Telegraful Roman, 1884 (Anul 32, nr. 1-152)

1884-01-24 / nr. 9

34 TELEGRAFUL ROMAN stdent între sfinții d voastre naționali. (Ilaritate sgomotoasă.) S’a facut indicare la Ungaria, însuși propunătoriul a zis, că celelalte naționalități din Ungaria sunt numai tolerate. Mulțumesc pentru grățioasa perspectivă ce ni se dă, ca in cele din urmă și naționalitatea noastră (boemă) se fie tolerată în Austria. (Foarte bine și aplause din dreapta.) Dar dacă togma , se facem o paralelă între Cis și Translavania ve rog să nu asemănați națiuni vechi, puternice, glorioase, cari în decursul veacurilor au format state independente și suverane, cum au fost de exemplu națiunea polonă, boemă, în parte și cea slovenă, — cu astfeliu de fragmente de popoare, cari niciodată nu au format state independente, cum sunt de exemplu Slovacii din nordul Ungariei sau Germanii din Lepuș. Dacă tocmai vreți să faceți o paralelă intre țările Coroanei unguresci și între Cislaitania, atunci ar fi lucru mai firesc, dacă ați compara de o parte Ungaria și Croația și de altă parte Boemia, Galiția și Austria, pentru că în Croația limba oficială e exclusiv cea croată și legile trebue trimise dietei croate în originalul croat. Ne reamintesc întâmplările din timpul mai nou, conflictele pentru pajuri. Dacă noi în Boemia ne-am entuziasma pentru asemenea lucruri, am ave mai mult de lucru, (ilaritate în dreapta). Minoritatea afirmă, că Germanii nu sunt scutiți, că sunt asupriți și de aceea trebue a se aduce o lege în privința limbei (de stat). Aceasta este o gravă învinuire. Dar adus’au minoritatea și dovedi? Ba, pentru că n’a putut să aducă. (Aplause în dreapta). Unica dovadă e înființarea Universității ce duce. Să fie vre-o nedreptate când li se lasă Germanilor vechea Universitate întocmită cu lues și când pe lângă ea se înființează o universitate boemă sirmană? Primirea propunerei lui Wurmbrand ar provoca o nelinișcire din cele mai mari și o înverșunare la toate celelalte naționalități negermane, și ar consolida ideea pentru o grupare independentă a naționalităților. Eu respectez națiunea germană cea mare, ea și-a construit un templu de glorie, sublim și înalt. Dar ce au contribuit la acest edificiu Germanii din Bucovina? (Aplause și ilaritate în dreapta). Când Germanii din Austria vorbesc mereu de cultura lor cea înaltă și de conaționalii lor din imperiu, aceasta mi se pare tocmai așa ca și când nescoudenii sărace ar vorbi cu față despre unchiul lor cel bogat. (Aplause vii în dreapta). Proclamarea limbei germane ca limbă de stat ar ave drept consecvență decretarea inferiorității pentru celelalte naționalități și germanizarea inevitabilă. Minoritatea nu voiesce a mărturisi acest lucru și de aceea ea nu a fost în stare se ne dea o definițiune despre limba de stat. Nu vreți adecă să numiți fătul cu numele cel adevărat și de aceea ați înbrăcat lucrul într’o noțiune nedefinibilă. Limbă de stat selice și germanizare înseamnă: Ură și discordie veți semena dv. între popoarele Austriei, veți declara lupta națională în permanență, veți paralisa puterea statului, dar nu ve va succede a despoia popoarele de limba lor maternă. (Aplause vii în dreapta). Austria a fost numită „edificiu pompos“, aceasta e adevărat; dar acest edificiu pompos e compus din petrii pătrate uriașe, acestea sunt popoarele imperiului și cimentul care ține aceste sunt unele naturi, cari, pentru a se determina să guste o plăcere oarecare fie cât de mică, fie cât de nevinovată in felul ei, deliberează cu ele înșile timp îndelungat; dar, lucru ciudat din minutul ce sau hotărit ca să o guste, acest soiu de oameni se năpustesc asupra ei cu aviditatea unui lup flămând și nu se deslipesc de densa pănă ce mai întâiu nu se vor fi săturat cu prisosință. Eu am nenorocirea de a fi una din acele naturi. Nu-i vorbă, îmi mărturisesc păcatul cu o naivitate cam copilărească, și cu atât mai puțin lăudabilă cu cât acest păcat nu este o calitate ci un defect, — și un defect care mi-ar atrage urmări, vătămătoare — mai ales în vremea de față când civilisațiunea voește ca omul să-și ascundă cât se poate de bine cursurile ce va fi având, de teamă să nu facă sminteală printre frați, și a nu pune la iveală de învățătură și de urmat semenilor sei. Dar ce vreți așa-mi este felul; nu pot tăcea. Chases le naturél Irmient au galop. Deci după o lungă consfătuire cu mine însumi, consfătuire în care pusei în cumpănă pe dă o parte foloasele morale și fisice ce aș trage întreprinzând o preumblare pănă la locul cu pricina, iar pe de altă parte suferințele simțitoare, ce ași pricinui costelivei mele pungi, resituiți la început, dar la urma urmei spetii închiegate este consciința popoarelor, că-și vor afla aici scutința pentru naționalitatea și limba lor. Propunerea lui Wurmbrand are să fie berbecele, cu care vreți să spargeți lanțul de fer al majorității. Dv. sciți, că nu veți amăgi cu instrumentul de musică liberal pe domnii din Tirol și Vorarlberg și de acea ve refugiați la fluerul național. (Ilaritate mare în dreapta). Ați crezut că prin aceasta ve veți procura cel puțin un mijloc de agitațiune pntru alegeri, ați intenționat sdrobirea contrarilor politici și redobândirea hegemoniei, (Aplause viforoase în dreapta,) dar pe calea aceasta nu veți ajunge la țintă. Ați perdut stăpânirea, pentru că v’ați făcut necredincioși causei libertății. Vați constituit odinioară ca partidă liberală, ați pășit pe arena publică ca bărbați ai progresului și constituționalismului adevărat dar în ce mod ați justificat încrederea poporațiunei? N’ați fixat dv. drepturile politice după coala de dare și după arborul genealogic? Nu este sufragiul universal primul paragraf în oricare catechism liberal? Și cum stăm cu legea de reuniuni și de întruniri? Și calea național economică ce ați bătut o dvoastră, nu este eaudată de lacrimile văduvelor și ale orfanilor, cari în timpul avântului național economic și-au perdut toată averea? (Aplause vii în dreapta). Dvoastră ați adus libertatea drept prinos pe altariul stăpânirei și astfel ați perdut toate libertatea și stăpânirea. (Aplause vii în dreapta.) Dar ați perdut și dreptul de a mai stigmatiza partida dreaptă de retrogradă, ați perdut mai departe dreptul de a mai lua asupra dvoastră în viitor rola directivă și conducerea elementelor (advărat) liberale din Austria. (Aplausă îndelungate în dreapta). Principiul național, care ne învață a iubi pe un popor, fără de a uni pe altul, principiul național, care stăruește pentru libertatea poporului seu, fără de a face din alte popoare sclavi, — aceasta este idea de stat a imperiului austriac și fiind că propunerea lui Wurmbrand nu cuprinde o asemenea idee, pentru că această propunere nu ne aduce pacea și salutea imperiului, ci numai lupte vecinice și asupriri reciproce — eu nu pot să o primesc. (Aplause frenetice în dreapta.) credințate că guvernul se va folosi de mijloacele escepționale numai cât timp va domni escepționala stare de lucruri care le a provocat. Revista politică. Sibiiu, 23 Ianuarie 1884. De vreo trei zile proiectul pentru căsătoria dintre creștini și evrei este obiectul de discusiune în parlamentul Ungariei. Partidele toate sunt întrunite întru a constata necesitatea acestui proiect, sau a unuia asemenea acestuia, care se servească de prolog întroducerei căsătoriei civile. Prin aceasta s’ar da un puternic avânt amalgamisărei și epilogul ar fi maghiarizarea diverselor naționalități. Oricât de dulce e acest vis de aur al celor ce domnesc astăzi prin presă situațiunea în Ungaria, el tot nu poate opri pre oameni dela manifestarea părerilor. în dieta din Pesta oposiția aruncă în fața ministrului president grele învinuiri de călcarea parlamentarismului, pre de altă parte Istóczy et Comp. se bucură văzând că cresce numărul celor ce văd mare periclu în preponderanța la cari au ajuns jidanii în chiverniseala statului nostru. Disposițiunile estraordinare ale cabinetului din Viena pentru susținerea liniștei și siguranța publică, au dat Vienesilor liniștea de care iau fost lipsit omorurile din zhida din urmă. Toate fiarele sânt însfârșitu prin a me hotări într’un chip nestrămutat pentru preumblare. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Roman“. Concertul dlui George Dima în Caransebeș. Die Redactor! La nimic poate nu s’a făcut atâta abus ca în artă, atât la alte națiuni cât și la noi, fiindcă legile ei sânt mai laxe și adevărații ei înțelegători puțini. Școli, odată în splendoare astăzi sânt dovedite de false și autori cu renume au intrat la întunerec. Așa se perândă gusturile, așa se schimbă și se desvoaltă arta, după modul de cugetare a generațiunilor. Astăzii, când lumea a devenit realistă și când idea de naționalitate a prins rădăcini, realistă și națională s’a făcut arta. Arta astăzi a ale lis de ideale, ea decopiază lucrurile obiectiv, și partea subiectivă a autorului lumea cere se fie națională. Omul în decursul vieții sale, începe a vedea mai întâiu părțile ideale a lucrurilor și numai după multe experiențe le desbracă de idealismul lor și le recunoasce partea adevărată, partea reală. Prin acest proces trece individul în gusturile și vederile sale și prin același proces națiunile și lumea chiar. Mai bine se vede aceasta în desvoltarea artelor. Pănă în seclul nostru toate artele au zugrăvit ideale, pre cari le-a îmbrăcat în forme, în taine asemenea ideale, în limbagiu retoric; mincinoase au fost idealele și mincinoase hainele artei. Și fiindcă idealul căutat de atâtea sute de ani prin toate artele încă nu le-a aflat nimenea, și fiindcă retorica subiectivă a fost lipsită de orice veritate obietivă, e natural că în toate artele, partea cea mai mare a creațiunilor au fost caricaturi. De aci provine că cele mai multe lucrări artistice rele s’au ivit în școala clasică și romantică. Școala realistă, carea pentru a fi înțeleasă, cere un grad înalt de emancipare, are mai puține lucrări rele, ba putem zice că nici una, fiindcă atunci când o lucrare artistică e reală, rea nu mai poate fi. Pre calea realistă au plecat toate artele plastice și literatura frumoasă, și în zilele noastre și musica. Partea obiectivă a musicei și a oricărei arte, astăzi e realistă, iar idea domnitoare de naționalitate, cuprinde în artă partea subiectivă a autorului. Fără aceste 2 calități, nici o creațiune artistică nu se mai consideră astăzi de o lucrare bună, serioasă și adevărată. La noi la români de artele plastice nu poate fi vorbă, fiindcă puținele încercări ce le avem sânt resultatele școalelor străine. în literatura frumoasă însă „Convorbirile literare“ au făcut deja primul pas, ele au introdus deja partea națională în arta serierei, nu au introdus însă partea principală adecă partea realistă. Singur Slavici în Nuvelele sale întrunesc, în oarecare măsură ambe re cerințele artei, după cum se înțelege ea astăzi, și toți ceilalți junimiști se îndestuiesc a pune în lucrările lor numai subiectivitatea lor națională. M’aș abate de la scopul meu dacă ași desfășura aceasta mai pe larg, în musică, noi avem puține lucrări adevărat originale, puținii autori musicali, precari îi avem, sânt puțin îmbrățișați; și încă cu atât mai puțin cu cât lucrările lor sânt de o valoare mai reală, așa se întămplă aceasta la noi și în literatura frumoasă, fiindcă neața ești în strada Bucureștilor ca să-mi găsesc un loc. Un omnibus se afla acolo gata de plecare. ’Mi plătiiu? locul, și me vâriiu în el... Ușa lui se închise. Cornul din mâna conductorului suflă pentru numai țin minte a câtea oară Un mână băete! isbucni din pieptul cel țeapăn al cornistului, și... șandrama va porni, mai întâiu încet, încet, domol ear apoi, în treapătul cadențat al celor patru cai slabi și lihniți de foame. III. Trei mijloace sânt spre a te transporta la Lac, apostoleasca, trăsura și omnibusul. Mijlocul dintâiu nu mi se păru practic, fiindcă a merge cu piciorul cale de cinci kilometri, pe când soarele e aproape de sfertul călătoriei sale, este mai mult decât o pedeapsă: este un supliciu; asta va selică a ajunge la ținta ce ți-ai propus, prăjit, acoperit de praf și sdrobit de osteneală. Mijlocul de al doilea, adecă transportul cu trăsura, nu ar fi costat cam scump, și îmi venea cu greu a deschide sforile punguliței mele spre ai împuțina numărul francilor cu cinci, și aceasta numai pentru transport, precum ar fi făcut unul din acei bogătași cărora nu li e milă de ban când îl cheltuesce, precum nu are îndurare și compătimire de sudoarea și suspinele adâncite ale sermanului, de pe a cărui spinare dacă nu’l smulge cel puțin îl culege. Deosebirea nu este mare; în termini ciocnești, verbul smulgere și verbul culegere sânt sinonime cu răpi, răpire,... Mijlocul de al treilea, adecă omnibusul, îmi păru cel mai puțin costisitor, și prin urmare cel mai potrivit cu greutatea mea financiară. Me hotărâiu deci, să me încutiez în șandramaoa mai sus pomenită, și într’o Duminecă diminV. Me uitai înprejurul meu spre a vedea tovarășii în mijlocul cărora mă găseam. — Eram 12 la număr. — Toate locurile fiind ocupate, ne puteți lesne închipui căldura ce indurăm, cu toate că descinseserăm ferestnicele omnibusului, în speranța măgulitoare de a ne răcori. Nimic nu era vrednic de însemnat printre lumea din omnibus, figuri de negustori bulgari cu ceafa roșie și groasă, de fiice ale neamului izraistenesc mirosând o ceapă și usturoi — condimentul lor tradițional, — și de trei sau patru creștini de ai noștrii. Printre acești din urmă onorabili, doi mai cu seamă, un boer și o cucoană. Cucoana, se vedea cât de colo că era din vr’un târgușor de la poalele munților Carpați. O puteai recunoaște de pe vorbă și de pe îmbrăcămintea sa pretențioasă și de rău gust. — purta o pălărie