Telegraful Roman, 1885 (Anul 33, nr. 1-137)

1885-11-28 / nr. 125

502 TELEGRAFUL ROMAN învingetoriul celui bătut, fiind spada aruncată pe brațul cumpănei. Noi nu se țm nimic nici de o bătaie mâncată de boemi și Bremii de aur, cari voiesc să abațe și spada de brațul cumpănei, pentru de a face ca dreptatea se se aplece în partea lor, țîn în mânile lor numai o săbiuță de lemn foarte nevinovată, care nu poate să bage nici frică în noi și nici se schimbe posiția naturală a cumpenei dreptății. „Toate vorbesc în protiva acestui proiect, care vrea sc rumpă unitatea Boemiei, pentru care nu va putea vota nici un financier, nici un german cu idei patriotice, cu atât mai puțin un ceh, care țîne la patriotismul seu, nici un guvern, pănă când voieșce se treacă de austriac, — despre aceea suntem convinși, că coroana nici când nu și-ar putea da consimțământul seu la un astfel de proiect. „Pe o astfel de basă noi nu putem discuta și ne vom opune pănă la cele din urmă oricărei pretensiuni, care nu voiesce să primească în regatul boem un ce întreg și care nu vrea să recunoască deplina și egala îndreptățire a ambelor naționalități în tot cuprinsul ei." In ședința de Luni a camierei române a interpelat dl Ionescu pe ministrul president al României Ion Brătianu în cestiunea ținutei, ce observă România față cu evenimentele din peninsula balcanică. Dl Brătianu răspunzând, a constatat, că e adevărat, că regimul s’a adresat la conferența din Constantinopole, rugându-i să decreteze demolarea fortărețelor bulgare de la marginea Dunării. Dar conferența a răspuns, că deoarece ea a fost convocată pentru a discuta asupra unei cestiuni anumite, se privesce de necompetență pentru a discuta asupra unei cestiuni streine. Dl Brătianu a adaus, că el a călătorit în străinătate, însă nu pentru de a cere sfaturi, ci de a afla, că pare pentru România, care ținută ar fi mai rațională față de puterile europene. Și pe toate puterile, el le-a aflat foarte aplecate de a susținea pacea. Orice persoană privată, elise de ministru, poate să pășască pe față și să -și arate sentimentele sale de simpatie față cu o ideă măreață, care mișcă un popor întreg, precum se întâmplă de present în Bulgaria, — dar un guvern e totdeauna silit să observe o reservă oarecare. Camiera a trecut după răspunsul ministrului la ordinea stilei, piariul „Independance belge“ primeste scrrea, că republicanii din Spania nu vor încerca deocamdată nimic. Amicii lui Zorilla au trimis un om de încredere la dânsul, pentru a-l sfătui să nu întreprindă nimic contra unui cabinet, care a inaugurat o politică de reforme și are de gând să revoace, întrucât este posibil decretele reacționare și disposițiunile ultramontane ale lui Pidal și ale cabinetului Canovas. Noul ministeriu a fost primit și de opinia publică. Presa liberală și ziarele republicane speră unanim, că Sagasta și colegii săi vor îndeplini promisiunile date de dânșii pe băncile opoziției. Intrarea în cabinet a dlor Montero Rios, Berenger și Moret a fost plăcută democraților și numirea lui Camacho a liniștit lumea financiară. Situația este în general mai favorabilă, decât cum a fost imediat după moartea regelui.“ „Politische Correspondenz“ din Viena reproduce o convorbire, pe care a avut-o corespondentul ei din Paris cu un spaniol de distincție, care a ocupat mai nainte un post diplomatic foarte important și care se află în relațiuni cu diferite partide spaniole. La întrebarea, dacă într-un timp apropiat, ne putem aștepta la o mișcare carlistă, acea persoană a răspuns, că o mișcare parțială este posibilă, nu însă una generală, în capul căreia s’ar afla Don Carlos. Această credință a dobândit-o prin propriele sale informațiuni și mai ales prin declarațiunile foarte categorice ale unuia dintre conducătorii cei mai însemnați ai carlismului, ale marchizului Ceralbo. Moartea regelui este un eveniment, care s-a putut prevedea, și Don Carlos și-a conformat planul acestui eveniment. Planul este acela de a rămânea pe tărâmul ordinei și legalității, de a se prepara însă pentru momentul, când Spania ostenită de noua încercare a restabilirei republicei, îl va chiema ca pe salvatoriul ei. O mișcare carlistă este neprobabilă, căci guvernul spaniol a luat disposițiunile cele mai energice pentru a înăbuși orice mișcare. Este sigur, că partida carliștilor, cu toate afirmările contrarie nu este preparată, ci a fost surprinsă de evenimente. In afară de acestea, nici armata, în rândurile căreia se află răniții din revoluțiunile trecute, nu prea simpatisează cu Don Carlos, și se scie, că armata este aceea, care înscenează revoluțiunile în Spania. Resboiul dintre sârbi și bulgari. Pacea încă nu este închieiată. Bulgarii pretind prea multe, iar sârbii nu vreau să cedeze nimic. La Berlin se crede, că Austria și Rusia își dau silințele pentru împedecarea nouălor ostilități, cari redeschise ar putea se aibă de resultat un resboi între austriaci și ruși, în care se se decidă odată pentru totdeauna, că dintre aceste două puteri, care are să-și asigure influința pentru totdeauna în orient. Aksakov cere în siariul muscălesc „Russ“ cu întețire, ca Rusia se iese din reserva, ce și-a impus, și în caz că Austria ar ocupa Sârbia, să rumpă cu toate legăturile amicale dintre aceste două mari puteri, și să atace cu energie imperiul Habsburgilor. E de tot interesantă o scrisoare rusească datată din Londra, în care între altele se zice: „Rusia va învinge în Viena pe inimicii slavismului, din burgul din Viena trebuie se se dea porunca pentru ocuparea Bosforului, în biserica satului Stefan trebuie sé se proclameze marele imperiu slav. Ajunsă odată Viena pe mâna slavilor și ocupată fiind de Rusia, vor trebui să dispară toți inimicii slavismului.11 Bine a <zis cel ce a <jcis, că păn’aci s’a jucat numai uvertura, ear drama are se urmeze d’aci înainte. Eată câteva serii telegrafice dintre cele mai nou venite: 5 Decembre. Constantinopol. — Se crede prin cercurile diplomatice, că la nota Porței, care revindică pentru Turcia dreptul de a trata despre pace într’un mod direct cu Sârbia, prințul va obiecta, că Turcia a retușat, contra datoriei sale, de a’l ajuta contra Sârbiei. Constantinopol. După scirile din Filipopol, comisarii Lebib Efendi <R Gadban Efendi n’au avut o primire escelentă cum pretindea Poarta. Se vorbesce mai cu samă despre un meeting, care s-a ținut în acest oraș, pentru a protesta contra numirei comisarilor otomani, în cursul acestui meeting Mai mult de zece minute se desfătai singur, despre ceea ce puțini oameni pot să se laude a o fi făcut; aceasta’mi era permis, mai bine de doi ani nume mai găsii în fața unui leu și acesta era unul dintre cei mai frumoși, mai tari și mai măiestoși ce văzusem. După zece minute se lăsă să cadă pe pântece, turtindu-se dintr’odată, ca și când i-ar fi lipsit pământul sub el; apoi își încrucișă labele dinaintea lui, lungindu-și capul și-’și făcu un fel de pernă pentru grumazul seu. Ochiul seu era frcșat asupra’mi și nu și’l mai lua un moment de la mine; se părea că este cât se poate de supărat de ceea ce se întâmpla în regatul seu, când un om părea că nu’l recunoașce de rege. Cinci minute mai trecură încă, în posițiunea în care se afla nimic n’ar fi fost mai ușor pentru mine decât de a-l ucide. Deodată se ridică în sus, ca și împins de cineva și începu a se mișca, făcând un pas sau doi înainte, un pas sau doi înapoi, mergând la dreapta mergând la stânga și clătinând mereu din coadă, ca o pisică, care începe a se năcăji. Fără îndoială el nu pricepea ce va serifica această funie, această capră, acest om, inteligența sa nefiind de ajuns a-i explica un asemenea mister. Numai instinctul pare că i spunea, că se afla girantul consulatului Rusiei ar fi preconizat restabilirea statului quo ante, picând că dacă nu s’ar primi această soluțiune, o intervenire a forței pare iminentă, dar meetingul ar fi fost de părere a asista pănă la estrem, și mare număr de persoane au adăugat, că ar fi preferit restabilirea lucrurilor, care existau înaintea tratatului de la San Stefano. Meetingul ar fi dat asemenea o desmințire formală depeșei oficiale din Constantinopol, care ar fi anunțat că niște petițiuni ar fi fost remise lui Lebib-Efendi, pentru a cere restabilirea statului quo ante. Constantinopol. — In fața atitudinei plenipotențiarului englez în ultima ședință a conferinței, publicarea proclamațiunei adresată rumelioților pare a fi fost amânată, precum și plecarea lui Djevdet- Pașa la Filipopol. De altmintrelea numirea lui Gadban Efendi la Sofia arată asemenea, că misiunea pregătitoare la Filipopol nu va dura mult timp. Cu toate astea Poarta a cerut ambasadorilor să numească comisiunea de anchetă internațională propusă de conferință. Numai Russia, Austria și Italia au consimțit a-și delega pe consulii lor la Filipopol. Germania neavând consul la Filipopol va numi un delegat special. Se observă, că Poarta primeșce puține nuvele din Filipopol, ceea ce face să se presupună, că depeșile comisarilor sunt oprite, în sfârșit politica celor trei imperii pare a nu fi isbutit în urma învingerei Serbiei, care era pănă la un oarecare punct instrumentul lor militariu, pentru a ajunge la restabilirea statului quo. Imperiul ar fi voit într’adevăr se evite cu orice preț o acțiune militară din partea forței, care avea dreptul absolut de a interveni conform tractatului din Berlin. Raporturile dintre ambasada Enghezei și Poarta ar fi foarte rele. Poarta continuă a activa înarmările sale, dar se simte lipsa de bani. 6 Decembre. Petersburg. — „Gazeta Moscoviei“, vorbind despre somațiunea contelui de Khevenhüller, ce a făcut-o prințului Bulgariei, în numele guvernului austro-ungar spune, că nimeni nu scie pănă unde se poate întinde resbelul și că victoriile bulgarilor nu pot fi anulate din causa unor combinațiuni politice. Niș. — Ministrul de resbel, colonelul Petrovici,și a dat demisiunea. Colonelul Franasovici, actualul ministru plenipotențiar la Roma, e chiemat a ’l înlocuit Constantinopol. — Conferința s’a convocat pentru Marți, ca se i Se comunice cele petrecute în afacerile Rumeliei și proclamațiunea imperială cătră populațiunea acelei provincii. intrarea trupelor otomane în Rumelia deocamdată rămâne problematică, pentru că populațiunea acolo este foarte escitată; femeile ’și cer bărbații, părinții pe fii lor, iar copiii pe părinți, cari în grămadă au alergat la Nord pentru apărarea teritoriului invadat de sârbi, și astfel s’ar putea isca un conflict sângeros, ce ar putea da nastere unui mare resbel. Aceleaș cuvinte au contribuit la rechiemarea sub-comisarilor și amânarea plecărei comisariului Djevded. Cu toate acestea remăsei nemișcat, cu pușca pregătit, cu degetul pe cocoș, urmărind toate mișcările animalului. O săritură de-a lui și a-și fi fost între ghiarele lui. Din moment în moment neliniștea lui se mărea și începea a se neliniști și pe mine, coada o clătina tot mereu, mișcările îi deveniră mai repezi, ochiul plin de flăcări. Ar fi fost o sinucidere pentru mine, dacă aș mai fi desitat mult. Profitai un moment, în care se întoarse cu partea stângă cătră mine; potrivit pușca la umăr și a slobozii. Leul își îndoi picioarele, scoase un răcnet de durere, se suci ca și când ar fi voit să-și mușce rana, dar nu cădu. După câteva secunde slobozii a doua lovitură. Apoi fără să me mai uit, eram sigur că l-am atins, aruncat prima carabină pentru a lua pe a doua, care era culcată lângă mine cu totul încărcată. Când me întorsei spre leu, cu pușca la umăr, leul dispăruse. Capra se sinuci cu toată puterea de furia mea privind în partea opusă, înțelesei, că leul făcuse o linie curbă pentru a trece râpa și se apropia de noi, nevăzut și urmând pe îndoitura pământului. Nu ne înșelam. Preste dece minute zării capul cel monstruos în vârful rîpei, care se despărțise de el, apoi umerii și în fine tot corpul. Leul e prea somnoros și leneș. Sosit în vârful muntelui se afla la șapte pași departe de capră și la cincisprezece de mine. IV Stătui nemișcat, țîntindu-1 în falcă, într’un moment având timpul d’al potrivi bine între ochii mei, pusei degetul pe cocoșul pușcei și avui dorința d’a o sloboade. Dac’aș fi cedat acestei inspirațiuni, aș fi scăpat după toată probabilitatea viața unui om — dar nevenând în animal nici o disposițiune de atac, așteptam cufundându-me în acel fel de plăcere teribilă, de care am vorbit deja și care constă pentru mine, a me găsi în fața pericolului și a me arăta că nu’mi pasă. Afară de aceea mai am și alt scop prelungind aceste stranii zăboviri, adecă d’a studia animalul, d’a face un pas mai mult în cunoașterea năravurilor sale; o descoperire mai mult în caracterul unui asemenea adversariu, aceasta este o ansă mai puțin d’a fi mâncat de el, într’o cursă. (Va urma.)