaltimea rea s’a intorsu, la 5 ore sera la Poradimu. Generalulu Meyendorf, care luase parte cu o brigada de roșiori, unu regimentu de ulani ruși si unu batalionu de dorobanți in lupta dela Rahov’a, in zilele de 7, 8 si 9 Noemvre, trimise prin locotenentulu Lambrinio M. S. Domnitorului raportulu asupra operatiuniloru trupeloru ce comandase. Acestu raportu este fórte magulitoru pentru trupele romane, in specialu pentru brigada de roșiori pentru batalionulu l iu din regimentulu liu de dorobanți si pentru baterie de artileria cari compuneau detasiamentulu seu. In privintta rosioriloru, generalulu Meyendorf, după ce citea din specialu pe comandantulu brigadei, colonelulu Cretianu, pentru energia si meritele sele militare, dice ca aru trebui sa faca unu apelu nominalu alu amândorora regimenteloru, déca aru trebui sa citedie pe toti cei cari s’au distinsu. Pentru bateria nóstra calaretia, raportulu dice ca ea a fostu la inaltimea reputatiunei legitime ce artileri’a nóstra a solutu sa-si câștige. In ceea ce privesce dorobanții, generalulu Meyendorf dice ca aceste tinere trupe, a caroru educatiune militară parea abia schitiata, au solutu a areta in focu taria si aventuru ostasiloru celoru mai otieliti in lupte, si au doveditu unu eroismu de care au fostu inspirati chiaru siefii loru, maiorii Mateescu si capitanu Merisiescu. Mercuri, 15 ale curentei, Inaltimea Sea a facutu cunoscutu, prin inaltu ordinu de di armatei romane primirea de catra Majestatea Sea Imperatorulu a medaliei de Virtute militară. Pe la orele 1, Majestatea Sea a venitu spre a visită pe I. S. Domnitorulu. Majestatea Sea anuntia Mariei Sele ca luandu cunoscintia de raportulu generalului Meyendorf, a hotaritu a distribui 24 de cruci St. George, spre a imparti la escadronele de roșiori, companiele de dorobanți si bateria de artelerie romana cari au facutu parte din detashementulu condusu de generalulu Meyendorf. Majestatea Sea a statu catuva timpu in convorbire cu M. S. Domnitoriulu, si apoi s’a intorsu la cuartirulu seu imperialu. Timpulu tóta diua a fostu fórte uritu si a tinutu in completa nemiscare armat’a din fati’a Plevnei. Iassi, 30 Novembre v. 1877, din’a Stului Andreiu. Amu intarziatu intr’adinsu tramiterea acestor’a, pentru a-ti pute comunică cele ce s’au petrecutu astadi in lassi. — Astadi la 11 ore a fostu in catedral’a metropoliei Te-Deum, la care au asistatu tóte autoritatile civile si militare, consulii si o multime de oficieri rusesci. La cântarea: „Mărire intru cei de susu.........“ (Slavoslavia) s’au datu salve de tunuri. Entusiasmulu si veseli’a ce eră zugrăvită pe fetiele tuturoru nu se póte descrie. Ai crede ca acum’a s’a terminatu resbelulu si ca fia care se póte intorce la caminulu seu. Sér’a, primari’a a datu unu banchetu la otelulu „Romani’a“, unde au luatu parte si corpulu oficirescu rusescu. Se inttelege ca toaste reciproce nu au lipsitu. La palatulu Primăriei, (in curte) au fostu improvisate mese, unde s’au osperatu poporulu cu mancare fierta, pâne si vinu, la care au luatu parte si soldați inferiori ruși. După banchetu a purcesu unu conductu de facie cu music’a in frunte dela otelulu României, au mersu până la ressedinti’a consulului rusescu esclamendu TJr’a Consululu a esitu in balconu si a multiamitu adaogendu: „sa traiasca A. S. Principele Carolu si armat’a româna, Aliații noștri!“ — De acolo s’a indreptatu conductulu cu music’a totu in frunte spre palatulu primăriei, unde apoi s’a incinsu o hora de totu poporulu si de soldați ruși (caci soldați români nu avemu aici, decâtu fórte putini recruți care făcu serviciulucelu de stricta necesitate). Dantiulu, si esclamatiunile de bucuria nu mai avea finitu. Mai multi oficieri ruși de graduri nalte, priveau cu o vie plăcere entusiasmulu acest’a; si unulu s’a esprimatu: „In Petersburg nu s’a vediutu inca unu asiei entusiasmu si mare veselia.“ — Orasiulu a fostu frumosu luminatii, (si s’au aruncatu si rachete) in asta, inse că la sosirea Imperatului la 24 Maiu , insa nu e mirare ; pentru ca tempulu nu a fostu asia frumosu acum pentru ca a ninsu tóta diu’a si sér’a