Timpul, februarie 1890 (nr. 62-84)

1890-02-22 / nr. 80

lectiviști sadea, și primește răvaș de felicitare de la neobositul d. Orescu. (a se vedea articolul de mai sus). Ei bine, pentru acest triumf, co­lectiviștii par­ ca au și pus mâna pe putere, par’c’au apucat pe Dum­nezeu­ de picior. Telegrame, arti­cole de bucurie, tot soiul de ma­nifestări de veselie. La unele ga­zete colectiviste merg pînă acolo, in­cât strigă guvernului: — Țara s’a pronunțat! Dați-vă jos de la putere! Craiova, cetatea liberalismului (ce zice d. R. K. Do­­brescu?) nu va vrea!... Oameni fericiți! Ei nu pun toate la inimă, și se îngrașă cu viziunea unor succese cari nu vor de loc să apară... Acte Oficiale Ministerul de Interne Prin decretul regal din 10 Februarie 1890, d. Alexandru Scarlat Ghica, s’a numit in funcțiunea vacantă, de efor al spitalelor ci­vile din București. Prin decretul regal din 19 Februarie 1890, d. Emil Popp, actualmente aspirant la insti­tutul de pathologie și bacteriologie din Bu­curești, s’a înaintat in postul de preparator la acel institut, provisoriu, și pe Z­iua de 1 Februarie 1890 in locul d-lui medic veteri­nar G. Boboc, demisionat. Prin decretul regal din 16 Februarie 1890, d. A. Goga, profesor de matematică la școa­la comercială din Craiova, s’a numit director la acea școală, in locul decedatului Theodor Macinca. Se acordă fabricei de frânghii a d-lui Va­sile Ianov din Galați, strada Brăilei No. 114, scutirea de vamă pentru cânepa ce va im­porta din străinătate de la data acestui jur­nal și până la 1 iunie 1890, când expiră termenul scutirel de vamă pentru cânepă și pentru cele­l­alte fabrice de frânghii. Se acordă stabilimentului de instrumente agricole și instalațiuni de mori și poverne din București, calea Moșilor No. 262, pro­prietate a d-lui F. Freund, următoarele a­­vantagii, pe termen de 15 ani cu incepere de la 4 August 1889: 1) Scutirea de plata impozitelor directe către Stat, județ și comună; 2) Scutirea de plata taxelor vamale pentru mașini părți și accesorii de mașini necesare fabricei; 3) Scutire de plata taxelor vamale pentru 29.000 kilograme pe an, fer brut in forme de bare și de table, ce se va importa din străi­nătate pentru trebuințele fabricei, pentru 10.000 kilograme anual bronz brut, și pen­tru 5 000 kilograme pe an lucru brut. Știrile pilei D. Ilie Niculescu-Dorobanțu, a dă­ruit județului Putna, pentru opere de bine­ facere, diurna sa de deputat. Fapta d-lui Niculescu cam rar se întâmplă. . . . NOSTIMADE Cerem scuze cetitorilor noștri, că pe­n­iua de a­ ji nu putem trece la rubrica aceasta articolul de fond (?!) al Națio­nalului. Ca să nu’și piardă farmecul, ar trebui să’l dăm in extenso, ceia­ ce lipsa de spațiu nu ne iartă. * In schimb, iată din Cronica teatrală a aceluiași­­ jiar: Vorbind de Nottara in Pygmalion, cri­ticul Naționalului <jice : Pentru atâta sălbăticie insă, ar fi trebuit un glas mai aspru, mai răgitor, mai săl­batic. Sfătuim pe Nottara să nu asculte de de această povară râu-voitoare, și să nu înceapă a rage pe scenă. Să lase asta pe seama altora... „Proza și Versuri* D. V. G­. Morțun a editat sub acest titu, un volum de scrieri ale ne­uita­tului Eminescu. Volumul acesta cu­prinde următoarea materie : Făt fru­mos din lacrimă (poveste); sărmanul Dionis (nuvelă); Influența austriacă (studiu), și poeziile Făt­ frumos din­­tâiü; Foaie veștedă (după Lenau); Da­­lila (fragment); Nu ma înțelegi, Seara pe deal, La steaua, De ce nu-mi vii, Kamadeva, De ași avea, O călărire in zori, Din străinătate, La Bucovina, Speranță, Misterele nopței, Ce-ți doresc eu ție dulce Românie, La Heliade, La o artistă, Amorul unei marmure, Ju­nii corupți, Amicului F. L. Din noap­tea Viața și stelele in cer. Afară de aceste bucăți ale in veci­neperitorului poet, volumul conține o scrisoare autografă a postului și un „către cetitori” de d. V. G­. Morțun, editorul. In scrisoare­­, datată de la 10 No­­embrie 1887, Eminescu se plânge de „lipsa aproape absolută de mijloace de subsistență in care se află, decla­red că cea mai neagră mizerie" îl amenință. Și in adevar, in vremea a­­cea, geniul ce se stinse era literal­mente peritor de foame... Din volum ni se spune cui e adresată scrisoarea. TIMPUL 28 Februarie Noi credem că d lui V. G. Morțun, a cărui prietenie pentru poet știm că nu s'a mărginit numai la un senti­mentalism banal, caracteristica prie­teniilor din ziua de azi.... Și această admirație a d-lui Morțun pentru neuitatul Eminescu merge pînă acolo, in cât a editat volumul de care mă ocup pe propria-i cheltuială, și pro­dusul vânzăreț dăruindu-l pentru înăl­țarea statuei poetului. Dar iată ce spune d. Morțun in„că­­tre cetitori". Volumul de față trebuia să apară de anul trecut și editorele, care in această publicație nu urmărea un gînd bănesc, era să-și scoată numai cheltuelile, rămă­­ind ca autorul să beneficieze de tot câș­tigul. De atuncea ’ncoace, Mihai­ Eminescu săvârșindu-se din viață, publicațiunea a fost întreruptă, dar credincios înțelege­re! avute, editorele nu voește să tragă nici un folos bănesc din acest volum și va deț­une in mâinile societăței in­tocmite pentru înălțarea statuei reperitorului poet câștigul net al acestei publicații. Cum se vede, nu ne găsim in fața unui editor obicinuit, unul ne­gustor de litere, ci in fața unui edi­tor literar și om de inimă, care me­rită întreaga recunoștință a tuturor. Ca observațiuni asupra volumului am putea spune următoarele: Mai toate poesiile lui Eminescu, a­­dunate după incetarea lui din viață, sunt inferioare celor din volumul edi­tat de d. T. Maiorescu. Așa, Ce-ți do­resc eu ție, dulce Romănie sau La o o artistă sunt bucăți in care nu se arată de­loc Eminescu. E altă fac­tură, altă gândire, pare că e altă­ceva de­cât autorul Luceafărului, Venere §i Madonă sau Ultimului dor. Găsim ii La o artistă versuri ca acestea: Ah, ca visul ce se ’mbina Palid, lin, încetișor, Cu o rază de lumină Ce-arde geana orb­ilor. Iar vn Ce ți doresc tu ție, dulce Ro­­mânie găsim , Ca-ți doresc eu ție, dulce Românii, Tânără mireasă, mamă cu amor ! Fiii tei trăiască numai in frăție Ca a noptei stele, ca a­l ilel dori.... Fără 'ndoială că și’n aceste versuri veȚi strălucind talentul, dar ele sunt departe de a putea fi puse alături cu ori­care din volumul d-lui Maiorescu. Cum se face aceasta ? Sau că d. Maio­rescu a luat pe alese, sau că e che­stie de dată. Și fiind­că n’am la înde­mână mijloacele de cercetare, râmâne vadit, că in­cașul când a doua presu­punere e adevărată, asta n’ar dovedi de­cât progresul darului poetic al lui Eminescu. Și adevărul e, că cele două strofe de mai sus ne amintesc mai mult școala lui Bolintineanu, pe când in cele­l’alte producțiuni Eminescu stră­lucește mai cu seamă printr’o notă care îi e personală, originală, cu desă­vârșirea deosebită de marii poeți cari ’i au precedat. Nu-I găsești modelul in literatura românească. Cel mult poți ghici că a cetit pe Heine și mai ales pe Lenau, dar aceasta o poți numai ghici, atâta tot. E, pare că, efectul ce­­tirei îndelungate și serioase a acestor dnci poeți. E de o sută de ori mai puțin de­cât asemănarea dintre d. A. Vlahuță și Eminescu. Și acum, când am infățișat cetitori­lor nuoul volum al neuitatului Emi­nescu, nu'mi rămâne de adăugat de­cât următoarele : In chipul cum o țară știe să prețu­­iască geniile ce ea naște, învederat că poți ceti cultura și gradul de desvol­­tare al acelei țări. In viață, pe Eminescu nu numai îl a­­menința— cum zice el— dar chiar ’1 a zdrobit „cea mai neagră mizerie." Să ne grăbim, ca cel puțin după moar­­tea-i, volumul lui să nu lipsească în nici o casă, unde e cine­va care știe să cetească. Ne vom cinsti pe noi și vom ajunge să-i vedem înălțată statua ce i se cu­vine. Ab. LEGE PENTRU Vînzarea de loturi la Călimănești, Cuciulata, Lacul­ Sărat și Go­vora, pentru facerea de case paticulare. Art. 1. Ministerul domeniilor este autorizat a vinde din moșia Călimănești, din domeniul Brăila și din moșia Cernelile, in vecină­tatea stabilimentelor balneare ale Statului, loturi de o întindere de 1.250 metrii pătrați fie­care. Art. 2. Vînzarea se face prin licitațiune publică pe baza unei estimațiuni speciale. Banii ce se vor incasa din vîn­zarea loturilor se vor depune la casa de depuneri și consemnațiuni și vor servi special, pentru fie­ care localitate in parte, numai la îmbu­nătățirea și infrumusețarea ei. Art. 3. Toți aceia cari au luat locuri de la Stat la Lacul­ Sărat și pe cari au făcut clădiri, pot de­veni proprietari pe acele locuri cu condițiunile următoare. a). Să aibă a despăgubi pe Stat de prețul terenurilor lor cu pre­țul care va resulta la licitația te­renurilor învecinate. Aceasta in termen de ș­ase luni; b). Să fie datori­a­ și transforma clădirile, dupa planurile redactate de ministerul Domentelor, in ter­men de trei ani. Dupa aceste pla­nuri, vor fi construcțiuni de trei categorii, repărțite pe trei zone, spre a se corespunde la diferitele mijloace ale suferinzilor. Art. 4. Loturile nu se pot vinde de­cât la români sau naturalisați români. Art. 5. Cumpărătorii vor fi o­­bligați de a construi case de lo­cuință, in termen de trei ani, după un plan ce se va verifica de mi­nister, in ce privește salubritatea, higiena și soliditatea. Cumpărătorul care a clădit va fi scutit pe termen de 10 ani de ori­ ce dări către Stat. Art. 6. In cas de neindeplinire a acestei îndatoriri, de a construi in termenul și in condițiunile de mai sus, cumpărătorii sau deten­­torii de locuri prevăzuți la art. 3, vor pierde dreptul atât asupra pă­mântului, cât și asupra prețului răspuns Statului. Art. 7. Un regulament de ad­­ministrațiune publică va arăta și descrie condițiunile in cari se vor face aceste vănzări, cum și obli­gațiunile ce se vor impune cum­părătorilor in interesul stațiunei și stabilimentelor. ISFORMAȚIUNI M. S. Regele și A. S. R. Prin­cipele Ferdinand, au asistat aseră la representarea operei Lucia de Lammermoor, de către trupa ro­mână. M. S. și A. S. R. au stat pînă la sfârșitul spectacolului. D. Theodor Rosetti, ministru ad-interim la Instrucția Publică, a depus era la Cameră proiectul de lege prin care se recunoaște calitatea de persoană morală și judiciară societatea studenților uni­versitari Unirea. Acest proiect va fi votat de ambele Corpuri legiuitoare, chiar in sesiunea aceasta. D. general Manu va supune astă­zi sau mâine M. S. Regelui, decretul pentru convocarea alegă­torilor colegiului II de senatori din Ilfov, spre a proceda la ale­gerea unui senator, in locul dece­datului I. Șoimescu. FOIȚA ZIARULUI „TIMPUL" (48) ALBERT DESPIT CA IN VIAȚĂ PARTEA A DOUA DRAGOSTEA — Te rog, ascultă-mâ până la ca­păt, înainte de a-mi răspunde, voiesc să mă cunoști cu totul. Ne am întâl­nit, intr’o seară, in loja sorei d-tale Numai de­cât mi-am plăcut. Am sim­țit o impresiune stranie când mi-ai zis: „Iral pare că nu sunt strein pentru d-ta, și ’mi inchipuiesc că te cunosc de mult". Am crezut in tot­dea­una că două ființe destinate a se uni in fața lui D-zeu, nu pot să fie streine una de alta. Nu s’au văzut nici o dată, dar s’au ghicit. Apoi ai venit la mine, te am studiat, te­am­ înțeles. Avem aceleași idei, sensațiuni comune. Când am băgat de seamă că legături invi­sibile unesc inimele noastre, ar fi tre­buit să reacționez asupra mea visu’mi și contra d-tale , ar fi trebuit să fug de o fericire care ’mi părea cu nepu­tință. Cu neputință ! iar o spui aceasta ! — Am fost slabă... Ce voești ? nu sunt de­cât o copilă, o germană co­pilă care nu scie să triumfe de dânsa.. Și cu toate acestea, o datorie sfântă mă despărțea de d­na. Ascultă-mă bine Roland ! M’am crezut o orfană ca toate.. Nu! O fată tânără e liberă, de ordinar, când­­ și-a pierdut părinții și rămâne singură in lume. Eu nu știm. Apar­țin unei moarte. Mama a murit vic­tima celei mai groaznice crime in A­­merica. Omorîtorul n’a primit de­cât o pedeapsă derizorie, și am jurat să nu mă mărit până ce nu vom­ resbuna pe mama. Roland asculta cu inima strânsă, ne­­ințelegând incă. — începi a vedea adevărul o ființă slabă ca mine nu poate nimic. „ Am voit să înarmez in favoarea cau­sei mele pe omul care, pentru a mă abține, va avea generositatea a’și pune in pericol viața contra aceleia a asa­sinului. Raționament de fetiță cam romantică și foarte naivă! Este ușor a face planuri, cât timp n’a iubit cine­va. ț fiua in care se dă inima, ra­țiunea devine sclavă. Te-am iubit. Mi-am z­is că dacă­­ d­­ oi fi cere mai ânteia un asemenea sacrificiu, nu vom­ avea apoi curagiul ca să’l primesc până la capăt... Ea tăcu câte­va minute. — Atunci am voit și rup ori­ce le­gătură dintre noi. Te-am respins. Când ai plecat ieri, ’mi-a părut că toată fe­ricirea ’mî dispăruse... Puteam oare sâ’ți deschid inima ? Puteam să’ți strig „ —Iată’m’ secretul, ia pe jumătate din el. Trecutul meu nu te privea. Nu datam in viața d-tale de­cât din iiua in care m’am cunoscut. D-ta nu erai intr’a mea de­cât din­­­*ua *n care te-am iubit... O credeam ast­fel cel puțin, când d’odată... Ea surîdea acum ș’o scântee de spe­ranță lucea in ochii ei. — Uite, Roland, suntem uniți d’o fatalitate stranie. Te credeam strein de existența mea d’artă­ dată; și d-ta ești amestecat in ea printr’un eveni­ment tragic... Ea surîdea mereu, și el deja între­vedea spăimântătoarea descoperire. Ra­țiunea lui protesta, dar instinctul sau devenea mai tare de­cât logica ce fă­cea. Ghicea d’inainte cuvintele tine­rei fete. — E o amică care ’mi-a spus totul, gândește-te la bucuria mea ! Iți da­toram deja recunoscință, mai inainte d’a te fi întâlnit! Sărmana moartă pe care o plâng, d-ta al apărat’o eroic.. Domnișoara Sidney se spulă, și des­chizând ușea salonului care da un ia­tac : — Vino, Nelly, Zise ea tare, pri­­vește pe Roland Montfranchet s’a nu­­mit Roland Lebert ? — Dînsul e doamnă! Și repezindu-se spre tânărul om, Nelly îl luă mâinele și i le sărută. Roland se dete inapoi, vânăt in­­mărmurit. Nu era Nelly pe care o ve­dea apărând de o­dată, ci pe Mis Rea­­dish Credea pe victima lui dispărută, uitată, și acel spectru implacabil se a­­răta in fața lui pentru a’l blestema! Își mișcă brațele ca și cum ar fi voit să gonească acea visiune resbunătoare, și ne mai putându-se ține, căZa sdro­bit pe un scaun. Nelly și Florența cre­­zură că cedează emoțiunei reaminti­­rea d’o dată evocată. După mai mulți ani, reînvia scena sinistră din livede­— Ah ! domnule Roland, urmă Nelly, cât ai fost de bun și curagios ! . .. Ți-am spus adesea această teribilă a­­ventură, domnișoară. Singur, singur, contra acelei bande turbate, bete, fu­­rioase, s’a aruncat inainte pentru a ne apăra. A câzut lovit d’un glonț, a­­coperind cu corpul sau pe aceia care val! n’a putut să scape . . . Printr’o teribilă sforțare de voință, Roland începu a se liniști. Se gândi c’ar fi perdut dacă s’ar lăsa in prada turburărei sale in fața acelor femei. Cum nu s’ar mira ele de tremurarea vocei sale, de febrilitatea gesturilor lui ? — D-ta, d-ta Florența, bolborosi el fiica Mrs Readish! Domnișoara Sidney era transfigurată. Fața ei strălucea de bucurie și amor. — Oh! cât te iubesc Roland, și cât te admir asemene! Mă inșălam când am zis că fatalitatea ne destina unul altuia? Omul pe care ’l iubesc este acela căruia îl datoresc mai mult. Te respingeam ieri, pentru a nu’ți descoperi secretul meu, și acest secret nu exista pentru d ta ! Ași fi avut drep­tul a cere altuia aceia ce’ți pot cere acum d-tale ? D’a fi susținătorul, aju­torul și respm­atorul meu ! Roland devenise finiseit,cu totul stă­pân pe el. — Iți aparțin, respinse el. Fă din mine ce vei voi... Și d-ta buna mea Nelly, d ta care m’ai scăpat, vei fi a­­mica mea ca și’n trecut... Dar vorbeai de pedeapsă Florența, vorbeai de cri­minal care n’a suferit de­cât’o pedeapsă derisorie... Credeam că... Va urma.

Next