Telegraful Roman, 1948 (Anul 96, nr. 1-52)
1948-01-18 / nr. 1-2
Nr. 1 -2 TELEGRAFUL ROMAN 3 De ce se efectuiază Recensământul — Câteva lămuriri necesare — Recensământul sau numerotarea populației, a clădirilor și proprietăților agricole s’a făcut în toate timpurile și în toate țările. Recensămintele se fac la anumite perioade fixe, de obicei din 10 în 10 ani, socotinduse că în această perioadă situația se schimbă și deci numărătoarea trebue refăcută. La noi în țară ultimul recensământ a fost făcut în Aprilie 1941. In mod normal următorul trebuia să aibă loc în anul 1950-1951. Insă războiul a provocat distrugeri mari. Au fost secerate sute de mii de vieți pe front și în interiorul țării. Bombardamentele aeriene și retragerea pustiitoare a hitleriștilor au avut drept rezultat, distrugerea a nenumărate locuințe, instituții publice, școli, spitale așezăminte culturale, poduri, șosele, căi ferate linii telefonice, etc. Gospodăriile țărănești în nenumărate regiuni și în special în Moldova și Ardealul nești, prin organizarea din partea ei a primelor începuturi de școală și de învățământ , pentru poporul întreg și pentru toate clasele sociale, fără de nici o deosebire. Numai obișnuința, care ne face nepăsători, aduce cu sine că trecem pe lângă această minunată înfăptuire de interes obștesc a Bisericii creștine vechi fără să o băgăm în seamă și să o prețuim cum se cuvine. (Din Pastorala. P. Sfințitului Mitropolit VASILE, al Banatului).* Prin Evanghelia Lui, vestită de sfinții Apostoli și de urmașii lor, slujitorii altarelor creștinești, au învățat oamenii să-și prețuiască cel mai mare și mai scump bun al lor: sufletul — și să-i gătească in această viață drum neted și slobod către pajiștile cele neveștejite ale împărăției de dincolo. Prin Evanghelia Lui s’a surpat încetul cu acelui tirania stăpâniturilor de noroade și mulțimile obidite au ajuns stăpâne pe soarta lor. Prin Evanghelia Lui a ajuns omul să cinstească și să iubească pe semenul său ca pe un frate. Credința în El și în Evanghelia Lui a durat lăcașurile sfinte, în cari ne luminăm, ne mângăiem și ne rugăm; ea a zidit spitalele în care ne potolim suferințele trupești; ea a ridicat școalele în care odraslele noastre dragi își dobândesc știința și buna creștere pentru viață; ea a zămislit cele mai frumoase icoane zugrăvite de mâna omenescă și cele mai înălțătoare cântiri cari au răsunat vreodată din pieptul muritorilor. Învățătura lui Hristos este obârșia întregii lumini adevărate cu care se mândrește veacul nostru. (Din Pastorala Prea Sfințitului Episcop NICOLAE, al Clujului). (Va urma) de Nord, au fost lăsate fără unelte și vite de muncă, de hitleriștii în retragere. Seceta care a bântuit timp de 2 ani în țara noastră, a mărit și mai mult pierderile provocate de războiu. Lipsa de nutreț a determinat tăierea a nenumărate vite de prăsilă și de muncă, lipsind astfel gospodăriile de una din principalele lor avuții. In urma luptelor de eliberare duse de Armata Roșie și Armata Română democrată, teritoriul țării s’a mărit prin alipirea Ardealului de Nord. In urma acestor evenimente și față de schimbările pricinuite de ele, datele recensământului din 1941 nu mai corespund realității. De aceea guernul țării, pentru a putea duce mai departe opera de reconstrucție, a socotit că trebue să înceapă de îndată, un recensământ al populației, clădirilor și proprietăților agricole. Acest recensământ are drept scop să pună la dispoziția conducerii de Stat, date precise, pentru ca măsurile ce se vor lua să fie cât mai corespunzătoare nevoilor, întrucât numai iarna e timpul cel mai potrivit pentru efectuarea recensământului — în tot restul anului stânjenind muncile agricole — guvernul a fixat data numărării la 25 ianuarie 1948. * Prin efectuarea recensământului populației, prin cunoașterea exactă a numărului locuitorilor țârii și modul lor de așezare la orașe și sate, guvernul va putea veni în ajutorul populației prin înființarea de așezăminte de asistență socială, spitale, dispensare farmacii, etc. potrivit nevoilor și numărului locuitoilor. Ele vor putea fi astfel așezate încât să fie de folos la cât mai mulți oameni. Judecătorile cari erau așezate la mari depărtări, silindu-i pe țărani a se deplasa la mari distanțe, vor putea fi înmulpte ca fiecare să poată dobândi dreptatea fără pierdere de bani și de timp. De asemeni cunoscând exact numărul populației satelor, se va putea face o dreaptă împărțire a produselor industriale prin coperative. Cunoscând desimea populației în diverse regiuni, guvernul va putea lua măsuri pentru a asigura tuturora posibilități de muncă și mijloace de existență. La noi în țară avem un număr mare de neștiutori de carte, moștenire tristă a regimurilor trecute. Prin acest recensământ se va cunoaște exact numărul neștiutorilor de carte, putându-se astfel păși la lichidarea analfabetismului. Totodată învățământul se va putea desvolta, numărul școlilor va putea crește cuprinzând un mare număr de învățători și personal didactic. In urma războiului pustiitor care a trecut și peste țara noastră, au fost distruse și avariate multe din orașele țării precum și întinse regiuni rurale. Nici până astăzi nu cunoaștem exact pagubele suferite prin distrugerea clădirilor, care foloseau, fie drept adăpost instituțiilor publice. Se impune grabnic, refacerea tuturor acestora. Prin recensământ se va putea cunoaște exact situația clădirilor de la orașe și a satelor care au avut de suferit de pe urma distrugerilor de războiu și astfel guvernul va putea întocmi un plan de refacere. Se vor clădi nouă locuințe acolo unde datele recensământului, vor indica o lipsă a lor. Prin cunoașterea stării locuințelor, a condițiilor de higienă în care locuește populația, se vor putea lua măsuri de îmbunătățire. In urma reformei agrare înfăptuită de guvernul Groza, au fost împroprietăriți un număr de țărani săraci sau cu pământ puțin. S’au împărțit titlurile de proprietate care au consfințit dreptul țăranului asupra pământului primit. Proprietatea pământului este altfel împărțită azi decât în 1941. Dacă la aceasta mai adăugăm și schimbările intervenite în ceea ce privește gospodăriile țărănești, parte distruse de război, parte lovite în urma secetei, dacă mai adaugăm împuținarea parcului de vite, pierderea și uzarea uneltelor, care nu au putut fi înlocuite până în prezent, datele vechiului recensământ sunt departe de a corespunde realității. De aceea guvernul, în dorința de a veni în ajutorul țărănimii, prin refacerea gospodăriilor țărănești, prin refacerea parcului de vite, prin înzestrarea țărănimii cu unelte și vite, nu poate îndeplini toate acestea, decât în urma unei cunoașteri exacte a situației, prin recensământ. Se va putea veni astfel în ajutorul satelor aflate în lipsă — datorită pozițiilor geografice — prin desvoltarea unor ramuri de producție potrivită locului; de exemplu, se vor putea înființa fabrici de marmeladă, acolo unde sunt fructe, fabrici de cherestea, acolo unde e pădure ș. a. m. d. Cunoscându-se regiuniile pustiite, terenurile inundabile, mlaștinile, etc., lăsate azi în părăsire sau în neputnță de folosit, se vor putea lua măsuri grabnice de a le pune în folosință. Numai cunoscând exact suprafața acestor terenuri și posibilitățile lor de exploatare, se va putea întocmi un plan de însănătoșire. Recensământul populației, clădirilor și al proprietăților agricole, care va avea loc la 25 Ianuarie, prin datele exacte ce le va furniza, va sta la temelia reconstrucției țării noastre. Este deci în interesul întregii populații a țării, din orașe și sate, din uzine și de pe ogoare, din școli și biserici, să contribue laolaltă, pentru înfăptuirea acestui recensământ, prin declararea întocmai a tuturor datelor prevăzute în chestionare. Moș Crăciun la orfelinat Scumpii copilași orfani, ocrotiți la Sibiu în casa Bisericii din str. Dealului Nr. 9, se întorc demulțămită spre toți binefăcătorii și sprijinitorii lor. Ei sunt cu toată recunoștința către toți aceia cari nu-i uită și prin darurile dragostei, le fac existența ușoară și fericită De sfintele sărbători ale Crăciunului, orfanii din casa Bisericii au avut bucurii deosebite. Dumineca dinaintea praznicului a avut loc la orfelinat o mișcătoare serbare de Crăciun, cinstită cu prezența chiar a I. P. S. Sale Mitropolitului Nicolae. Instruiți de d-șoara înv. Vecerdea de la Școala de aplicație, orfanii noștri ne-au desfătat timp de 50 minute cu o piesă reușită, cu declamări și colinde frumoase. Doi pomi de Crăciun împodobeau sala și sub pomi, bogăție de daruri pentru orfani, bomboane de la Brașov- Cetate, pungi cu prăjituri de la Reuniunea femeilor ortodoxe din Sibiu, ciorapi confecționați de elevele Școalei normale de fete din Sibiu, apoi din partea IPS. Sale: încălțăminte, sveteze, pânză pentru albituri și alte daruri de folos. Copilașii noștri erau în culmea fericirii. Fețele tuturora străluceau de bucurie și bucuroși erau toți cei de față pentru fericirea „acestor frățiori mai mici“ ai noștri. De bucuria orfanilor din casa Bisericii s-a bucurat și un oaspete neașteptat. Pe când se întorcea spre Reședință, I. P. S. Sa a întâlnit un copilaș ca de 5 ani, pe jumătate înghețat, care plângea, înaltul ierarh l-a oprit, l-a întrebat cum îl cheamă, dar totul fu în zadar; copilașul slab îmbrăcat plângea mereu și tremura de Mg. „Să-l ducem la orfanii noștri, a spus I. P. S. Sa, să se încălzească și să i dăm de mâncare“. S’a întors cu el chiar I. p. S. Sa, l-a dus sub pomii de Crăciun ai orfanilor noștri ospătându-i cu de toate, ba dându-i și îmbrăcăminte și apoi trimițându-i acasă ca însoțitor. In felul acesta s’au bucurat orfanii noștri de Moș Crăciun, care și de astă dată a fost darnic și bun. De încheiere folosim prilejul pentru a mai arăta în acest loc o seamă de rezultate ale colectei pentru orfelinat. Așteptăm ca aceste rezultate să fie tot mai bune și mai cuprinzătoare și mai ales să nu se uite că așeptăm în mod deosebit colectă de grâu. Anul acesta orfelinatul este foarte slab aprovizionat cu grâu. De aceea apelăm la toți ca acolo unde se mai poate, dacă vor strânge numai câte 5 kg. dintr’o parohie, să se facă acest lucru, ca să putem asigura pânea orfanilor. In privința aceasta menționăm cu laudă protopopiatul Sighișoara de unde Săliște spre veșnica pomenire a tot neamul. La leatul 1828 Octomvrie 29, Georgie Zu- Igrav"... Pentru Mănăstirea Stănișoara (jud. Argeș) pe unde va fi trecut D. Herția adeseori cu turmele sale, a făcut de repetate ori daruri însemnate, după cum arată această notiță dela 1840 : „Badea Dumitru Herția din Săliște a ajutat mult sf. Schit" (Grig. Urâțescu, Mănăstirea Stănișoara, București, 1943, p. 124. In Biserica Mare din Săliște cele mai artistice două strane de la mijloc, rezervate de obiceiu pe seama celor mai distinși reprezentanți ai autorităților, au fost dăruite tot de țăranul D. Herția. De aceea se pot vedea până în timpul de față inițialele chirilice A X și cifrele 1864, însemnate pe frontispiciul lor. In aceste două strane au stat în ziua de 1 Iunie 1919 Regele Ferdinand și Regina Maria, ascultând rugăciunea de mulțămită, înălțată din altarul Bisericii săliștene spre Tronul milostivirii, de la care purcede tot darul cel desăvârșit..S’o fi gândit vreodată bunul creștin, că darul lui cel de bună voie va fi sortit să îmbie prilej de închinare desrobitorilor Transilvaniei, cu 55 de ani mai târziu, în clipa izbăvirii? Nu numai pentru trebuințele așezămintelor de folos obștesc, pentru biserică și școală, avea D. Herția baerile pungii adeseori desfăcute, ci și pentru ajutoare la felurite prilejuri, pe seama consătenilor în suferință. Ca om cu bunăstare materială, strângând multe bucate din vama ce primea după zilele de moară, avea obiceiul să trimită saci întregi spre a se distribui ca pomană săracilor văduvelor și orfanilor, comuna Săliște avea în trecut 7 mori, întocmite toate pe temeiul tovărășiilor (cooperative) țărănești, părțile de fondare purtând numirea: zile de moară, iar unitățile mai mici, capuri. Aceste mori săliștenești erau pe cursul Râului, începând de sus în jos următoarele: Moara de piatră, Moara din Sălci, Moara Onceștilor, Moara Greavului, Moara Podului, Moara Herții și Moara Luncii. ¥ * ¥ Pilde vrednice de urmat erau actele de dărnicie ale bunului creștin Dumitru Herția, care înțelegea să mulțumească astfel Părintelui Ceresc pentru tot darul de sus, revărsat asupra familiei și asupra turmelor sale, cari sporeau din an în an, fiind păzite de ciobani credincioși, obișnuiți să țină la stăpânul lor cu toată încrederea, ca la un părinte înțelept, ascultându-i cuvântul și urmându-i sfatul în toate împrejurările. Soția lui D. Herția, Maria, fiica lui Stan Borcea, fiind singura fată la părinți i,a putut spori averea familiară cu zestre însemnată, împodobindu-i căminul cu 5 copii: 1 fecior (Stan Herția) și 4 fete (Maria măritată Tâmpănariu; Ana măritată Beju ; Paraschiva măritată Șteflea și Marina măritată Nicolae Popa). ¥ * ¥ Grija lui părintească nu se revărsa numai asupra copiilor săi, ci și asupra întregului tineret din comuna Săliște. De aceea i-a fost încredințată, pe lângă cârmuirea politică-administrativă a comunei, și epitropia școalei săliștene. Aceasta e una din cele mai vechi școli românești din tot cuprinsul Țării noastre întregite. Vechimea ei își întinde rădăcinile până în veacul al XVI-lea. De pe la începutul veacului al XVII- lea e cunoscut numele dascălului (grămăticului) Dumitru Popa, care lumina tineretul săliștean în școala aceasta, spre mulțumire obștească. Drept aceea judele satului, împreună cu toată obștea, nu stătu la îndoială să-i sprijinească, la anul 1616, cererea de a fi scutit de dări și de cărăușie (I. I Lupaș, Istoria bisericească a Românilor ardeleni Sibiu 1918 p. 160). Fără îndoială, acest grămătic Dumitru trebue să fi avut înaintași în slujbă, care s'au bucurat și ei la timpul lor, de asemenea scutințe. Este deci ușor de înțeles, că vechimea școalei săliștene își întinde rădăcinile până în veacul al XVI-lea. Ca semn de mulțumire pentru felul, cum își îndeplinise Dumitru Popa datoria de a lumina tineretul, poate fi socotită înaintarea lui la treapta de protopop, în care slujbă e amintit cu 12 ani mai târziu, la 1628, când „protopop Dumitru ot Săliște" iscălise la Săcel o scrisoare, alături de Bucur Beu și de Dan Lascu. Această scrisoare poate sluji ca dovadă, ce rezultate a fost în stare să producă școala sălișteană, în privința slovelor chirilice, până la anul 1628 (vezi scrisoarea în fotocopie la I. Lupaș, Documente istorice transilvane, Cluj vol. I, 1940, p. 173). Pentru dragostea de carte și pentru jertfelnicia luminatului țăran Dumitru Herția, precum și pentru uimitoarea lui râvnă de a nu lăsa îngropată în uitare vrednicia înaintașilor, în luptele pentru izbânda dreptății, s'a păstrat un impunător manuscris de 265 pagini cu slove chirilice, având acest titlu: „Judecățile Scaunului Săliștii cu Șapte