Timpul, mai 1876 (nr. 23-39)
1876-05-01 / nr. 23
Anul 1. — No. 23 Abonamente: In România pe an 40 lei , pe 6 luni 20 » « pe 3 luni 10 » In străinătate plus portul, pe an 20 lei Anunciurile : linia 20 bani Reclamele : « 50 » Unimmer 10 bani. Sâmbătă 1 Maiti, 1876. Abonamentele Se fac în Strada Lipscani Tip. Dorothea A. Mănescu. Esc. Duminica, Marti, Joi și Sâmbătă. Articolii nepublicați se ard. ROMANȚA Bucurescî. ” S. Principesa de Wied a sosit critic, sora în capitală, pentru a petrece mai mult timp lângă augusta Safira, M. S. Domna. Fie bine-venită în acesta țara care ’i păstrază o adânca recunoscință și un adevărat cult pentru virtuțile și grațiile cari împodobesc pe Aceea care împarte cu Alesul poporului nostru bucuriile și durerile Coronei române. Publicăm mai toale profesia de credință a noului cabinet citită în amândouă corpurile legiuitore. Coprinderea ei ne-a surprins din mai multe punte de vedere. Din partea acestui guvern, resultat al unei coaliții care a luptat șapte ani contra partidei conservative, pe tote căile legale și nelegale, cu tote armele, oneste și neoneste, — eram în drept să așteptam o programa precisă, o profesie de credința franca, iar nu o înșirare de frase sforăitore cari, în aparință, par a spune ceva, iar în fond nu opun nimic. Asupra cestiilor celor mai importante și mai ardinți cari se impun situației, guvernul nu zace nimic. Se mulțumesce a ne încânta cu un amor platonic pentru libertate, fraternitate și legalitate, iar despre mijlocele și procedura ce va întrebuința pentru satisfacerea necesităților cari nu mai îngaduesc amânare, nici un cuvânt. Câteva exemple vor învedera și mai mult slăbiciunea acestui act cn care guvernul coaliției inaugureză venirea sa la putere. „Sorta populațiunilor rurale, — a jice guvernul, — îngenuchiate sub lipsuri și abuzuri, trebue să atragă, ca o necesitate de înteiul ordin, totă bine-voitorea îmbrăcișare a Corpurilor legiuitore, totă îngrijirea guvernului, și nu vom trebui să ne oprim aci, agricultura nostră, spre a prospera, reclamă imperios ca comerciul și industria națională sa se bucure de o deosebita îngrijire, să li se dea acea protecțiune, acele mijloce de desvoltare pe cari în tote țările civilizate le găsesc interesele materiale.“ Dar care este protecția și mijlocele ce va da guvernul comerciului și industriei, pentru prosperarea agricuturei? Introducerea sistemului protecționist absolut ? înlăturarea dreptului nostru de a trata cu puterile străine în privința relațiilor comerciale, espunând asordului și arbitrajului exportul și importul României? înființarea de bănci agricole, ale căror studii preparatore sunt în cartenele ministerului de finanțe, bănci agricole pentru ca agricultorul la un neajuns trecător, să nu mai fie espus a’șî vinde rodul anului viitor p’un precis de nimic? Guvernul nu ne spune nimic. Ceea ce va face, nu seim. Apare târei ca o cutie cu surprise, dar a cărei chiee s’a perdut. Agricultori, meseriași, comercianți sunt tot așa de luminați despre ceea ce trebue să aștepte, ca și noi. Dar să mai citim : „Biserica și scala constitue casa naționalităței nóstre, constitue prima condițiune a desvoltărei morale și intelectuale a populațiunilor nostre. Părinții noștri nici o data și chiar în timpurile cele mai nefaste, n’au părăsit acest adevăr. La rândul nostru nu vom neîngriji ceea ce strămoșii noștri au respectat și au iubit.“ Apoi acestea le sciam. Sunt cuvinte pe cari póte să le dică orice om de rând. Din partea unui guvern însă, care vine în urma unei opoziții de șapte ani, ne așteptam la ceva mai precis. Trebuia să ne spună dacă este mulțumit cu mijlocele ce-i procură legea actuală; trebuia să ne arate dacă voiesce a lăsa generațiile să mergă în aceeași direcție ca până acum, dacă nu este o cestie de esistență națională a reveni la o cultură mai în raport cu caracterul și condițiile esistenței Românilor ; și pronunciându-se într’un mod, să ne arăte mijlocele ce va întrebuința pentru urmărirea acestui scop. Nu ne zice însă nimic pe acest fel, — și cu tote acestea putea să esprime totul în cuvinte mult mai puține decât acelea cari, umplu pasagiul pe care l- am reprodus, dar cari nu esprimă nimica precis. Despre, justiție, armată, tot asemenea , frase sonore, dar vagi. Despre finance, nici un cuvent. Dacă este să judecăm guvernul actual după programa lui, dacă este adevărat ca stilul mgrăvesce pe om, apoi avem tot temeiul de a spune că acest guven nu ne prezintă nici o garanție de seriositate, ca a venit la putere fără să scie ce va face, — și că trebue să plângem țera care, codusă de un asemenea guvern, va îl silită să dibuiască prin întunerec până când sau va nemeri ușa scăpărei sau va cădea pute in prăpastia deschisă la piciorele ei. Am fi fost dispuși să iertăm un asemea program unui guvern care vine în numele unui partid ale cărui principii și proceduri sunt cunoscute. Dar guvernului care vine in numele unei coalișări de grupe ale căror antecedente până mai alaltăieri se combatea cu înverșunare, guvernului care vine ca resultat al unei opoziții de șapte ani în care timp a calomniat și criticat tot fărâ sa ne spună nici o dată ceea ce voiesce, — nici o dată nu ’i putem ierta acestă lipsă de seriositate și, dacă este să presupunem desacordul dintre membrii noului cabinet, și acestă lipsă de bună-credință. Să fim drepți însă. Programul, ca bucată literară, este o lucrare fericită. Stilul este simplu, vehement ici și colo. Citindu-l repede, ne încăldesce. Pare că este scris sub imperiul celor mai nobile simțimente, citirea lui ne răpesce până la fine, când acolo. . . . deșilusia, vedem iscăliturile miniștrilor Iepurenu, Brătianu, Cogălnicenn, Vernescu, Chițu, Ferichide; aceste iscălituri răsipesc tot efectul, cad ca o undă de apă rece pe un cap entusiasmat. ț>iarul de Nord, în revista lui dela 8 Main, st. n., vorbind despre situația Orientului, între altele ,jice: „In România situația parlamentară „remâne forte condusă. Ministerul „Florescu s’a retras după ce a obținut „un vot de încredere de la Camera. „Nu mai este îndoială că va trece iar ,,mult timp în acea țară până să re„vină la o stabilitate ministerială cel .,puțin relativă, o majoritate seriosä „fiind imposibilă cu starea actuală a „divisiei partidelor.“ BULETIN TELEGRAFIC Viena, 8 Maiü. — împăratul a autorizat pe arhiducele Francisc Ferdinand, moștenitorul ducelui de Modena, de a purta titlu de Duce d’Este. Regele Greciei a visitat era pe Contele Andrassy, care, fiind indispus, nu pote eși din E FORTA „TIMPULUI“ ROSA din TOLUMNA PISOD DIN MORAVURILE CALIFORNIEI Era doua ore de dimineță ; nici o lumină nu strălucea în salonele lui Robinson, unde un mare bal în acea seră adunase totă elita societăței Four-Forks, luna plutia în cer argintând ferestrele. Cavalcada care o oră mai ’nainte cu cântecele și rîsurile ei scandalisase pădurea de brazii melancolici, acum se răsipise; unul din cei înamorați de frumósa Jenny, steua sărbătorea, plecase în galop spre răsărit, altul spre nord, altul spre sud, altul spre apus, iar obiectul flacărei lor, care fusese însocită până la locuința ei, se prepara să se culce. Două scaune erau deja acoperite de vestmintele ei albe și ușore. Miss Jenny chiar, pe jumătate ascunsă sub părul resfirat și bălan ca spicul grâului, pusese acel vestmânt de napte lung și larg care asemănă pe femei între ele, umerii rotunji, mijlocul subțire, care c’o oră mai ’nainte tulburau mintea eleganților californiani, acum nu se mai vedea, dar pentru tot lăsa să se vedă profilul cel mai nobil și piciorele cu forma sculpturală, deși nu prea micî. .. In general florile nu înalță capul ca să me vedă când trec !“ —fisese ea o dată unuia din adoratori. Fisionomia Rosei din Tiolumna exprima in minutul acela o lină mulțumire. Merse încet spre ferestră, trase perdeua și se uită afară. Un cavaler sta neclintit ’naintea casei, perdut în acele reverii pe cari le cunosc înamorații. Nu mai încape îndoială că Rosa nu era dintre cele amorose, căci, dând din umeri, își jise tare: ,Deu ! este prea ridicol!“ Se întorse apoi la oglindă, cu acelaș mers liniștit, fără să trădeze, măcar acea genare a celor ce umblă din întâmplare cu piciorele gele. Este adevărat insă că nu se deprinsese de mult a purta cismulițe, ar fi surprins-o mult, dacă ’î s’ar fi vorbit de încălțăminte patru ani mai ’nainte, atunci când a sărit din vagonul emigraților veniți la Chemisal Ridge. Atunci era o fată mare întrisă de indiană și desmățată. Cultura n’o făcuse să peară tóte vechile ei deprinderi. O batere sfiiciosă s’amji la ușă. Ea s’aruncă în pat și, cu sprâncenile încruntate, strigă: — Cine este? Un murmur neînțeles respinse. — Cum, tatăl meu .. tu esci ? O noă bărbăție afirmativă, dar tot umilă și sfiiciosă. Rosa se sculă, trase zăvorul, se urcă în pat și <jise. — Acum intră. Ușa se dechise încet, apoi umerii gârboviți și capul cărunt al unui om trecut de cinci trece ani apărură, după frecare sfială urmară deă picióre cu papuci de covor. Când fantasma intră tată, o fantasmă indecisă și sfiiciosă,—ceea ce se vedea din mișcările ei, — închise încet ușa și părți forte încurcată pentru a începe convorbirea. — Dar ce cauți la acesta oră? — întrebă Rosa cu impaciența. — • Te-am culcat, Jenny,—<jise d. Mac Closky, contemplând cu un amestec de orgoliu și respect cele doă scaune încărcate,—te-aî culcat și desbrăcat ? — Vei fi bine! — Așa este!—urmă de Mac Closky, șede la marginea patului și căutând să ocupe loc cât s’ar putea mai pneri. După o pausă, își frecă barba, o barbă scurtă, dăsă și tare, care semăna forte mult cu o perie vechie de ceruri, apoi jise : - Ai petrecut, Jenny? — - Da, tată. — Erau toți acolo. — Da, Rance și York, și Ryder, și John. — Ah! John! Ochii d-lui Mac-Closk încercară să esprime o întrebare răutăciosă, dar se înclinară iute, întâlnind vederea calmă și nepăsătore a fetei rale. — Da, era și John,—O jise Rosa fără cea mai mică roșință virginală, pe când Mac-Closky se roșise până la rădăcina părului,—și el m’a adus acasă. E a tăcut cu manele încrucișate sub cap și căutând o posiție mai comodă pe căpetei. — M’a întrebat iarăși, tată, și eu am jis da. Presupun că tote vor eși bine, așa este? i lovi încet cu piciorul pe Mac-Closky care se afundase din nou în gânduri adânci. — Desigur, — crise el, smulgându-se din gânduri, dar dacă te-ași ruga să te îmbraci iar cu aceste veștminte ? . . . — Ce idee ! — Să puni numai ceva pe tine, — urmă MacClosky. — și iéea pentru ce , este jos un străin, adică străin pentru tine, copila mea, dar pe care eu îl cunosc de mult. A venit astă-seră, după plecarea ta, și așteptă să plece cu diligența de la patru ore. Te rog să mergi cu mine pentru al face să-î tracă de urât. — Oare . . . — Ghicesc ce vrei să fici,— curmă bătrânul. — este inutil, tot este inutil cu acest băiat. Nu vrea să jace cărți, băuturile n’ai putere asupră’i. Tot d’a-una ’l-am cunoscut astfel : incapabil și de joc și de băutură, tot d’a una în sarcina celor de lângă el. — Atunci pentru ce ’i atragi aci? — întrebă Jenny cu amare. MacClosky închise plopele cu neliniște. — Ce vrei ? S’a abătut din cale pentru a mă servi, și nu vine des, tu sciî; altmintrelea nu ’mi-așî fi permis să te delanjez M’am gândit că neputând eu să’l însemnez, vei isbuti tu, care faci minuni cu alții. Miss Jenny date din umeri.