Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)
1886-11-25 / nr. 125
ot al lor n’au fost pierdut, și neputându-se ajunge la un compromis între alegătorii români și sași, au votat fiecare pentru candidații săi. Terminându se scrutiniul, s’au declarat de aleși cu majoritatea voturilor: Gotfried Orendi, și Martin Fröhlich din Nocrichin, Martin Göbbel și Tomas Denghel din Alțina Iosef Schullerus din Marpod, Dr. Rudolf Theil din Chirpăr, și Petru Manoilă notariu în Fofeldea. Deși resultatul acestei alegeri nu este satisfăcătoriu pentru noi românii din acest cerc, totuși suntem liniștiți în consciința noastră — că, după ce nu s’au putut ajunge la nici un înțeles cu alegătorii sași — noi ne-am făcut în modul cel mai cinstit datorința; și cuteza afirma că, dacă alegătorii noștrii se presentau cu toții, causa fraților sași suferia de astădată naufragiu. Agitările și presiunile, ce am audit, că s’au întâmplat într’alte cercuri și comitate, au lipsit cu totul, și judecând unilateral după decursul alegerii din cercul nostru numai, ai crede, că trăim în cele mai fericite timpuri constituționale. V. TELEGRAFUL ROMAN 501 Varietăți. * (Metropolit primar în România.) După o telegramă din Bucureșci la alegerea de metropolit primat în România a căpătat Iosif episcopul Dunărei de jos 190 de voturi, Melchisedec 51, iar Iosif din Iași 6. * (Societatea de lectură „Andreiu Șaguna“) va ține „Ședința publică“ Sâmbătă în 29 Novembre st. v. în memoria Marelui Archipăstor Andreiu, în sala cea mare a „seminariului Andreian,“ începutul la 7 oare seara. Program. 1. „Cântec de jertfă,“ cor de L. von Beethoven, „Coroana cufundată," cor de H. Rönicke, esecutate de corul societății. 2. „Cuvânt ocasional,“ rostit de Emilian Popescu, cf. curs III. 3. „Pe pământul turcului,“ poesie de G. Coșbuc, declamată de loan Teculescu, cf. curs II. 4. „El’ Abaa,“ — cântec arăpesc — cor de Eus. Manduceachi, esecutat de corul societății. 5. „Viața religioasă morală creștinească procură omului adevărată liniște sufletească,“ disertațiune de Nicolau Muscă, cl. curs. III. 6. „Herșcu Boccegiul,“ cântecel comic de V. Alecsandri, declamat de Emilian Ciceiu, ped. curs. III. 7. „Satira III.“ — partea I. — de M. Eminescu, declamată de loan Brotu, cl. curs. II. 8. „Serenadă,“ cor de Tudor de Flondor, „Hora ploaea,“ cor de G. Dima, esecutate de corul societăței. * (Concert.) „Hermannstädter Männergesangverein."1 este numele unei reuniuni de cântări de aici, care sub conducerea domnului George Dima cultivă musica, și cu chipul acesta promovează și ea arta musicală atât de înnaintată aici în Sibiiu. Alaltă ori această reuniunea data un concert în sala cea mare din edificiul ,,Gesellschaftshaus Concertul a succes pe deplin și numărosul public a aplaudat din inimă, și era preste putință se nu aplaudeze, căci toate numerile din programă au fost esecutate cu o precisiune admirabilă, și cu o măestrie, care trebue se cucerească inimile. Pentru publicul nostru român este lucru vrednic de amintit, că această reuniune este compusă în cea mai mare parte din meseriași, oameni, cari după obositoarea muncă cu mâna,și bau totuși timp pentru cultivarea musicei, și astfeliu sciu, se țină ecuilibrul între activitatea trupească și cea spirituală. Și dacă o asemenea reuniune ajunge la o perfecțiune și pe acest teren de activitate sufletească, ea merită recunosciință. Și noi aducem tributul nostru de recunoscință acestei reuniuni nu ca cronicari, cari suntem chemați a înregistra întâmplările de toată vina, ci ca oameni, cărora ne zace la inimă progresul, și ne complimentăm în fața lui, vină el din orice parte va veni, căci el este folositorii omenimei peste tot fără deosebire de rassă, fără deosebire de castă, între pauze a cântat capela orașului sub conducerea dirigentului ei, a dlui Hermann, care asemenea a fost viu aplaudată. (1) Se scrie din Oradea mare, că episcopul rom. catol. Arnold Ipolyi s’a mutat la celea vecinice în 3 i. e. n. Moartea a fost grabnică. Episcopul cercetase înnainte de a meniji Seminariul și se întoarse în cancelaria sa. Secretariul e și înnainte de vara 1 afară și, când se Întoarsee la 2 oare, afla pe episcopul întins pe podine și tapen. Murise. Se spune, că baterea de inimă a fost pricina mutării prelatului în etate de 63 de ani pe lumea cealaltă. * (Căușele miopiei.) Aceasta e tesa, care în timpul mai nou a pus în mișcare aproape întreagă lumea cultă, care se interesează de promovarea armonică a tinerimei. Deslegarea ei a fost și va fi după cum sunt și împrejurările — varie. Drept răspuns și încă foarte natural, a dat la aceasta tesă inspectorul școlar Dr. Dollmayer în o prelegere a sa, ținută în conferința reuniunei învățătorilor de la școalele comunale. Dl Dollmayer, făcând o reprivire asupra anatomiei și construcțiunei ochiului a documentat, că miopia resultă din încordarea prea mare a organului vederei. E o ninemitate nefirească naturii omenesci, deși admite, că sensul vederei are o deosebită disposiție spre ea. Demonstra cu date statistice, că miopia e mai mare la popoarele mai culte, cari cercetează mai mult școala. Spre împedecarea acestor alonormități recomandă învățătorilor și părinților elevilor a fi cu deosebită băgare de seamă la edificarea și întocmirea școalelor. Mărimea și situațiunea școalei, ventilațiunea și încâlcirea, lumina și băncile școlare sunt tot atâți factori chemați a promova sau a împedeca miopia. O promovează, dacă nu sunt corăspunătoare și o înpedecă, dacă sunt corăspunzătoare. Desaprobă cercetarea prea de timpuriu a școalei, numărul mare al oazelor, care ar trebui redus la minimul posibil, și ingreuiarea cea mare a elevilor. Recomandă a se ține strict pausele dintre care și anisui, ca elevii în timpul acesta să facă mișcări în grădina școlară; a îngriji ca cărțile școlare să fie bine tipărite cu litere mari și curat făcute. Asemenea și lucrurile de mână ale elevelor să corespundă pretensiunilor higienice. Cu un cuvânt atențiunea învățătorilor are să se extindă nu numai asupra desvoltării spirituale, ci și acelei sanitari. Recomandăm celor interesanți în causă! * (Arhhiducele Iosif și țiganii) Arhiducele Iosif, care locueșce în Ungaria, se ocupă cu deosebit interes cu limba țigănească. însuși o vorbesce corect și a edat un lecsicon pentru ea. Acum în decurând a presentat academiei de stiințe din Bresta un „Compendiu despre gramatica limbei țigănesci.“ Se susține, că acesta ar întrece pe toate cele esistente. Mai deunăzi — se zice, că arhiducele a primit în audiență pe englezul Mr. Lelang, care aflându-se în B. Pesta se ocupă cu aceasta specialitate. Limba lor de conversație a fost țigănească, învățatul englez a rămas uimit, văzând, ce cunoscințe exacte are arhiducele despre această limbă nomadă. * (Postal.) Se escrie concurs pentru un post de magistru poștal în comuna Demșuș, comitatul Huniedoara, pe lângă cauțiune de 100 fl. Leafa anuală este de 160 fl., pe lângă aceasta pentru espectarea bagajelor poștale între Demșuș și Hațeg remunerațiune de 240 fl. Insinuările se primesc pănă la 19 Dec. la direcțiunea poștală din Sibiiu. * (Patriotism.) Pentru pretensioasa societate d’a propaga cultură s’a adunat din April păn’ în 1 Dec. a. c. numai la redacțiunea pianului „Ellenzék“ suma de 1760 fl. 30. Toți cari au contribuit sunt patrioți!! Ceilalți.! ? Aceasta foaie patriotică publică lista, ce cuprinde numele tuturor femeilor, și fetelor, cari s’au milostivit a da câte un cruceriu pentru ajutorarea cultur-egyletului. — Multă bătaie de cap va costa pe domnii cei mari pănă vor învăța de rost toate numele patrioatelor! Tot această foaie ne vestesce despre o nouă propagandă pentru ajutorarea societății. Un așa numit Stefan Bogdan, mare neguțătoriu de pe piața principală la toate vânzările de cel puțin 1 fl aruncă în o lădiță ... a cultur-egyletului — 1 cr. și asta o face în prezența cumpărătoriului. Apoi ca să încurăjeze și mai departe pe vestitul patriot cjice: Binecuvântare va fi asupra crucerilor, dacă va ajuta Dijeu, și binecuvântați să fie căseni și negoțul lui Stefan Bogdan pentru patriotica sa hotărîre. Cine va fi acest serman, Stefan Bogdan asupra căruia se milostivesce „Ellezék“ de a i trimite binecuvântări, nu cumva îi vr’un maghiar de pe pustă românisat!! Fie cine va vrea să’l lăsăm de capul seu!! * (De cele vechi). Se scrie, că în Reschitzan s’a întemeiat o așa nuită „Societate culturală“. Esis Itnța ei se poate mulțămi numai judelui cercual, Podhrassky (neas ungur, sic!) administratorului suprem al domeniilor societății calei ferate austr. ung, de stat, Kasulay, precum și activității corpului învățătoresc de la școalele poporale superioare. Acești propagatori ai culturii asiatice în Europa s au îmbiat a ține un curs pentru propagarea limbei maghiare. La serbarea, ce s’a ținut cu scopul organisării s’au îmbiat mai mult ca treizeci și opt, de perde — vara cu această sarcină ușoară. Toți sunt amplaiați. Ce să facă sermanii — asta le emisiunea ar fi, dacă vor să’și câștige pita. Numai înnainte!! * (Cutremur). După cum se scrie a fost un cutremur de pământ în comit Caraș-Severin și anume mai tare s’a simțit în Teregova. Cutremurul s’a întâmplat noaptea. Din Imst în Tirol scrie un particular despre cutremurul din 28. Era tocmai jumătate la 12 oare, când am fost pomenit din somn cu întreaga mea familie de un vuțet asureritor, ce semăna a tunet, și deodată începură păreții odăii, și padimentul a se clătina în forma oscilațiunilor de unde. Dulapurile și somnele se loviau de păreți, se deschise ușa singură, sticlele zucăia, pământul unduia în sus și în jos și noi înspăimântați credeam, că toate casele trebue se se darme. Pare că ne aflam într’un cupeu al unui tren, ce se clatină în toate părțile. Curând însă ne-am convins, că a fost un cutremur, ce a durat mai multe secunde și că s’a făcut dela 081 spre Vest Am cercetat, de cumva nu ni s’a crepat casa să se darme și atunci ne-am convins, că toți locuitorii erau în picioare și erau înspăimântați. Dela căminul unor case au sărit scândurile, iar o casă noaue de nouță s’a crepat prin mai multe locuri. * (O mică dispută). E greu a preda ceva oamenilor de rând, mai ales dacă nu pricep lucrul, dar e mai greu a sta de vorbă cu ei. Asta a recunoscuto și naturalistul Rosegger. „La căldură corpurile se dilatează iar la frig se string o astă tesă fisicală o cunosc toți copii din școală și esperimentele le-a dovedit destul de limpede, că așa este. Asta este însă la oamenii crescuți, cari se îndoiesc despre toate ale scoslei și mai ales poporului de rând. Rosegger se încerca să convingă cu această tema și pe cumătrul Hans. Cu gura căscată ascultă cumătrul e spunerile lui Rosegger despre dilatarea corpurilor la căldură și despre constingerea lor la care averea sa îi permite să aibă. A se căsători este pentru el o adevărată operațiune comercială care îi dă mai multe foloase decât de a cumpăra imobile. Femeia prețuind acolo cât un titlu de rentă, părinții ei n’o dau în căsătorie decât în schimbul unei sume de bani. Cel, care pluteșce zestrea, este soțul, și cel, care o primeșce, este tatăl, ceea ce adesea dă loc la ciudate complicațiuni. In adevăr, divorțul este foarte răspândit în Gabon, fără ca să fie chiar trebuință de intervenirea vre unui tribunal, și, când un soț își gonesce soția, reclamă părinților zestrea, pe care au primit’o. Dar pentru că adesea zestrea este deja „băută și mâncată“ de mult, părinții refusă de a o mai da înapoi. De aci urmează procese, cari nu se mai sfârșesc. Misionarii i’au încercat d’a face pe Gabonezi să renunțe la poligamie. Adesea au isbutit, dar aceasta n’a fost decât o apoprnță. Renunțarea la poligamie nu era pentru aceia, cari se prefăceau, că ascultă de sfaturile date, decât un mod de a’și ascunde neputința lor d’a cumpăra mai multe soții și un mijloc d’a putea să aibă încrederea albilor. Dar nu intârziau de a se întoarce la poligamie, îndată ce le permiteau mijloacele pecuniare. Gabonezul va dispare, dacă nu va fi corigat de viciele sale, căci aceasta sunt un semn caracteristic al degenerării sale iremediabile. Femeia este mai pervertită decât bărbatul. Iată, ce <jlce în această privință de Vicent Antony: „Cu tot finul seu cel ascuțit și cu picioarele sale strînse într’o mulțime de inele de aramă, femeia gaboneză este o frumoasă femeie, cu trăsurile mai mult fine și îndestul de grațioase. Cu moral, din contră, ea este diformă intr’un mod îngrozitor, și sufletul seu este cel puțin tot atât de negru ca și corpul seu. Ea cochetează cu toate violele, deși în graduri diferite. Este pismașă, adesea rea, și are un gust rafinat de lues, de lene și de mândrie. Am uitat să spui, că nu este mâncăcioasă: acesta este cel mai mic defect al ei. Din cele șapte păcate capitale, ea nu respinge decât pe unul singur : avariția, și aceasta pentru un cuvânt binecuvântat, căci n’are, ce face cu ea. Fiind mai pervertită și mai vicioasă decât Gabonezul, se dă mai mult ca el la băutură și’l ațîță întotdeauna la corupțiune. Femeia gaboneză este fica veseliei, atât pentru soțul ei cât și pentru aceia, cari pot să’l despăgubească, ca și pe dânsa cu bani. Și cum ar putea să fie altmintrerea, când nu i-se poate da denumirea de jună fată, cu persoana ei de încântătoare pudoare, sub nici un protest și în nici o epocă a crescerei ș’a desvoltărei sale?“ Când, într’o rasă, femeile sunt astfel, cum ni le arată scriitorul, pe care’l cităm, nu ne mai putem face nici o ilusiune: rasa este condamnată, și nimic nu va putea s’o scape. Sunt abisuri, din cari o întreagă rasă nu mai poate eși. „Românul.“