Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)

1882-01-28 / nr. 11

42 Admițând că regimul ar lua de bani buni cele susținute de Dl Stoica și prin o trăsătură de con­­deiu de­o­cam­dată ar transpune Con­­sistoriilor dreptul de denumire ?­ oare Conistoriile ar pute îmbunătăți salari­ile învățătoresci ? dispun ele de punga poporului ? Oare de altă parte nu s’ar afla și atunci oameni, cari se susțină că trebile merg rău, că consistoriile abusează de dreptul lor, precum sus­ține asta­zi dl Stoica că abusează po­porul ? ! Și oare n’ar fi mai ușor atunci ca se se facă al doilea pas, se se ia de la consistorii dreptul de denu­mire și se se dee inspectorilor școlari regesei ? Cei ce doresc se vadă făcânduse pasul al doilea, n’au decât se dee mâna cu faimosul nostru corespondent de la „Pester Lloyd“ și se sprigonea­­scă pe regim ca se facă­ pasul prim. Sciu că dl Stoica acea­sta nu o va face, deși îl cunosc numai după articolul din cestiune. Simeon Popescu. TELEGRAFUL ROMÂN. Revista politică, Sibiiu, în 27 Ianuarie. „Transilvania în pericul“ este în­titulat articulul Ionei „Budapesti Hír­lap“ scris cu privire la telegrama cea faimoasă cu lăzile de arme în bi­serica română și în casa unui preot român din Brașov, cari lășli, după cum se scie, există numai în creerii corespondentelui foilor „Egyetértés“ și „Ellenzék“. Foaia „patriotică“, după ce trece în revistă pe emisarii rusesci esistenți în imagiunea autorului arti­­colului și dă din politica mai înaltă, o secțiune „nemulțănitorilor“ Români , tăbăresce cu o suprindere prefăcută asupra bisericei române în „sinul“ cărei se „comit“ astfel cu de lucruri ce înveadvă trădarea. (!!!) Din Gal­iți­a au sosit în­­ zilele din urmă sorii, cari față cu raportu­rile dintre Austria și Rusia sunt de un interes extraordinar. Un număr însemnat de conducători rute­ne­s­c­i au arestat pentru agitațiuni rusofile. Se vorbeste că în hâr­­tiele sechestrate s’au aflat că sunt compromiși profesori, funcționari pu­blici până și militari de naționa­litate rutenească. Ar fi de dorit,­­lice o foaie vieneză, ca afacerea aceasta regretabile se treacă cât mai în grabă prin o cercetare judecăto­rească, pentru ca se se clarifice întru­cât învinuiții sunt vinovați și întru cât din învinuiri este de a se pune în socoteala șovinismului polon, care este deprins a vede în fie­care Rutean un agent rusesc, în altă foaie vieneză cetim: în momentul de față absorb are­stările din Gali­ț­ia o parte mare din atențiunea publică. Bară se anunță că pentru propagandă rusească sau arestat și doi profesori de la gimnaziul rutean din Leo­­pole (Lemberg), Savețchi și Sar­­chievici. „Reuniunea Cațcovschi“ pentru răspândirea culturei între po­porul dela țeară, fiind privită de cen­trul propagandei, va fi disolvată. Drept motiv al arestării deja anunțate a de­putatului la senatul imperial Ioan Naumovici se spune a fi, mai cu seamă, că în urma stăruințelor ace­stuia, comuna ruteană Huilce a voit să treacă de la credința greco-catolică la cea ortodocșă. De altmintrea co­muna a fost abătută de la intențiunea aceasta și numai oameni singurateci a trecut la ortodocșie, între cari și fiiul celui mai sus numit, medicul Dr. Ni­­colae Naumovici. Acesta a arătat trecerea sa în scris cercului politic cărui aparține, în scrisoarea sa­­ lice între alte: „Mă întorc în sinul acelei biserici, care este biserica națiunei mele.“ Desvoltarea acestei afaceri este cu atâta mai stârnitoare de interes cu cât într’ânsa se întâlnesc considera­­țiuni, cari întrunesc politică esternă cu cea internă și cari astăzi sânt de mare importanță. Foile maghiare încă aduc sciri de felial celor de mai sus. După aceste po­liția ar fi pus mâna pe un plan de răscoală, ai cărei conducători se are­stează unul după altul in Lemberg, Colome­a, Cernăuți și Zbaraz. Tot după acele, autorul principal al agi­­tațiunei ar fi consiliariul aulic Dobr­­zansky, un proprietariu din Zemplin (Ungaria de Nord), care­­ ii de­­ li în­­trunia pe agitatorii mai însemnați la serate cu tee. Fiica lui Dobrzansky a recrutat conjurați din șirurile junilor de la universitate, fară Dobrzansky, ta­tăl, ar fi împărțit între profesorii și­­ ziariștii ruteni subvențiuni de la comi­tetul panslavist din Moscva. Adaugem după foile vieneze, că deputații ruteni din senatul imperial sânt deciși a interpela pe guvernul cislau­an în privința arestărilor. înter­­pelațiunile aceste negreșit vor revărsa lumină asupra afacerei neașteptate. întinderea răscoalei din părțile de amba­lă ții pănă aproape de Fo­­cea pune pe gânduri, din cauză că orășelul acesta e aproape de Serbia. Cum stau vise lucrurile aici se scrie următoarele: „Cestiunea orientului iarăși se presentează pentru a fi deslegată și de astădată „definitiv“. Așa se pre­științifică, in care Franța de cât­va timp încoace urmărește cu mare silință producerile străine. Dar obiceiul Ger­manilor de a traduce romanurile, dra­mele și poesiile altor popoare, nu pare a le fi întărit și arta de a traduce, și ușurința, greutatea stilului și nepri­ceperea multor traduceri germane a ajuns a fi un fel de calamitate litera­ră în contra căreia de alminteri se ri­dică astăș­i cu energie însăși critica germană. Nu este chiemarea noastră de a întră aici în amănunte; am atins acest punct numai pentru a ne pute bucura cu atât mai mult de traduce­rea d-lui Kotzebue, care se înalță cu mult de­asupra celor mai multe lu­crări de felul ei. Cine a putut traduce d­ e­ pe Tom­a Alimoș precum se vede tradus în pag. 15—20 din cartea d­­lui Kotzebue, merită epitetul de a fi un traducător din cei mai de frunte și de model, ce vedem că i se dă in prefață la Rumänische Simsen și la Romanische Richtungen. nuntă toate foile asupra mișcărei re­voluționare din Bosnia, afară de tă­cuta foaie oficială „Srbski novine“. Presa sârbească întreagă este de acord întru a combate pe Austro-Ungaria în peninsula Balcanilor și salută cu bucurie și vivacitate răscoala din pro­vinciile ocupate. Presa are și în Ser­bia mare influență, de unde urmează că în poporațiunea sârbească se pro­voacă și nutreșce un stimul, care nu­mai prietinesc pentru Austro-Ungaria nu se poate numi. „Videle“, organul oficios al ministeriului Piroșanai a trecut și el în tabăra Serbiei mari, cu acea deosebire, că nu pretinde pe față anecsarea Bosniei la Serbia, ci încetarea ocupațiunei austro-unguresci în Bosnia și Brțegovina. Z­iarele libe­ralilor, radicalilor și democraților „Srbska Nezavisnost“ „Samo­uprava“ și „Narodno Oslobodjenje“ o dau pe o coardă mai întinsă contra Austro- Ungariei. Aceste pretind ca Serbia să se razime, fără nici o rezervă ,de Ru­sia și se facă politică hotărîtă în în­țelesul unirei tuturor Slavilor de sud. „Narodno Oslobodjenie“ pretinde deja înmulțirea armatei, ca Serbia să fie în stare a și face în mod îndestu­­litoriu datoria.“ „Das Deutsche Tageblatt“ din Berlin publică o corespondență al că­rei cuprins este că în sferele oficiului de esterne din Viena se ia în conside­­r­rațiune și eventualitatea de a pedepsi pe Serbia și Muntenegru, dacă ar lua o atitudine favoritoare răscoalei din Brțegovina. Călătoria contelui Wol­kenstein la Berlin n’ar ave alt scop decât se sondeze la unele dintre pu­teri, cum ar fi primite astfeliu de ho­­tărîri a­le guvernului austro-unguresc. Din Rusia se raportează la „Pe­sti Napló“ despre însemnate grămă­­diri de trupe în Polonia rusească, în Podolia și în Basarabia; între ofițe­­rii rusesci se susține că resboiul este neîncungiurat. „Noi trebue se sfârșim a ceea ce el a început la 1877“ se vor­besce în­de­obște între dânșii. Generalul Scobeleff primește din toate părțile salutări pentru dis­cursul său. Cunoscutul panslavist Ratkoff fu denumit în­­ zilele acestea consilier întim al țarului. Denumirea aceasta ilustrează situațiunea. Mai mult însă un articol scris de acest consilier în­trm în „Mosc. Wiedomosti“, în care trătând răscoala din Brțegovina scrie că presa rusească „n’are nici un mo­tiv de a ascunde în care parte sânt simpatiile ei.“ O telegramă la „P. L1.“ anunță de la Bucuresci că cunoscutul general Fadeieff se află în Bulgaria și că în Vinerea trecută au trecut pe la Reni în Bulgaria 140 de voluntari ru­sesci provestiți din destul cu bani. Ținta lor este Bosnia. Altă telegramă la „Bohemia“ din Praga anunță din Rusciuc, că pe acolo au trecut în zilele din urmă mulți oficieri și sol­dați rusesci îmbrăcați în haine civile. Rusia cu toate aceste prin organul „Golos“ laudă discursul contelui Kal­­noky în delegațiuni și asigură că Rusia va fi numai privitoare la drama ce se desfășură acum pe peninsula Balcanilor.­­ De altă parte se asi­gură, tot din cercurile oficiale rusesci, că lui S­c­o­b­e 1­e­f­f, pentru dis­cursul cel nechibzuit în contra Au­­stro-Ungariei, i s’a dat nu numai con­cediu involuntariu, după cum se scriea mai nainte, ci demisiunea. Toate­­ ziarele din Bucuresci cari poartă datul de Marți dovedesc, care după posițiunea lor, interes pen­tru Românii din Bănat cari fură siliți a se întoarce înapoi. Suirea După multe serii despre consu­­ministeriului în urma retra­­gerei lui Rosetti aflăm din „Româ­nul“ de Marți că ministeriul este com­pus astfel cu: I. C. Brătian de interne, gene­­neralul Angelescu de Resboiu,George Le­cc­a de finance, G. Chițu de justi­ție, Stătescu de esterne, Da­b­i­j­ă de lucrări publice și A. Ureche de culte și instrucțiune publică. Rescoala. Cea mai importantă scrie din părțile resculate este cea de la 4 Febr. n. din care se vede că insurgenții în ziua aceea s.au încercat a pași ofensiv. Comanda generală din S­e­raevo comunică despre evenimen­tul acesta prin o telegramă de la 5 Febr. n, următoarelele : „După cum s’a raportat deja grămădirea insurgenți­lor spre Focea a determinat pe colo­nelul Hotze­n ’și îndrepta înainte de toate atențiunea asupra punctului ace­stuia. Scirile sosite mai nainte la co­manda generală despre intențiunea insurgenților de a amenința Focea a determinat-o pe aceea a lăsa colonelu­lui mână liberă în acțiune. despre amenințarea punctului Scirile Focea s’au constatat, în 1 Februarie n. insurgenții au început a părăsi rîpa stângă a Drinei la nordvestul Focei și a se întruni în ținutul T­r­e­n­ti­s­t­e-Bas­t­a­d­­. în 2 Febr. n. patroale din gar­ni­zoana de la Focea au constatat un su­­curs însemnat de insurgenți dincolo de Drina. în aceeași­­ zi ai noștri au ocupat Susiesno fără luptă. în 3 Februarie n. înaintează trupe spre caraula Huruici, Bastaci și Brod, care au dat preste grămezi mai mari de insurgenți, care după o luptă vehementă cu foc au fost res­pinse. în­­ ziua aceasta a sosit general­­maiorul Obadici la Focea. în 4 Februarie n. insurgenții în nume­r co­nsiderabi­l au ata­cat de o parte Sussesno și de alta caraula Humici, dar au fost respinși energic în amândone punctele. Și atacul vehement asu­pra Brodului a fost respins cu de­săvârșire, cu toate că inimicul se apro­piase la distanță de cinci deci de pași. Perderile sânt pănă una alta nu­mai samariu constatate și adecă: pa­tru morți, patruspră­zece răniți greu și trei răniți ușor. Perderile insurgenților însă sânt cu mult mai considerabile. Dintr’o epistolă privată de la Sa­­raievo cu datul 30 ianuarie ne aflăm: „Astăzi au sosit răniții cei dintâiu în Saraievo, între cari și trei oficieri. Noi sântem închiși aici cu ziduri chi­­nezeșci și nu seim nimica din lumea din afară. In toate se păstrează se­cretul. Seara se aud de multe ori pușcaturi, însă ce se întâmplă nu ne este cunoscut.“ De la Meteovici se scrie la­ „Na­­rodni List“ că în săptămâna trecută s’au restabilit com­­u­nicațiu­­nea comercială cu Erțegovina. Aceeași foaie spune că în Erțegovina se organisează gloate de voluntari pentru combaterea insurgenților. Gloa­tele de voluntari capătă pașei din de­positele militare.­­Numai de nu s’ar duce voluntarii cu pusei cu tot la insurgenți. Red.­ sfârșit. *) Nu guvernul e chiemat spre acest Red­­ dice duce poesii de Conachi și câte una de Constantin Negruzzi, Sion și Crețeanu. Poesiile populare sunt ur­mate de note esplicative. Traducerea d-nului Kotzebue este din cele mai bune, și cel ce cunoște amândouă lim­bile române surprins de arta cu care traducătorul a știut să reproducă în­­tr’o limbă așa de heterogenă, precum este cea germană, o parte esențială a farmecului poesiei populare române. Meritul d-lui Kotzebue este cu atât mai mare, cu cât însăși literatura germană nu i oferea prea multe exem­­ple de traduceri bune. Este curios a vede tocmai în Germania disproporția între calitatea și cantitatea traduceri­lor ce se publică. De când cu Stimmen der Voelcker in Liedern ale bătrânului Herder— a trecut aproape un secol de atunci— Germani s’au arătat a fi națiunea, care se interesează mai mult de spiritul literar al altor popoare. Suma de traduceri ce ce apar în Ger­mania franțuzesce, englezsce, italiene­­sce etc., este foarte mare și întrece sin­gură toate traducerile făcute în cele­lalte limbi, afară însă de literatura (Va urma.) De la dieta Ungariei. (Urmare.) Ad. Zag continuând: Deputatul col. și-a pronunțat — nu fără iritațiune — verdictul seu și asupra articulului în­criminat de deput. Herman, asupra broșurei dlui profesor Heinze, care în ochii mei e foarte vrednică de recunoscință. De sine se înțelege că despre opul unui ilustru profesor de drept nu vreau să întru în expli­­cațiuni cu dd. Herman și Orbán și cu alți domni de soțul lor, dar colegului meu dlui Szilágyi trebuie se-i țlic: dînsul cel puțin nu trebuia se judece despre acest op, fără de a-lti avut

Next