Telegraful Român, 1921 (Anul 69, nr. 2-87)
1921-07-22 / nr. 54
2 s’o desvoltăm şi s’o ţinem vie faţă de chestiunile ce ne preocupă, cu încredere şi împăcare sufletească putem privi în viitorul bisericii şi al neamului. Toate chemările şi îndatoririle, toate problemele vor fi îndeplinite din îndemn, zel şi hămisie proprie. Viitorul asociaţiei noastre dela asemenea legături, — prin care să se susţină încontinu trează dragostea de muncă şi de înaintare, adecă forţa lăuntrică, — va atârna în primul rând. Mijloacele cele mai potrivite, pe lângă o gazetă bună şi o revistă de specialitate, prin care să se arete progresul cultural, şi mersul societăţii, activitatea ce-o desvoltă, cursurile şi conferinţele. In aceste cercuri mai restrânse prin participarea a unuia sau a altuia dintre membrii comitetului central, sau delegaţi ai acestuia, s’ar putea face foarte mult. Alături de aceştia, un rol nu mai puţin important, va avea fiecare preot ca membru, precum protopresbiterii, ca preşedinţi ai asociaţiei clerului «Andrei Şaguna». Pr. I. Popa Casa culturii poporului S’a depus la cameră proiectul de lege pentru înfiinţarea, sub preşedinţia A. S. R. Principelui Moştenitor al României, a unui institut naţional pentru educaţia şi cultura masselor populare cu numirea de «Casa culturii poporului». Casa culturii poporului are de scop: Să trezească şi să desvolte gustul de citire în popor, sporind cunoştinţele oamenilor despre lucruri şi fapte, să mobileze şi să înalţe viaţa, să formeze gustul pentru frumos al poporului ; Să desvolte iubirea de patrie şi de neam prin scrieri, cuvântări, fapte, serbări comemorative, excursii, reprezentări artistice, să facă educaţiunea cetăţenească a poporului şi să cinstească faptele mari de virtute cetăţenească; Să facă educaţia fizică şi sanitară, precum şi pregătirea pre şi post regimentară a poporului ; Să desvolte simţul gospodăresc al oamenilor, încurajând şi premiind silinţele lor gospodăreşti să colaboreze cu societăţile de educaţie şi cultură pentru popor, să coordoneze şi să încurajeze activitatea lor, ajutându-le şi subvenţionându-le. Casa culturii poporului e alcătuită din următoarele organe constitutive: administraţia centrală, casele culturale judeţene şi căminele culturale. Casele culturale judeţene sunt sub dependenţa şi controlul imediat al administraţiei centrale, iar căminele culturale atârnă de Casa culturală a judeţului respectiv. Gestiunea financiară a Casei culturii poporului cade sub controlul şi jurisdicţiunea înaltei Curţi de conturi. Congresul învăţătorilor din Aflrceal, Banat, Crişana şi IV Caramurăş __ Marile serbări în legătură cu inaugurarea «Casei învăţătorilor» din Cluj. — Excursiunea învăţătorilor ardeleni în vechiul regat.il Nr. 78—921 Convocare. Comitetul central al Asociaţiei învăţătorilor români din Ardeal, Banat, Crişana, Maramurăş şi comitetul central al «Fondului Gheorghe Lazăr», în conformitate cu dispoziţiile Statutelor, convoacă al IlI-lea Congres ordinar, al Asociaiei învăţătorilor şi la adunare generală ordinară a Fondului, pe zilele 6 şi 7 August st. n. a. c. în Cluj, sala prefecturii judeţene, cu următoarea ordine de zi: I. Şedinţa Asociaţiei. Sâmbătă în 6 August. 1. La ora 8 şi jum. a. m. invocarea Duhului sfânt în bisericile româneşti. 2. La ora 10 a. r. deschiderea Congresului. 3. Alegerea unei comisiuni verificatoare şi alor 2 notari. TELEGRAFUL ROMAN 4. Raportul comitetului central. 5. Raportul casierului general. 6. Raportul redacţiunii revistei «învăţătorul». 7. Raportul administraţiei revistei. 8. Alegerea comisiunilor consurătoare. 11. Şedinţa «Fondul Gheorghe Lazăr». 1. La ora 3 d. a. deschiderea adunării. 2. Raportul secretarului. 3. Raportul casierului. 4. Alegerea pe un ciclu de 3 ani: a) a Comitetului fondului şi a cenzorilor, b) a Consiliului de administraţie, comisiunii de supraveghere şi disciplinare a «Casei învăţătorilor», c) aprobarea alegerii economului. 5. Proclamarea membrilor de onoare ai «Fondului Gheorghe Lazăr». 6. Eventuale propuneri. III. Inaugurarea festivă a Casei învăţătorilor, Duminecă, 7 August. 1. La ora 10 a. m. sfinţirea apei. 2. Discursul preşedintelui, «Fondului Gh. Lazăr». 3. Discursul dlui Ministru al Instrucţiunii, eventual al reprezentantului său. 4. Discursul reprezentantului Universităţii din Cluj. 5. Discursul Preşedintelui Asociaţiei învăţătorilor. 6. Discursul Directorului administrativ al «Casei învăţătorilor». 7. La ora 1 banchetul. IV. Şedinţa II a a Asociaţiei. 8. La ora 3 d. a. Rapoartele comisiunilor. 9. Proclamarea membrilor de onoare ai Asociaţiei. 10. Statificarea. 11. Alegerea Comitetului pe un nou ciclu de 3 ani. 12. Eventuale propuneri. 13. închiderea Congresului. Notă: Consiliul general al Asociaţiei îşi va ţinea şedinţa în preziua Congresului. Comitetul central al Asociaţiei, voind a organiza şi conduce îndată după terminarea şedinţelor Congresului, o excursiune în diferite localităţi ale vechiului regat, roagă pe cei ce doresc să participe, a se anunţa prin o carte poştală, pe adresa: Biroul central al Asociaţiei învăţătorilor, Cluj, Casa învăţătorilor. Timpul plecării din gara Cluj, itinerarul excursiei şi ev. favoruri ce se vor putea obţinea, se vor putea comunica în ziare în cel mai scurt timp. Cluj, la 8 Iulie 1921. Dr. Gheorghe Vilt Traian Şuteu preş. «Fond. Ch. Lazăr», preş. Asociaţiei înv. I. Angheliu Gavril Almăşianu secretar, secretar îmbunătăţiri Se anunţă din Bucureşti, că la comisia bugetară s-au admis următoarele salarii preoţeşti: Preot paroh rural, licenţiat in teologie 500 lei lunar, cu seminar gr. II. 350 lei, cu seminar gr. I. 250 lei, supranumerar gr. II şi I ca parohii. Preot paroh urban sau diacon licenţiat în teologie 550 lei, cu seminar gr. II. 400 Iei, gr. I 350 lei, supranumerarii întocmai ca parohii. Preoţii şi diaconii dela mitropolii şi episcopii au aceleaşi salarii ca şi cei dela parohiile urbane, iar cei dela mănăstiri ca parohii rurali. Dela 1 Aprilie 1921 s’au prevăzut gradaţii din 5 în 5 ani, la anii efectivi, atât preoţilor, diaconilor, cât şi cântăreţilor şi paracliserilor. Preoţilor şi diaconilor de la bisericile fără enorie şi celor din Dobrogea şi Cadrilater li s-a acordat un spor de 30 la sută. Aşadar un preot licenţiat la ţară după 10 ani primeşte 450 lei leafă plus 225 iei gradaţia, 200 lei scumpetea adecă 875 lei total, iar dacă n’are pământ de cultură 988 lei. Un preot cu 8 clase după 10 ani de serviciu primeşte între 650 şi 725 lei. Un preot licenţiat la oraş după 10 ani primeşte 1150 Iei lunar, nelicenţiat 925 lei. Salariile acestea ar intra în vigoare de la 1 Octomvrie 1921. „Unirea“ destină Sub acest titlu scrie înfrăţirea, despre Unirea din Blaj, între altele, următoarele: Noi am mai atras atenţia cititorilor asupra «povârnişului periculos», pe care lunecă această gazetă, care reprezintă până deunăzi o frumoasă tradiţie naţională, culturală şi morală, dar care acum desbină fraţii români pe tema nenorocitei diferenţe de confesiuni. Deschideţi acelaş număr, (din 2 iulie), care dă informaţiile alarmante despre persecuţii, şi veţi vedea că in aceeaşi pagină, în care se spune că «amvonul de mâine e presa», sânt scrise totuşi cu o vinovată uşurinţă, atacuri, drepte sau piezişe, împotriva românilor grecoorientali. Vorbind de «înalta misiune, pe care prevedinţa divină a rezervat-o bisericii noastre» (adică a celei greco-catolice, cea greco-orientală fiind desigur eretică), «Unirea pomeneşte cu dispreţ de «acefalismul ortodoxiei române». Da, toată lumea românească conştientă e de părere ca şi «Unirea», că trebue să avem o singură biserică ca o chezăşie a unităţii noastre naţionale, nu contra atâtor duşmani ai neamului. Iar Blajul, care editează «Unirea», aşa cum apare azi şi revista «Cultura Creştină», în care (Anul XI, Nr. 6) se terfelesc figuri venerate că a mitropolitului Moldovei Veniamin Costachi, vrea să nu pară locul de unde se va întinde împăciuitoare ramura de măslin ? Spicuiri Biserica şi Şcoala publică la loc de frunte un articol: «Greşeli», în care cu bun gând de îndreptare se sbiciuesc anume greşeli şi păcate, ce bântuie şi printre rândurile preoţimii. Sântem în deplin acord cu iizuinţa de a ne îndrepta prin noi, dar nu putem trece cu vederea greşala, publicată şi în ziarul nostru Nr. 58, pe care o face autorul în pasagiul în care se pronunţă asupra slujirii sf. maslu cu ocazia întrunirii cercurilor religioase. Nu credem că autorul — un preot — să fi voit intenţionat să se pună în contrazicere cu învăţătura bisericii cân ’ scrie cu prea puţin respect despre o taină: «Ei să recunoaştem că timpul minunilor a trecut şi nici că mai e lipsă ca noi preoţii să săvârşim minuni... Sânt boale de altă natură de care prin credinţă nu se pot mântui(!)... şi eu pot să mărturisesc că asupra unui asemenea bolnav, deşi a cerut slujba sf. maslu n’am săvârşit’o... Instituirea tainei însăşi a sf. maslu se întemeiază pe cuvintele apostului: «De este cineva bolnav să cheme preoţii bisericii şi să se roage pentru dânsul...» şi boala, de orce natură corporală sau spirituală, prin credinţă bolnavului şi prin lucrarea preoţilor poate fi sonată. Această concepţie religioasă nu opreşte pe nici un preot conştient de la datoria de a îndruma pe cei suferinzi şi la medic pentru a se căuta, şi chiar la spital pentru a se cura. Iar părerea că cineva ar fi nevrednic de primirea tainei şi deci să se trateze cu refuz când o cere, este o nenorocită practică personală. Omul trebuie pus în stare de a primi cu vrednicie taina, şi pentru aceasta se pregăteşte prin mărturisire şi pocăinţă deplină ce premerge st. maslu. învăţătura bisericei noastre este clară şi în privinţa aceasta, şi nu lipsea decât să se orienteze autorul pentru a nu se expune la rătăciri din punct de vedere teologic. * Un pamflet iscălit de «Un preot unit» ne vine la redacţie. Ar vrea să fie un răspuns la articolul părintelui protopop Petru E. Papp «Atentatul de la Blaj» scris în foaia «Beiuşul» din prilejul vizitei nunţiului papal la Blaj şi a deschiderii sinodului greco-catolic de acolo, asupra atitudinei pe care o au oamenii bisericii unite faţă de ţară, armată şi biserica ţării româneşti. Asupra unor exhibiţii unite, cam în locul unei discuţii cuviincioase, dacă o credeau necesară, întrebuinţează vorbe ce se aud numai rar şi la mahala, se trece la ordinea zilei, lăsând pe autor să se sbată înainte, căci din prisosul inimei grăeşte gura. Aceste sbateri înfrigurate dau de altfel dovada cea mai bună, că ne-am pus pe drumul drept când am chemat poporul să înlăture firma străină a catolicismului.