Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)

1880-07-22 / nr. 85

Nr. 85. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Marți 22 iulie 1880 Anul XXVIII. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 or., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr. rândul cu litere garmond — ui timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Revista politică. Sibiiu, 22 în Iulie. în timpul de când odihneșce activitatea corpurilor legislative, fiarele maghiare se ocupă, mai cu samă cu planuri de maghiarizarea naționalităților nemaghiare din Ungaria și din Transilvania, cu afacerile de dincolo de Laita și în fine, ceea ce în zilele noastre încă merită a nu fi trecută cu vederea, cu eventualitatea descompunerea monarhiei austro-unguresci, încât pentru planurile de maghiari sare seim că aceste nu sunt ceva nou. Nici motivarea nu este tocmai nouă. Dar tocmai că se împrospătează și planurile și motivele maghiarisărei din nou suntem datori ale urmări și, pe cât se poate, a arăta rătăcirea cea mare a acestor planuri, cari n’aduc folos, ci din contra stricăciune comună. „Magyarország“ după ce statoresce că interesul Europei pretinde o Ungarie independentă, pretinde din partea și ca ceea ce se numesce Ungarie se fie maghiară în toate fibrele ei. Elementul maghiar se niveleze cu superioritatea sa nu numai administrațiunea publică a statului, dar și societatea. Naționalitățile, cari gravitează în afară și cari în visurile lor sânt cu atât mai periculoase, cu cât în vecinătatea lor sunt stătulețe cu ambițiuni mari trebuesc înfrânate până mai este timp. Cestiunea naționalităților este cea mai periculoasă și bulevardul cel mai puternic al naționalităților este comitatul. Aici trebuie să înceapă Maghiarii, după „Magyarország“. Adecă, macea lege de naționalități, paralizată prin ordinațiuni ministeriale, este prea multă libertate pentru naționalități. Acum stim ce avem să așteptăm chiar și dela liberalissimii Maghiari și dacă stim, oare să ne mai îndoim despre atitudinea, ce ar fi să luăm în cazul, când legea despre naționalități și cestiunea reformelor privitoare la comitate s’ar pune încă odată la desbatere în Ungaria? Am tras în mai multe rânduri atențiunea publicului asupra procesului, ce se desvoaltă dincolo de Laita Se poate că naționalitățile, cari acolo și astăzi se bucură de o lege mai favorabilă și este și mai cu sinceritate aplecată de organele guvernului de cum se aplică a noastră la noi, — nu vor ajunge tocma unde doresc. Credem însă, că ministrul Taaffe, care dirige acolo lucrurile, tot va mulțumi naționalitățile din Cislaitania mai mult decât mulțumesce guvernul unguresc pe cele din Translaitania. Aceasta o prevăd conducătorii politicei maghiare. De aceea strigă atât din „Pesti Napló“ cât și din alte organe, că procederea lui Taaffe este periculoasă (?!) pentru Ungaria. In spațiul mărginit al unei reviste nu ne putem opri mult la faimoasa descompunere a Austro-Ungariei, care „P. N.“ nu o înfățișază ca o eventualitate, ce nu este eschisă dintre posibilitățile viitoriului. Luăm notiță despre această eventualitate a unui ziar cu mare reputațiune între Maghiari. Dacă și-ar permite așa ceva o foaie nemaghiară, desigur că ar fi trasă înaintea juriului, România se află într’o grea situațiune. De o parte Bulgarii, pe cari Românii nu ’i-au lăsat se moară, se pare, că s’au săturat de a mai vede pe Români că trăiesc. De altă parte Rusia o tratează ca lupul din fabulă pe meiul, despre care jucea, că i;turbură apa, cu toate că meiul era din josul Jiului. într’o notă, spune „P. Corr.“, Rusia se plânge asupra României, că sufere să se adune pe teritoriul ei elemente nihilistice. Scornitură este aceasta din partea Rusiei, cu toate aceste un pretest, prin care caută a se amesteca în afacerile unei țeri, care i stă în calea cătră Constantinople. — Cu Bulgaria sânt raporturile așa de încordate, încât agentul diplomatic Sturza nici nu se va mai întoarce la Sofia, la postul seu. Insuși principele Carol sé se fie esprimat cătră Sturza, că pe cale pacinică nu se mai poate începe absolut nimica cu Bulgarii, cari ’și-au eșit cu totul din fire. De Bulgari poartă de grige și Poarta. La Adrianopole sânt concentrați 14,000 de Turci, după unele liare 50,000. Demonstrațiunea cu flotele e probabil că are se remână pe jos. Lovitura Englezilor in Asia se va reflecta și asupra situațiunei din peninsula balcanică. Albanezii și cu Muntenegrenii se ciocnesc necontenit și în toate ciocnirile Muntenegrenii sânt bătuți. în 28 și 29 iulie, în cea dintâiu la Matagos Muntenegrenii, carii s’au încercat a scoate pe Albanezi din Matagos, au fost respinși până la biserica din Golubovce; în a doua au atacat Muntenegrenii vedetele albaneze de la Fundina. Căpătând cești din urmă succurs ,i-a alungat pe Muntenegreni pănă al Vrbița. în 27 atacase Albanezii pe Muntenegreni cu succes, împedecându’i de a lucra la fortificațiunile de la Mircoviț și Zalievo. învățământul public din Sibiiu, în nice unul dintre orașele transilvane nu se pomenesce numele împărătesei regine Maria Theresia cu atâta pietate ca în Sibiiu. Multe sute dintre locuitorii acestui oraș mulțămesc existența și fericirea lor actelor de profundă iubire părintească ale marei regine. Toată seara Transilvania binecuvântă pin memorie a fundătoarei orfanotrofiului Theresian (arendementului Sibiian). O sumă mare de mame, ce primiră educațiunea lor în pensionatul de fete din claustrul Tersulinelor de aici povestesc legende pie pruncilor sei despre adevărata mamă a țetei, carea a înființat la anul 1772 acest pensionat „spre a se creșe copile germane catolice în confesiunea lor și limba lor maternă germană“. Orfanotrofia și pensionatul de fetițe, aceste două opere ale marei regine, au eistat un secul întreg fără ca passiunile politice să fi îndrăsnit a se atinge du aceste sanctuarie ale filantropismului. Sub scutul bisericei, și cu deosebire al episcopatului romano-catolic s’au desvoltat acele într’un institut de crescere de rangul prim în patrie, astfel cu încât cele mai bune case și familii din Transilvania erau prea mulțămite de a educa pruncii și pruncele lor de alăturea cu orfanele, ce pănă la o sută de ani după strămutarea marei regine la,cele eterne aflau în clemența dânsei o mamă adoptătoare, o a doua mamă dulce. Altfel nu se are lucrul astăzi, de când a ajuns spiritul dlui Tisza, a „sdrobitoriului de naționalități“ la putere. Demonul șovinismului și-a întins negrele ghiare și asupra acestor asile a iubirei omenesci. Orfanii transilvani din retrenehementul Teresian îi vedem îmbrăcați în costum maghiar și agrăindu’i, ne respund într’o limbă stricată maghiară, că ei sânt Secui de origine — ca sădică orfanotrofiul Teresian a devenit retortă pentru fabricarea de Secui în Transilvania. Urmează ca de sine, că șovinismul nu s’a oprit aici, ci însuflețit prin eftinul triumf din orfanotrofia a trecut la cucerirea pensionatului de fetițe din claustrul ursulinelor. O intrigă scandaloasă în direcțiunea șovinistică din pensionatul acesta e cunoscută publicului cetitoriu de când cu jubileul de 25 de ani (nunta de argint) a Maiestăților lor imperiale regesei. Șoviniștii sibieni au declarat de crimă înfricoșată intențiunea direcției pensionatului, ca drama compusă anume pentru înalta festivitate să se producă de cătră elevele pensionatului în toate ti’ei limbile țerei. Un profesor dela gimnasiul de stat de aici a alergat în ruptul capului la Alba-Iulia și nu s’a odihnit pănă ce n’a esuperat oprirea (?) producțiunei în limba română, piarele șovinistice secundau din resputeri strigând ca din gura șerpelui, că se dacoromanisează claustrul Ursulinelor! A fost aceasta prima erupțiune publică a intrigelor ce lucră de ani pe ascuns. în zilele aceste văzurăm prin foile maghiare și maghiaroane al doilea act al agressiunei șovinistice în contra pensionatului. După maniera cunoscută a șoviniștilor se pune Acherentele în mișcare spre a presiona și terorisa pre cei de sus. „Kelet“ și „Hon“ sânt neobosite întru încriminarea lui pater Horn, a directorului pensionatului din cestiune, cu lucruri de natura cea mai scandaloasă și trivială. Acest moșneag venerabil de peste 60 ani, carele prin înalta sa erudițiune scientifică și pedagogică și-a câștigat în cursul alor 30 de ani ai activității sale publice cel mai bun renume în Germania, Francia și Austria, și i’a adus din Bavaria de cătră prea înțeleptul domn episcop rom. cât, actual anume spre reorganisarea școalei de fetițe după principiile moderne ale timpului nostru, — se depinge de cătră acele liare de un complet monstru moral vis-avis de elevele institutului, de un tiran crunt vis-a-vis de docențele monache ale claustrului. „Pater Horn nu lucră din toate puterile sale în magyar szellem (spiritul maghiarizării), îndrăsneșce a pune pondul principal pe cultivarea intelectuala a elevelor — nu pe limba maghiară — ergu răstigniții“! Astfel strigă acele foi, și ca revolverul ridicat de șoveniști cătră peptul domnului episcop rom, catolic spre a stoarce delăturarea lui Horn, se devină mai teribil se fabulează și amenință despre treceri în masă la protestantism. Măeștri întru ale sale șoviniștii au îngrijit a-i da oareși care aplomb acestei pressionări, și prin înscenarea unei mici comedii claustruale. „Barbara Ubric în a doua edițiune și în claustrul Ursulinelor din Sibiiu“ se numesce plagiatul, și fabula lui este astfel: Mater Michaela, una dintre cele 32 de maice călugărițe, cari preved instruirea intelectuală in școala superioară de fetițe din claustru, deveni de 2—3 ani încoace cam melancolică. O boală mai vechie de inimă se părea a se fi extins asupra întregului sistem de nervi și în specie asupra crezilor cuviosei dame, în urma căreia se ivi la dânsa acea iritațiune isterică, ce întinereșce inima femeilor, cari sufer de această boală, ce o aseamână medicii cu a doua înflorire a pomului în același an. Durerea Dorului se nasce de nou în peptul atăror dame și se manifestă în predilecțiuni idilice de forma cea mai bizară. Matei Michaela, de origine Secuiancă, începu a nu mai pricepe pentru ce nu s’ar cuveni ca pe lângă pioasele melodii ale organelor din claustra să nu se cânte și „marșul lui Rákoczy“, vreun „csárdás din sárga csikó“ vreun cântec din „falurossza.“ Nu mai pricepea pentru ce cadrai, ce representa pe sânta Elisabeta, se nu se poată orna cu șurță, și soare și cocarde tricolore maghiare? Dară ce nu pricepea de loc mater Michaela, născută de Gidofalvi, era, cum de, ei, unei surcele din familie nobilă maghiară, nu i se atribue onor și distincțiune mai mare, decât celorlalte maice „venetice bavareze.“ Maica Michaela nu mai putu suporta atari „tiranisări” și într’una din filele aceste dispăru din claustru, cântând refugiu la casa unui oficieriu de honvezi dintr’un mic oraș secuiesc etc. Deși fugirea aceasta nu a putut urma fără de ajutoriu estern, totuși după autenticele mele informațiuni nu e adevărat, ce spune fama, cum că mater Michaela s’ar fi îmbrăcat în vestminte de husariu și ar fi sărit ca o ladă tinără preste murii claustrului. Verosimile numai, că deoarece urzitorii fugei scandaloase sânt gladiatorii șovinismului din Sibiiu și matadorul lor poartă costum unguresc (cisme lungi fără pinteni și atilaj) fantasia poporului a îmbrăcat și pe mater Michaela în costumul acelui profesor de la gimnasiul de stat, care alergase mai an la Alba-Iulia spre a împedeca producțiunea piesei de festivitate în limba română. Fapt mai departe că gladiatorii șovinismului maghiar din Sibiiu se folosesc de această schimbare în gustul și vederile cuvioasei Mihhaile de armă spre a pressiona în sus și a mistifica opiniunea publică. Pustnica maică Michaela n’a fugit nic ei, ci ca o adevărată martiră a iubitei, ere-