Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)
1893-01-05 / nr. 1
TELEGRAFUL ROMAN, cestiunea de pe terenul scolariu, unde consistoriul ca autoritate supremă confesională este dator a întreveni, și o pune pe cel politic de partid, ca de acolo să potă isbi negoțat în toți aceia, cari sunt persone neagreate organului Su de publicitate. Noi nu credem, că comisariul consistorial să fi estins investigațiunea și asupra d-lui G. B. Pop și totuși d-nia sa comunică în „Tribuna“ și întrebările, cari pretinde, că le-ar fi pus dl comisar, și încă nici nu le fac seza de ale consistoriului, care a ordonat investigațiunea, nici de ale comisariului, care a efectuat-o, ci de ale „metropolitului“. Acelea ar fi: „Cine a publicat cuvântarea în „Tribuna?" eu ce scop? ce factori au conlucrat ? Credii d-ta, că scopul scalei e creșterea națională ?“(!) „Crede autoriul, că chemarea institutului nostru cultural astazii nu este a propaga solința, ci a da arme pentru luptele politice?“ „Crede autorul, ca astfel de preparări spre luptele politice se pot face în scalele nostre, fără a se pune în pericol existența lor?“ Apoi se apreciază NJjPrevodul următoriu: Este evident, că nu conținutul vorbirii este inculpat, căci adevărul și corectitudinea acesteia trebue să-1 recunoscă și metropolitul. Generațiunea tinera vrea ső o nimicesca ! Păcatul nu este că s’a rostit vorbirea, ci că vorbitoriul aparține generațiunii tinere, fiindcă aparține cu trup și suflet partiduui național și fiindcă a publicat în organul acestuia cuvântarea. Nu seim, dată Întrebările puse de cătră dl comisar consistorial sunt genuri reproduse sau ba, dar admițend, că sunt genuine, trebue sé ne esprimăm mirarea, că dl Pop, carele se ține îndreptățit a da românilor lecțiuni din politică, nu le pricepe. Cine nu pricepe înțelesul acelor întrebări în situațiunea nostră de astăzi, face un lucru înțelept, dacă rămâne lângă tărabă, pentru care s’a cualificat, și lasă politica militantă acelora fie ei tineri, fie „ruginiți“, cari în puterea cualificațiunei și vocațiunei lor sunt apți și datori să o facă. Dacă cineva este liberal față cu tinerimea nostră în privința atitudinei sale politice este consistoriul și în special metropolitul nostru; în cazul concret ínse nu este vorbă de tineri, nici de aderenți ai partidului național, nici de „tribuniști“ ci de profesorii unui gimnasiu român greco oriental, care le este' un spin în ochii celor stăpâniți de curentul șovinistic, care a copleșit astăzi statul nostru. Dela profesorii unui gimnasiu român, fie ei tineri, fie bătrâni, trebuie să pretindă oricare român a devorat, să cunoscă situațiunea și în șcală să fie numai profesori să-și calce pe inimă, și pănă când stau în serviciul gimnasiului, să lase altora gloria de popularitate modernă de frase, cr ei să aibă virtutea atât în Voinicii ar întreba: — „Dai-ne mândra ori ba?“ — „Nu vi-o dau, că e a mea Și m’ar duré inima!“ Voinicii se supérau Și din graiu așa țuceau : — „Șoimănele, Voinicele! De n’o dai ești mort aici In poiana cu bulbucii“ Și acestea când țuceau Pe Șoiman ei îl prindeau ; Dar Șoiman nu se lăsa, Ci în luptă se ’ncleșta, — Pe toți trei mi-i arunca: Unu’n deal și altu’n vale, Unul mort, jos lângă cale, Și-apoi mândra și’o lua Și cu dânsa se ducea La iubită maică-sa: Se și vadă pe ntru-sa fapte, cât în vorbele lor a evita tot ce între împrejurările date ar putea periclita institutul. Gimnasiul român greco catolic din Beiuș, pate servi de memento suficient și pentru profesorii altor gimnasii românesci și pentru cei ce agitera contra autorităților confesionale, cari console de datoria lor, să nisuesc a delătura pericolul. Din un incident de nimica, pentru delăturarea unui steg de pe gimnasiu, la o festivitate străină, nu de profesori, ci de un student, a fost terorisat episcopul Pavel, pănă când a sacrificat deodată patru profesori aprobați și definitivi și protestele energice ale clerului și poporului n’au folosit nimic, ba au produs măsuri și mai aspre și mai desastrese pentru caracterului național și confesional al gimnasiului. Orbit de închipuirea sa de didactor național dl B. G. Pop, iată cum mai resenătă: „Organul metropolitului Miron, „Telegraful Român“ (nr. 122), denunță guvernului, că gimnasiul român din Brașov a devenit cuib de agitațiune politică. De aci putem deja vedea infernalitatea acestor ruginiți. Au simțit, că sunt slabi și neputincioși față cu puterea morală, care stă față în față cu ei, au invocat rnsé prin tradare mârșavă ajutorul guvernului. Acesta li s’a dat. Guvernul pretinde araovarea profesorului Pop. Ce face însa metropolitul? Nu trage la respundere de profesorul inculpat de ce și cu ce intențiuni ai rostit acel discurs, ci urmăresce publicarea în „Tribuna“. Respingem acesta insinuarea „infernală“ ca să ne folosim și noi de terminul dlui Gh. Popp. „Tradarea“ dacă pate fi vorba de tradare, nu o a comis Jiariul nostru, carele o repetim n’a publicat nici o literă din cuvântarea profesorului Pop, ci o a comis organul dlui Gr. Fopp, „Tribuna“ carea a publicat textul și a atras atențiunea publicului asupra lui, or intervențiunea guvernului a provocat-o — presupunem — inconsolu acela, carele a trimis cuvântarea la „Tribuna“ spre publicare, sciind prea bine, că „Tribuna“ să bucură de o deosebită considerare a biroului de presă. Mai pune dl G. B. Pop în gura dlui comisar consistorial și următorele : „Vedeți acum cine e elementul destructiv, vedeți ce scopuri urmărește partidul național și organul acestuia! Noi și guvernul maghiar (!) căutăm să salvăm instituțiunile vostre, cr el caută să le nimicesc. !“ Suntem autorizați de insuși dl comisar a declara, că dânsul nice n’a $18 cuvintele acestea nici nu s’a esprimat cătră nimeni în sensul acesta Astfel cu ele sunt un neadevăr tendențios, cum este întreg cuprinsul articolului dlui G. B Pop. Terminând rugăm pe toți românii adevărați și cuminte, să nu amestece gimnasiul nostru din Brașov în luptele politice, ci să i dea pace a-și împlini misiunea sublimă în pace și liniște, conform intențiunei fericiților fundatori, carii evlavioși și buni români, cum au fosti au pus sub scutul bisericei și l’au închinat sfintei Sofia, a cărei însemnătate unii din îmbuibații lor succesori se vede, că nu o mai pricep, să o pricep[ cel puțin [profesorii, căci ei sciu și grecesce. Noutăți. Schimbări. Cu începerea anului nou am introdus unele schimbări în formatul főtei nóstre. Aceste se află cetitorii noștri în uzul present. In loc de trei colane de pănă acum prea late, am făcut împârțala în patru colane mai înguste, cari sunt mai ușore pentru cetit și dau faiei o înfățișare mai plăcută. Apoi am schimbat titula nepotrivită de „varietăți“ cu „noutăți“ și cele ce se înțeleg de comun sub varietăți, le vom publica de aci înainte în rubrica „diverse“. — Aceste încă sunt pentru cetitorii noștri o noutate. * * ft Petrecere. Petrecerea cu joc, arangiată în prefera anului nou de comitetul arangiat tor al balului reuniunei femeilor române din joc, a reușit pe deplin. S’a dansat cu joc pănă la 5 ore dimineța. Dansul s’a început cu o „Horă“ s’au mai jucat „Ardelena“, „Țarina“, „Hațegana“ „Romana“, și „Sârba“ tote reușite. La 12 ore d-s orele au primit câte un frumos buchet de flori naturale și publicul sa felicitat reciproc de anul nou. Mai mulți ospeți din provincie au onorat acesti petrecere și s’au împărtășit de veselia generală, ce a domnit. Judecând după reușita acestei petreceri, putem asigura, că vira Iul reuniunei va fi splendid. Teatru român în Sibiiu. Representațiunea teatrală de Vineri (1/13 Ianuariu) a diletanților români, pe care am anunțat o și noi, a succes. Rolurile au fost bine studiate și predate, precum și sceneria, pentru ce diletanții au și fost aplaudați în mai multe rânduri de public. Intre acte a delectat publicul capela militară cu mai multe piese românesci Public a fost numeros, cu deosebire din Sibiiu, dar credem, că ar fi putut fi și mai mult, considerând, cât de rar ni se dă ocasiune a vede representații de piese române și considerând scopul cultural. Venitul curat este îndestuitor. * * * Verificări. Luni după Crăciun s’au făcut la Făgăraș verificările membrilor aleși în municipiu. Referent a fost A. Poparad, carele în escesul lui de zel patriotic a propus să se nulifice, pentru că s’au ales români. Deorece înse argumentele referentului au fost așa de slabe de însuși stăpânii le-au rîs, comisiunea a verificat pe toți cei aleși. * O * Pe ghiață. In Făgăraș încă se duc domnele și domnii pe ghiață. De asta nu se va mira nimenea. E șodanse modul, cum se face cunoscut, că e „slobodă“ ghiața. Doi argați în uniformă, cu un stog roșu cutberă orașul și trimbița tocmai ca și când merge artileria în marș. Nu st im cum vor trimbița pe gerul acesta, — dar dacă totuși o pot face, e în adevĕr o minune în Făgăraș și Făgărașul merită să aibă și artilerie. ft ____ ft * bisatul.5-Ani0Ș tenitoriului de tron al României. Despre actul splendid al cununiei moștenitorului tronului român se comunică din Sigmaringen urmatorele: Marți dimineța de la oraié 10 pănă la amiații, principele Ferdinand și principesa Maria, asistați de ducele de Edimburg, au primit deputațiunile principatului, ale orașului și ale curții, care aduceau urările lor de fericire a unei perechi princiare, cum și o mulțime de daruri. Apoi a fost dejun de familie pentru principi și princese, or dejunul suitelor în sala terassei. La orele 3 și jumătate a fost cununia civilă la castel. După aceea principii și princesele s’au întrunit în salonele ducesei de Edimburg, or suitele în „sala cavalerilor“. Cortegiul a urmat drumul de la castel la biserică sub acoperiș în ordinea următore : Impăratul german Wilhelm II, în uniformă de admiral german, dând brațul ducesei de Edimburg; Regele Carol I, în uniformă de general român, având la braț pe princesa mamă, prințul Ferdinand, în uniformă de maior de vânător român, cu prințesa Antoaneta mama sa, marele duce Alecs .8, în uniformă de admiral rus, cu ducesa de Connaught; apoi urmau princesele și principii în mare gală și la sfârșitul cortegiului ducele de Edimburg, în uniformă de admiral englez, conducând pe princesa miresa, fie a sa. In biserică cortegiul se așază la drepta și la stânga altarului . Regele la drepta, impăratul și prințul regal la stânga, miresa și damele din suită la drepta, d nu la stânga. Serviciul divin a durat o oră. După aceea cortegiul s-a întors urmând același drum ca la ducere. La orele 6 și juni, mare prânz de gală, tinera pereche princiară presidera masa. Prințul Leopold de Hohenzollern a pronunțat cel dintâiu o alocuțiune, mulțumind împăratului, care prin prezența sa, ca șef suprem al Casei de Hohenzolern, a dat o mai mare strălucire și consfințire acestei serbări. El a mulțumit în urmă representanților reginei Enghierei, ai împăratului Rusiei și ai celorlalți suverani representați. Regele Carol a făcut în urmă se reiasă în termini călduroși faptul, că poporul român terbeza acesta fii în modul cel mai solemn și cel mai vesel, el a zis, că urările acestui popor vor ajunge de la gurile Dunării pănă la Sigmaringen. Termină, picând : „Inima Mea și întregul Meu popor beau în sănătatea nouilor căsătoriți“. Ducele d’Edimburg a beut în sănătatea rudelor prințului. Principele Ferdinand a fost înaintat din incidentul acesta la gradul de maior. Imperatul Germaniei i-a conferit ordul „Vulturul negru“. In tóte bisericile din România s’a ținut serviciu divin. * * * Invitare. Corpul învâțâtoreac dela scóla gr. or. din Seliște, are onore a invita la producțiunea școlară împreunată cu joc, carea se va ținea Mercuri în 6/18 Ianuarie 1893 în sala sculei din loc la 7 ore sala cu urmatorea Programă: 1. „Hora Severinului“, cântată de corul sculei. 2. „Domna Stanca" poesie de I. Nenițescu declamată de o elevă. 3. „Soldatul român“ cântată de corul sculei. 4. „Stroe Plopan“ poesie de V. Alecsandri, declamată de o elevă. 5. „Dochia și Traian“, cântată de corul scólei. 6. Urare la 4 Septembre 1854, poesie de G Sion, declamare. 7. „Bălcescu murind“ cântată de corul scólei. 8. „Curcanii“, scenă militară, esecutată de elevii scólei. 9. „Arvinte și Pepelea“, vodevil într’un act de V. Alesandri. După producțiune cină comună și petrecere cu joc. — Ofertele marinimase sunt destinate pentru biblioteca scalei din loc. Seliște în 1 ianuarie 1893. Corpul învățătoresc. A * * Invitare la „Petrecerea împreunată cu dans“ ce se va arangia în Alba-Iulia în sala cea mare a hotelului „Hungária“ cu concursul capelei Stancoviciu Coca la 10/22 ianuarie 1893, începerea la 8 ore sóra; între pause se va juca „calușerul“ și „bătuta“ de 12 tineri din Alba-Iulia, ér inmediat urmată joc de tombola. Venitul curat e destinat pentru casa bisericei gr. or. din Alba-Iulia Pentru comitetul arangiator: Președinte: Cassariu, Ioan Muntean, Publius Rozor, advocat: Petru S. Cilea, controlor. Prețul de intrare: de persona 1 fl. v. a. de familie de 3 persone 2 fl. v. Oferte marinimase se primesc cu mulțămitâ și se vor curta pe cale Ziaristică. * * •* Spre luare aminte. Mai mulți călători, cari au sosit cu trenul dela Făgăraș la Sibiiu se plâng, că de multe ori nu întâlnesc nici o trăsură la gară. Așa s’a întâmplat Marți în septemâna ’trecută. Nefiind nici trăsuri, nici espresi, pasagerii au trebuit sâ-și ducă sarcinile în spate. Scsind, că cel puțin două trăsuri trebue să fie la gară la sosirea trenului, atragem atențiunea celor competenți asupra acestui lucru 1 ft *& * Cronică. Comit. Hunedorei, în Decembre, 1892. (Ilusiuni perdute.— Alegerile municipale în cele 19 cercuri. — Ingerințe în autonomia bisericei. — De alegendarmilor. Era aprope trecută în dogmă credința, că membrii municipali români în comitatul Hunedorei, nu sunt în stare de o luptă adevărată în afacerile comitatense. Membrii municipali magiari la diferite ocasiuni, purce<jend de la credința lor, ne-au și tractat preste umeri. Adunarea municipală din 15 Decembre 1892 au scos la ivelá, un incident, care credem, că va fi de bun augur, pentru activitatea venitóre a membrilor români municipali. Luând cuvântul advocatul Francisc H. Longin, spre a combate felicitarea, ce avea să o trimită adunarea noului ministeriu Wekerle, vice-spanul Arthur Holaky, care în decurs de 10 ani a ajuns de la pretore in fruntea comitatului, a avut netactul a întreba:, dacă dl H. Longin are plenipotența a vorbi în numele românilor din, comitat;, era inspectorul de scale Dl Rethi, atotpotinte, ne-a îndrumat cătră România, pre toți românii (Rcând: „cui nu-i place, mergá dincolo“.