Telegraful Român, 1921 (Anul 69, nr. 2-87)
1921-06-10 / nr. 43
2 Împăratul numea pe mitropolit. Casa imperială, printr’o administraţie aparte, conducea fondul religionar. împăratul avea patronatul bisericilor din oraşe şi al celor ce de pe terenurile fondului religionar. Autorităţile locale întreţin unele biserici. Autorităţile civile în unire cu episcopul numesc pe membii consistorului. Ministrul cultelor primeşte recursuri în contra hotărârilor consistorului. Statul are uneori delegaţi în cercetările mixte, privitoare la clerici, numiţi comisari politici. Ca şi în Transilvania, prerogativele capului statului şi ale autorităţii civile se exercită astăzi după legile noastre. Episcopul vizitează odată pe an bisericile din eparhie; alege şi numeşte pe membrii consistorului în înţelegere cu autorităţile civile; conduce afacerile eparhiei cu ajutorul consistorului al cărui preşedinte este. Mitropolitul (episcopul) are exclusiva competinţă în chestiuni curat spirituale. Mirenii (poporul). Găsim câte 2 epitropi de fiecare biserică întreţinută de obştea bisericească, care administrează fondurile bisericeşti. Bisericile din oraşe, care se întreţin cu averi proprii, au câte 2 epitropi «ai averilor bisericeşti.» Fiecare parohie are dela 6—12 epitropi. Patronatul particular II găsim la bisericile de pe proprietăţile particulare. — Din cele arătate reese că nici în biserica din Bucovina nu s’a păstrat echilibrul competinţelor. Găsim aici o prea mare centralizare în consistorul mitropolitan. Membrii clerului de mir şi poporul nu iau parte la afacerile bisericeşti prin trimişii lor direcţi. Biserica din Basarabia. Mai mult decât în biserica din Bucovina, în biserica din Basarabia deosebim 2 faze bine distincte: 1. Faza organizaţiei bisericii basarabene, încadrată în biserica rusească, şi a 2-a fază: Încercările de organizare autonomă a bisericii din Basarabia. Sub regimul rusesc competinţă factorilor găsiţi în administraţia bisericească era cea următoare , împăratul alege unul din cei trei candidaţ propuşi de sinod. Recunoaşte bisericii ortodoxe dreptul de a fi dominantă şi de a face singură prozeliţi. Competenţe întinse şi decisive are sinodul din Petrograd, la care însă arhiepiscopul Basarabiei nu lua parte de loc, sau foarte rar, când i-ar fi venit rândul, ceea ce nu ştim dacă se va fi întâmplat vreodată. Sinodul din Petrograd împlinea atribuţiile, care la noi, după legile actuale, sânt în competinţa chiriarhilor şi ale corpurilor legiuitoare, a Ministerului Cultelor şi a Marelui colegiu electoral, ca: înfiinţări şi modificări de parohii, schimbări în statul personalului parohial, înfiinţarea de nouă episcopii şi vicariate, transferări de episcopi, reconstruirea şi înmulţirea bisericilor, întreţinerea imobilelor bisericeşti, recompensarea clerului distins, ridicarea stimei monahale, caterisirea clericilor, supravegherea şcoalelor bisericeşti, confirmarea rectorilor, inspectorilor şi a profesorilor seminariali. Apoi atribuţii economice, ca facerea bugetului pe care-l prezintă consiliului de stat spre a fi trecut în bugetul general al statului. In fine atribuţii judiciare: judeca pe episcopi, se pronunţa în apelurile contra judecăţilor eparhiale în afaceri clericale şi matrimoniale, desfăcea căsătoriile. Arhiepiscopul El prezintă sinodului dările de seamă anuale de mersul afacerilor eparhiei şi raportează la timp evenimentele, mai însemnate ca: ivirea de secte, fugirea de la pravoslavnica credinţă etc. Poate să facă mici modificări de parohii; numeşte pe preotul paroh; primeşte de la protopopi la 15 Februar tablouri anuale de venituri şi cheltuelile bisericilor; hirotoneşte preot şi diaconi; dă învoire pentru construiri de bisericii, afară de cele din capitale; dă concedii clericilor; concede drepturi vicarilor; aprobă toate jurnalele consistorului în orce fel de chestiuni spre a fi valabile; recomandă sinodului numirea sau depunerea membrilor consistorului. Clerul mirean. Episcopul are un consistoriu compus din clerici mireni cu atribuţii economice, administrative şi judiciare. Acest consistor stă şi sub dependenţa statului şi sinodului, cu care în unele afaceri comunică direct. Consistorul verifică gestiunea financiară a starostelui, a asistenţii parohiale, judecă pe clerici şi laici. Preoţii consimt la alegerea starostelui şi raportează protopopului şi eparhiei când acesta nu-şi face datoria. Au dreptul de a preda credinţa şi viaţa creştină în şcoalele eclesiastice-parohiale, patronează asistenţa parohială, pot fi aleşi în consiliul protopopesc. Prin cei aleşi în acest consiliu supraveghează asistenţa parohială, recomandă grade isericeşti, aplanează certele dintre clerici, cercetează reclamaţiunile mai uşoare contra clericilor. Clericii de mir iau parte la adunarea eparhială care după statutul din 1869 avea căderea ce se ocupă de administraţia eparhială, de şcoalele eclesiastice parohiale, de fabrica de lumânări şi de azistenţa săracilor din administraţia bisericească. Mirenii (poporul). Prin staroste, care este ales de popor, administrează avutul bisericii din fiecare localitate. Situaţia aceasta era intolerabilă chiar sub ruşi. Mişcări de autonomie s’au produs încă din anul 1905, dela prima revoluţie rusă. Astăzi biserica Basarabiei este într’o continuă transformare cătră o biserică românească autonom regională. Ii lipseşte numai sinodul, încolo îşi creiază foruri administrative, elective, judiciare, economice şi şcolare. Fiind în continuă desvoltare în direcţia amintită mai sus, n’avem nici un cod de norme sau dispoziţiuni pe care să le considerăm ca o stabilitate chiar relativă. Toate acestea atribuţii şi competinţe, arătate foarte sumar, trebue să fie armonizate şi concentrate în organizaţia unică bisericească. Principiul conducător nu trebuie să fie, decât canonicitatea bisericii ortodoxe și interesele statului național. TELEGRAFUL ROMAN La Belgrad. Dl Take Ionescu, ministru de externe, a sosit la Belgrad, unde Duminecă d. a. a avut o întrevedere cu prim-ministrul sârb Pasic, cu privire la acordul între Polonia, România, Cehoslovacia şi Iugoslavia, în scop de a reprima orce atentat împotriva siguranţei lor şi a finiştei în această parte a Europei. De la Academia română — Comemorarea lui Tudor Vladimirescu — Academia română a ţinut Luni la ora 3 d. a. şedinţă solemnă, pentru comemorarea lui Tudor Vladimirescu, sub preşedinţia M. S. Regelui. Suveranul luând cuvântul a spus că este cuprins de aceeaşi bucurie pe care o simte de câte ori ia parte la lucrările Academiei române. A mulţumit membrilor înaltei instituţii pentru că au ales ca membru onorific pe A. S. R. Principele Carol. Viu în mijlocul Dv. cu aceleaşi sentimente cu care venea neuitatul meu unchi Carol, şi nădăjduesc că tot aşa va veni şi fiul meu Carol, atunci când va ocupa locul meu de astăzi. Am luat parte cu Dv. la sărbătorirea marelui poet Vasile Alecsandri şi am depus, în gând cununi pe mormintele scumpilor noştri dispăruţi. Vorbind de eroul naţional Tudor Vladimirescu, Suveranul a spus că meritul lui este cu atât mai mare, cu cât el a pornit din păturile adânci ale poporului. Poate fără să-şi dea seama — a zis Suveranul — Tudor Vladimirescu a jucat un rol de o însemnătate covârşitoare în istoria ţării noastre. In urmă Suveranul a dat cuvântul dlui N. Iorga spre a-şi desvolta comunicarea sa cu privire la Tudor Vladimirescu. Dl N. Iorga a spus că mişcarea lui Tudor Vladimirescu a fost o puternică şi reală revoluţie. Mulţi au scris despre dânsul, puţini l-au înţeles. Unii ne prezintă acţiunea lui ca o nenorocire pentru ţară. Un anonim pretinde că Tu dor Vladimirescu s’a ridicat cu pandurii de prin sate împotriva boerilor ţării. Abia târziu de tot o altă concepţie prinde să ia fiinţă. Ion C. Brătianu, deşi fiu de boer, nu s’a sfiit să declare cel dintâi, că dacă ar fi trăit pe vremea lui Tudor Vladimirescu, ar fi intrat cu drag în oastea lui. Laurian n’a calificat mişcarea lui Tudor de revoluţie, ci a numit-o curăţirea ţării de fanarioţi. Aricescu e scris o istorie reală a lui Tudor. Revoluţia lui Tudor Vladimirescu a fost încercare hotărâtă de a distruge întregul sistem de cârmuire fanariot. Sistemul consta în împresurarea administraţiei cu agenţi lacomi, care jefuiau poporul. Venalitatea şi corupţia erau legi. Sistemul fanariot mai cuprindea încercarea ambiţiunii de a înlocui cultura şi limba românească prin cultura şi limba grecească, şi reclădirea imperiului bizantin al elenismului. Păcat că silinţele lui Tudor de a clădi un nou regim trebuiau să rămână zadarnice. El credea că schimbarea se poate face dintr’o dată, dar o asemenea regenerare nu se putea realiza decât prin opera înceată a culturii. Deşi era domn, Tudor Vladimirescu nu semna decât străjerul Tudor, sau simplu Teodor. El n’a fost un ambiţios, ci spunea că este dator să primească această funcţie după cererea sângelui şi minţei sale. Cel mai mare şi mai frumos omagiu pe care am putea să l l aducem este să dovedim — cel puţin acum — că vedem în adevărata ei lumină şi înţelegem acţiunea aceluia care a fost ucis de tâlhari la 1821. — După sfârşitul comunicării dlui Iorga, M. S. Regele şi A. S. R. Principele Carol au vorbit cu fiecare membru al Academiei în parte. Nr. 4178 Bis. Publicaţiune oficială Ministerul de industrie şi comerţ organizând o expoziţie şi târg de mostre a industriei româneşti, cu data 14 Mai a. c. Nr. 10127 s’a adresat Consistorului solicitând concurs pentru propagandă şi adunarea obiectelor de industrie casnică de la săteni, ateliere, şcoale profesionale din arhidieceză şi trimiţând planul sumar al organizării secţiunei de industrie casnică a expoziţiei şi un număr de buletine de înscriere. Apreciând importanţa acestei expoziţii, care se va deschide la 11 Septemvre a. c. în Bucureşti, atragem prin aceasta atenţiunea preoţimii asupra ei şi o îndemnăm să o îmbrăţişeze cu toată căldura, făcând propagandă pentru reuşita ei. Amănunte despre modalitatea de aranjare se află in presa noastră. Sibiu, 22 Mai 1921. Consistorul arhidiecezan. Ion C. Brătianu şi şcoala Intr’un discurs, la «Societatea Amicilor Constituţiunii», 30 Ianuar 1876, Ion Brătianu a zis următoarele: Cum putem păstra şi întări libertatea, dacă nu luminându-ne desvoltându-ne inteligenţa şi inima? Şi unde ni le putem desvolta, de nu In şcoale? Voim dar ca ştiinţa să nu mai fie franzela albă, pe care o mânâncă numai avutul, ci pânea neagră, mămăliga, cu care se nutreşte fiecare cetăţean, fiecare sătean. Ca să se împrăştie însă însă lumina nu este destul să punem în legi că instituţiunea este gratuită şi obligatoare, adică fără plată şi silită, nu este destul să dăm ordine să se închirieze case pentru şcoale, — trebue mai întâi să avem profesori. Apostolii n’aveau temple şi biserici, catedre şi palate, dar aveau cuvântul, şi la arşiţa soarelui împrăştiau lumina. ...învăţătorul trebue să înţeleagă misiunea sa şi să fie convins că este una din cele mai frumoase în societate. Numai atunci poate roade. Am văzut la noi că, deşi tinerii romi.... se duc cu grămada în străinătate şi se întorc de acolo cu diplome, încât avem doctori în drept, în medicină, în ştiinţe etc. foarte numeroşi şi