Telegraful Roman, 1895 (Anul 43, nr. 1-143)

1895-01-28 / nr. 11

Nr. 11 ABONAMEN­TUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 3 fi. 50 er., 3 luni 1 fi. 75 er. Pentru monarc­ie pe an 8 fi, 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 fi. Sibiiu, Sâmbătă, 28 Zamiarin (9 Februarie) 1895. Apare Marița, Joia și Sâmbolia. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se retușa — Articolii nepublicați nu se înapoiază Anul XLIII INSERTIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr., rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Siltiiii 27 ia­nuarii­ 1895. Este Holtt, că acum de curând țarul actual al Husiei primind depu­ta­țiu­i­le nobilimei, ale orașelor, ale zemstvosurilor și ale cazacilor, ve­­nite pentru a preda tinerilor suverani darurile de nuntă, le-a spus categoric, că voința lui firmă este a menținea principiul autocrației și pe mai departe în Rusia. Despre țarul Niculae al 11-lea se scie, că nu este un monarh­ auto­ritar cu orice preț și are sentimente liberale și astfel se presupunea și să chiar zicea, că va schimba regimul autocratic, cu un fel de constituțiune, după modelul celorlalte state euro­pene. Enunțarea lui însă a arătat, că acesta nu va urma, fără de a se s­i causa, in căutarea acestei cause s’au ivit în presa europănă două combinați­uni, cu ajutorul cărora au cercat­­ ziariștii și politicianii a face explicabilă voința țarului în favorul principiului auto erotic Unii 4’c> că țarul ar fi convins, că de­ocamdată nu marea împărăție nu sar pu­te guverna cu constituțiune, că adecă massele mari ale poporațiunii n’ar fi îndestul de copte pentru o astfel de reformă; alții susțin, că atât casa demnitare, cât și cercurile politice nu sunt încântate de constituționalismul, dupa­ cum se practică el acum in multe di­n statele Europei, cari mereu se fălesc cu liberalismul lor și astfel nu ar voi, ca se introducă asemenea stări am pute dice asemenea liberalism fals, și la poporul rusesc. Nu seim, care din aceste două combinațiuni motiveza mai bine în­clinarea pentru susținerea autocrației in Rusia, căci nu ne importă mai de aprope ce fac și ce voiesc să facă rușii, decât numai din punct de ve­dere general, din punctul de vedere al marilor interese europene, dar voim să marcăm aci , că adever spun aceia, cari susțin că în unele state europene, mai cu sem­ă­m­ cele poliglote, consti­tuționalismul, cum se practică el alb, nu contr­ibue la fericirea poporelor. Din contră, libertatea constituțională se foloseșce de mască, sub care au ajuns la putere in unele state câte un popor, sau chiar câte un partid, o clică, care abuzară de puterea sa, ți­nând în aparență la formele constitu­ționale și asuprind și esploatând în numele liberalismului pe poparele mai mici, mai puține la numér și astfel mai slabe. Și nu trebuie să mergem departe, ca se aflăm un exemplu real la cele cabe mai sus, îl aflăm aici la noi acasă în fericita și liberala Ungarie, în raportul ce există intre detentorii puterii, a magiarilor și în special a partidului „liberal“ și între naționa­lități, acesta stă cum se exprimă în privința diarul vienez „Parlamentar“ vorbind despre enunțarea amintită a țarului și despre constituționalism. Este pre adevărat, că constituțiunile actuale fericesc pe popare? Recunoscem că americanii, englezii, francezii, germanii și magiarii sunt fericiți, având libertăți consti­tuționale, dar întrebăm pe acele cercuri, cari fătăresc libertatea . Sunt irlandezii liberi și ferici­ți ? Sunt polonii in imperiul german, românii și slavii în Austro-Ungaria liberi și fericiți? Mergeți, de­i întrebați! Dar e de prisos, priviți la sărăcia și asuprirea irlan­­dezilor, priviți la lipsa, la sărăcia materială și politică a slovacilor și românilor din Un­garia, a rușilor din Galiția și a tuturor sla­vilor din Austro-Ungaria ! Există vr’o nați­une în Rusia auto­mată, care se sufere atât, ca slovacii din Ungaria și rușii din Galiția? Sunt acele binecuvântări ale unui constitu­ționalism când o națiune de mai multe mi­­lione nu are nici un representant în cameră, când se smulg copii din brațele mamelor, pentru de a ți­ se sterpi limba, când o nați­une întrega nu are scule ? Se pute întâm­pla într’un stat autocratic, ca o națiune în­­trega să nu se potă plânge la capul statului pentru nedreptate fățișă, se nu fie primită și — ? Sunt aceste, întrebări, binecuvântă­rile libertății? Se pute numi peste tot liber­tate, când cu legea în mână se asupresc și amuțesc minorități, ceea­ ce o putem dovedi în mii de cazuri? Acesta nu e libertate, ci sclăvie sub mantaua constituționalismului ! Ei bine și acesta direcțiune fa­tală, inaugurată la noi de Tisza și sus­ținută până acum, cu tóte mijlocele și șiretlicurile posibile, sub actualul guvern își ia nou avânt, se potențază. In timpul scurt, de când e cabinetul Bánffyj la putere, două acte mai însemnate ne arată acesta. Unul este alegerile de deputați dietali, ce s’au făcut acum in câte-va cercuri, și la cari s’au co­mis atâtea ilegalități, presiuni și co­rupții în favorul guvernului, încât s’au îngrozit de aceste și foile magiare. Vestea despre un alt act de abuz sub forme constituționale, ce are de gând să-’l săvârșască guvernul, ne o aduce „Nemzeti Újság“. Ne spune adecă acest­­ ziar, că guvernul cu privire la administrația de stat are un plan curios. Anume, fiind­ ca legea de doi paragrafi referi­­tore la administrația de stat, că administrația va fi condusă din partea oficialilor denumiți, guvernul nu va mai concede alegeri ci va dis­pune, ca oficialii de acum, aleși, să remân fi în funcțiune, pănă ce se va crea reforma administrativă. Acesta fu se pate să o amâte guvernul, pănă când voiesce și în modul acesta va avea întreg corpul oficialilor puși cu desăvârșire la discrețiunea și grația ministrului de interne. Aceștia vor fi nește instrumente grozave în mânile guvernului, pentru de a și susține și mai mult dominațiunea de partid și rassu. Etă done exemple de ajuns în nu­mele constituționalismului și liberalis­mului E vorba numai, că înaintea lumii culte manopere de aceste și întrega falsitate se deód­e și va fi vai de aceia, cari își bat joc în felial acesta de cele mai frumose creațiuni ale spi­ritului omenesc. Revista politică. Deputații dietali sași au publicat în „Lieb Deutsches Taglatt“ o decla­­rațiune, în care își motiveza remâ­­nerea lor în partidul liberal și sub guvernul Banffy. Eră aceste motive: noul guvern s’a alcătuit pe baza pro­gramului liberal, pe baza căruia au fost ei aleși. Cu privire la persona lui Bánffy declară, că ca supremul man­datar al coronei, trebuie măsurat cu altă măsură decât cum a fost ca co­mite Dar afară de acesta, ei ’și au luat informațiuni exacte despre vede­rile și intențiunile noului ministru cu privire la lucrurile mai însemnate ale sașilor. Aceste informațiuni privesc legea de naționalitate, apoi recuno­­sterea programului săsesc de la 1890 și sunt pe deplin mulțămitore. Astfel deci poporul săsesc având dela guvern promisiuni obligătore, nu este motiv de-a eși din partid. Ce act „circumspect“ va mai fi și acesta? * * * piariul „Agr. Tagbl.“ primeșce din Budapesta scirea, că in timpul cel mai scurt se va Întâmpla o schimbare în organisațiunea partidelor. Se spune anume că fracțiunea Eötvös-Pázmándy, care ținea legături intime cu guvernul deja pe timpul ministeriului Wekerle, se va alătura acum la partidul liberal. Disidenții partidului stângei extreme și motiveza pasul lor cu împregiu­­rarea, că dânșii voesc să impedece ca ministe­riul Bánffy să fie avisat la grația naționalităților sau așa numiților reacționari. Domnii Eötvös-Pázmándy voesc să aducă așadar o „jertfă pa­triotică.“ Dacă de jertfa acesta nu va fi legat un pact óre care sau cine scie ce fel de contraservicii, acesta nu se pote sei. Corespondentul <i­arului numit amintesce cu ocasiunea acesta că monarh­ul n’a făcut secret din îm­­­pregiurarea, că dînsul a fost nemul­­țămit cu resolvarea ultimei crise Ne­mulțumirea acesta ar fi eșit cu deose­ FOSTA Documente pentru limbă și istorie. (Urmare din nr. 136 1894.) p. 18. După acesta mai în sus dată rânduela, de lipsă este clară, că ori cine ar vré să căsătorescă din țară afară, sau fiiind din rândul slujbașilor, ar vré să merga dintr’o varmegie întralta, pașuș să-și ia în care pașuș țara, sau varmegia aceea, în care voește a merga, cu numele să fie însemnată, și așa de lipsă este, că și despre partea cătănimii, și despre partea Țării, mai ales la marginile hotarului, cu deschili­­nita luare de samă să fie, și ori­cine afară din țară sau din varmegia sa s’ar afla fără pasuș sau s’ar găsi trecând marginele hotarului, după ființa sa să să opréscă, și la scaunul său să se trimită, ca colo lu­crul să să cerce, și întru o înțelegere despre partea cătănimii, după starea lucrurilor de prin prejur să se pedepsescu. Insă tot nu se înțeleg aicia locui­torii locurilor acelora, care cu străine ținuturi sunt încungiurate, sau care sunt stăpâniri înpreunate, și cu linia care s’au tras la margine sau deschilinit, sau unde supușii noștri peste hotar dincolo in țară streină țin moșie, fiind­că acolo amestecul la­olaltă acuma despre o parte, acuma despre altă parte,­­ lipsa traiului, și deprinderile la gazdașag fac că mersul încolo și încóce nice decum să nu se pota ocoli. Așișderea nu-i de lipsă a cere pasuș dela aceia care în trebile sale cele obicinuite dintro varmegie în ceialaltă aci trec. .jÎ Kisef §• 19. Despre pribegire vine în prepunere aceia, care averile sale pe supt ascuns le trimit din țară afară, sau care fără cuvios o pricină mai îndelungă vreme sunt depărtați de casele sale, sau umblă îngâlmă­­cindu-se dintre o varmegie întralta, mai ales pe lângă marginile hotarului. Pentru aceia detare sunt tote scaunele cele ocârmuitore, Deregătorii și Magistra­turile cu deadinsul a lua samă, ca averile nimeruia pe supt ascuns afară dîn țară se nu să trimită, nice să se scotá afară. Ridicându-se despre acésta parte propunere cu temei asupra căruiva, cu deadinsul trebue cercat lucrul în ce stă, și luat sama ca nice averea mai încotea să nu se scotá nice cel ce o scote să nu pota fugi, era despre o întâmplare ca acesta varmegia și prin varmegie Guvernăția îndatăș să să înșciințeze; cel ce va face de­scrie despre averile cele scose afară pe supt ascuns, după ce înșciințarea lui să va adeveri, pentru răsplătire va lua a treia parte din averea aceea, care Fișcașul o va căpăta-o îndărăpt. §. 20. Dacă slujbașii, mai ales cei care nu-s așezați, sau dintre slujitorii cășii care­ va, câtă­va vreme or fi duși dela casa neștiindu-se că pentru ce. Dai toți vor fi aceia la care au fost în sălaș, sau la cari au slujit, sau vecini îndată, a face știre la Magis­trat, la tisturi, și la biraele locului, care detori vor fi a cerea și a ispiti pricina pentru ce sunt duși; și dacă să va adeveri că au fugit, a face rânduela despre cei fugiți ca să să aducă înapoi. Tisturile, sau deregătoriile acelea, care se vor afla ca încâtul pentru acesta grije și luare de samă, din voința lor au fost nebăgători de samă, să să dea în sus prin varmegie înaintea guvernății ca de acolo să se pedepsesca. §. 21. Unii ca aceia, care cu adevărat au pașușuri de la ale sale tisturi, dar totuș aprope de margine umblă de calea colea îngâlmăcindu-se, de lipsă este ca în locurile acelea, și prin Făgădae, unde țin să­lașele sale nópte să să întrebe prin Biraele și jura­ții locului în ce umblă, ce călătorie, și ce gând au. Și dacă din vorbe, sau din alte semne s’ar propune,­ că ei vreau pe supt ascuns a trece peste hotar, atuncia să să trimită la locul acela din care sunt, unde ade­­verindu-se că propunerea despre dânșii în adevărată, așa să se pedepsescá, ca când ar fi fost chiar fugători. (Va urma.) Din causa sântei serbători a „Sânților Vasilie, Gregorie și Ioan“,nnul procsim al fotei nóstre va apăre Joi, in 2 Februariu st. v.1895. “țm

Next