Telegraful Român, 1973 (Anul 121, nr. 1-48)

1973-01-01 / nr. 1-2

Nr. 1—2 TELEGRAFUL ROMÂN Păreri ale preoţilor şi credincioşilor despre Telegraful Român­ ­ „Vă rugăm să primiţi cele mai sincere şi călduroase felicitări pentru felul potrivit în care continuă să se scrie „Telegraful Român“ astăzi, cu articole scurte, actuale, variate şi pline de miez, de mireasmă duhovnicească, articole ce reîmpros­pătează cunoştinţele noastre istorice, religioase şi morale, edifică patriotic şi înviorează la maximum sufletul preoţimii ortodoxe... în această ţinută exemplară „Telegraful Român“ aduce într-adevăr o contribuţie substanţială sănătoasă la unitatea de credinţă, de trăire spirituală, de practicare a vir­tuţilor creştine.“ (Arhim. V. Jitaru — Ocna Mu­reş, jud. Alba). — „Cu multă mulţumire vă aduc la cunoştinţă că revista, ce cu distinsă competenţă conduceţi, umple un gol mare în bibliotecile preoţimii şi parohiilor, îndeosebi începînd cu 1970, de cînd I. P. S. Mitropolit Nicolae a inaugurat şi conti­nuă cu desăvîrşită erudiţie rubrica „Credinţa noastră“ ... Revista leagă foarte bine patria cerească cu patria noastră pămîntească-românească. Ea îmbină în mod fericit cuvîntul Domnului cu cel al Patriei noastre. De aceea revista e mult dorită, citită, păstrată, propovăduită.“ (Pr. T. Ţigănoiu — Co­­palău, jud. Botoşani). — „Acordăm o deosebită atenţie şi facem apre­cieri elogioase acestei publicaţii. Materialul înscris este foarte folositor în activitatea noastră pasto­rală.“ (Pr. N. D. Brînzeu — Suliţa, jud. Suceava). — „întîmplător am avuit ocazia să citesc o foaie Telegraful Român cu articole de învăţătură de mare importanţă pentru propăşirea binelui, fericirii şi adevăratei păci pentru toată omenirea.“ (V. D. Lupaşcu — Tg. Ocna, jud. Bacău). — „Telegraful Român, minunata foaie păzi­toare de suflete, a ajuns şi pe cele mai îndepăr­tate culmi de munte ... Astfel am ajuns şi eu să pot citi aceste pagini, care au adus în sufletul meu multă lumină.“ (C. Coman — Vizag, jud. Cluj). — „Ţin să mulţumesc conducerii acestui ziar pentru frumoasele şi consistentele articole publi­cate. Dacă vom citi cu luare aminte toate arti­colele avem ce predica credincioşilor.“ (Pr. Miron Maier — Bratei, jud. Sibiu). — „Transmitem î. P. S. Mitropolit Nicolae cu fiiască dragoste călduroase mulţumiri pentru cu­vîntul de învăţătură din Telegraful Român." (Cristea Petru — Baia de Criş). — „Conţinutul gazetei îmi place, este foarte bun, foarte bogat în sfaturi duhovniceşti.“ (Gh. Tiron — Smîrdan, jud. Tulcea). — „Onorată redacţie a acestui vechi şi minunat ziar al Biserciii noastre Ortodoxe, ca abonat din 1968 mă adresez în primul rînd cu mulţumiri pentru trimiterea tuturor numerelor... De ase­menea, ca simplu cititor felicit cu toată bucuria apariţia mai multor articole pline de învăţături practice, îndrumînd viaţa credincioşilor spre sfin­ţenie, ascultare de Dumnezeu şi dragoste faţă de toţi oamenii.“ (P. Giurgiu — Poienile Izei, jud. Maramureş). — „Mă simt profund îndatorat de a vă trans­mite pe această cale sincere şi călduroase mulţu­miri, căci datorită acestei foi mi-am îmbogăţit sufletul cu comori de fapte bune.“ (C. Dunca — Şaru Dornei, jud. Suceava). — „Am abonat foaia Dvs. Telegraful Român, de la care am putut culege multe învăţături zidi­toare de suflet şi pe care de multe ori am citit-o în biserică, fiind ascultată cu luare aminte de toţi credincioşii.“ (Pr. Şt. Gogioiu — Jurcu Mare, jud. Timiş). — „Nouă ne place foarte mult această foaie religioasă şi aducem vii mulţumiri celor care se ostenesc în această direcţie.“ (Pr. Tr. Rusu — Mâsca, jud. Arad). — „Vă exprim recunoştinţă pentru planul te­matic atît de bine întocmit al Telegrafului Român, precum şi pentru competenţa cu care este realizat, întrucît ne este de un real folos în parohii.“ (Cf. parohial Roşia, jud. Bihor). — „Sîn­t în vîrstă de 83 de ani şi mi-e drag să citesc această foaie bisericească.“ (E. Giurgiu — Turda). — „Vă mulţumim pentru foaia pe care am pri­mit-o regulat şi care e căutată şi apreciată de credincioşi.“ (Cf. parohial Grabaţi, jud. Timiş). — „De la un prieten al bibliotecii noastre am primit nu de mult un număr al ziarului Dvs. „Telegraful Român“ din anul 1970. Noi am găsit conţinutul lui aşa de bun încît dorim întrebări prin prezenta d­acă nu aţi putea să ne trimiteţi permanent un exemplar.“ (Biblioteca română — Freiburg i. Br., R.F.G.). „Telegraful Român”... (Urmare din pag. 2) legile şi tradiţiile ţării, de a-şi alege domnitor după placul ţării, fără ca turcii să se amestece şi pe care sunt obligaţi să-l întărească, în toată cores­pondenţa cu alte state referitoare la Principate, turcii se obligă să folosească termenul „neatîrnate“. Ba mai mult, turcii au recunoscut că n-au dreptul de a achiziţiona proprietăţi în Principate şi că religia mohamedană este interzisă. Şi ziarul continuă, pe aceeaşi notă, invocarea altor argumente din care reiese dreptul Principa­telor de a fi reprezentate şi consultate cînd e vorba de soarta lor. „Noi însă mărturisim îngri­jorarea noastră, ca nu cumva pe lîngă toate aceste privilegii, Principatele să figureze la Viena numai după cum a hotărît Poarta şi independenţa lor să fie numai pe hîrtie ... Să sperăm însă că celelalte puteri vor face cele de lipsă, şi nu vor răbda o mai departe călcare a drepturilor lor politice şi naţionale ...“ Evoluţia evenimentelor, care au culminat în Unirea din 1859, şi entuziasmul care a urmat, sunt redate cu fidelitate în lungi coloane în ziarul nostru. Dar pentru că redactorii nu puteau publica articole în care să se arate importanţa actului unirii pentru românii transilvăneni, ei se vor măr­gini a reproduce amănunţit evenimentele de la Iaşi şi Bucureşti, precum şi discursurile întregi ale lui Alex. Ioan Cuza, M. Kogălniceanu, arhiman­dritul Scriban etc. „Dumnezeu şi lumea vă priveşte, Biserica vă binecuvintează, Românimea întreagă vă aşteaptă !“, sunt cuvinte cu care Neofit Scriban îşi încheie discursul. „Trăieşte dar, Măria Ta, pentru junimea română ! Trăieşte pentru toată români­mea !“ — cuvinte rostite de B. Boerescu, directorul şcoalelor — cuvinte care pot fi considerate ca un mesaj al marelui act al Unirii, adresat şi români­lor din Transilvania. Pe aceeaşi linie de informare a cititorilor despre evenimentele din Principate, asupra cărora vom mai reveni, a rămas „Telegraful“ în toată pe­rioada cînd Transilvania a avut stăpînire străină și pînă în 15 august 1916. La această dată Ro­mânia intrînd în războiul contra Puterilor Cen­trale — cenzura a supravegheat cu severitate scri­sul „Telegrafului Român", făcîndu-i, imposibilă orice amintire despre ceilalţi români. Era însă prea tîrziu. Peste doi ani va avea loc marele act al desăvîrşirii unirii Transilvaniei cu România. „Telegraful Român“, alături de celelalte ziare româneşti, şi-a adus aşadar contribuţia sa la reali­zarea acestui eveniment. Ioan N. Beju Dor de casă Atît urît mă pridideşte zilnic Cu vrăjmăşie-n sorbul lui năsilnic C-abia de mai găsesc arar un vad Cu mine însumi în zăbăvi să cad. Atunci revăd, trăind atemporal, Icoana sfîntă-a locului natal. . . * ... O curte cu pomet în jur Şi-o seamă de-acareturi împrejur Şi casa-n alb imaculat, de var, Cu prispă-ngustă şi cu pălimar. Odaia alor mei — pios cămin, Cu veşnica mireasmă de pelin, Cu scoarţe vechi ţesute în cocleţi Şi străchini de Horezu pe pereţi. Spre răsărit, pe candela clipind Icoana Maicii Sfinte, de argint, Perdele albe trase la ferestre, Pe lada mamei, ţoalele de zestre. Şi-alăturea — odaia-mi aşteptînd Cu patul alb, nedesfăcut de cînd? I. Filipoiu Pag. 3 i Mitropolitul Firmilian al Olteniei O veste tristă a cernit inimile celor ce l-au cunoscut şi cu deosebire ale preoţilor şi credincio­şilor din Arhiepiscopia Craiovei şi Mitropolia Olteniei şi anume stingerea din viaţa aceasta, în 29 octombrie 1972, a arhiepiscopului Craiovei şi mitropolitului Olteniei Firmilian Marin, în prezenţa majorităţii membrilor Sf. Sinod al Bisericci noastre şi a unui mare număr de preoţi şi credincioşi, slujba înmormîntării a avut loc în 2 noiembrie 1972, săvîrşită fiind de un sobor de ierarhi, în frunte cu P. F. Părinte Patriarh Jus­tinian. Erau de faţă de asemenea reprezentanţi ai De­partamentului Cultelor, în frunte cu Dl. Vicepre­şedinte Gheorghe Nenciu, precum şi reprezentanţi ai organelor locale ale puterii de stat. La sfîrşitul slujbei au vorbit: P. F. Părinte Patriarh Justinian, care spune în­tre altele: „Cu inimi cernite de durere ne-am adunat astăzi — ierarhi, clerici şi credincioşi — pentru a aduce un pios omagiu şi o ultimă cinstire mitropolitului Firmilian al Olteniei, care a părăsit vremelnicele hotare ale vieţii pămînteşti, pentru a se sălăşlui în locaşurile cele veşnice ale Părin­telui ceresc ... Biserica Ortodoxă Română trăieşte zile de doliu, pentru că ea pierde pe unul din marii săi ierarhi a cărui viaţă — desfăşurată pe parcursul a aproape 72 de ani — a însemnat un exemplu de muncă neîntreruptă, de strădanii ge­neroase şi de bogate înfăptuiri.“ P. F. Sa face apoi o scurtă prezentare a acestor înfăptuiri, precum şi o schiţă biografică a ador­mitului mitropolit, născut în părţile Buzăului, la 19 ani îmbrăcînd haina monahală „nu pentru a fugi de lume, ci pentru a se devota cu şi mai mare zel slujirii ei“. Remarcîndu-se ca arhimandrit şi director de seminar, în 1947 este ales arhiepiscop al nou-înfiinţatei Arhiepiscopii a Craiovei, iar doi ani mai tîrziu mitropolit al Olteniei, cînd Arhiepiscopia Craiovei a fost ridicată la rangul de Mitropolie. „în această calitate — spune P. F. Părinte Pa­triarh­­ şi-a sporit şi mai mult strădaniile. în­zestrat cu o natură generoasă, plină de omenie şi cu o clară viziune a lucrurilor, avînd o voinţa hotărîtă şi o adevărată pasiune a realizărilor, a reuşit să dea viaţă unor opere de mare însemnă­tate spirituală. Ca o „lumină în sfeşnic“ a luminat preoţimea din acest colţ de ţară, îndrumînd-o — cu cuvîntul şi cu exemplul propriu — la acţiuni pline de zel şi de dăruire în slujba lui Dumnezeu, a credincioşilor şi a Patriei.“ Dl. Gheorghe Nenciu, şipreşedintele Departa­mentului Cultelor, exprimă de asemenea cuvinte de cinstire la adresa adormitului mitropolit Firmilian, spunînd între altele: „în numele Departamentului Cultelor, al organelor locale judeţene şi ale Muni­cipiului Craiova, exprim cele mai sincere condo­leanţe Bisericii Ortodoxe Române, precum şi în­dureratelor rude pentru greaua încercare pe care au suferit-o prin neaşteptata încetare din viaţă a celui ce a fost Mitropolitul Firmilian..., care şi-a început activitatea de ierarh acum 25 de ani, în momentul cînd poporul român era la începutul uriaşului său efort de ridicare economică şi cul­turală a Patriei noastre, înaltul ierarh s-a alăturat din toată inima aces­tui efort şi şi-a îndrumat clerului şi credincioşii să-i urmeze exemplul, arătînd că prefacerile sociale din ţara noastră răspundeau necesităţii progresului şi că ele continuă cele mai frumoase tradiţii de luptă ale istoriei noastre şi cele mai curate năzuinţe ale poporului român“, în numele Centrul Eparhial Craiova, al clerului şi credincioşilor din Eparhie, a vorbit P. S. Epis­­cop-vicar Nestor Severineanul , sub a cărui grijă s-au desfăşurat funeraliile şi care a fost încredinţat cu conducerea treburilor Eparhiei pînă la alegerea şi instalarea noului titular , care omagiază perso­nalitatea mitropolitului Firmilian, al cărui colabo­rator principal i-a fost P. S. Sa, scoţînd în evi­denţă rolul de ctitor de şcoli teologice a adormi­tului mitropolit, de restaurator de mănăstiri şi viaţă mănăstirească, de ctitor al actualului local administrativ al Mitropoliei Craiovei, de autor al multor lucrări de învăţătură teologică, subliniind totodată şi activitatea desfăşurată în cadrul Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pe tărîm ecu­menic etc. Centrul nostru arhiepiscopesc a fost reprezentat la funeralii prin I. P. S. Mitropolit Nicolae al Ar­dealului şi P. S. Episcop-vicar Visarion. Dumnezeu să-l numere cu aleşii Săi. R.

Next