Telegraful Roman, 1885 (Anul 33, nr. 1-137)

1885-12-17 / nr. 132

580 TELEGRAFUL ROMAN, trupele au se­rie poliție în depărtare de 3 k­ilo­­­­metri de la graniță. Dacă se vor adeveri veștile ace­ste, de­sigur va ajunge și o reclamație simplă la Sofia, pentru de a face pe guvern, ea se satisfacă an­­ga­jamentelor luate de el cu garanța comisiunei militare, care a lucrat în numele marilor puteri. Dealtmintre în Sofia domnesc e o bucurie sărbă­torească. Principele s-a întors Sâmbătă dimineața în fruntea trupelor sale glorioase în capitală, fiind întimpinat de poporațiune în modul cel mai entu­­siastic. E un simptom foarte caracteristic, că corpul diplomatic a asistat la aceste primiri în uniformă de mare ținută. Corespondentul din Berlin al chiabiului „Köl­nische Zeitung“ crede, că pacea definitivă este foarte aproape. De altă parte însă „Berliner Tageblatt“ primește din Petersburg scirea, că disposiția prin­cipelui Alecsandru nu s’a schimbat în săptămânile din urmă nici cât de puțîn. Tot aci se desminte afir­marea, ca și când împărăteasa­­ l-ar fi luat pe prin­cipele Bulgariei față de țarul în apărare, și că Alec­sandru ar fi adresat o scrisoare privată țarinei. Poarta stărnește pe lângă părerea sa. Ea vo­­iesce însăși se închieie pacea cu Serbia, și delega­tului bulgar se­­ lase la pertractări numai o rolă de adjunct pe lângă împuternicitul ei Madjid-Pașa. A­ ți încă nu se poate șei, că ce posiție va lua prin­cipele Alecsandru față de această mișcare nouă a sultanului. Probabil, că se va provoca la tractatul de la Berlin, dec­larând că nu se vor face rectificări teritoriale, și că Poarta denegând Bulgariei spriji­­nul, cu care i datoria în timpul răsboiului,­­și-a per­­dut și dreptul de a-și validita influența la închie­­ierea păcii. „N. fr. Presse“ crede, că acest nou amestec a Porții, nu le va cădea bine nici puterilor. Parola oficioasă a Șilei este, că închieierea păcii e un lucru ce interesează pe bulgari și șerbi, și ca atare are se fie efecturt direct de aceștia, fără amestec strein, și că puterile nu vor permite ivirea de complica­­țiuni noue în cestiunea tractatului de pace. Joi s’a închieiat în camera franceză lunga și înverșunata desbatere asupra creditului pentru Tonching. Resultatul votării a fost majoritate de 4 voturi pentru cabinetul Brisson, prin care s’a primit creditul propus. Radicalii au votat cu această ocasie cu monar­­h­iștii, numai ca se doboare pe inimicii lor politici, în realitate, deși la votare au rămas în mino­ritate, scopul lor e mai ca ajuns, și în Paris se așteaptă demisiunea cabinetului Brisson, ceea­ ce va avea să urmeze imediat după ce se va fi efec­tuat alegerea presidentului republicei, prefiptă pen­tru z­iua de ap ți la Versaille. Se crede ca sigur, că Jules Grévy va fi reales. Cu ocasiunea negocierilor între parneliți și Glad­stone, loja Orangiștilor, din Irlanda a publicat un manifest, prin care combate ideile distructive ale lui Parnell și termină cu următoarele cuvinte: „Slăbirea legăturilor care ne unesc cu Engli­­teza, ori­cât de mică ar fi, va avea drept resultat despărțirea totală, ruina acestei țări. „De aceea facem apel la toți să se unească cu noi spre a încungiura pericolul care ne amenință și a salva uniunea și causa lealităței, libertății și religiei. Cu Dileu pentru regină și țară“. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român.“ Un present de crăciun. Făgăraș, 4^ele crăciunului 1885. Onorate d­e Redactor! îmi întitulez această corespondență cu cuvintele: un present de crăciun, căci tocmai în ajunul crăciunului — păcat numai că nu în ajunul crăciunului care îl sărbez și eu, ci în ajunul cră­ciunului serbat de aceia, cari pentru ca să me bu­cur deodată cu ei, încă câte­va oare de mai trecea, îmi trânteau gendarmii în casă, să me ducă la tem­niță — am trebuit să pun pe masa judecătoriei re­gie ungare de cerc din Făgăraș suma de 15 fl. v. a., pedeapsă pusă asupra capului meu, căci am lăsat în anul 1883 pe trei copii români de 5, 6 și 7 ani să poarte la maialul școalelor române de aici stegulețe de hârtie roșie, galbenă și vânătă. Trei copii: Iancu Turcu, Pompi Turcu și Liviu Pandrea ai dlor amploiați de aici Ioan Turcu și Efrem Pandrea, căci acești părinți au voit să facă fiilor lor bucurie, ca în <fi de Mai să se joace cu trei stegulețe de culoare argisită, prin disposițiu­­nile legei de astăzți, au făcut pe educătoriul lor să sufere, sau trei cl­iî © între zidurile temniței, sau să plătească 15 fl. v. a. în bani. La acest resultat am ajuns când scriu aceste șire, și acest resultat mângăios de a plăti temnița cu bani, l’am obținut prin sentința Nr. 5462—885 a tribunalului regiu ungar din Brașov ca mai cu­minte, căci la din contră tot făceam cunoscință cu zidurile temniței, în Nr. 10 din a. c. al acestei prețuite foi am publicat sentința instantei I și a insantei a II ju­­decătoresci, și am promis publicului cetitoriu, că după ce ultima încercare voi mai face, apelând la a 111-a instanță judecătorească, despre resultat voi raporta la timpul seu. Iată și sentința ce o am căpătat dela înalta Tablă regie ungară din Murăș-Oșorhei. Nr. 931 — 1885 IV. în numele Maiestăței Sale a regelui. Tabla reg. ung. din Mureș-Oșorhei a adus în urma recursului lui Nicolae Aron în contra sentinței tribunalului reg. din Brașov din 12 Decembre 1885 Nr. 5462 adusă în contra sa în ședința sa publică ținută în ziua de Jos, următoarea: D­eci­siun­e. Recursul înaintat în­ contra sentinței judecăto­­resci de a II-a instanță susnum­ită pe basa­j­ului 4 al articlului din lege VI din 1883, ca remediu de drept neconces prin lege ’1 respinge. Dat în Murăș-Oșorhei, în 9 Iuniu 1885. Báró Apor Károly m. p. Fekete Gábor m. p. Nr. 4624—1885 crim Despre ce se încunosciințează și se ordonă ca să se servească 10 fl. v. a. ca pedeapsă principală și 5 fl. v. a. pedeapsă laterală la judecătoria sub­scrisă dela inmanuarea acestei sentințe în termin de 15­­ an­) sub urmarea esecuțiunei. Judecătoria regie cercuală Făgăraș în 11 iulie 1885. Kenczey Gyula m. p. învețătoria lui Nicolau Aron în Făgăraș, în urma acesteia prin pretură la primăria co­munală în 8 zile am fost provocat să plătesc. Pri­măria a raportat, că n’am de unde, căci cu venitul ce’l capăt ca capelan abia ’mi pot susținea familia­ Dacă nu’s bani e temniță Astfel prin hârtia Nr. 7265—1885 cr­m, pre­­sentată cu o <fi înainte de ajunul crăciunului a. c. „am fost încunoșciințat, ca în 24 de care dela pri­mirea sentinței să me insinuez la judecătorie pen­tru a fi închis trei (fii)­ că în cașul contrariu escor­tarea mea se va ordina“. Aceasta nu corăspundea cu demnitatea unui preot. Am împrumutat suma de 15 fl. v. a. și am plătit. Iată cum se tractează astăzi factorii, cari con­­tribuesc în prima linie la înflorirea statului regatu­lui ungar. Pe un învețătoriu, pentru că n’a fost pre­­vezătoriu a lua și arunca în foc trei gătejele, de cari era agățată hârtie văpsită cu colorile argisite roșu, galben și venat, cu cari se jucau urmărind fluturi în dhi de Mai trei copilași nevinovați, dispo­­sițiunile aplicate aici îl dejurlecă la temniță sau bani, și de aceasta departe de a putea fi scăpat. Nicolau Aron, cap. gr. or. Vai­ șer pe faptele tale Se te adoarmă lângă cale, Când vei fi mai adormit, Capul să-ți fie zdrobit. Moașa noastră Adam oaie O luat din rai o poamă, De atunci­i brumă și toamnă , Și-o luat din rai o prună, De atunci i toamnă și brumă. Din cercul tinerimei universitare române. Viena, 24 Dec. n. Adese­ori s’a accentuat, și nu fără cuvânt, că în împrejurările critice de astăzi, activitatea tuturor membrilor națiunei române, tre­buie să se restrîngă mai cu samă la desvoltarea internă a vieții noastre naționale. Odată bine consolidați în această direcțiune, cu tărie vom fi în stare de a sta în fața viscolelor, ori din care parte ar sufla acelea. Multe și varii sunt căile, cari duc la ajungerea acestui scop. Ori și­care semn de manifestațiune internă, în viață atât a claselor inteligente, cât și a celor mai puțin inteligente, în viața atât a seniorilor, cât și a tinerimei, este un presemn de bucurie, este o dovadă, că organismul vieței noastre naționale funcționează. Purcepând deci, din acest punct de vedere, ne împlinim o plăcută datorință de a constata, că în sînul tinerimei române de aici, de un timp în­coace se observă o mișcare foarte îmbucurătoare. O amorțeală se părea, că i-a cuprins aproape pe toți, așa încât cei dedați a privi lucrurile, mai cu samă din partea lor cea slabă, nu arare­ori pu­­nând în comparațiune tinerimea de odinioară cu tinerimea de astăc­­i, trăgeau un resultat nu prea măgulitoriu pentru cea din urmă. Precum însă în­totdeauna, astfel și acum s’a adeverit, că pripirea în nime nu este bună. Este cu mult mai puternică în sinul tinerimei române cunoscință demnității noastre naționale, de cât se nu de mostre faptice, că pripită era învinuarea, de care se făcea responsabilă. Nici când tinerimea română nu ’și-a uitat de sânțenia datorințelor sale. Ea scie că cu ochi de mamă o privesce întreaga națiune și se silesce a se înarma cu armele solinței și culturei, pentru ca opera începută și cu bărbăție susținută prin toate timpurile grele, se o poată continua atunci, când va fi sosit timpul, și când vor pretinde interesele națiunei. Ca o dovadă a acestora, ne poate servi adu­narea generală a soc. „România­ Jună“ din 22 Dec., cu care ocasiune se întruniră peste șasezzeci de tineri români. Dumnezeu cu noi la masă îngerii pe la fereastră! Colindă. Cam pe lângă mare Suluri de voinici Cu cai pogănici înaintea lor, O maică bătrână Cu furcuța-n brâu Cu­ un fus sfârâind Din gură ’ntrebând: Nu mi-ați văd­t, văd­ut Fiușorul mieu? — Și de l’am văd­ut Nu l’am cunoscut! — Lesne-i de a’l cunoașce , Ochișorii lui Marea câmpului, Sprâncenele lui Peana corbului, Obrăjorul lui Spuma laptelui, Chivereaua lui Tăiată-n săgeată Cam pe ochi plecată­ în degetul cel mare Inelul de soare, în degetul cel mic Inelul de argint. — Și de l’am văzut, Nu l’am cunoscut. Sus la Rusalim Răsboaie făcând Tisturi mari țipând Adamoaie. Moașa noastră Adămoaie Hoi­leru Doamne, Șede-n ușa raiului Și plânge cu bănuire De-a raiului despărțire : Raiule grădină dulce, Eu din tin’ nu m’ași mai duce, C’am trăit prea bine în tine. Când a fost moșu Adam, Nouă coți a fost de stat Și de doi a fost de lat Tot de moarte n’a scăpat ; S’a rugat de verii lui Să-i îngroape trupul lui La orașul Janului, L’apa Iordanului. Șerpe șerpe 'aveninat! Colindă. Se nu fi greșit Adam Eu­­n păcate nu eram, Da Adam tare a greșit, Eșind la poartă plângând, Dumnezeu l’a auzit, Jos la el s’a scoborît, Dumnezeu l’a întrebat: De ce plângi tu măi Adame ? Cum să nu plâng cătră tine, Că porunca car’ mi-ai dat-o Sub picioare ți-am călcat-o, Pentru o bucătură amară M’ai lipsit din rai afară. Colindă. Asta-i domnul bun Boieriul bătrân, Dai Domnului Doamne! Bun gând și-o gândit De el și-o făcut Dai Domnului Doamne! Casa lângă drum, Curtea peste drum, Dai Domnului Doamne! Câți drumari vineau, Toți se d’abateau , Dai Domnului Doamne! De sălășluiau, Câți goleți veneau Toți se d’abateau De se îmbrăcau, Dai Domnului Doamne! Câți flămândi veneau Toți se d’abăteau De să hărăniau. Boeriul bătrân Bun gând și-a gândit De el și-a ești Afară ’n­ternat Și el s’o uitat Sus spre răsărit Și el și-o văd­ut Stele măruntele Dragi oile mele! Și el și-o vădut Doi luceferei Dragi berbecii mei, Cu coarnele roase De vârfuri întoarse, Prin aur sloboaște Prin pietrii, prin munte, Pe unde apa cur­ge , Pietrile țesună Colindă. La o piatră neslovată Lerul Doamne! Șede o maică ’n genunchiată, Ca să nască fiu din piatră, Fiu din piatră și-o născut, Mătura ’n mână i-o pus Să măture pământul, Pământul de gozurele Și ceriul de negurele, Culese, din comuna Sâncel.

Next