Timpul, iulie 1876 (nr. 65-83)

1876-07-01 / nr. 65

t V tr A Â *r > 4 <r * 1 A J0Ü1 1 IULIE ABONAMENTELE In România pe an ................................. 1. n. 40 Fe 6 luni..................................................... > 20 Pe 3 luni................................................ » » 10 I­ străinătate plus portul pe an.......... . » 20 An. exemplar............................................... bani 10 Abonamentele încep de la 1 și 15 ale fie­cărei luni Anunc­urile se priimesc și la tipografia Dorothea Mănescu, strada Lipscani, No. 3. No. 65 ANUL 1—1876. BIURG­UL REDACȚIEI ȘI ADMINISTRAȚIEI în Pasagiul Român No. 5 INSERȚIUNI: Linia de 30 litere petit pag. IV......... 20 bani Linia de 30 litere petit pag. III........ 50 » AJUTOR RĂNIȚILOR CREȘTINI! Rugăm pe tote sufletele generose atât din capitală cât și din districte, cari voiesc a se asocia cu noi pentru alinarea suferințelor ce aduce un res­­bel ca cel care s’a încins peste Du­năre, d’a ne cere liste de sub-scriere. Asemenea liste sunt la disposiția publicului, în tote filele la biuroul a­­cestui­a Jiar de la 12 până la 4 ore din $i. Tot de o dată ne credem datori a declara ca apelul ce am publicat în numărul trecut în favorea răniților turci și creștini, n’are nici o legătură cu inițiativa ce a luat Ziarul Timpul Am publicat acel apel numai din pun­tul de vedere al umanității, fără să obligăm pe subscriitorii noștri la nici o solidaritate. Comitetul nostru, a că­rui formare o vom comunica neîntâr­ziat, nu are nici un amestec cu cel de la Eforia spitalurilor din Bucureșci care admite la distribuirea sumelor subscrise atât pe creștini cât și pe turci. Declarăm acesta pentru a nu mai da ocasie la protestan ca cel următor al cărui simțiment îl împărtășim : Domnule Redactor, Ve<Jend apelul publicat «alcinet­ a Tim­pului din 29 Iunie, semnat de d-nii Di­­mitrie Ghica, George Cantacuzino, Da­vila, etc., am onore­a va declara că nu doresc ca suma ce am subscris în urma primului apel făcut de Ziarul ce diriginți, să fie întrebuințată în modul arătat a­­tunci, adică în favorea numai a răniților Șerbi și Muntenegreni, am crezut nece­sar a se face acestă declarațiune spre a e­­vita confusiunea ce a produs, în spirite­le primilor subscriitori, acest al d­cilea a­­pel, care nu corespunde cu intențiunile și simpatiile lor. Pr­imiți încredințarea prea osebitei mele considerațiuni. I. N. Lahovary. BUCURESCI, 30 IUNIE 1876 Cele urmărite în ședința de apoi a adunărei de Mitropolie, arată cât de nedemne și neîntemeiate au fost acu­­zările actualei partide guvernamentale contra guvernului conservator. Guvernul a cerut adunaților sol au­­torisarea d’a trata cu ori­ce putere străină pentru încheiarea convențiilor comerciale, pe basele celei încheiate cu Austro-Ungaria. Acestă autorisare ’i s’a dat, prin obicinuita votare: „Sus, băeți! Jos, băeți!“ — de­și contra re­gulamentului. Desbateri n’au mai fost, pentru că d. C. A. Rosetti sufla în drepta și în stânga : „La voi, băeți!“ Acum o umilită întrebare : Cine erau acei cari tunați și fulge­rați contra guvernului care a încheiat convenția Austro-Română, cari acu­­zaț cabinetul Lascar Catargi c’a arun­­ cat la piciórele comitelui Andrassy corpul sângerând al României,—cine alții decă nu serzis guvernului actual cu d. Rosetti în frunte ? Apoi cum se împacă acele vecificări cu fapta de aflî Deca convenția Austro-Română este vătămătore țarei, cum se face că au­­toritatea cerută de guvern se obține numai prin simpla rădicare de mani­­feră discuție, fără cea mai mică obiecție? Decă umilita nostră întrebare la care oficiosul organ va face bine sa respundă, — nu noă, — ci bietului public care dă din umeri și se cruce­­sce de atâta rea credință! Tot în numărul de astă seră al o­­ficiosului organ, vedem că se face mare larmă pentru umilitórea sarcină ce s’a impus de către Porță guvernu­lui vitejilor de la Alegétorul și Româ­nul, d’a căra in fie­care zi coșnița cu mâncarea și béutura beșlegilor turci de la Ada-Kale, — și acesta ca recu­­noscință din partea Porței pentru neu­tralitatea nostră! Nu ar fi fost însă mai demn pentru noi, dacă Turcia a stăruit prea mult asupra guvernului nostru pentru a-i hrăni pe beșlegii săi de la Adac-Ale, să-i fi strămutat la vre-una din mona­­stirile învecinate, precum Strahaia sau Motrul, iar în locul lor să așeze parte din grănicerii de la Vârciorova? Bar fu aciss­­ éo mörfuri,* pent*a­-# scăpa demnitatea națională, n’are timp să se gândescă bine­cuvântatul gu­vern de azi! In numărul trecut al Ziarului no­stru am înserat un articol in care se făcea o legitimă protestare în contra ideei de a se încredința importanta lucrare a cadastrului țarei unei com­panii străine. Se arăta în acel articol cât ar fi de desastrofă o asemenea în­treprindere prin străini atât din punc­tul de vedere economic cât și strategic. Complectăm ideea, aducând aminte celor ce se vede că au uitat, că sunt vr’o doui ani de când s’a început ma­rea triangulație a Moldovei de distinși și forte competing ofițeri de stat-ma­­jor din depositul nostru de resboiu; că lucrarea lor, daca nu se va părăsi de actualul guvern și daca i se va da cuvenita desvoltare, va servi de casa cea mai sigură pentru importanta lu­crare cadastrală. Asemenea e cunoscut că, în urma cerere! fostului ministru de resboiu, general Florescu, și a încheerei con­siliului de miniștri de atunci, deposi­tul nostru de resboiu a fost autorizat a trata cu direcțiunea domeniilor Sta­tului pentru a lua asupră’și însărcina­rea de a face delimitarea pomentului locuitorilor din Basarabia. Noi ne mărginim de a face de­o­cam­dată următorele întrebări : Ce s’a făcut cu acele salutarii dis­­posițiuni ? Mai este pre permis să se vorbescă de monopolisarea unor asemenea lu­crări în mâini străine, când se pot e­­fectua de ofițerii noștri și când prin acest mijloc s’ar putea rădica depo­situl de răsboiu la înălțimea unei a­­devărate și mult folositare instituțiuni ? Ne mărginim azi cu aceste simple observațiuni, reservându-ne a reveni cu documentele ce avem la îndemână. Sfruntarea Ziarelor demagogice a a­­juns la culme! Românul de la 29 Iunie reproducând după timpul, oribilul fapt petrecut în nenorocitul district Dâmbo­­vița (unde sau petrecut multe fapte ori­bile și adiose de către puternicii Zilei)? și anume în orașul Găești,—de către pa­triotul Nicu Rusu, sub-prefect și jude de pace al plasei Cobia,—după ce recunoște că faptul s’a comis,—se întreba : —Dar cine l’a comis ? — Nu un sub-prefect al d-lui Vernescu, — grație d-lor Rosetti- Brătianu, — ci un sub-prefect moștenit de la regimul trecut și grație d-lui Ca­­targiu etc. — Dar au uitat patrioții de­magogi, că Nicu Rusu este primul jurat care în anul 1870, sub auspiciile coco­nului Manolache Costache a achitat pe republicanii Ploeșteni, — cu care ocasi­­une Românul și codițele lui, — l’au apo­­tensat și l’au declarat de Catone al de­mocrației ? — Au uitat d-lor că fără pu­ternicul concurs (ilegal) al patriotului Nicu Rusu, nu s’ar fi numit deputat al Dîmbovița*, ch­i­ar Guliei Jajfendi, venit din Londra călare pe bazni, nici cei l’alți deputați și senatori, model de represen­­tanți ? — Nu știu d-lor că dibaciul pre­fect de Dâmboviță, — aflând despre dis­­tituirea lui Nicu Rusu, — ar fi venit la d. Vernescu, și l-ar fi amenințat cu dimi­­siunea sa, dacă nu ar reintegra pe fai­mosul și vestitul Nicu Rusu, înainte de alegerile consiliului județen (sic)?— Nu suntem dar în drept a Zice ipocriților demagogi, că sfruntarea lor a trecut ori­ce margine a lor. Muntenegrenii au perdut 400 morți și 400 răniți, arme și munițiuni. Perderile Turcilor au­ fost de 11 morți și 25 răniți. Athena 8 Iuliu.­Regele Greciei, care tocmai a a­juns în Paris, a fost îndată rugat prin te­legraf de către ministerul grecesc se grăbescă reîntorcerea sa în țară. Pușcile Chassepols cum­părate de guvern le aduce în Grecia vasul cui­­rasat „Olga”. Șase tunuri destinate pentru Mun­­tenegru au fost confiscate în Corfu, Roma, 8 iulia. — Prin cercurile diplomatice lumea nu este nici­de cum sigură, că se va reuși să se localiseze resbelul. Se privesce cu o­are­­care bănuială marele concentrări de trupe ru­seșc­ și se teme de o recelă în relațiunile Au­striei cu Rusia. Se afirmă chiar că s-au și ivit óre­cari neînțelegeri și că Germania se nevoie­­sce să se împace. S­e atribue Englitezei intențiunea de a ocupa Egyptul milităresce. Triest, 8 Iulie. — Representantul sârbesc în lagărul muntenegreanu, colonelul Belimarcovici a plecat astăzi cu vaporul în Dalmația. S’au îmbarcat încă două lă$i cu aur pentru colonelul rusesc din Ragusa. Pesta, 8 Iulie.—Guvernul sârbesc a rugat pe societatea vaporelor de pe Dunăre se rădice în locul steagului unguresc pe cel austriac. Belgrad, 8 Iulie. — generalul Alimpici anun­ță că creștinii bosniaci trec cu miile în partea armatei sârbeșci. Constantinopoli, 8 Iulie.­ Kerim-pașa plecă îndată de la Nici la Vidin, ca să dea comanda superioră de acolo. BULETIN TELEGRAFIC V­iena, 10 Iulie. — Asupra întrevederii îm­păraților Austriei și Rusiei aflăm următorele : A­ustria și Rusia sunt pe deplin înțelese în privința principiului neintervenirii reservân­­du-și ca îndată ce evenimentele resbelului vor ajunge la ceva decisiv tote puterile cele mari creștine să aibă o înțelegere confidențială des­pre acestă cestiune. Impresiunea generală e că ori­ce pericol de a vedea resbelul trecând peste fruntariele lui ac­tuale este privit ca înlăturat. B­elgrad, 11 Iulia (oficială).­­• Mali Zwor­­nik, o cetățuie turcescă de pe pământul Serbiei, situată față în față cu marele Zwornik din Bos­nia, a fost luată după o luptă în care Turcii au avut 2000 morți. In ținutul Vidinului, poporațiunile se ridică în masă și formeză avant-garda armatei sârbe, poporațiunea turcă din Vidin s-a retras în cita­delă; creștinii singuri au rămas în oraș. B­elgrad, 11 Iuliu (sorginte sârbă).­­ Tur­cii părăsind râpa dreptă a Drinei, armata de la Timok a făcut recunoscere până la Vidin. P­e frontariă, la Knișevatz a fost, în ziua de 6 Iuliu, o luptă înverșunată de 7 ore, în con­tra unor puteri superiore ale Turcilor cari se a­­flau pe înălțimi. Serbii au luat drapele, arme și satul. Ragusa, 11 Iuliu (sorginte turcă).­­ Lângă Podgorița a fost o luptă între două batalioni de Turci întărite și cu voluntari și între 5000 Mun­tenegreni cari au fost respinși în întăriturele DIN AFARĂ Credem interesant pentru cititori a re­­­produce un episod parlamentar din șe­dința de la 3 Iulie, st. n. a Camerei Co­munelor de la Londra . D. Disraeli se însar­cineză, răspun­­zând la o interpelare a d-L’ui marchis de Hartington, să comunice Camerei cores­­pondința relativă la chestia Orientului. Insă acea corespondință este voluminosa și va fi necesar să se cerá autorizarea gu­vernelor străine pentru publicarea acte­lor confidențiale. Ministrul arată speran­ța că atunci când Camera își va da opinia asupra politicei urmată de guvern, ea o va da după documentele autentice cari se vor da și nu după comunicările Z^­­relor. D. Bright regretă că guvernul nu co­munică verbal, de acum, Camerei, infor­mațiile ce ea cere și cari intereseză atât de mult țera. Oratorul ar voi să scie în­tre altele, pentru ce nota din Berlin nu s’a admis, după ce guvernul aderase la nota Andrassy ? Țeza a fost târâtă fără voie în resbelul Crimeei, prin urmare a fi ea are dreptul să ceră explicații guver­nului ’nainte d’a fi silită să susțină pâte o politică pe când n’ar aproba-o. Dacă politica cabinetului, Zb e orato­rul, este a menține integritatea imperiu­lui otoman cu aurul și sângele Englite­rei, cred că pot să o spun, cu experiența ce am câștigat acum două­zeci de ani, că nu se va afla în țară o fracțiune conside­rabilă care să ajute pe guvern într’o a­­semenea politică Și mai mult, dacă po­litica guvernului ar fi să dea sprijinul, chiar sprijinul moral. Turcilor în lupta ce aceștia susțin contra unora din su­pușii lor cari caută să scape de domina­rea lor, poporul englez nici ast­fel nu va aproba pe guvern. Cât timp guvernul va

Next