Timpul, ianuarie 1890 (nr. 39-61)
1890-01-24 / nr. 56
leanu, Iancu M. Zaraan, loan Crăpătureanu, Nicolae N. Oficiu, Gr. Stăncescu, Dimitrie Gr. Stăncescu, Nae Iancu Suchici, Nicolae Băncioi, Dimitrie Anghelescu, loan N. Popescu, Const. N. Popescu, Stan N. Popescu, Ilie N. Popescu, Mihalache Vâlsănescu, Toma Stoianovici Iorgu Alexandrescu,Bade Gheorghescu, Marin Gheorghescu, Andrei Popleanu, Nae N. Terpu, Tudorache Dumitrescu, Nicolae Staica, Nae Pârăianu, Dimitrie Scălași, Nae Cornovici, Mihalache Stănescu, Eraclie Constantinescu, Marin Diaconescu, Petrache Constantinescu, Iancu G. Trițescu, Iancu N. Terpu, Petrache Andreescu, Marin Morărescu, Fotache Slăvilescu, loan Predescu, Ioniță Vâlcea, Mateița Portărescu, Dimitrie I. Duma, Barbu Sturescu, Polizu Fratoștițeanu, loan Gheorghiu, Dumitru Rusoiu, Costică Pleșoianu, Ștefan Pleșoianu, toți alegători in colegiul I : Mihail Berneanu, Iancu Julescu, Costache Buciumeanu, Niță Stoenescu, Enache Christescu, din colegiul al 2 lea, apoi Enache Dimitriad și alți încă una sută nouă din diferite colegiuri. Acte oficiale Ministerul de Interne , Dimitrie Apostoliu, este numit in funcțiunea de sub-prefect, la plasa Muntele din județul Suceava, in locul rămas vacant prin demisiunea d-lui Vasile Sofia. D. Iorgu A. Prejbeanu, este numit in funcțiunea de sub-prefect, la plasa Oltu-de-Jos- Balta din județul Romanați, in locul d-lui Nae Boruzescu, care remâne a se chema in altă funcțiune. Sunt numiți: In administrația județului Râmnicu-Sărat D. C. N. Tătăranu, in funcțiunea de subprefect la plasa Râmnicu-de-Sus-Plaiul, in locul d-lui C. Dumitrescu, demisionat. In administrația județului Constanța D. Grigore Malaxa, doctor in drept, fost substitut de tribunal, in funcțiunea de ajutor la administrația plășel Silistra-Nouă, in locul vacant D. Zamfir Ionescu, in funcțiunea de comisar polițienesc al orașului Hârșova, in locul d-lui D. Popovici, demisionat. In administrația județului Ilfov D. loan Donescu, in funcțiunea de ajutor la sub-prefectura plășel Oltenița, in locul d-lui M. Corfescu, demisionat. --------------rrnrnatmasm^—•- ------------ Știrile zilei Lupta a ascultat la ușa cabinetului regal și a aflat că: „D. Teodor Rosetti care a stat ieri mai bine de o oră la Palat, a conferit cu Regele asupra cestiunei dărea in judecată a guvernului colectivist.“ Să ’I fi spus Regele chiar? sau d. Rosetti ? se poate, dar nu credem, deci, tot așa trebue să fie cum am spus : a ascultat la ușă. Etc TIMPUL 24 Ianuarie Tot Lupta mai știe și următoarele: „Acum două trei (suli, d. I. G. Brătianu a primit visita unuia din consilierii curții de Casație. „Acesta a spus d-lui Brătianu ca să stăruiască să nu fie dat in judecată, căci spiritele intre membrii curții sunt pentru condamnare, cu toate că cea mai mare parte din consilieri sunt numiți de guvernul colectivist.“ Cine o fi acel consilier care judecă așa de bine pe colegii săi ? Ne prindem că nici Lupta n’o să ’i poată afla numele. Etc D-na general Manu, soția d-lui primministru, in urma propunerii principelui Dimitrie Ghica, președintele de onoare al Societăței Fucționarilor Publici, a bine-voit să primească sarcina de a forma și presida comitetul de doamne pentru organisarea tombolei balului Societățea Funcționarilor Publici. Acest bal va avea loc Luni 29 Ianuarie 1890, in sala Teatrului Național, ytc D. Șuțu, directorul general al poștelor și telegrafelor, a însărcinat pe doi arhitecți Maimarolu și Băicoianu ca să stabilească programul unui palat al acelei administrațiuni, ca pe urmă să se publice concursul pentru planul acestui palat. Etc D. Alecu A. Balș, a sosit in București, pentru a -și ocupa postul de șef al divisiunei politice la ministerul de externe. Etc Se anunță din Constantinopol moartea pripită a lui Artim-efendi, mult timp secretar al legațiunei Otomane in București. Artim-efendi era creștin, însurat cu o franceză, și foarte răspândit in societatea noastră. D-na Artim sucombase astă-vară intr’o operațiune insignifiantă, făcută insă cu nedibăcie de un medic constantinopolitan. Sunt mulți cari vor regreta pe simpaticul diplomat. ytc D. deputat N. Bibescu, merge puțin mai bine, dar primejdia nu este incă înlăturată cu totul. ytc D. E. Stătescu, văzând că ar avea puțină șansă de a fi reales censor al Băncii naționale, a hotărât să renunțe la candidatură. In schimb insă, d. Carada va pune candidatura unui negustor, agreat al său. Etc Conferința publică ținută aseară la societatea "Progresul silvic sub președenția d-lui I. Calenderu, a avut un deplin succes atât ca expunere cât și ca afluență. Conferențiarul, d. V. Cărnu-Munteanu, a vorbit despre silvicultura la exposițiunea universală din Paris. In resumat, d. Munteanu a făcut un interesant studiu comparativ asupra speciilor lemnoase ale Europei și ale celorlalte țări extraeuropene. D-sa a arătat interesul ce avem de a favoriza în păduri creșterea arborilor de dimensiuni mari, deoarece acești arbori devin din ce în ce mai rari și mai scumpi. Studiind lucrările esecutate în Franța pentru stingerea torenților și pentru restaurarea munților, d. Munteanu a atras atențiunea asupra necesității de a se esecuta și la noi asemenea lucrări. Etc D. Dragu, șeful atelierelor la căile ferate, pleacă cu I nlgerul de astăseară pentru a inspecta lucrările vagoanelor de marfă ce sunt comandate in străinătate și gata de a fi trimise. Se poate ca și d. Duca, directorul general, să 'l însoțească până la Viena, pentru a lichida definitiv cestiunile incă pendinte, in ceea ce privește fondul de pensiuni, cu societatea Lemberg-Cernăuți-Iași. etc Toate ziarele cele mai însemnate din Triest, precum L’Ingeniente, L’Adria, 11 Cittadino, Il Picolo vestesc triumfurile tenorului român Gabrielescu. D-sale se datorește mai mult succesul operelor Asrad și 11 Bedi Lahore. Cu deosebire se laudă excelenta sa metodă de a cânta și jocul său inteligent. etc Cu ocasiunea aniversărei de 600 ani a universităței din Montpellier se vor da splendide serbări. Va presida d. Sadi Carnot, președintele Republicei franceze. Intre alte conducte ce se vor aranja va fi și acela al solemnităței promovării la gradul de doctor al lui Rabelais. "'V^ tului Tartarin de Tarascon, este vrednic de laudă. Subsemnatul insă, cu spiritul de dreptate care mă caracteriză, țiu să afirm că asemenea curagioși sunt mulți in marele partid, și că nu numai d-nii Teriachiu și Nicu Ganea, au cerut să fie puși alături cu Maicanii. In adevăr, la biuroul Camerei s’au mai primit următoarele petițiuni: I. Domnule Președinte. Deoarece comisiunea de calomnii nu mi-a făcut onoarea de a me prenumăra și pe mine intre cei ce merită să fie trimiși la răcoare, mă simt dator să mărturisesc eu insumi că sunt solidar cu Cabinetul trecut, căci am furat și eu o pălărie la niște alegeri, și un ceasornic la o întrunire publică. Nae Ulmeanu fost agent al nesiguranței publice. II Domnule Președinte, Partidul liberal-național, care a făcut Independența, Regalitatea, ciceul Dâmboviței, Reparația Camerei și alte acte mărețe, e dat judecăței pentru furturi ordinare. Deoarece visă pe mine nu nă ved trecut nicăerea, sunt dator să vă declar că am sustras și eu două băncuțe din vesta unui opozant, care venise in salonul meu de tuns, ras și frezat. De aceea cer să fiu pus alăturea cu marele cetățean Ion Brătianu, al cărui discipol me simt mândru că sunt. Tănase Bărbierul Coafor liberal-național, III. Domnule Președinte, Comisiunea de informațiune mĕ persecută intr’un mod barbar, nevroind să mé pună alături cu ilustrul cetățean. Delictele săvârșite de mine sunt varii și multiple. De aceia cer să fiu internat la Văcărești, unde imi vor da hrană și ospitalitate, deoarece lucrurile stau foarte reu astăzi sub acest infam guvern reacționar, care n’are nevoe nici măcar de bătăuși, și desființează astfel cea mai liberală instituțiune. Hingheru. ex-indignat Se zice că Andronic, Gheorghe și Lița Sion Gherei vor face și ei câte o astfel de cerere. Vax. CRONICA COLECTIVIȘTI CURAGIOȘI Cetitorii trebue să știe, că evenimentul la ordinea zilei este, că mai mulți foști miniștri colectiviști, au cerut Camerei să-i trimită și pe ei la Văcărești, îndată ce au văzut că propunerea de dare in judecată n’are sorți de isbândă. Acest curaj, seamănă cu două picături de apă de aur, cu curajul vesti Din Râmnicu-Vâlcea (Corespondență particulară) Carnavalul se recomandă bine de tot: baluri mascate și Demascate, teatru in splendoare, chefuri, muzici și cobragii, sunt copii in deajuns desmierdați ai sus-citatului individ. Sârbe și chindii țopăite de publiculcaracudă pe la salonul Temelie, presărări de baluri elegante in spațioasa sală Adriani, sindrofii cu maus, discuții, dulceață și cafea, plus reprezentații de drame și comedii ce țin până la 1 și jumătate noaptea ; iată ștrengării cari răpesc pacinicilor Râmniceni nopți intregi de imbrățișări cu pretențiosul Mortem Nu ne vine somn și pace. Ia închipuiți pe iubiți cititori, ce ar rezulta dacă „Democrația“ sau „Voința“—singurile medicamente eficace in asemenea cazuri—nu ne-ar mai veni intr’ajutor cu anostele dumnealor sforăituri. Ce flagel! Ar fi grozav ! Sa gândiți-vă... ar trebui să plătim cu gologani, o doctorie ce ni se oferă gratis. » * * Ce haz au coincidențele uneori! Eram la teatru. Se reprezenta frumoasa dramă: „Hoții de Orașe.“ Intru in sală, mi-arunc ochii... Domnul Simulache in loje. Atunci m’am gândit, vezi frate, ce reüe să nu citești afișul. Prin apropiere am distins, microscopice sucursale, sfărămături din faimoasa asociațiune Almeano-Tobociană.Din când n când, loja zâmbește, și curiositatea și carnavalul impinge inăuntru câte o mască colectivistă, influențată de sfânta paraponiseală. Două, trei prosternări și pupături se curmă cu sunetul clopoțelului. Popularitatea a emoționat roű pe pașa lberal-național Un apropo național e că directorul „Naționalului“ se află și d-sa intro loje alăturată. Nu știți nimic ? Aflați o noutate , s'a ras. Clopoțelul a 3-a oară. Aolo-o bată’l potca să’l bată, era să’l trec cu vederea și să ridic cortina. Știți pe cine? Pe Crăsnărel, un imperițat de cățeluș cu ochelari, ce se gudură cu șiretenie in loja jalnicului vizir colectivist. Piesa este mult aplaudată și la cuvintele de: bandit, hoț de oraș, tâlhar, etc., cea mai mare parte din spectatori se ’ntorc și se uită compătimind intr’o loje oarecare. Ce haz au coincidențele uneori. * * m Luni 15 curent a avut loc in sala Adriani, balul anual dat de d. C. Herăscu, actualul prefect, unul din cei mai mari proprietari al Vâlcei. D-sa cheltuind o sumă de mai multe mii de franci, nu cruță nimic pentru a procura concetățenilor săi in fiecare an asemenea pe FOIȚA ZIARULUI „TIMPUL“29. ALBERT DESPOT CA IN VIAȚĂ PRIMA PARTE STRAGLE FOR LIFE Afară nimic nu mai tulbura liniștea nopții. Bandiții se făcură nevârtuți, ducând cu el prada lor. Niște flăcări roșatice însuflețite de vântul de apus brasdau cerul cu culori purpurii. Fugind vitele care târau după dânsele piedicile lor pe jumătate arse, luase foc erburele, astfel că câmpia ardea pe o întindere de o leghe, făcând un cadru infiorător acest tablou dureros. XV — Cum iți mai este, d-le?Jise o voce dulce. Roland deschise ochii pentru intâia dată de când căzuse in amorțire. Dânsul îșî plimba privirea stinsă, pe jumătate imprentenată prin toată casa, o cameră de spital, tristă cu pereții albi văruiți. — Doctorul era sigur că o să te deștepți.. . Mie nu ’mî venea să cred. Ce fericire că am scăpat. . Nu, nu, nu vorbi! Ești cpat. Apoi incepu lunga și plictisitoarea convalescență. In timpul celelor cari nu se mai ispraveau, Roland era nevoit să stea nemișcat și mut. Puțin câte puțin el îșî aduse aminte de toate. Atacul ospătăriei și moartea tragică a d-nei Readish îi sta in ochi. Dar cum se afla el in spital ? Gândul, că poate Tar fi știind de criminal și hoț îi ardea capul. Când se va vindeca scăpat din această nenorocită Întâmplare, va trebui să -și dea socoteala justiției de omorul săvârșit, de banii furați? De douăzeci de ori, de o sută de ori, dânsul voi să intrebe pe Nelly, care sta lângă patul său din prima z zi. Ea da din cap surpând și nu voia să raspundă. Stând pe gânduri, Roland se invârtea in același cerc de idei: ce va spune dânsul când va fi întrebat de judecători ? Această neliniște se prelungi o săptămână. Rănitul îșî căpăta puterile pe măsură ce frigurile îl slăbeam In sfârșit, intr’o dimineață, Nelly se arătă mai veselă și mai imbucurată ca de obiceiu. — Văd c’ai dormit destul de bine, domnule. Să vorbim, că nu mai ești oprit. — Nelly... ce s’a petrecut? Biata fată incepu înfiorătoarea narațiune. Dis de dimineață, lumea din ospătărie se intoarse cu mai mulți randimen cari alergaseră in ajutorul lor. S’a ridicat cadavrul Sași și corpul plin de singe al lui Roland, apoi s’au întrebat toți din casă despre cele petrecute. Numai Nelly putea să răspundă la întrebările ce i se punea. Ea povesti cum bandiții atacând pe călători, numaidecât, Roland sare in ajutorul insoțitoarelor sale. Prin mijlocul acestor mărturisiri judecătorul, care venise la fața locului, își incheiă drama. După o scurtă impușcătura, hoții pătrund in casă, atacă pe Nelly ca să-i fure paralele și alte obiecte de lux; din fericire pentru ea, densa nu se opuse; d-na Readish, din contra, îșî găsi moartea luptându-se. Unul din hoți a strâns-o de gât, in urmă l-a profanat cadaverul smulgându-î cerceii din urechi. Roland inspira cel mai mare interes: Yankeul respectă și iubește pe omul brav. Toată lumea se mira de acest tuner care, pentru ca să apere două femei, se luptase cu 25 cow-boys. Un doctor german, și sunt numeroși aceștia in Far-West, nu indrăsnea să ingădue transportarea rănitului la spitalul din Pierre. Cu toate acestea, trebuia făcut la un fel. Să mai ție pe Roland acolo la han, era să’l expue la moarte sigură , să’l ducă la Pierre pe un brancard, se punea in fizic, dar putea să nădăjduiască scăparea. Ah! ce lungă, obositoare și periculoasă călătorie ! Cuprins de friguri, nenorocitul căzuse intr’un somn greu, din care nu eșea, decât când i se primenea pansamentul de la rană. Pe măsură ce Nelly vorbea, Roland simțea că se liniștește. Astfel dar nu se bănuia nimic ! Moartea d-nei Readish se explica lesne, deoarece acuzau pe hoți, din care trei dintre inșii, căzând in mâna ranchmenilor, au fost spânzurați de stâlpii telegrafului. Cât despre cei alți bandiți, s’au făcut nevăzuți, insă se bănuia unul din ei de origină franceză că ar fi fugit la Deadwood. Conductorul poștei declară că cunoaște pe acest hoț, acuzat de mai mulți arendași pentru furturi de vite. Despre paralele ascunse in corsetul d-nei Readish și sustrase de Roland, Nelly nu spunea nici un cuvânt. Desigur, tinera fată nu știa că stăpână șa purta o sumă așa de mare la ea. TOO 000 fr. Roland simțea ca’l trece nădușeala. Ce s’o fi întâmplat cu plicul ? Era cu neputință ca el să fie incă in buzunarul hainei. Ar fi fost o nebunie ca dânsul să crează intr’o așa minune. „Odihnește-te acum,“ îi zise Nelly plecând de lângă el. Să se odihnească? ce ironie! Lui nu’îeșea din cap ideea care o muncea. „Sunt un omorîtor și un hoț!“ Pe urmă el căuta ca să se desvinovâțească, să dea o explicație fenomenului psychologic care a transformat așa iute in criminal, pe dânsul, om cinstit. El suferea mai mult că a furat, nu că a omorît. Sărind la d-na Readish, Roland nu premeditase un omor. El fusese impins de furia unui om pălmuit care se apără. Ar fi voit dânsul să o sugrume ? Nu, de loc. El se apăra și victima se condamnase singură. Roland cunoștea indestul psyhologia, pentru a ști că o ființă sănătoasă, nu putea să moară așa de iute. Sașa a trebuit să moară de o congestie cerebrală, provocată de apăsarea tare a degetelor pe gât. (Va urma).