Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)

1893-01-05 / nr. 1

TELEGRAFUL ROMAN, cestiunea de pe terenul s­c­o­l­a­r­i­u, unde consistoriul ca autoritate supremă confesională este dator a întreveni, și o pune pe cel politic de partid, ca de acolo să potă isbi negoțat în toți aceia, cari sunt persone neagreate or­ganului S­­u de publicitate. Noi nu credem, că comisariul con­sistorial să fi estins investigațiunea și asupra d-lui G. B. Pop și totuși d-nia sa comunică în „Tribuna“ și întrebă­rile, cari pretinde, că le-ar fi pus dl comisar, și încă nici nu le fac seza de ale consistoriului, care a ordonat in­vestigațiunea, nici de ale comisariului, care a efectuat-o, ci de ale „metro­­p­o­l­i­t­u­l­u­i“. Acelea ar fi: „Cine a publicat cuvântarea în „Tri­buna?" eu ce scop? ce factori au conlucrat ? Credii d-ta, că scopul scalei e creșterea națională ?“(!) „Crede autoriul, că chemarea institutului nostru cultural astazii nu este a propaga sol­­ința, ci a da arme pentru luptele politice?“ „Crede autor­ul, ca astfel de preparări spre luptele politice se pot face în scalele nostre, fără a se pune în pericol existența lor?“ Apoi se apreciază NJjPrevodul ur­­mătoriu: Este evident, că nu conținutul vorbirii este inculpat, căci adevărul și corectitudinea acesteia trebue să-1 recunoscă și metropoli­­tul. Generațiunea tinera vrea ső o nimicesca ! Păcatul nu este c­ă s’a rostit vorbirea, ci că vorbitoriul aparține generațiun­ii tinere, fi­indcă aparține cu trup și­­ suflet partidu­ui național și fiindcă a publicat în organul ace­stuia cuvântarea. Nu seim, dată Întrebările puse de cătră dl comisar consistorial sunt genuri reproduse sau ba, dar admi­­țend, că sunt genuine, trebue sé ne es­­primăm mirarea, că dl Pop, carele se ține îndreptățit a da românilor lecțiuni din politică, nu le pricepe. Cine nu pricepe înțelesul acelor întrebări în si­­tuațiunea nostră de astăzi, face un lucru înțelept, dacă rămâne lângă tărabă, pentru­ care s’a cualificat, și lasă poli­tica militantă acelora fie ei tineri, fie „ruginiți“, cari în puterea cualificați­­unei și vocațiunei lor sunt apți și da­tori să o facă. Dacă cineva este liberal față cu tinerimea nostră în privința atitudinei sale politice este consistoriul și în spe­cial metropolitul nostru; în cazul con­cret ínse nu este vorbă de tineri, nici de aderenți ai partidului național, nici de „tribuniști“ ci de­­ profesorii unui gimnasiu român greco oriental, care le este' un spin în ochii celor stă­pâniți de curentul șovinistic, care a copleșit astăzi statul nostru. Dela profesorii unui gimna­­siu român, fie ei tineri, fie bătrâni, trebuie să pretindă ori­care român a devorat, să cunoscă situațiunea și în șcală să fie numai profesori să-și calce pe inimă, și pănă când stau în serviciul gimna­­siului, să lase altora gloria de popul­aritate modernă de frase, cr ei să aibă virtutea atât în Voinicii ar întreba: — „Da­i-ne mândra ori ba?“ — „Nu vi-o dau, că e a mea Și m­’ar duré inima!“ Voinicii se supérau Și din graiu așa țu­ceau : — „Șoimănele, Voinicele! De n’o dai ești mort aici In poiana cu bulbucii“ Și acestea când țu­ceau Pe Șoiman ei îl prindeau ; Dar Șoiman nu se lăsa, Ci în luptă se ’ncleșta, — Pe toți trei mi-i arunca: Unu’n deal și altu’n vale, Unul mort, jos lângă cale, Și-apoi mândra și’o lua Și cu dânsa se ducea La iubită maică-sa: Se și vadă pe ntru-sa­­ fapte, cât în vorbele lor a evita tot ce între împrejurările date ar putea periclita institutul. Gimnasiul român greco catolic din Beiuș, pate servi de memento suficient și pentru profesorii altor gim­­nasii românesci și pentru cei­ ce agi­­tera contra autorităților confesionale, cari console de datoria lor, să nisuesc a delătura pericolul. Din un incident de nimica, pen­tru delăturarea unui steg de pe gim­­nasiu, la o festivitate străină, nu de profesori, ci de un student, a fost te­­rorisat episcopul Pavel, pănă­ când a sacrificat deodată patru profesori apro­bați și definitivi și protestele energice ale clerului și poporului n’au folosit nimic, ba au produs măsuri și mai as­pre și mai desastrese pentru caracte­rului național și confesional al gim­­nasiului. Orbit de închipuirea sa de didactor național dl B. G. Pop, iată cum mai resenătă: „Organul metropolitului Miron, „Tele­graful Român“ (nr. 122), denunță guvernu­lui, că gimnasiul român din Brașov a de­venit cuib de agitațiune politică. De aci putem deja vedea infernalitatea acestor ru­giniți. Au simțit, că sunt slabi și neputin­cioși față cu puterea morală, care stă față în față cu ei, au invocat rnsé prin tradare mârșavă ajutorul guvernului. Acesta li s’a dat. Guvernul pretinde araovarea profesoru­lui Pop. Ce face însa metropolitul? Nu trage la respundere de profesorul inculpat de ce și cu ce intențiuni ai rostit acel discurs, ci urmăresce publicarea în „Tribuna“. Respingem acesta insinuarea „in­fernală“ ca să ne folosim și noi de terminul dlui G­h. Popp. „Tradarea“ dacă pate fi vorba de tradare, nu o a comis­­ Jiariul nos­tru, carele o repetim n’a publicat nici o literă din cuvântarea profesorului Pop, ci o a comis organul dlui G­r. Fopp, „Tribuna“ car­ea a publicat tex­tul și a atras atențiunea publicului asupra lui, or intervențiunea guvernu­lui a provocat-o — presupunem — in­consolu acela, carele a trimis cuvân­tarea la „Tribuna“ spre publicare, sciind prea bine, că „Tribuna“ să bucură de o deosebită considerare a biroului de presă. Mai pune dl G. B. Pop în gura dlui comisar consistorial și următorele : „Vedeți acum cine e elementul destruc­­tiv, vedeți ce scopuri urmărește partidul național și organul acestuia! Noi și guver­nul maghiar (!) căutăm să salvăm instituțiu­nile vostre, cr el caută să le nimicesc. !“ Suntem autorizați de insuși dl co­misar a declara, că dânsul nice n’a $18 cuvintele acestea nici nu s’a es­primat cătră nimeni în sensul acesta Astfel cu ele sunt un neadevăr ten­dențios, cum este întreg cuprinsul articolului dlui G. B Pop. Terminând rugăm pe toți românii adevărați și cu­minte, să nu amestece gimnasiul nostru din Brașov în luptele politice, ci să i dea pace a-și împlini misiunea sublimă în pace și liniște, conform intențiunei fericiților funda­tori, carii evlavioși și buni români, cum au fosti au pus sub scutul biseri­­cei și l’au închinat sfintei Sofia, a cărei însemnătate unii din îmbuibații lor succesori se vede, că nu o mai pricep, să o pricep[ cel puțin [profe­sorii, căci ei sciu și grecesce. Noutăți. Schimbări. Cu începerea anului nou am introdus unele schimbări în formatul főtei nóstre. Aceste se află cetitorii noștri în uzul present. In loc de trei colane de pănă acum prea late, am făcut împârțala în patru colane mai înguste, cari sunt mai ușore pentru ce­tit și dau faiei o înfățișare mai plăcută. Apoi am schimbat titula nepotrivită de „varietăți“ cu „noutăți“ și cele ce se înțeleg de comun sub varietăți, le vom publica de aci înainte în rubrica „diverse“. — Aceste încă sunt pentru cetitorii noștri o­­ noutate. * * ft Petrecere. Petrecerea cu joc, arangiată în prefera anului nou de comitetul arangia­­t tor al balului reuniunei femeilor române din joc, a reușit pe deplin. S’a dansat cu joc pănă la 5 ore dimineța. Dansul s’a început cu o „Horă“ s’au mai jucat „Ardelena“, „Ța­rina“, „Hațegana“ „Romana“, și „Sârba“ tote reușite. La 12 ore d-s orele au primit câte un frumos buchet de flori naturale și publicul sa felicitat reciproc de anul nou. Mai mulți ospeți din provincie au onorat ace­­sti petrecere și s’au împărtășit de veselia generală, ce a domnit. Judecând după reu­șita acestei petreceri, putem asigura, că vira Iul­ reuniunei va fi splendid. Teatru român în Sibiiu. Representați­­unea teatrală de Vineri (1/13 Ianuariu) a di­letanților români, pe care am anunțat o și noi, a succes. Rolurile au fost bine studiate și predate, precum și sceneria, pentru­ ce di­letanții au și fost aplaudați în mai multe rânduri de public. Intre acte a delectat pu­blicul capela militară cu mai multe piese rom­ânesci Public a fost numeros, cu deose­bire din Sibiiu, dar credem, că ar fi putut fi și mai mult, considerând, cât de rar ni se dă ocasiune a vede representații de piese române și considerând scopul cultural. Ve­nitul curat este îndestu­itor. * * * Verificări. Luni după Crăciun s’au fă­cut la Făgăraș verificările membrilor aleși în municipiu. Referent a fost A. Poparad, ca­rele în escesul lui de zel patriotic a propus să se nulifice, pentru­ că s’au ales români. Deore­ce înse argumentele referentului au fost așa de slabe de însuși stăpânii le-au rîs, co­­m­isiunea a verificat pe toți cei aleși. * O * Pe ghiață. In Făgăraș încă se duc dom­­nele și domnii pe ghiață. De asta nu se va mira nimenea. E șod­anse modul, cum se face cunoscut, că e „slobodă“ ghiața. Doi argați în uniformă, cu un stog roșu cutb­eră orașul și trimbița tocmai ca și când merge artileria în marș. Nu st im cum vor trim­­bița pe gerul acesta, — dar dacă totuși o pot face, e în adevĕr o minune în Făgăraș și Făgărașul merită să aibă și artilerie. ft ____ ft * b­isatul.­5-Ani0Ș tenitoriului de tron al României. Despre actu­l splendid al cunu­niei moștenitorului tron­u­lui român se comu­nică din Sigmaringen urmatorele: Marți dimineța de la oraié 10 pănă la am­iații, principele Ferdinand și principesa Maria, asistați de ducele de Edimburg, au primit deputațiunile principatului, ale orașu­lui și ale curții, care aduceau urările lor de fericire a unei perechi princiare, cum și o mulțime de daruri. Apoi a fost dejun de familie pentru principi și princese, or dejunul suitelor în sala terassei. La orele 3 și jumătate a fost cununia civilă la castel. După aceea principii și princesele s’au întrunit în salonele ducesei de Edimburg, or suitele în „sala cavalerilor“. Cortegiul a urmat drumul de la castel la biserică sub acoperiș în ordinea ur­m­­ăto­re : Impăratul german Wilhelm II, în uni­formă de admiral german, dând brațul duce­sei de Edimburg; Regele Carol I, în uni­formă de general român, având la braț pe princesa mamă, prințul Ferdinand, în uni­formă de maior de vânător român, cu prin­țesa Antoaneta mama sa, marele duce Ale­cs .8, în uniformă de admiral rus, cu ducesa de Connaught; apoi urmau princesele și principii în mare gală și la sfârșitul corte­giului ducele de Edimburg, în uniformă de admiral englez, conducând pe princesa mi­­resa, fie a sa. In biserică cortegiul se așază la drepta și la stânga altarului . Regele la drepta, impăratul și prințul regal la stânga, miresa și damele din suită la drepta, d nu­ la stânga. Serviciul divin a durat o oră. După aceea cortegiul s-a întors ur­mând același drum ca la ducere. La orele 6 și juni, mare prânz de gală, tinera pereche princiară presidera masa. Prințul Leopold de Hohenzollern a pronunțat cel dintâiu o alocuțiune, mulțu­­mind împăratului, care prin prezența sa, ca șef suprem al Casei de Hohenzolern, a dat o mai mare strălucire și consfințire aces­tei serbări. El a mulțumit în urmă repre­­sentanților reginei Engh­ierei, ai împăratului Rusiei și ai celorlalți suverani repre­­sentați. Regele Carol a făcut în urmă se reiasă în termini călduroși faptul, că poporul ro­mân terbeza acesta fii în modul cel mai solemn și cel mai vesel, el a zis, că urările acestui popor vor ajunge de la gurile Du­nării pănă la Sigmaringen. Termină, picând : „Inima Mea și întregul Meu popor beau în sănătatea nouilor căsătoriți“. Ducele d’Edimburg a beut în sănăta­tea rudelor prințului. Principele Ferdinand a fost înaintat din incidentul acesta la gradul de maior. Imperatul Germaniei i-a conferit ordul „Vul­­turul negru“. In tóte bisericile din Româ­nia s’a ținut serviciu divin. * * * Invitare. Corpul învâțâtoreac dela scóla gr. or. din Seliște, are onore a invita la producțiunea școlară împreunată cu joc, carea se va ținea Mercuri în 6/18 Ianuarie 1893 în sala sculei din loc la 7 ore sala cu ur­­matorea Programă: 1. „Hora Severinului“, cântată de co­rul sculei. 2. „Domna Stanca" poesie de I. Ne­­nițescu declamată de o elevă. 3. „Soldatul român“ cântată de corul sculei. 4. „Stroe Plopan“ poesie de V. Alec­­sandri, declamată de o elevă. 5. „Doch­ia și Traian“, cântată de co­rul scólei. 6. Urare la 4 Septembre 1854, poesie de G­ Sion, declamare. 7. „Bălcescu murind“ cântată de corul scólei. 8. „Curcanii“, scenă militară, esecu­­tată de elevii scólei. 9. „Arvinte și Pepelea“, vodevil în­­tr’un act de V. Alesandri. După producțiune cină comună și pe­trecere cu joc. — Ofertele marinimase sunt destinate pentru biblioteca scalei din loc. Seliște în 1 ianuarie 1893. Corpul învățătoresc. A * * Invitare la „Petrecerea împreunată cu dans“ ce se va arangia în Alba-Iulia în sala cea mare a hotelului „Hungária“ cu con­cursul capelei Stancoviciu Coca la 10/22 ia­­nuarie 1893, începerea la 8 ore sóra; între pause se va juca „calușerul“ și „bătuta“ de 12 tineri din Alba-Iulia, ér in­­mediat urmată joc de tombola. Venitul curat e destinat pentru casa bisericei gr. or. din Alba-Iulia Pentru comitetul arangiator: Președinte: Cassariu, Ioan Muntean, Publius Rozor, advocat: Petru S. Ci­lea, controlor. Prețul de intrare: de persona 1 fl. v. a. de familie de 3 persone 2 fl. v. Oferte ma­rinimase se primesc cu mulțămitâ și se vor curta pe cale Ziaristică. * * •* Spre luare aminte. Mai mulți călători, cari au sosit cu trenul dela Făgăraș la Si­biiu se plâng, că de multe ori nu întâlnesc nici o trăsură la gară. Așa s’a întâmplat Marți în septemâna ’trecută. Nefiind nici trăsuri, nici espresi, pasagerii au trebuit sâ-și ducă sarcinile în spate. Scsind, că cel puțin două trăsuri trebue să fie la gară la sosirea trenului, atragem atențiunea celor competenți asupra acestui lucru 1­­ ft *& * Cronică. Comit. Hu­n­edor­ei, în Decembre, 1892. (Ilusiuni perdute.— Alegerile municipale în cele 19 cercuri. — Ingerințe în autonomia bisericei. — De ale­gendarmilor.­ Era aprope trecută în dogmă credința, că membrii municipali ro­mâni în comitatul Hunedorei, nu sunt în stare de o luptă adevărată în afa­cerile comitatense. Membrii municipali magiari la diferite ocasiuni, purce<jend de la credința lor, ne-au și tractat preste umeri. Adunarea municipală din 15 Decembre 1892 au scos la ivelá, un incident, care credem, că va fi de bun augur, pentru activi­tatea venitóre a membrilor români municipali. Luând cuvântul advocatul Fran­­cisc H. Longin, spre a combate felici­tarea, ce avea să o trimită adunarea no­ului ministeriu Wekerle, vice-spanul Arthur Holaky, care în decurs de 10 ani a ajuns de la pretore in fruntea comitatului, a avut netactul a întreba:, dacă dl H. Longin are plenipotența a vorbi în numele românilor din, comitat;, era inspectorul de scale Dl Rethi, atotpotinte, ne-a îndrumat cătră Ro­mânia, pre toți românii (Rcând: „cui­­­ nu-i place, mergá dincolo“.

Next