Timpul, iulie 1890 (nr. 186-209)
1890-07-01 / nr. 186
DUMINECĂ 1 IULIE EDIȚIA A DOUA Abonamentele se priimesc la Administrație IN EXEMPLAR 10 BANI MANUSCRIPTELE NEPUBLICATE SE AROTIMPUL I ZIAR COTIDIAN Redacția Administrația: Calea Victoriei, No. 54. abonamentele In toata tara, pe an . . „ „ Pe 6 luni . „ M Pe 3 luni . Pentru streinătate pe an. 40 lei 20 .10 „ 60 „ ANUL XI No. 186 ANUNCIURI SI INSERTIUNI ■ Linia 30 litere petit pag. IV . 0.40 Reclame pag. III..................1.50 i, ,, II..................2.50 ANUNCIURILE SI INSERȚIILE sunt exclusiv primite la administrația ziarului, Calea Victoriei, No. 54. IN PARIS la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse« SCRISORILE NEFRANCATE NU SE PRIMESC CIRCULARA D-LUI ISTRA AL Trebue să-și fi aducând bine aminte toți cei ce au urmărit de aproape desbaterile Camerei, credința care o expunea d. Kogălniceanu, cum că legea concepută și votată de partidul conservator, tinzând a da țăranilor rămași fără pământ mijlocul de a dobândi porțiunea trebuincioasă, era o lege nepractică, ce nu se va putea aplica Nu este de tăgăduit intr’adever, că, judecându-se numai pe d’asupra variile dificultăți ce se cereau a fi invinse, in aplicarea ei, soarta zisei legi putea inspira serioase ingrijiri. In fond insă dracul nu era tocmai așa de negru, după cum se înfățișa in mintea contradictorilor noștri, ca adversari firești a unei concepțiuni ce nu era a lor proprie. Grație stăruințelor depuse de d. Peucescu, preocupat de a îmbunătăți soarta muncitorului de pământ, opera concepută s’a putut pune pe cale de îndeplinire Putem dovedi aceasta cu o recentă circulare adresată la 27 iuni, inginerilor dependenți de ministerul domniei sale, in care sunt consemnate o sumă de observațiuni, pe baza cărora li se da nioi instrucțiuni despre modul cum cată să procedeze spre a urma inainte cu pași siguri, la executarea operei inceputa. Asupra acestei circulări chemăm cea mai serioasă atențiune a lectorilor noștri. Ea infățișază un sistem de aplicare a legei studiată in toate amănuntele sale. Ministrul se preocupă in același timp, de a da proprietate sigură in mâna cumpărătorului țăran, îngrijind a bine lămuri împrejurările fiecăreia moșii, față cu vecinii cari ar putea ridica verm pretenție de hotare, de a fixa in mod exact categoriile de teren și prețul lor relativ; de a precisa prețul hectarului in raport cu chiriile din fiecare localitate, și dupe mijloacele de transport mai lesnicioase sau mai anevoioase; de a se face parcelarea cu băgare de seamă, astfel ca loturile să fie și de egală întinderea și de egală valoare ; de a se deosebi loturile mici de câte 5 hectare in două divișiuni, pentru ca sătenii să 'și aibă osebite locuri pentru arătura de toamnă de cea de primăvară și să se poată folosi pe rând de densele la pășunatul vitelor dupe ridicarea recoltei; de a se da loturile individual, indestulându-se mai ânteia cei ce n’au pământ, și numai din prisos să se dea celor ce le lipsește partea spre complectare până la cinci hectare; de a se preferi cei ce se găsesc pe moșia ce se vinde, de a nu se mai vinde un lot la mai multe persoane, spre insiturarea nemulțumirilor ce adesea au decurs dintr’aceasta. Mai presus de toate, este de remarcat preocuparea d-lui Peucescu, de a se folosi de faptul că se găsesc mulți țărani, dintre cei in drept de a cumpăra câte un lot mic, cari sunt bucuroși să primească a cumpăra oriunde, in cazuri de incăputare a loturilor de vândut, spre a face noi grupări de populațiune, strămutând săteni din locurile unde ei sunt prea deși, in locuri mai puțin populate, creând astfel noi comune, și prin urmare favorizând întocmirea unor centre de populațiune in condițiunile de estetică și de higienă, care le dictează experiența dobândită, prin timp. In cât privește activarea lucrării, circulara d-lui Peucescu este de o minuțiositate exemplară. Ea cere inginerilor prezența la fața locului in tot momentul; ea le prescrie cum să preintâmpine intârzierile, cum să suplinească persoanele colaboratoare in toate cazurile de anevoințe sau îndărătnicie, cum să verifice totul și să nu mai facă omisiuni regretabile și intârzietoare. Cu modul acesta de ministru al Domentelor, face să fie cât de apropiată ziua in care ne vom putea felicita cu toții, că s’a dat satisfacție uneia din cele mai urgente necesități, că s’a resolvat o cestiune socială de care se resimțea Statul vntreg , cu alte cuvinte, că muncitorul de pământ a scăpat din starea de proletariat, și, prin bucata sa proprie de pământ, își va fi înjghebat de acum inainte, in patria sa ideală, impersonală, și o patrie reală, personală, va face d’intrânsul un apărător cu atâta mai aprig al erei semnatare, și se știe că Rusia nu așteaptă decât ca o putere să nu ia in samă această clausă pentru a denunța tractatul. Poarta se va feri să dea vr’o urmare notei bulgare pentru ca situațiunea să se complice din noű. 10 iunie.—«Neue Freie Presse» află din Constantinopol că consiliul de miniștri s’a ocupat de nota bulgară; el a recunoscut in principii că câteva din plângerile formulate sunt întemeiate dar n’a luat nici o decisiune. In ceea ce privește chestiunea religioasă se zice ca s’a și inceput negocierile cu Exarcul. 11 Iulie. — D. Simicî, ministru Serbiei, a făcut o visită șefului de secțiune, Szpegényi.«La Politische Correspondenz» crede a ști că d. Simicî va remite in curând ministrului afacerilor străine din Austro-Ungaria o notă relativă la importul porcilor. 11 Iulie.—«Neues Wiener Tagblatt care vorbise era despre asasinarea d-lui Stambuloff, desminte azi această știre. ENGLITERA Londra, 16 Iulie.—Intrevorbirile continuă in vederea unei modificări a cabinetului. Se asigură că Smith va fi numit Pair. Sir Randolph Churchill va fi numit lord al tezaurului, lord Hartington refuzând acest portofoliu. «Times» află din Buenos Aires că majoritatea comisiunei Camerei a aprobat declarațiunile ministrului de Finanțe prin care a zis că se opune la cursul forțat al biletelor de bancă și la o nouă emisiune de bilete alta decât acea propusă de el. In Iulie.— Camera Lorzilor.—Lordul Salisbury a propus să se treacă la a doua cetire a proiectului pentru cedarea insulei Helgoland; el a asigurat că aranjamentul anglo-german înlătură orice conflict și iata ca pnotoșugul intre aceste două națiuni să fie mai strâns. După o discuțiune de două ore, proectul este adoptat in a doua cetire. TELEGRAME Serviciu Agentiei Române AUST1EM UNGARIA Viena, in Iulie.—.«Politische Correspondenz» publică o scrisoare din St. Petersburg care zice că, afară de executarea lui Panitza care a provocat in Rusia o indignare generală, toate celelalte evenimente din Bulgaria lasă indiferente cercurile politice din Rusia Cea din urmă notă bulgară este considerată și ca nefolositoare și ca indrăsneață din moment ce, conform cu tractatul din Berlin, chestiunea recunoașterei Principelui de Coburg e supusă aderărei unanime a puterilor ! CLUBUL CARPATIN In Elveția, țara munților din care cea mai mare parte sunt primejdioși și înghit, un mare număr de călători cari se aventurează și se rătăcesc prin acele locuri, sunt inființate de mult timp cluburi numite Alpine. Scopul acestor cluburi este ca din cotizațiile membrilor să se înființeze prin punctele cele mai Lolate și mai primejdioase, localuri (cabane) de adăpost in cari să se găsească totdeauna un loc de dormit, uscat, lemne de incălzit și ceva provizii de mâncare. Aceste adăposturi sunt de un mare folos pentru turiștii din munții Alpi și mulți datoresc viața acestor adăposturi. Munții noștrii au început să fie și ei vizitați de un mare număr de persoane, mai cu seamă munții Sinaei, Câmpu Lungului, de la Piatra, munții Bacăului și alții aproape de localitățile pe unde lumea petrece sezonul de vară. Prin urmare, o societate care să aibă același scop ca și cele din Elveția ar fi fost de mare folos și pentru țara noastră. Inițiativa unui asemenea club ce se va numi clubul Carpatin a fost luată de d. Gr. Peucescu, ministrul Domentelor, care in tot timpul verei se va ocupa pentru adunare de membrii. Clubul Carpatin va fi p’us sub patronagiul A. S. Regale, Principele Ferdinand. In curând vom da amănunte. Află tot. CUM JUDECĂ EI ȚARĂ In ochii colectiviștilor sau, mai corect, in vorbirea lor, conservatorii ai cea mai proastă opiniune și cel ma suveran dispreț pentru națiune. I greu să treacă o zi fără să citești ci guvernanții actuali tratează pe români ca pe niște slugi boerești,» sar fără să nu li se asvîrle in sarcini trasa «mitralliez moi cette canaille...». Și aceste calomnii ordinare ei le debitează, doamne!... cu atâta interbințeală și cu așa violență,—incât ai crede, dacă ai veni astăzi din China că nu există pe lume alt partid politic care să venereze mai mult decât colectiviștii națiunea lor. Ei ar avea absolută încredere in cumințenia și in virtuțile maselor populare, ei cultivă ca o dogmă indiscutabilă principiul nețărmuritei suveranități naționale, — pe când noi am socoti pe români inapți de a se guverna ei pe sine și și le-am impune epitropia noastră; ei democrații, noi infamii aristocrați cu tot cortegiul tradițional de privilegii și de viții. Ei bine, o asemenea pretențiune este revoltătoare, mai cu osebire in gura domnilor colectiviști, cari—dacă au avut tristul prilej de a batjocori țara de fapt— nu s’au sfiit apoi nici de a’și da pe față adevărata opiniune ce au despre țara românească. Mai întâi și de toate, printr’o singură mișcare ii vom despuia de falsul democratism, cu care vor să se împodobească . Colectiviștii sunt contra sufragiului universal și pentru actualul corp electoral răstrîns și cu duue categorii de capacitate politică. Se știe că in ultima constituantă, nimeni de cât liberalii brătieniști nu s’au opus cu mai multă furie la propunerea lui C. A. Rosetti, in manifestele lor apoi, nici o alusiune măcar la o viitoare cerere de vot universal!... Asta este așa; asta nu deosibește intru nimic pe liberali de conservatori, cari și ei admit votul astfel cum este îngrădit de Constituțiune; asta insă nu se potrivește de loc cu formula «poporul suveran.» Dar iată acum, care este reala opiniune a partidului colectivist asupra poporului român. Majoritatea «păturei» care face politică in țară, dar care a isgonit pe colectiviști de la putere, a fost numită de insuși Delfinul partidului, nu manifestul către Buzoeni, drept «venală, slugarnică și conruptă.» Această majoritate e compusă astăzi din «bandiți politici,» din «trădători ai națiunei», din «străini de țară,» din «spioni muscălești», din «inculți și din nemernici», precum ne spune Voința Națională. Comercianții au devenit, nu numai inutili, dar «periculoși pentru interesele naționale»,... imediat ce ei n’al mai ales colectiviști la oamerile de comerciu. Magistrații... sute de magistrați... sunt aleși din tot ce e mai conrupt in societate, precum a spus’o la Severin «omul providențial.» Magistratura actuală se afundă din ce in ce mai mult in servilism și infamie, precum o I spune organul de frunte al partidului. Dar, țăranii ? Fără să pomenim de legea liberală prin care se propunea numirea primarilor la sate, iată memorabilele cuvinte ale d-lui Ion Brătianu rostite in Camera de la 1885 : «Eu nu voesc să dau păment la leneșî și la derbedei.» Or, acești leneși și derbedei cari n’au pământ, nu sunt decât 400,000 de țărani din România, cari constittuesc talpa’ casei... ! Așadar: clasa guvernantă... o «clasă lecazută și păcătoasă,» clasa muncitoare...leneși și derbedei»! Aci se rezumă judecata "colectiviștilor asupra , lațiunei, și numai o asemenea opiniune poate să explice oarecum nerușinarea si obrăsnicia de care uzează dumnealor ară grije in lupta politică de toate idtele.I UCIDEREA CONSULULUI SERBESC DE LA PRISTINA Nota Serbiei.—Satisfacție.—Omorul a fost politic.—Ancheta zadarnicii.—Dovezi le II- Ministrul președinte al Serbiei, cl. țl I Sava. Gruici, a trimis o notă circulară tuturor representanților Sârébiei in străinătate, prin care se irespune in toate amănuntele cu nosiascuta intamplare a asasinărei consulilului sârbesc Luka Marinkovici din Pristina, precum și ancheta rămasă ies până astăzi fără resultat, asupra de acestei întâmplări. Guvernul sârbesc invită pe reprezizentanții săi, să roage guvernele pe lângă cari sunt acreditați, să inel demne, prin influința și sfaturile lor pe Poartă, să dea Serbiei sauisă factia cerută, ace I rea Se e spune in circulară că ucideconsulului Luka Marinkovici n’a fost nicidecum !un act de restunare personală. A fost,—zice d. [Sava Gruici — un act de fanatism apolitic al arnăuților și al Turcilor, » un atentat, brutal in contra instiuituției consulatului sârbesc din Pristina. ui. I Astfel fiind, această întâmplare nu ar fi numai o afacere intre Serbia și Turcia, ci o afacere de insemnăetate internațională. In ce privește stadiul actual al iecercetărilor incepute de autoritățile e turcești, nota cu regret constată ă I lipsa oricărui rezultat cât de puțin a I mulțămitor. Se zice, in adevăr, că omorul ar fi fost comis de niște țigani. Dar se știe acum că acei țigani erau deja i arestați in momentul când s’amîntâmplat omorul. iNota dă, la sfârșit, motivele pentru ’[cari d. Gruicí e îndemnat să creadă că un adevăr omorul a fost o crimă politică și nu o crimă de drept . j comun. >1 Intre aceste motive, cel mai principal e acela că, de mult mureșariful din Pristina căuta să se scape de consulul sârbesc de acolo. Chiar cu câteva săptămâni mai înainte, acest mureșalif a cerut, prin mijlocirea legațiunei otomane de la Belgrad, rechemarea d-lui Luca Marincovici. D. Sava Gruici a și promis că-l va rechema, fiind informat, afară de aceasta, că populația mahomedană din Pristina e in așa măsură dușmană a instituției consulatului sârbesc in acel oraș, in cât [rechemarea consulului era, in tot cazul, un act prudent. Dar, înainte de a se lua măsura [care era menită să evite o nenorocire, nenorocirea se întâmplase. Nota vorbește apoi de starea de lucruri nesuferită ce domnește in vilaietul Kosovo. Se speră la Belgrad că puterile [vor sprijini cererea de satisfacție a Serbiei. ---------------------------sain**—........—■=-----------------