Timpul, martie 1876 (nr. 2-10)

1876-03-17 / nr. 2

MPUL CESTIUNILE FINANCIARE In scurt, raportul comisiei de anchetă parlamentară, compus, dibuita și su scris de bărbați ca D-nii Manolache (Vl­­­ache, C. Boierescu, G. Cantacusino, etc, pari adí militera în rândurile ooliției, alături cu cei Inculpați în acel raport, precum D-nii Ion C. Brat­anu, M. Co­­găl­icianu, Dim. Ghica, cum constata situația financiară la venirea partidului conservator la putere 1 __Un adevărat h­aos: în curs de d­ece­nii numai trei bugete votate la timp ; meniturile încărcate cu milionele, așa că schlibrarea bugetelor era un vis ; per­ceperea dărilor, cu tóte condițiile favo­rabile în care se presenta agricultura și m­ 1snce4ire; o prodign­­erea bonurilor de într’un an s’an e­­e 24 milióne: moși­ră­n­ții îl ușorii și în un câmp larg abu­­surilor; darea socotelilor uitată cu totul așa că ar si nu se mai scie de următor:' chietue^jidile destinate pentru stinge­rea" datoriei flotante, absorbite în trebu­ințe momentane ; cumpărări de materi­­aluri fără nici o licitație ; la lucrările publice de visuri făcute așa în­cât să împedice la doritori de a concura, numai și numai pentru ca acele lucrări să se facă in regie, ceea ce avea de resultat că Sfatul chieltuia îndoită suma care ar fi avut-o la o liticitație francă și seriosă, iar cei însărcinați cu lucrarea în regie sa alegeau cu folose mari; în puți­ne cu­vinte, legea coptabilităței publice căl­cată de la Incerni* ’­­­­mul plac în’ ' resul P' Ti­ând inti . i^că s­ • a'pe nar­gi prâpasGfe! -un partid«­ pour ?si­ î „ ISpUÍ intGb Ci U , *i13 £,’...i_in­­sărcinările, și mare parte mm de puterile nóstre, ne-ar fi denund­at Europei care s’a încrezut în noi și ne-a protegiat, ca nu numai UCb mii ja­voritX în stare d’a ne guverna, dar nu avem nici atâta tact în­cât să scutim de acestă incapacitate politică relațiile nóstre cu străinătatea. Numai dorința vie d’a salva acestă dââră,—care până la un ore­care punt era și ea culpabilă pentru nep care tolerase în trecut risce g lipitore,— a putut inspira car­netului Catargi d’a merge a nu se retrage îndată ce a vét­ ce moștenea. Din cele d’antémű­bbile, el 1­­ sub greutatea unor sarcini 39,120,035 franci pentru a că­priare nu avea nici p­resut mult. Era în fața unei câini fisa bugetele on­ cărul minis senta, chiar celui aclamat ceea ce agrava și mai mult rea noului guvern. El nu e mijloc pentru a eși din aces caz disolvarea Camerei și un țară. Țara în cei din urmă prea mult, câștigase destuii și de aceea partida conserva Cameră cu că majoritate mr a da tot concursul ei cabinet la vindecarea relelor trecută­tatea și patriotismul acele vor rămânea d’apururea o masă în analele nóstre paria n_n mumai c­ă a țin­ut în frcț­rile acelor cari voiau să se r­pele trecutului, dar a avut o bine-facétare peste frunți publică începuse a ne cons popor anarhic și vicios. Put» desperau chiar de esistența Thiers, visitând cu d. Jules posiția universală din Pari representați și noi, întreb­­armă : « — Cine a inventat de la Dunăre? — Napoleon pundea cu ironie Jules Fain puterile văzută pentru ânter. m­odă legislativă durând pe rea mandatelor ce țera presentanților Și îți tai z­âua, acordul cel mai peri intre puterile Statului, în reveni, și gracie acelei inert •' m­ai or . uu^teut sarcini anuale eie ö»,120,o_1 fraud, pentru a căror întâmpinare nu avea nici o resursă. In ceea ce privesce origina a­­celor* oai­cini, amintim urmatórele con­tractări de datorie publică : 1] 1) Vei lî Asupra broșurei Germania, Româ­­nia și principele Carol de Hoh­enzolern, 1375, pagina II. — Asemenea și broșura Financele României de la 1871 până la 1875 de Dmi­­trie Al. Sturzea, 1870, pagina 25. De la 1861 până la 1866 s’a contrac­­it suma de 77,502,344 lei (23 milione minul de fei Bucuresci-Giurgiu și po­dirile de fer și 54 milione împrumutul tern și Oppenheim). De la 1867 pnă la 1871 s’a contractat 377,880,000 >1,650,000 calea ferată Ițcani-Iași-Ro­­lan; — 248,130,000 calea ferată Ro­­lan-Verciorova și 78,000,000 împru­­mutul Domenial. Afară de acestea, sunt împrumuturile întru acoperirea deficitelor bugetare , la 1861—1866 de 54 milione și de la 866 — 1871 de 78 milione.— Nu mai orbim de resultatele relei administrări ale abuzurilor cari începură a isbucni odată ce seriositatea și onestitatea se stroduce în finance sub actualul guvern. Ne mărginim în cele ce au produs sâr­mele de cari s’a lovit guvernul Catargi odată ce a început să ’și dea sema de a­­everata situație. Trebuia să le întâmpine u ori­ce preț, pentru a nu e spune Sta­ul la pericule. In acord cu puterile legiuitore, reco­mpositele la cari a fost nevoit să alerge ep4____ni,» aciidueior ce moște­­ea, al căror venit real pe 1874 îl scrim­a dreptul fie­căruia : 2 la °/0 adaos la impositul onciar...........................................2,019,336 Monopolul tutunului. . 8,010,000 Timbru și înregistrare . 4,461,647 Licențele asupra dreptului de a vinde băuturi spirtuase 7,372,656 Adaos la taxa fabricărei spirtóselor........................ 402,000 Escedent de venituri de la căile ferate concedate . 4,121,806 Total . . . 26,387,445 Mai trebue să notăm că cu aceste im­­posite, s’au desființat altele, precum ta­xele judecătorești, taxele asupra tutu­nului și altele. Sarcinele moștenite fiind cu 12,732,590 mai mari pe fie­care an de­cât impozitele înființate, ar fi trebuit, după acești cinci ani, să avem o datorie de cinci ori mai mult, adică f1 3,fi63.950 ai. Mulțumită însă înțelepte­ și onestei administrări a guvernului r­­o­ral, care a știut să mărginesc, cerințele Statului la strictul necesar, fă­ând economii ori­unde a putut, ar fi în loc de peste 63 milione nu avem de­cât o datar­e de 29 milione. Și dacă împreji­rile nu s fi fost atât de critice pentru­gricultur­a și comer­­ciul nostru, așa în­cât veniturile Statu­lui să crescă iar nu sa scadă , dacă eve­nimentele politic tiară nu ne-ar fi obligat să ne supunem consiliului . Si vis pacem, para pacem ! resultat de o ți­nute de acest guvern ne autori să -fii­că el ar fi ajuns a stinge acest pic < tre­cutului fără să mai recurgă la vi un împrumut. Acesta și numai acesta fiind adevărul, lăsăm ca opinia publică să se pronun­țe între guvernul conservator și adversar sef cari’și permit a desnatura chiar fap­tele cele mai învederate. FOIȚA ’’TIMPULUI,, de la 16 Martie LA CRUCEA DIN SAT Nuvelă de 1 Slavici II. S’a dus Bujor, și Ileana l’a lăsat să meargă. Măcar nici atâta nu î­i­ zis: „Mai vino câte­o­­dată pe le, noi. ” Când -1 gândea la asta, începea pământul sa se clatine subt el. Naică Floarea a­­ zis vorbe mai grele. Pe ea nu era înse Bujor atât de mânios. El era mâ­nios pe Ileana, pentru­ că n’a 4us nimic. Tot *' ‘ â.t­o ” “­ndea, cu «tiios era, ajuns, că la Ileana, din nain •i furnicau ,­ uminicătură iu­mau», ți pe aceia i m­u seapuli. O doiu­riu ar fi avut numai: să-i spună verde în față, ce a lui om pe fața pământului nu putea spune, ce-i zare pe inimă. Numai frățiorii cei mai mici și Antița simțeau câte­odată mânia lui Bujor. Când n’o mai putea purta, o descărca asupra acestora, și apoi, pentru­ ca eiă­ șî să i împace, cioplea Antiței o păpușă și făcea lui Toderică o morișcă de vânt ori are lui Marian. Nu înse multă vreme a realis asta așa Bujor era om deprins la lucru Peste câte­va 4ile a început a-i mânca palmele, ii părea, că ’i se spoește pielea. Tot d’a­una gândea vise la lu­crul de colo, unde a mai lucrat șase ani de­­ file- Aici, acasă, se simțea străin. Ii părea, că lui ii este tot una, dacă trebile merg bine or­feu Dacă ploa, Bujor își aducea aminte de iazul de la țarina Boarului și se întreba, dacă este stăvilit ori ba­­­ră la aceea nu gândea, că a lor țarină este pe coste și de iazuri nici că-i pasă. Cu vremea însă și omul se schimbă. Din a ji în­­ Ji Bujor privea tot mai mult împregiurul seu ; mai mergea prin grajdiu, mai prn grădină, mai pe la țarină. In urmă află, că­­ jim și aicî vor fi multe de îndreptat, multe de stricat și multe de făcut. In sfîrșit începu și el a lua parte la ne­cazurile casei și a «J­oc tot «la noi» și tot «la Boarul.» Apoi, când omeni ca și Bujor încep să -și facă grnge și să lucreze, ei nu mai ncetă ci ’și fac de lucru, chiar și când nu stesnori și ghergh­erii sunt n­oue câmpuri, pe care nimeni nu știe resfira florile ca și Ileana De asta se vorbește giur împregiur cât ajunge vestea bună iar’că i fărmecată la degete. A și avut înse de la cine să învețe. Naica Sanda în viața ei n’a făcut alta de­cât covoare și altițe. Puține fete se mărită în Vezuza, care să nu o poftescă cumătră, pentru­ ca ea tot­de a­una are ce­va în­demână pentru zestrea miresei. Dar Ileana în­cepe a o întrece și pe ea. Are chip și chibzuială puind virsta intre fiori, pune verde lângă roșu, pe câmp alb o flore negră, lângă ea o frund­ă în fir, tóte bine potrivite, pare că nu­ e pui, ci crescut. Naica Florea are zor. Firele sunt întinse pe resboiu; fușteile sunt bine așezate; nesadela este în suveică; ițele sunt redicate. „Șeije, Ileaua să începem!» Sunt doue săptămâni până la paști. Eră la paști Ileana trebue să mărgă cu mâneci nouă la biserică. Nici Ileana n’are vreme. Are să fie o pâmpă, cum Ileana până acuma n’a vă­zut, fire supțirele puse în nujălă, d>ns, unul peste altul; eră nesădelă rară, fire grase, fir din fir. Crede că se póte, dar încă nu știe. Astă iarnă Bujor a făcut spata, precum a fost dorit­ă. Lucru greu, pentru că spata și ițele sunt te­melia resboiului. Când ițele se încurcă ori se rupe vr’un dinte în spată; când ițele sunt grase și spata fară în dinți, pâmpa remâne plina de noduri, eră nodul în pînă să nu-i cinstea țeseto­­rea. Bujor a făcut spata pentru Ileana, adecă precum altele nu sunt făcute : dinți deși și sub­țirei ca și ascuțișul briciului, legați, nu cu ață, ci cu per de cal, pentru­ ca îndesat să remână fir lângă fir. Și legătura este făcută cu măestrie: chip iscodit la nevoe de către Bujor în dragul Ilenei. Eră capetele spetei sunt crestate frumos, ca lucrul ..-i dă deplin. Ileana începe a țese. Gândesce la spată, și gândind. Bujor ii vine în minte. Asta nu e bine. Când ea gândesce la Bujor, este cam aprinsă și mam­ei^ îî­­ suM Dă prea aspru cu su­veica, apasă prea tare asupra apeir.x, trebue să bată firele cu spata, da cu totă pu­terea. Aici vise tocmai ar trebui ca nesădela să remână rară, fiind bătută cu chibzuială. Tot ea a <zis lui Bujor să facă dinții subțirei: de ce uită acuma, că ce e subțire, ușor se rupe? Deră nu sau­ rupt dinții, ci perul de cal. Lu­crul este cam slab, deră aicî n’a fost făcut pen­tru țesetare mâniosă. Ileana stă cu suveica în mână, par’că s’a hu­­luit casa asupra 61= Naica Florea n’aude resboiul și intră, se vertă ce e. „S’a ript părul și ad dinții, aPentru­ ce dai așa tare? a Decă nu dau­­ n­­ultă vreme s’au muncit mama și fiica, pen­tru ca să lege dinții. Pâin­a era abia începută; și cu cât mai scurtă era pâinea, cu atât mai m­are necazul. Nu înse totă mâna era bună ca să facă acest lucru. Mai ales acuma, când legătura tre­buia făcută în resboiu, cu grije de fire. Asta numai unul o scri: Bujor. „Du te, chiamă pe Bujor!” --grăi Naica Floa­rea când veiju, că nu póte face nimic. Ileana sări de la resboiu, și pleca să chiame pe Bujor. Capul îi era atâta de plin cu iie, spete și fire în­cât uitase, cine este Bujor. Pare că și ți acuma era numai ici in curte Când se află vise în curte roși ca bujorul, stete speriată, apoi eră­ șî intră în casă. DIN AFARA SENATUL FRANCES Sub acer­ I de la 22 sânte detali senatul frar­­erii d-lui care tindea la amnistiarea tutulor con­damnaților pentru acte relative la eve­nimentele din Martie, Aprilie și Main ! Iată ce citim în le Figaro: Propunerea Victor­ Hugo Nu ne înducim că fie­care aștepta cu impactență darea de sumă a ședinței de ori numai din singurul și unicul punct de vedere al propunerei Victor Hugo, adică a proiectului de lege de amnistie. De aceea, începem și noi arti­colul nostru cu acesta, cu alte cuvinte cu sfârșitul. La cinci ore și ceva, d. Victor Hugo care, de vre-o zece minute, palid, cu fruntea plecată spre pământ, cu mâna la­ spate, în atitudinea, în fine, a unui poet mare care este asupra punctului de a face o prostie, se preumbla pe lângă tribună; d. Victor Hugo urcă treptele scărei fatale, și cu o voce forte, sed «mi cilită, se esprimă în termenii mele­meii iuu n­otd­ aí5 f. meu, un proiect de lege pe care vi ’l voiți citi. O voce în drepta. — Să se trimită la comi­­siune. D. Victor Hugo­ — Sub­semnații, voind să ștargă tóte urmele resbelului civil, an­onarea sa propue următorul proiect de lege : Art. I. Sunt amnistiați toți condamnații pen­tru acte relative la evenimentele din Martin, „ Mergi tu, i­e tem că nu va veni decă ’i chiam eu!” Naica Florea n’avea vreme. Se duse totuși. Ileana rămase la resboiu. Ii părea că arde casa n capul ei. Vine Bujor. Oare să vină!? O­ d’ar da Dumnezeu să mi vină! să nu fie acasă! s nu vrea să vină! Ba! asta nu Asta capul n’ar fi vrut’o Ileana. Ea scia, că auzind că s’a rupt legătura din spată îndată ce am fi portița, Ileana sări , pleca spre ușa, când ar fugi df era grabă: tocmai ’î-a venit in minte că în /, este o suveică mai mică, pe care ar put- i folosescă. Când Bujor suia treptele spre tu , I­a­us. suia scările spre pod. Ei priviră ad­­ V .lini, o privire, din vina căreia " după ce Naica Florea i-o prag. Când se află în față cu­m șterge de sudori. Inse nu t,­ reslemul țese de sine, că­tre firele cum se cade. Lucrul ! „Mei Bujor! — grăi Naica Floarea intr’un tănjiu,—de ce nu mai vii tu pe la noi! » Ea de mult a fost uitat, că î-a­­ zis, sa nu-i mai treca pragul. «Daca eu vin, naică Floare !” aE mânios pe mine ! —<zise Ileana amărâta, când vei ju pe Bujor eșind pe portiță. — Nici n’a voit să vorbescă cu mine! Și era să plângă, dara o­­ jări naica Florea. „Ce faci tu, fată, în pod? a Dat suveica, mama!” Bujor a privit o dată pe neștiute la scară, a și venit pe Ileana. «E mâniosă! — își­­ jise zi. — A fugit de mine.”— Asta îl amăra. Nu vedea de­cât spete: chiar și gardul stricat a lui Petrea Pop îi părea o spată, pe care ar trebui să o lege.

Next