Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)
1882-06-03 / nr. 63
Nr. 63. Sibiiu, Joi 3/15 iunie 1882. Anul XXX. TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni S fl. 60 cr., 8 luni 1 fl. 76 cr. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 8 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 8 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Mănelarilor 47. Corespondențele Bűnt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole neflancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 16 cr. Ifundal en litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Nr. 2095, Scol. Cerculariu cătră toate oficiele protopresbiterale, ca inspectorate districtuale de scoale, și cătră toți învățătorii confesionali greco-orientali din arhhidiecesă, înaltul ministeriu reg.ing. de culte și instrucțiune publică, a ordinat ținerea de cursuri supletoaie spre învățarea limbei maghiare și pentru seriile anului cuvinte scolastic, și anume pentru Transilvania la preparandiile de stat din Cluj și Cristurul secuiesc (Székelyi Keresztur). Acest curs va dura 6 săptămâni, și se va începe în Cluj la 28 Iunie (10 iulie) în Cristurul secuiesc la la 21 Iuniu (13 iulie). învățătorii, cari vor fi admiși la cercetarea acestui curs, vor primi din cassa statului diurne de câte 70 cr. și sunt îndreptățiți a pretinde și ei opera deja comunele, în cari servesc, rebonificare justă a spețelor de călătorie. Aducendu-se aceasta la cunoscința tuturor, pe care i privesce, se înseamnă spre orientarea învățătorilor noștri următoarele: 1. în sensul §. fului 3. al articlului de lege XVIII, din 1879, sânt obligați a învăța limba maghiară, — prin urmare se vor admite la ascultarea cursului supletoriu numai acei învățători de la școalele populare nemaghiare, cari au intrat în funcțiunea lor de la anul 1872, încoace. 2. Dintre aceștia se vor admite la ascultarea cursului numai aceia, cari nu sciu nimic, sau numai prea puțin unguresce. Nu se vor admite de loc aceia, cari au ascultat de la acel curs în ultimii trei ani, și cari au depus esamenul de cualificațiune din limba maghiară la vreo preparandie de stat. 3. Cererile pentru admitere la ascultarea cursului sânt a se așterne cel mult pănă la 13/25 Iuniu inspectorului regiu de școale al acelui cocomitat, în care locuiesce suplicantele s au de a conține numele comunei caracterul (confessional) al școalei, la care servesce, și designarea preparandiei de stat, la care suplicantele voeace a asculta cursul. Inspectorii regii de școale sânt avisați a resolvi atari cereri pănă la 25 Iunie (7 Iulie) iar cei neadmiși din partea concerniatelui inspector, nu vor fi primiți la ascultarea cursului, nici vor putea pretinde rebonificarea speselor de călătorie. 4. Imediat după finirea cursului supletoriu va începe esamenul de cualificațiune din limba maghiară la ambele numite preparandii, iar învățătorii vor lucra în interesul lor propriu dacă se vor supune cât de numeroși acelui esamen, mai ales aceea, cari au ascultat cursul în anii precedenți, 1880 și 1881, căci la din contră vor avea a se presenta cu altă ocasiune și pe spesele lor proprii la depunerea acelui esamen. 5. în fine se comunică la recercarea specială a inspectoratului regiu de școale al comitatului Odorheiu, că acei învățători, cari vor frecventa cursul în Cristurul secuesc, vor primi din partea municipalității orașului cuartive gratuite, însă fără de pat și de vestminte de pat. Din ședința consistoriului archidiececesan, ținută în Sibiiu, la 1 iunie, 1882, Nicolau Popea, un p. arhhimandrit și vicariu archiepiscopesc. Sibiiu 2 Iunie. Pacea de la San Stefano și mai târziu tratatul de Berlin s’au ocupat cu o parte du mică, dar nici tocmai mare, a Europei. Liniș ce mare aștepta ori și cine pentru Europa întreagă după pace, după tratat. Dar pare că amândouă au fost numai sămânța altor evenimente, care scre D jeu cum se vor deslega. Numai nouă câte sarcini și îngrijiri ne-au procurat! Două insurecșițiuni au trebuit monarhia noastră se suprime de la tratat Încoace cu bani scumpi și cu sânge și mai scump, afară de banii și de munca ce se investează acolo pe cale palinică. Apoi cheltuiala cu desbaterile cele vehemente în amăndouă parlamentele din causa Bosniei și Brțegovinei; cheltuiala cu delegațiunile întrunite estraordinariu pentru votarea altor cheltueli. Aruncându-ne privirile preste limitele monarhiei întâmpina cestiunea dunăreană, care încă privește mai deaproape monarhia austro-ungară, întâmpină Basarabia reîncorporată Rusiei, un șir de nemulțumiri a poporațiunilor din peninsula balcanică și altele pe care nu le mai înșirăm, dar cam toate mai mult s’au mai puțin ard ca cărbunii cei vii în spuză. Și dacă ar fi numai acestea! Dar pe lângă acestea câte alte cestiuni nu bântue și monarhia noastră și Europa, ba și alte ținuturi afară de Europa, care s’au eșcat pe lângă celelalte. Desbarcerea creditului de pacificare și al afacerei emigranților Evrei din Rusia, ne au împrospetat viu în memorie cestiunea naționalităților din Ungaria cu toate dorințele și durerile ei. în Galiția un proces celebru ne atestă durerile de care suferă aceea parte a Cislavaniei teménduse de agitațiuni panslavistice. Disputele cele lungi și varii dintre Cehii, Slovenii și Germanii din aceeași Cislauanie, încă ne aduc aminte câte lucruri neisprăvite sânt și acolo, în fioe undele „Schulvereinului“, care vin valuri pănă în Translauania noastră și mișcarea pentru o reuniune vamală de dimensiuni mări, ne dau de scrie că evenimente însemnate ne așceaptă, cari direct și indirect privesc pe toate sau în parte numai po poarele din monarhia austro-ungară. Și dacă mai gândim că Germania își întăresce posițiunile mărginașe, Rusia de asemenea, Italia, Francia și ne mai uităm și la nemulțămirile Irlandezilor, cari isbucnesc din timp în timp la cestiunea egipteană, nu putem suprima îngrijirea, că toate aceste vor trebui se se sfârșească ear prin vreun congres și de altă parte se im din esperanță că aceste areopaguri se întrunesc îndeobște după resboaie mari și crunte. Când lumea în timp de „pace“ este așa de agitată și toți de toate părțile se cugetă cum se se îngrigiască de soartea lor, pentru ca se-și asigure viitoriul, noi Românii din Austro- Ungaria suntem cuprinși de a aduncă liniște. Pe noi pare că, nu cele îndepărtate, dară nici cele apropiate, nu ne privesc de loc. Maghiari, Croați, Sârbi, Nemți, Cehi, Sloveni etc. toți îi veți că dau căte un semn de viață. Mai mult mai puțin fiecare își cearcă valorarea vocei sale în interesul existenței sale. Numai noi pare că habar n’avem de tot zgomotul care ne asurdesce. Am avut anul trecut o conferență și acum trăim admirându-ne laurii ce iam câștigat atunci. Maghiarizărei i s’a dat și în zilele aceste în casa deputaților Ungariei o espresiune atât de pronunțată, încât nu se poate mai pronunțată. Denumirile de comiți suprem în țeara Bârsei și în țeara Oltului sânt comentarele cele mai proaspete despre aceea, cât sântem de respectați între naționalitățile Ungariei. Și noi continuăm a privi toate cu liniștea unui musulman. E mare virtute liniștea, însă nu este totdeauna la locul ei. Noi nu vrem se tulburăm pe nimenea, dar de soartea noastră tot ar trebui se ne interesăm și se ne apărăm interesele noastre între marginile legilor. O mână de Sași scriu și cară scriu și își ridică vocea în parlament în auisul lumei, tot așa face o mână de Sârbi în interesul lor. La noi pare că au înghețat negreața în toate călămarele. De vorbit în parlamente pare că ne-am desvățat cu totul. Nimica nu vedem făcându-se în finul nostru afară dacă ici colo are câte cineva câte o FORȚA. înmormântarea generalului Garibaldi. *) Corespondentul din Maddalena al farului vienez „Neue Freie Presse“, telegrafează următoarele cu data 27 Maiu : „Principele Thomas, representanții regelui, ai parlamentului, ai guvernului și ai comunelor sosesc la 2* 1/2 oare p. m. La 10 oare s’a deschis visitatorilor camera în care zace mortul. Cadavrul e așezat pe un pat împodobit cu flori ca și camera și este învălit în vestmintele’i tradiționale. Vor ține discursuri un senator, Farini, Zanardelli, Cripsi și un representant al lucrătorilor. Maddalena, 26 Maiu. După o călătorie linistită am sosit aici la 8 oare dimineața. Nava a adus soldați și a apucat drumul la nord-vest de Civitavecchia, pe lângă farul Punta Tavolara, prin canalul delle Biscie între Caprera, Santo Stefano și Sardinia pănă în portul Camioia în fața satului Maddalena, comună principală în insula cu același nume. Termitor e întipărit caracterul de pustietate și oricine se întreabă, cum răposatul a putut trăi aci 30 ani. Un marinar ne-a condus cu barca în portul de la Caprera. Calea de aci pănă la dealul pe care stă casa lui Garibaldi, merge peste o coastă fără arbori. De departe se vede o moară de vânt și mici odăi de țeară, câteva oi și vaci pasc; la dreapta și stânga se întind ogoare cu orz, ce s’a cosit din causa arșițelor, intrăm în raza casei printre nesce ulice de lemn; la dreapta se află o mică baracă, primul bordeiu locuit de Garibaldi la 1850 cu Teresita; acum e aproape se se surpe. Casa de locuit este mică și fără podoabe. Pe coperiș fâlfă e un drapel alb-roșu verde cu crucea Savoyei. Stefano Canzioné primeste și-mi prezintă pe Sparaglino și Fruscianti, doi mai râmași în viață din cei o mie de la Marsala. Fruscianti e un uncheș de 70 ani; Sparaglino are o față curat de leu și a primit un glonț la Marsala Amândoi au fost cei mai fideli amici ai generalului și au împărtășit cu el exilul în Caprera de la 1850 încoaci. Văd pe Manlio trecând fuga, un frumos băiat blond, dar sălbatic și nu scie nici să scrie nici se cetească. Achille Fazzari îmi spune, că Manlio nu scie ce e nefericirea. Casa e pustie, stăpâna casei fiind bolnavă, n’am stat mult, dar și aci am văzut o nouă probă de sărăcia și stoicismul lui Garibaldi. Nici urmă de comoditate, mobilele sânt de lemn; la perete sânt mici dulapuri cu cărți engleze și italiene, nici o perdea, fotoliu sau covor. Se ținea tocmai consiliu de familie. Crispi, Fazzari și Canzio pretindeau ca să se înbalzameze cadavrul și să se ducă la Roma; soția vrea să esecute testamentul, dar după ce executorul testamentar Prandina vorbi și el contra, se dense, ca să se cedeze dorințelor națiunei, să înmormânteze corpul aici numai provisoriu și mai târziu să-l ducă la Roma. într’acestea se face un nou mormânt sub un frasin în grădină, unde sânt înmormântați copii. La ușa camerei mortuare stau sentinelă matrozi cu un oficier și nu poate fi văzut încă. Deputățiile se așteaptă să sosească mânetorească. Ceremonia va fi foarte sărbări au visitat casa cetățenii din Palermo, au fărîmat un scaunfotoliu și fiecare a luat o bucată drept suvenir. Locuitorii din Maddalena au făcut eri o demonstrație înarmată, protestând contra transferărei cadavrului la Roma, înmormântarea se va face mâne după amenzi. Maddalena, 27 Maiu, 4 oare dimineața. — Pe bordul navelor de răsboiu soldații dau tocmai semnele de deșteptare. Plouă și marea răscolită de vânt la San Bonifacio aruncă corăbiile încolo și încoaci. Prin ceața dimineței de abia se zăriau conturile. Caprerei, Ziua de doliu se anunța foarte sinistră. La groapă au dat proste granit și cu acest material s’a ridicat o construcție înaltă pentru cuptorul de cremațiune. Indaltamarea cadavrului lui Garibaldi a fost. *) „Resboiul.“