Telegraful Roman, 1891 (Anul 39, nr. 1-137)
1891-01-17 / nr. 7
26 TELEGRAFUL ROMAN. Nimenea nu i mai atribue acestei călătorii caracter privat. In scurt timp se va lămuri scopul călătoriei. Din Bulgaria sosesc soiri resboinice. Trupele bulgare înainteza spre granița sârbescă. Causa e, că Serbia s’a înarmat și prin legea miliției naționale póte fără de veste trece granițele în Bulgaria. Foile din România aduc scirea, că în cazul unui conflict sârbo-bulgar trupele române vor fi concentrate pe malul Dunăei și mai ales in Dobrogea. Sub titlul II, „tarif autonom sau tarif convențional“ „Timpul“ dă urmatorele deslușiri: In intervalul de 11 ani, ce ne separă de anul 1879, putem se deosebim două periode: cea dintâia în care resistența față cu producțiunea de cereale și vite americane pute fi calificată de o simplă încercare prin aplicare de drepturi cu un caracter mai mult fiscal; acesta periodă a durat în genere pănă cătră anul 1885 — a doua, în care tacsele vamale iau in Europa un caracter protector, chiar prohibitiv, care astăzi este în ființă și despre care nu se pote sei, când va lua un sfârșit, cu tote greutățile ce acele tacse resfrâng asupra masei lucrătorilor industriali din câteva state mari ale Occidentului. Din tabele resultă, că peste tot politica protectare pentru agricultură a fost urmată cu mai mare siguranță, și că cu deosebire în Germania, Francia și Italia tacsele vamale, pe produsele agricole într-un interval de 10 ani au fost împătrite. Trebue asemenea se notăm că aceste trei țări și-au reservat dreptul de a dispune liber de aceste tacșe, neprimind a se consolida măcar tacșele tarifului lor general, pe o periodă cât de scurtă, în favorea vreunui stat, cu care au încheiat tractate de comerciu în acest interval. Intru cât se atinge de vite și pe cărnuri, aceiași preocupațiune protectore s’a tradus în fapt prin nisce sporiri considerabile de facse. Ca cuantum la sută, întâiul loc îl ocupă aci Elveția, care de la 0.50 bani tacseza astăzi capul de bou cu 25 lei și capul de vacă cu 20 lei. Și e de observat, că Elveția este o țară prăsitore și avută în vite de tot soiul. Preste tot tacsele pe vitele străine au fost îndoite și întreite. Acesta progresiune se observă și in privința spirtuaselor, vinurilor și petroleului, adecă în genere asupra materiilor ce contribuesc la alimentarea și iluminarea populațiunilor. Iată care a fost desvoltarea tacșelor pe aceste mărfuri în interval de 10 ani. Cerealele și făina, numai Austro-Ungaria, Serbia și Turcia le au angajiate prin tarife convenționale. Cel dintâi a stat printr’o clausă zisă „de fruntarii“ al tractatului său din 1881 cu Serbia, clausă ce nu pate fi invocată de nici un alt stat, care în relațiile sale cu Austro Ungaria, s’ar folosi chiar de „clausa națiunii celei mai favorizate“. Cerealele sârbesci sunt deci singure care se folosesc de o taxă mai scăzută decât aceea din tariful general. O astfel de situațiune se explică lesne prin întregul complecs al motivelor economice și politice ce au dictat tractatul din 1881 care, fie di un tracăt, este aplicațiunea revădută și agravată față cu Serbia, a convențiunei comerciale austro-române din 1876. Tot ca consecință a tratamentului însuși in tractatul de comerciu din 1881 cu Austro Ungaria, Serbia are în tariful său convențional cerealele și făina. Durata acestui regim este însă aprope de scădență și de altfel problematică, fiind dată mișcarea economică destul de vice ce s’a dezvoltat în Serbia de vre-o trei ani, contra principielor înscrise în tractatul cu puterea sa vecină de la mânănopte. In fine, Turcia are un tratat egal pentru tóte mărfurile ce se importă la dinsa. Tacsa de 8% se urma fără deosebire de la la tote mărfurile presentate la import in vămile sale, după valorea ce au la schelele și mărfurile similare. Pentru vite e in vigore, in genere, tot regimul tarifului autonom. Trebue insă se facem o deosebire intre vitele mari, boi, vaci, și cele mici: următorii Afară de Austro-Ungaria — numai pentru traficul „de fruntărie“ cu Serbia — care tacseza boii sârbesci cu zece lei de cap, de Grecia, unde boii, vacile și vițeii sunt cu tacsa convențională de 30 lei de cap, și in fine de Elveția, care percepe după tariful său convențional 15 lei, tote celelalte țări au reținut vitele mari pe sama tarifului autonom. Pacea din anul nou. Auspiciile, cu cari se începe anul nou, sunt favorabile păcii. Cei mai distinși și acreditați bărbați de stat din statele mari eropene ne anunță, că marile puteri vo68c pacea și lucră din tote puterile a preveni orice încurcături de resbel. Noi, deși ne temem, că umai de o pace relativ scurtă, ne vom bucura, totuși rim liniștea și buna înțelegerea decât incurcăîtru că nu stim, ce vom pute câștiga prin un eventual resbel, aceea nn seseim, că părinții de familie vor perde prin un resbel ceea ce au mai scump viața, sănătatea copiilor lor, cari sunt copaci de lucru, și de la cari atârnă susținerea familiei. Cum că și pănă acuma pacea s’a susținut de câteva decenii vicoce, stim că meritul este numai a alianței triple, căci chiar membrii din acesta alianță au avut lipsa cea mai urgentă de pace spre a se reculege. Monarhia Austro-ungară după catastrofa din 1866 pe terenul pacinic s’a recules așa cum o vedem astăii. Daună, că în Austria, dar mai vertos în Ungaria cestiunea naționalităților nu se află regulată pe case statornice, sânătose, cari se mulțămască miliónele poporațiunei. Damnă, că nu vedem nici astăzi o pornire și inițiativă corespunzătore aspirațiunilor modeste și juste a poporațiunei ci țara se cârmuesce tot după nisce grelu și, pe cât de curioși, pe atât de nenaturali. Elementele moderate rămân și astăi nebăgate în samă de acel curent, carele e în stare a produce iritațiune și amărăciune, inse bine nu va produce niciodată. Dar: „violeant consules, nequid monarchia aliquid detriment captat “. Rusia a adus multe sacrificii în avere și sânge in 1877 — 1878, credem dlară că are lipsă de repaus, nefiind altmintrea preparată de ajuns spre a începe ca un resbel europen, și pănă astăi lipsindu-i și aliații la o întreprindere atât de colosală. Insă în orient propaganda slavă se mișcă: în Turcia, Bulgaria Serbia și Muntenegru. Germania in 1870—1871 a isprăvit lucruri de tot mari, au ajuns resultate colosale. Moltken a profețit că 50 de ani trebue se apere în pace ceea ce a câștigat prin acel resbel. Junele împărat caută acum a vindeca bola socială, de care e sfâșiată Germania în lăuntru. Cestiunea dintre avuți și săraci este o problemă atât de grea și delicată, încât un împărat june deslegenda o bine, va pune temelii statornice imperiului seu tiner, prin care va fi capabil a resista tuturor calamităților de față și din viitoriu. Italia,prin multe sacrificii și spese, au ajuns a fi unită, financiere și le-a regulat cu mari silințe și jertfe din partea locuitorilor. Lupta cu Vaticanul mai există și astăi, și împărțesce în două tabere dușmane pe frații uniți într’un regat. Papa nu póte ceda, regatul italian nu pate capitula, „Non possumus“, în drepta, „non possumus“ în stânga, acă situațiunea internă a Italiei, pe lângă care se mai adauge și se răcie multă în sinul poporațiunei profilese. Spania, după multe lupte interne, se bucură de câțiva ani de pace și liniște sub cârma unei regine blânde și înțelepte. Spania, pe câte se ții noi, este departe de a licita înarmările și pușcile cele noue, prin urmare stă neutrală în Europa apusena Acesta țară înse, cu un trecut glorios, este pe calea de a se redica între statele aiabi europene, și noi românii ne vom bucura de a ei înălțare pentru că Spania în concertul poparelor latine va ave un rol nobil și binefăcetoriu. Așa se fie! românii au adus multe dialecte din Spania, dorim ca frații spanioli, să nu uite nici odată pe frații lor români de pe costele carpaților, căci avem limbă din limba lor și sânge din sângele lor, care apă nu se va face niciodată. Inse pe cât stiu eu, nici chiar România n’are pănă acuma representante în Madrid dar îmi place a crede, că va fi acolo preste puțin timp un bărbat de litere, care va compara limba română cu limba spaniolă, și va spune spaniolilor sortea poporului român critică din orientul Europei. Coloniile lui Traian nu vor uita Spania, căci insuși Traian idealul poporului românesc s’a derivat din Hispania. La aniversarea descălecării poporului român, la festivitățile fondării principatelor române, nu pot lipsi representanții Spaniei. Bine ar fi când ar veni Castel ar insuși, el este o personă atât de nobilă și grandiosă, încât românii cu toții salutând și închinându- se, s’ar închina înaintea geniului națiunei spaniole. Anglia în anii din urmă a făcut cuceriri grandiose in Africa. Egiptul insuși este o țară estinsă și preBte măsură roditore. Iosif din biblie aici a fost la Putifar, și a dat grâne fraților săi în fometea cea mare și pe deasupra un pocal de argint. Egiptul este vatra culturei antice, și cultura acolo se desvoltă, unde pământul roditoriu dă muncitorilor rudele sale, mijlocele culturale. In Egipt nu sunt scăpătați, săraci, ca în Europa; acolo tot omul are ce bea și menea, numai se lucre ceva și cât de puțin. C Cuceririle Angliei în Egipt sunt de o Însemnătate estraordinară, nu-i mirare, dacă multe state o invidieza. Sub turci Egiptul a dat înapoi, sub englezi va progresa, întrecând cu timpul multe țări din Europa. De cedară Anglia să se intereseze de sărăciile nóstre europene?! „Bella gerantalii, tu felix Anglia annecta!“ Sultanul împărătesce încă în Stambul și portă frică în spate de amicii sei din Europa; șeicul-islamul noptea are visuri grele și domnului său nupate vesti viitoriu fericit .Allah s’a măniat pe turci de când sunt conduși de renegați. Ciudați omeni sunt renegații nu numai la noi, dar și în orient au mâni nefericite, glas răgușit și pofte nerușinose. Obrazul nu le mănâncă rușine.. Grecii și bulgarii rivaliseră între sine, care dintre ei va pune mâna pe Constantinopol ? Muscalii sporesc vasele de resbel pe Marea Negra, trăesc bine cu pasele turcesci, le plătesc țigări și cafea turcască — și insecureza că niciodată nu vor cuceri Constantinopolul. Dar decât in Turcia, mai mari scandaluri se fac în Serbia, unde mama și tata urându-se sunt lipsiți amândoi, de a-și putea iubi unicul lor fiu. Milan și Natalia sunt de poveste în lume, și ura ii face de pribegesc prin lume, din causa, că nu a ținut credința în căsătorie. Nichita și Milena din Muntenegru sunt fericiți; au un fiu de mare speranță, și nișce fetițe frumușețe și gineri aleși; mila Rusiei suplinesce recolta slabă și lipsa poporului muntenegren. Grecii trăesc cu vasele lor pe mare și cu credința și fața, că ei sunt primul popor in lume, „căci în tote gimnaziile se propune limba grecesca“. Dania, Germania și Rusia, dacă vor vrea, pot să-i redice pănă la Constantinopol. România susține pretente cu toți vecinii sei, mari și mici; rugă pe șoviniștii unguri se binevoesca a nu se întrece. „P. Lloyd“ însă respinge sfaturile înțelepte, și afirmă, că tote relele din Ungaria sunt bune. Ar fi timpul suprem, ca societatea crestinesca se se emancipeze politicesce și economicesce de sub influența și conducerea israelită. Acesta s’ar și putea după metoda germană a lui Raifeisen, prin reuniuni de credit agricole. Despre aceste reuniuni de credit va apăra în fara nóstrá un articol special. Mai verios Moldova cea bătrână ar trebui provedată cu asemene instituțiuni umanitare, unde pericolul este mai primejdios. Mocsáry, ca magiar nobil de la rădăcină, se află isolat cu vederile sale limpezi între connaționalii săi. A face pretențe între magiari și români pănă acuma Insemneza atâta, cât a purta din Dunăre sapă cu pălăria! Cine nu crede să probeze, și va fi credincios. Siguranța păcei europene se vede și de acolo că neutrala Belgie încă se inarmară din crescet pănă in tălpi, numai de dragul păcii, fiind pacea o fiică de tot sburdalnică, care trebue străjuită între sulițe ascuțite și pusei cu repetiție cu plumbi fără fum. Paza européna să ne mintuesca de primejdia rea. Ni-i mirare, că se ivesc idei de desarmare generală, care apasă greu umerii și pustnarii contribuitorilor. Dar ce se facă apoi cu atâte tunuri și pusei? Lumea ar veni în perplesitate. Vin apoi unii generali și dezmințesc vestea, cicând că nu numai acuma dar totdeuna va fi o ideie absurdă, dezarmarea generală! Firesce, că atunci, ce ar face țara cu atâța generali? Cui ar comanda? Republica franceză continuă o politiă pacinică înțelaptă; ideea de revanș dispare tot mai mult, clicele roiali și imperiali sunt ca trecute din actualitate. Senatul și casa deputaților din Francia își dau totă silința spre a întări instituțiunile republicane cu demnitate și perseverență. Rolul Franciei devine tot mai decisătoriu. Helveția, Suedia și Norvegia duc în Europa o viațâ idilică. Prăsesc vite, muncesc pământul și trăesc in pace cu totă lumea. Insă „nihiliști europeni“ le conturbă și aici viață idilică căci poliția ii urmăresce pe acești nefericiți și preste hotarele țerei lor, ca nu cumva se fabrice bombe prin pivniți și reintorcându se ură și se facă vărsare de sânge. Cum de n’au nihiliștii paeiență se ascepte pănă lumea se va îmbunătăți ea de ea? Tot suișul și are și coborâșiu! Inse lucrând poliția cu patimă, nihiliștii răspund tot cu patimă. Pentru binele public într’unele țări omenii se persecutază și se ucid unii pe alții. Cu bâta nu se pote pune la cale, ci numai răul se produc, cari provocă resburare. Anul nou oricât de senin se pare și oricât de mult se asigură pacea; totuși sunt unele „puncte negre“ cari observatoriul le vede, când oci când colea. Aceste „puncte negre“ plutesc pe orizontul europen, ca nori i nainte de plaie. Nimeni scie pănă când vom ave pace. Și dacă pacea va înceta, ce va fi după un resbel. America rîde de europenii înarmați și cu tot dreptul. Moderator. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român“. BraȘoV, la 5 Ianuariu 1891. Die Redactor! Primul Nr. al prețuitului d-vestre dar a înregistrat o scrie despre efectuirea unui act nu de puțină importanță Valorosul și mult meritatul nostru concetățen. Preastimatul domn Bartolomeiu Baiulescu, paroh al cetății Brașovului, catehet la scala reală română ortodocșă de aici, și asesor consistorial a primit