Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)

1889-01-24 / nr. 9

Mr. ,9. t­ibiiu, Marți 24 Ianuarie (5 Februarie) 1889. Anul XXXVI. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Mariia, Joia și bombata. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 Ü. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru streinitate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiepesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 20. Epistole neflancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr pentru fie­care publicare. Mbiiu, 24 Ianuariu. Astăzi se vor astruca rămășițele pământesci ale Aleței Sale principelui de coronă Rudolf, și cu acesta se va termina scena din urmă a unui act tragic, care este și va ramâne unic în istoria pre­inaltei case Habsburgice. Suspinele milionelor de sudiți credincioși se vor indrepta astăzi spre burgul din Viena, ca se se unescu cu durerile sfășietore de acolo, și să petrecă pre junele „craișor,“ speranța căzută a dinastiei și a poparelor ei, în catacombele de sub mănăstirea părinților Capuțini, residenți în metropola imperială. Acolo va fi locul de vecinică odih­nă al ace­luia, care după cum este constatat in mod oficial, și-a căutat el insuși acesta odih­nă, și-a căutat-o în locul aceleia, pre care în celea din urmă nu mai putu să și-o afle nici in palatul imperial lângă tro­nul, care era ca și al seu, nici în sinul părinților buni, carii îl îmbrățișau cu iubire ca pre lumina ochilor lor, nici în mijlocul familiei sale mai în­­guste, a căreia fericire era dânsul, nici in societă­țile elitei de curte, cărora el era centrul de con­­versațiune, nici pe brațele poporelor fidele, care îl adorau. Este cazul acesta sguduitoriu de inimi doră ca prițul unei sorți orbe, cu carea nu ne putem face sumă nici odată; este póte opera unei ursite rele, de care mintea și puterea omenesca nu se póte apropia; este el pentru noi un ce neexplicabil, doră mai mult un vis, decât realitate ? Ba nu! catastrofa din­­ Idele trecute, oribilă, deprimătore, consternătore, este sfatul nepătruns de muritori ai acelei ființe preinaite, eterne, căreia au se se închine toți pământenii, cei puternici și cei slabi, cei bogați și cei lipsiți, cei înălțați și cei smeriți. Este ea o întâmplare, carea ne pune înaintea ochilor ca sdrobite și sfârm­ate barierele, ce în viața socială despart pe omeni în diferite clase, este o admonițiune, carea ne dă să pricepem, că nimica este totă strălucirea lumesca și nimica sunt tote silințele omenesci pe lângă acea putere nemărginită, nevăzută, dar simțită, carea singură scie, în ce chip are să i se facă voia, pentru ca omenimea în tota­litatea sa se se apropie tot mai mult cătră scopul, pentru care este creată. In mijlocul meditațiunilor nóstre asupra acestui cas trist și asupra detaiurilor lui date in diferite versiuni, un glas dulce părintesc ne vine prin cer­­culariul archipastoral publicat în Nrul nostru din Sâmbăta trecută, ca să ne ridice inimile deprimate, și să ne pună în acțiune ca „elemente și corpora­­țiuni bisericesci pururea credinciose dinastiei.“ Glasul acesta nu va suna în pustiiu, ci va afla resunet în inimile întregului cler și popor al nostru nestăpânit de spiritul discordiei, ne vom adună astăzi cu pietate la sânta liturgiă, ca în acest chip ini­mile nóstre se le punem într’o legătură și mai strînsă cu momentele funebrale, care se vor petrece în ace­lași timp în capitala vechiă a monarc­iei. Cu asemene pietate vom asistă Sâmbăta viitare beu în cealaltă la parastasul solen, care se va arangiă după sfatul archipastoral pentru sufletul înaltului decedat; apoi mai o lacrimă ferbinte asupra mor­mântului lui, și vor fi terminate tóte, numai um­brele lui blânde ne vor mai cercetă din când în când, pentru a-i dă tributul premeritat al „vecinicei po­meniri.“ Dar mai avem astădată și la acest loc, sa apre­­ciăm cu multă recunoscință gândul bun al bunului nostru archipăstoriu, pentru a adăugă la pietatea nostra cătră memoria neuitatului principe de coronă, binefacemi în special „pentru spriginirea culturei tinerimei nóstre școlare, prin stipendii ,cu altfel de ajutore, mai mici sau mai mari, după impregiurări.“ Bună este, creștinus că este datina poporului nostru, ca intru pomenirea morților săi să dea mi­lostenie celor lipsiți. Decedatul principe de co­róna a fost și remâne cu sufletul al nostru al tu­turora, și ce milostenie mai bine primită lui Dumne­­zeu am» pute să facem în memoria lui, decât dacă vom oferi obulii noștri sărăciei cei mai mari, carea se află pre la cele­ mai multe școli ale nostre confe­sionale ? Le o facem și acesta, consoli­de noi și de da­­torința, ce o avem „ca civi buni ai statului și fii credincioși ai bisericei“ și apoi încă pănă a nu de­pune doliul îmbrăcat la mortea Alteței Sale pre­­iubitului principe de coronă, sub sigilul pietății, ce o păstrăm memoriei lui, se imprimăm bine în inimile nóstre de visa din cerculariul archipastoral: „Tóte pentru patriă, monarh­, biserică și națiune!“ Revista politică. Intrega monarh­ia suspină jalnic sub povara nenorocirei, ce o apasă prin mortea clironomului, Rudolf. Informațiunile ultime despre catastrofa în­tâmplată măresc numai paharul amărăciunei și al durerei, din care a trebuit să guste înalta familie împărătescă și cu ea poporele vitregei monarh­ii. Parlamentele ambelor state ale monarh­iei s’au în­trunit numai spre a-și da espresiune sentimentelor de durere, amenându-se deocamdată tóte desbaterile politice. Scandalurilor politice de stradă, cari s’au insce­nat în Budapesta, și cari alimentate de ațîțările bar­baților din oposițiune păreau a cuprinde un teren destul de vast, spre a se provocă o formală revo­luțiune atât în capitală, cât și în provincie, unde studenții sunt conglomerați, încă le-a pus capăt tristul eveniment. Cu tote acestea nu e eschisă po­s­i­bilitatea, că ele nu vor isbucni din nou, când se va desbate în special proiectul despre armată. Acesta temere e cu atât mai întemeiată, cu cât promisiu­nile, ce le-a dat deputatul oposițional Ugron, că la desbaterea specială se va respinge proiectul, au în­timpinat aprobările chiar și a unor deputați, cari la desbaterea generală au votat mai mult pentru primirea proiectului, ca se nu-și pârdă pretența d-lui Tisza , întrebare însă chiar, că în urma tristului incident, mai ținâ-va di Tisza cu atâta perseveranță la proiect ? Penibila impresiune, ce o a produs scirea neaș­teptată a morții principelui de coronă atât în so­cietățile din monarh­ia nostră, cât și la curțile străine, se manifestă cu totă tăria. Din tote locurile vin adrese de condolență și mortea prințului e comen­tată ca cea mai grea lovitură dată nu numai monar­­h­iei Austro-Ungare, dar și politicei externe, căci în tote cercurile, principele de coronă era privit ca un om nutrit de idei liberale și tot deodată un edict credincios al pacei generale. La Berlin s’au sistat atât petrecerile publice, cât și desbaterile politicei interne și externe. Afară de cazul, că în locul fostului ministru de justiție s’a denumit de ministru secretariul de stat Schell­ing, alte afaceri mai momentoase nu s’au întâmplat, de când vestea tristă a ajuns în Berlin. Se pare, că contra principelui de Bismarck s-a format o adevărată coalițiune nu numai în Berlin și în imperiul german, dar și în statele străine, piariul englez „Contemporary Review“ publică un articlu sub titula „Dinastia bismarciană,“ în care se ridică multe atacuri contra bătrânului cancelariu, și care au provocat o amară sensațiune în cercurile din Berlin. „Standard,“ care reproduce câ­te­va capitole din acest articol, adauge în comentările, ce ce le face, că e inspirat de persone inalte și bine informate cu starea lucrurilor și că are men­țiunea • FOSTA. i Documente pentru limbă și istoriă. I Episcopul Șaguna recearcă pe mitropolitul Șuluțiu a conduce o deputațiune naționala la împăratul­ Escelenției Sale Domnului metropolit gr.-catolic, Alecsandru Sterca Șuluțiu conte de Kerpenis, la I Blaș. Sibiiu, 4/16 Novembre, 1860. Escelențiă! Convins, că Escelenția Ta nu ești mai puțin petruns de­cât mine de însemnătatea — de viață sau de moarte — națională a filelor în care trăim, și că „acuma sau nici odată“ se cere dela noi, conțelegere, priveghiare și conlucrare, îmi iau voia a face inițiativa și a me adresa cătră Esce­lenția Ta, încercările, ce se văd că se fac din părți Es­celenției Tale solute, spre paralisarea biletului de mână al Maiestășii Sale din 20 Octobre a.­c. emis pentru Transilvania, spre ștergerea antomiei Transilvaniei, spre unirea ei cu Ungaria și temerea de succesul acelor încercări, națiunea română nu-1 poate privi altmintreni de­cât ca o cestiune de­­ viață sau moarte a sa; în asemenea impregiurări grave, m’am înțeles cu bărbații noștri competenți de aici, că ce ar fi de făcut? Și am venit la convingerea aceea, că mer­gerea unei deputațiuni respectave de la Viena, cu o­chi mai curând, este de neaparat. Deci — fiind și Escelenția Ta cu Venerabilul Capitol de asemenea convingere — ce nu me îndo­­esc, vin — în numele meu și al inteligenției noastre de aici a Te ruga fie Escelenția Ta, ca ertându-ți starea sanitară să binevoesci a Te pune în fruntea deputațiunii, a desemna și pe unul dintre domnii canonici și pe alți 2—3 dintre bărbații inteligenți mireni. Din partea noastră va merge protopopul Popasu, d. d. Constantin George loan, loan George loan din Brașov și dl loan Brote din Reșinari, întemplându-se însă împregiurarea neașceptată ca starea sănătății Escelenții Tale se nu Te este nici decum la aducerea acestui sacrificiu; atunci Te rugăm pe Escelenția Ta să faci ce-Ți va fi prin putință, ca în locul Escelenției Tale se se pună în fruntea deputațiunei Preasfinția Sa Domnul episcop al Gherlei. Deputațiunea — după convingerea noastră ar ave de scop să descopere dorințele românilor în pri­vința autonomiei patriei noastre, a constituirei ei viitore și în privința realisărei celor 10 puncte, ce am propus în senatul imperial. Alătur Escelenții Tale o rugare Mai estetică, ce mi-a trimis Dnul c. r. comisariu de prefectură Dimitriu Moldovan, care noi o am aflat bună. Rog pe Escelenția Ta de preaprețuita părere, de cele ce vei afla cu care a dispune și despre <jhia plecării sau a Escelenției Tale — care tare ne am îmbucura — sau a preasânției Sale Dl episcop Alexi cu ceialalți, ca să sciii a porni și pre ai noștri si sum Al Escelenții Tale _a plecat serv. Mitropolitul Șuluțiu încunosciințează pe episcopul Șaguna despre resultatul deputațiunii, ce o a condus la Maiestate­a Escelențiă! După­ ce din nenorocire bolnăvin­­du-me m­ărăștie, fusel silit a păzi patul patru spre l­ijiece c­ile, a treia zi după ridicarea din așternutul­­ boalei, adecă în 4 curg. cu sufletul în buze, în nă­­dejdea lui Dumnezeu îmi continua­ călătoria cătră­­ Viena, și după o călătoria continuă de patru zile și o noapte, în mai bune puteri de cum pornisem, sosi­m 8 Decembre dimineața la 7 oare cu fericire in Viena, încă în aceea­și zi a sosirei mele, adecă în 8­­ Decembre, am adunat pe toți colegii mei și depu­tații națiunei — 20 la număr — și ne consultarăm despre făcânți pași, ü

Next