Telegraful Român, 1921 (Anul 69, nr. 2-87)

1921-06-10 / nr. 43

2 Împăratul numea pe mitropolit. Casa im­perială, printr’o administraţie aparte, conducea fondul religionar. împăratul avea patronatul bi­sericilor din oraşe şi al celor ce de pe terenurile fondului religionar. Autorităţile locale întreţin unele biserici. Autorităţile civile în unire cu episcopul numesc pe membii consistorului. Ministrul cultelor primeşte recursuri în contra hotărârilor consistorului. Statul are uneori delegaţi în cercetările mixte, privitoare la clerici, numiţi comisari politici. Ca şi în Transilvania, prerogativele capului statului şi ale autorităţii civile se exercită astăzi după legile noastre. Episcopul vizitează odată pe an bisericile din eparhie; alege şi numeşte pe membrii con­sistorului în înţelegere cu autorităţile civile; con­duce afacerile eparhiei cu ajutorul consistorului al cărui preşedinte este. Mitropolitul (episcopul) are exclusiva competinţă în chestiuni curat spirituale. Mirenii (poporul). Găsim câte 2 epitropi de fiecare biserică întreţinută de obştea bisericească, care admini­strează fondurile bisericeşti. Bisericile din oraşe, care se întreţin cu averi proprii, au câte 2 epitropi «ai averilor bisericeşti.» Fiecare parohie are dela 6—12 epitropi. Patronatul particular II găsim la bisericile de pe proprietăţile particulare. — Din cele arătate reese că nici în biserica din Bucovina nu s’a păstrat echilibrul compe­­tinţelor. Găsim aici o prea mare centralizare în consistorul mitropolitan. Membrii clerului de mir şi poporul nu iau parte la afacerile bisericeşti prin trimişii lor direcţi. Biserica din Basarabia. Mai mult decât în biserica din Bucovina, în biserica din Basarabia deosebim 2 faze bine distincte: 1. Faza orga­nizaţiei bisericii basarabene, încadrată în biserica rusească, şi a 2-a fază: Încercările de organizare autonomă a bisericii din Basarabia. Sub regimul rusesc competinţă factorilor găsiţi în administraţia bisericească era cea ur­mătoare , împăratul alege unul din cei trei candidaţ propuşi de sinod. Recunoaşte bisericii ortodoxe dreptul de a fi dominantă şi de a face singură prozeliţi. Competenţe întinse şi decisive are sinodul din Petrograd, la care însă arhiepiscopul Basa­rabiei nu lua parte de loc, sau foarte rar, când i-ar fi venit rândul, ceea ce nu ştim dacă se va fi întâmplat vreodată. Sinodul din Petrograd împlinea atribuţiile, care la noi, după legile actuale, sânt în compe­­tinţa chiriarhilor şi ale corpurilor legiuitoare, a Ministerului Cultelor şi a Marelui colegiu elec­toral, ca: înfiinţări şi modificări de parohii, schim­bări în statul personalului parohial, înfiinţarea de nouă episcopii şi vicariate, transferări de epis­­copi, reconstruirea şi înmulţirea bisericilor, în­treţinerea imobilelor bisericeşti, recompensarea clerului distins, ridicarea stimei monahale, ca­terisirea clericilor, supravegherea şcoalelor bi­sericeşti, confirmarea rectorilor, inspectorilor şi a profesorilor seminariali. Apoi atribuţii econo­mice, ca facerea bugetului pe care-l prezintă consiliului de stat spre a fi trecut în bugetul general al statului. In fine atribuţii judiciare: ju­deca pe episcopi, se pronunţa în apelurile con­tra judecăţilor eparhiale în afaceri clericale şi matrimoniale, desfăcea căsătoriile. Arhiepiscopul El prezintă sinodului dările de seamă anuale de mersul afacerilor eparhiei şi raportează la timp evenimentele, mai însem­nate ca: ivirea de secte, fugirea de la pravoslav­nica credinţă etc. Poate să facă mici modificări de parohii; numeşte pe preotul paroh; primeşte de la protopopi la 15 Februar tablouri anuale de venituri­­ şi cheltuelile bisericilor; hiroto­neşte preo­t şi diaconi; dă învoire pentru con­struiri de bisericii, afară de cele din capitale; dă concedii clericilor; concede drepturi vica­rilor; aprobă toate jurnalele consistorului în orce fel de chestiuni spre a fi valabile; recomandă sinodului numirea sau depunerea membrilor consistorului. Clerul mirean. Episcopul are un consisto­­riu compus din clerici mireni cu atribuţii eco­nomice, administrative şi judiciare. Acest con­­sistor stă şi sub dependenţa statului şi sino­dului, cu care în unele afaceri comunică direct. Consistorul verifică gestiunea financiară a sta­rostelui, a asistenţii parohiale, judecă pe clerici şi laici. Preoţii consimt la alegerea starostelui şi raportează protopopului şi eparhiei când acesta nu-şi face datoria. Au dreptul de a preda credinţa şi viaţa creştină în şcoalele eclesiastice-parohiale, patro­nează asistenţa parohială, pot fi aleşi în consi­liul protopopesc. Prin cei aleşi în acest consiliu suprave­g­hează asistenţa parohială, recomandă grade isericeşti, aplanează certele dintre clerici, cer­cetează reclamaţiunile mai uşoare contra cle­ricilor. Clericii de mir iau parte la adunarea epar­hială care după statutul din 1869 avea căderea ce se ocupă de administraţia eparhială, de şcoa­lele eclesiastice parohiale, de fabrica de lumâ­nări şi de azistenţa săracilor din administraţia bisericească. Mirenii (poporul). Prin staroste, care este ales de popor, ad­ministrează avutul bisericii din fiecare localitate. Situaţia aceasta era intolerabilă chiar sub ruşi. Mişcări de autonomie s’au produs încă din anul 1905, dela prima revoluţie rusă. Astăzi biserica Basarabiei este într’o con­tinuă transformare cătră o biserică românească autonom regională. Ii lipseşte numai sinodul, încolo îşi creiază foruri administrative, elective, judiciare, economice şi şcolare. Fiind în continuă desvoltare în direcţia amintită mai sus, n’avem nici un cod de norme sau dispoziţiuni pe care să le considerăm ca o stabilitate chiar relativă. Toate acestea atribuţii şi competinţe, ară­tate foarte sumar, trebue să fie armonizate şi concentrate în organizaţia unică bisericească. Principiul conducător nu trebuie să fie, decât canonicitatea bisericii ortodoxe și intere­sele statului național. TELEGRAFUL ROMAN La Belgrad. Dl Take Ionescu, ministru de externe, a sosit la Belgrad, unde Duminecă d. a. a avut o întrevedere cu prim-ministrul sârb Pasic, cu privire la acordul între Polonia, Ro­mânia, Cehoslovacia şi Iugoslavia, în scop de a reprima orce atentat împotriva siguranţei lor şi a finiştei în această parte a Europei. De la Academia română — Comemorarea lui Tudor Vladimirescu — Academia română a ţinut Luni la ora 3 d. a. şedinţă solemnă, pentru comemorarea lui Tu­dor Vladimirescu, sub preşedinţia M. S. Regelui. Suveranul luând cuvântul a spus că este cuprins de aceeaşi bucurie pe care o simte de câte ori ia parte la lucrările Academiei române. A mulţumit membrilor înaltei instituţii pen­­tru că au ales ca membru onorific pe A. S. R. Principele Carol. Viu în mijlocul Dv. cu aceleaşi sentimente cu care venea neuitatul meu unchi Carol­­, şi nădăjduesc că tot aşa va veni şi fiul meu Carol, atunci când va ocupa locul meu de astăzi. Am luat parte cu Dv. la sărbătorirea ma­relui poet Vasile Alecsandri şi am depus, în gând cununi pe mormintele scumpilor noştri dis­păruţi. Vorbind de eroul naţional Tudor Vladim­i­­rescu, Suveranul a spus că meritul lui este cu atât mai mare, cu cât el a pornit din păturile adânci ale poporului. Poate fără să-şi dea seama — a zis Su­veranul — Tudor Vladimirescu a jucat un rol de o însemnătate covârşitoare în istoria ţării noastre. In urmă Suveranul a dat cuvântul dlui N. Iorga spre a-şi desvolta comunicarea sa cu pri­vire la Tudor Vladimirescu. Dl N. Iorga a spus că mişcarea lui Tudor Vladimirescu a fost o puternică şi reală revo­luţie. Mulţi au scris despre dânsul, puţini l-au înţeles. Unii ne prezintă acţiunea lui ca o neno­rocire pentru ţară. Un anonim pretinde că Tu­ dor Vladimirescu s’a ridicat cu pandurii de prin sate împotriva boerilor ţării. Abia târziu de tot o altă concepţie prinde să ia fiinţă. Ion C. Brătianu, deşi fiu de boer, nu s’a sfiit să declare cel dintâi, că dacă ar fi trăit pe vremea lui Tudor Vladimirescu, ar fi intrat cu drag în oastea lui. Laurian n’a calificat mişcarea lui Tudor de revoluţie, ci a numit-o curăţirea ţării de fana­rioţi. Aricescu e scris o istorie reală a lui Tudor. Revoluţia lui Tudor Vladimirescu a fost încercare hotărâtă de a distruge întregul sistem de cârmuire fanariot. Sistemul consta în împresurarea adminis­traţiei cu agenţi lacomi, care jefuiau poporul. Venalitatea şi corupţia erau legi. Sistemul fanariot mai cuprindea încercarea ambiţiunii de a înlocui cultura şi limba românească prin cul­tura şi limba grecească, şi reclădirea imperiului bizantin al elenismului. Păcat că silinţele lui Tudor de a clădi un nou regim trebuiau să rămână zadarnice. El credea că schimbarea se poate face dintr’o dată, dar o asemenea regenerare nu se putea realiza de­cât prin opera înceată a culturii. Deşi era domn, Tudor Vladimirescu nu semna decât străjerul Tudor, sau simplu Teodor. El n’a fost un ambiţios, ci spunea că este dator să primească această funcţie după cere­rea sângelui şi minţei sale. Cel mai mare şi mai frumos omagiu pe care am putea să l l aducem este să dovedim — cel puţin acum — că vedem în adevărata ei lumină şi înţelegem acţiunea aceluia care a fost ucis de tâlhari la 1821. — După sfârşitul comunicării dlui Iorga, M. S. Regele şi A. S. R. Principele Carol au vor­bit cu fiecare membru al Academiei în parte. Nr. 4178 Bis. Publicaţiune oficială Ministerul de industrie şi comerţ organi­zând o expoziţie şi târg de mostre a industriei româneşti, cu data 14 Mai a. c. Nr. 10127 s’a adresat Consistorului solicitând concurs pentru propagandă şi adunarea obiectelor de industrie casnică de la săteni, ateliere, şcoale profesionale din arhidieceză şi trimiţând planul sumar al or­ganizării secţiunei de industrie casnică a expo­ziţiei şi un număr de buletine de înscriere. Apreciând importanţa acestei expoziţii, care se va deschide la 11 Septemvre a. c. în Bucu­reşti, atragem prin aceasta atenţiunea preoţimii asupra ei şi o îndemnăm să o îmbrăţişeze cu toată căldura, făcând propagandă pentru reu­şita ei. Amănunte despre modalitatea de aranjare se află in presa noastră. Sibiu, 22 Mai 1921. Consistorul arh­idiecezan. Ion C. Brătianu şi şcoala Intr’un discurs, la «Societatea Amicilor Constituţiunii», 30 Ianuar 1876, Ion Brătianu a zis următoarele: Cum putem păstra şi întări libertatea, dacă nu luminându-ne desvoltându-ne inteligenţa şi inima? Şi unde ni le putem desvolta, de nu In şcoale? Voim dar ca ştiinţa să nu mai fie fran­zela albă, pe care o mânâncă numai avutul, ci pânea neagră, mămăliga, cu care se nutreşte fiecare cetăţean, fiecare sătean. Ca să se împrăştie însă însă lumina nu este destul să punem în legi că instituţiunea este gratuită şi obligatoare, adică fără plată şi silită, nu este destul să dăm ordine să se în­chirieze case pentru şcoale, — trebue mai întâi să avem profesori. Apostolii n’aveau temple şi biserici, catedre şi palate, dar aveau cuvântul, şi la arşiţa soarelui împrăştiau lumina. ...învăţătorul trebue să înţeleagă misiunea sa şi să fie convins că este una din cele mai frumoase în societate. Numai atunci poate­­ roade. Am văzut la noi că, deşi tinerii romi.... se duc cu grămada în străinătate şi se întorc de acolo cu diplome, încât avem doctori în drept, în medicină, în ştiinţe etc. foarte numeroşi şi

Next