Timpul, decembrie 1891 (nr. 266-288)

1891-12-04 / nr. 268

ANUL AL TREI­SPREZECELEA.—No. 268 ABONAMENTELE. In țară pe un an............................................... „ pe 6 luni............................................... „ pe 3 luni............................................... Pentru streinătate, un an . . . . 40 lei 20 lei 10 lei 60 lei Redacția și Administrația 43. — Calea Victoriei,­­ 43 Un exemplar 155 Unni T­MPU Simmmi Partidul conservator Una din armele cele mai de că­petenie întrebuințate de Ion Brătianu pentru a combate partidul conserva­tor și a-și întări guvernul său, a fost fără îndoială tactica mereu urmată de el intru a slăbi și a desbina chiar acel partid. Mijloacele de care se slujia sunt îndestul cunoscute: persecuțiuni în contra unora, slavă și favoruri pen­tru alții, vrajba și neînțelegerea în­demânatic semănate între noi, am­biții demesurate deșteptate în min­tea câtor­va dintre ai noștri. Tot ce-­i sta la îndemână era întrebuințat de el pentru a-și ajunge țelul dorit, adică desorganizarea partidului con­servator. Această tactică, sistematic și cu iscusință urmată, a dat din nenoro­cire roadele ei. Adesea ori desbina­­rea și discordia se iv­au printre noi, adesea ori răndurile noastre se ră­­m­au, de multe ori ne vedeam siliți să constatăm că nu mai puteam conta pe sprijinul unora dintre ai noștri. In același timp, pentru a putea urma cu folos lupta energică ce sus­ținea in contra regimului despotic al colectivităței, partidul nostru se văzu silit a recurge la singurul mij­loc rămas la dispoziția opozițiunei, la alianțe cu elemente străine de el, la primirea în sinul sau a unor oameni care nu împărtășiau­ vederile sale po­litice, dar cari­­ sufereau și ei în a­­celașî chip loviturile colectivităței. In fine silințele noastre și energia desfășurată de noi triumfală și țara, exasperată, scutură jugul care o a­­păsa : colectivitatea căzu de la pu­tere. De drept partidul conservator era chemat a’i lua locul. Dar în ce stare se găsea el! Pe de o parte desbinat și micșorat prin silințele lui Ion Bră­­tianu, pe de alta încătușat în alian­țele încheiate cu elemente străine, a căror conlucrare la guvern era cu neputință din pricina deosebirilor de principii și de vederi politice. Ast­fel se găsea partidul nostru la căderea colectivității de la putere și de aceea n’a putut să se așeze de la început la cârma Statului în condi­­țiunile în care trebuia să se afle pen­tru a da țerei un guvern tare și statornic. Din această cauză toate ministerele formate până acum de diferitele fracțiuni ale partidului nos­tru nu au putut să-și dea întregimea puterilor, îndreptarea însă nu întârzie a se produce. Pe de o parte elementele conservatoare, desbinate până atunci, începură a gravita unele spre altele, iar pe de alta alianțele nenaturale se desfășură. Una singură persistă și a­­ceasta din pricina unui ce neînțeles, alianța cu d. Vernescu. Fie­care din noi își închipuise că d.Vernescu și gru­pul să­ fuzionase cu noi și că admițănd toate principiile noastre, nu mai for­­mau cu noi de­cât un singur partid. Nu astfel însă era realitatea lucrurilor. D. Vernescu, după cum o dovedi mai târziu, rămăsese străin printre noi. După cum apele unui râu care se varsă în mare păstrează cât­va timp individualitatea lor și nu se confund cu apele mărei, tot ast­fel grupul d-lui Vernescu își păstrase individualitatea, dorințele, procedeu­­rile sale proprii și nu se confundase cu noi. Fuziune între noi și ei nu fusese nici­odată, de fapt. O simplă alipire avusese loc, o simplă alianță se formase între două părți ale că­ror credințe, vederi și interese erau cu totul deosebite, între doi tova­răși, dintre care unul, d. Vernescu nu avea altă țintă de­cât de a se a întări în detrimentul celui­l­ alt și de a trage toate foloasele numai pentru el și ai săi. Această ultimă alianță nenaturală desfăcăndu-se în chipul cunoscut, dispăru și cea din urmă piedică la reconstituirea întregului partid con­servator cu toate elementele care-i compuneau odinioară. Astă­zi faptul este îndeplinit. As­­tă­zi în fine, partidul conservator reînjghebat și curățit se află la gu­vern și țara este în drept a aștepta de la el îndeplinirea reformelor bine­făcătoare și munca roditoare pe care este destoinic a le da Și țara judecând activitatea vii­toare a partidului conservator după legile înțelepte cu care a înzestrat-o până acum, după măsurile salutare care s’au luat, după cinstea ce s’a arătat în administrațiunea interese­lor publice, are încredere în acest guvern unde vede­­ toate puterile noastre unite într’un singur mănun­­chi­, unde vede oameni vrednici, cinstiți și cu tragere de inimă pen­tru binele obștesc uniți într’un singur gând. Țara are încredere, căci constată că partidul conservator, departe de a fi slăbit prin aproape patru ani de guvern, departe de a fi obosit sau de a-șî vedea puterile istovite, el e­ste tot atât de puternic, tot atât de verde ca și la început ln adevăr, sub conducerea vechiu­lui și încercatului său șef înconjurat de fruntașii săi și întărit de tinerile talente care vin spre noi cu încre­dere, partidul conservator este plin de viață și gata la o muncă spor­nică. Ministeriile pregătesc legi noue ale căror nevoie este simțită de țară: fie­care membru din partid este în­suflețit de dorința de a lucra la bine­le obștesc și de a dovedi ce poate partidul conservator reîntregit și lip­sit de piedicele aduse de elementele străine cu care a guvernat până azi. Țara le știe acestea toate și de aceea are în guvern aceeași încre­dere pe care și guvernul o are în sprijinul și in aprobarea ei. Ștefan Mărăcinii Budapesta, 14 Decembre Comisiunea Camerei a adoptat în unanimi­tate convențiunea pi veterinară cu Germania. Pans. 14 Decembre. Comisiunea vămilor a Camerei a ascultat pe d. Ribot în privința proectului care au­toriză guvernul să proroage cu începere de la 1892 tractatele de convențiuni cu străinătatea care au fost denunțate. D. Ri­bot declară că se va acorda țarilor inte­resate tariful minimum, dar acest tarif va putea fi modificat. Ministrul crede cu ne­putință de a obține de la cele­ la alte tări să mențină tarifele lor; el a remis comi­­siunei textul tractatelor Germaniei cu di­feritele State. Comisiun­a a adoptat proiectul. TELEGRAME Berlin, 14 Decembre. Reichstagul a început a doua citire a tractatului de comerț cu Austro-Ungaria. Articolele 1 și 2 au fost adoptate cu o mare majoritate. D. der Boetticher a combătut temerile cari s-au manifestat în cursul discuției în privința atitudinei Americei; se cunoaște buna-voința acestei republici. Răspunzând mai multor oratori, d. Mar­­schall a zis că tractatele de comerț poate să indispue oare­cari grupe de interesați, dar rezbelul economic leagă vrajba între națiuni chiar. El combate cu falsă ideea că nu trebue să se asocieze alianțele eco­nomice cu cele politice. Berlin, 14 Decembre D. Mirbach a prezintat Reicstagului un amendament care tinde să fixeze o taxă generală de 20 mărci pentru vin fără dis­tingere. eixisia a doua din care faceau parte domnii C. Boerescu, Aristid Pascal și D. Alexandrescu, și care a lucrat cu domnii Vernescu și Blaram­ia curând vom reveni mai pe larg. berg. Moralitate Politică întrunirea Colectiviștilor de Duminecă ne-a dovedit încă o dată până unde acești oameni pot să se coboare. Plini de noroi fac totul ca să nu se poată curăța; din contră li se pare că e o glorie starea de decadență în care sunt. Ceea ce însă m’a înspăimântat a fost discursul d-lui Palladi. D. Palladi a dovedit în această întru­nire că e un adevărat colectivist ; pentru dânsul nu există nimic sacru. E sufi lent să-î strălucească dinaintea ochilor ciolanul putere­ fie el văzut cât de departe, pentru ca acest matador al colectiviștilor să uite totul; nu mai există și n’a mai existat pen­tru dânsul nimic, dar absolut nimic. D-sa a dovedit până la evidență că atunci când în opoziția unita făcea în întruniri publice portretul colectivistului, compus numai din­­tr’un enorm stomac­ care atrofiază totul și inimă care bate și creer care cugetă; a­­ceasta provenea find-că portretul acela îl vedea în el însu­și și era suficient să se uite în oglindă pentru a vedea portretul colectivistului. Nu ușor și orișicine poate fi sau să devie colectivist, trebue să fi făcut din o stofă a­parte. Dar ce vreți, intră în caracterul, în 6­ MERCURI 4 DECEMBRE 1891 ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . . 0.40 Reclame...................„ III ... . 1.50 V ................................. II ... . 3.50 In Taris anunciurile se primesc la Agenda îfapcts, 8 Place de la Bourse. Redacția și Administrația 43, — Calea Victoriei, — 43 Un esemplar 155 Unui Lepa jitatoriilor comis­ii de ocoale Se știe că de cât­va timp o comisiune a fost însărcinată de ministerul justiției ca să refacă legea judecătoriilor comunale și de ocoale. Acea comisiune și-a terminat lucrările și cum este probabil că actualul guvern o va prezintă corpurilor legiuitoare, ne facem o plăcută datorie de a arăta în scurt care este economia zisei legi. Noua lege menține și judecătoriile comu­nale și judecător­ile de ocoale. Judecătoriile comunale se înființează în toate comunele regatului. Ele se compun din primarul, preotul și institutorul comu­nei. Ele au competința până la 100 lei cu drept de apel la judecătoriile de ocol. Numeral, circumscripția și reședința ju­decătoriilor de ocol nu se fixează prin lege. Aceasta se lasă la ulterioare decisi­uni mi­nisteriale. La fie­care judecătorie se află un grefier ajutor plătit cu 300 lei pe lună și ale că­rei atribuțiuni sunt de grefier când jude­cătorul este prezent, de grefier și de jude­cător dar numai în ceea ce privește juris­­dicțiunea grațioasă când judecătorul este absent. Aceste judecătorii nu funcționează tot anul. După nevoile localnice ministerul fi­xează mai multe sesiuni pe an în care an se funcționeze aceste judecăto­ri. Oficiul de judecător se face de către un judecă­tor de tribunal delegat pentru o sesiune. In consecință actualii supleanți de tribu­nale devin judecători și se mai creează vre-o 160 de judecători noi pe lângă tri­bunalele de județ. Acești judecători au leafa ca toți ju­decătorii, plus o indemnitate de 20 lei pe zi și spese de transport când sunt în se­siune. Ei locuesc când sunt în misiune în palatul judecătoresc unde vor avea apar­tamentul I­I. Localurile judecătoriilor se vor construi de stat și anuitatea se va su­feri pentru două treimi de județe, și pen­tru o treime de către stat. In timpul când nu sunt în sesiune ju­decătorii funcționează la tribunal ca toți ceilalți judecători. O inovațiune foarte fe­ricită este aceea că ori de câte ori sunt destul judecători la un tribunal, președin­­tul are dreptul a constitui prin tragere la sorți o a doua sau a treia secție, ast­fel ca nici un proces să nu se mai amâne pentru orele înaintate. Competința noilor judecători este foarte întinsă. Ei judecă în prima instanță în ma­terie mobiliară până la 3000 lei și în ma­terie imobiliară până la 12 pogoane. Ei au în competința lor eșirile din indiviziune în­tre săteni, divorțurile, adopțiunile și tute­lele lor. Ei autentifică chiar testamentele și actele de transmisiune de drepturi reale In acest caz transcripțiunea se face de că­tre tribunalul județului din oficiu după ce­rerea judecătoriei fără deranjarea părți­or. In materie corecțională ei judecă insultele, unele ultragie, unele furturi, amenințări, distrugeri etc. Legea cea nouă rezolvă și nesfârșita cesti­une a acțiunilor posesorii și toate cele­l­alte dificultăți suscitate de practică. In privința procedurei inovațiunile aces­tei legi care în totalul ei are un caracter foarte original, sunt numeroase. Să cităm câte­va­­ ori de câte ori judecătorul ordonă o cercetare locală el poate cu ooada cercetă­­rei să judece și fondul la localitate; părțile pot în loc de pledoarii să dea sau să trimită memo­rii în scris; apelul nu se mai dă la instanța su­perioară ci la grefa instanței care a jude­cat ; termenele pentru sentințele date con­tradictorii curg de la pronunțare, iar nu de la comunicare ; ori­cine propune mar­tori sau experți trebue prealabil să depună la grefă cheltuelile de transport și indem­nizația lor tarifată prin lege; cel ce perde procesul suf­­lă toate cheltuelile, și de trei ori pe atât, dacă procesul din parte­r a fost inspirat de o vădită rea credință , nici un proces nu se poate amâna de la o sesiune la alta , etc. etc.­­ Acestea sunt în linii generale principi­ile nouei legi elaborate de către domnii Tache Ionescu și C. Disescu în­ urma în­­sărcinării ce li s’a dat de către comisiunea La Băile Eforiei Cu sesonul de toamnă colectiviș­tii au început seria întrunirilor pu­blice. Debutul a fost alaltă­ erî la sala Eforiei. Ca oratori au vorbit aproape tot ce e mai însemnat în marele partid liberal național (zis și colectivist), afară de d. Stătescu care nu prea e amator de asemenea reprezentații. Au vorbit Dimitrie Sturdza și d. Dimitrie Ghica, fiul d-lui Ion Ghica, care se botează prinț pentru că a fost bey turcesc în insula Samos. Acești oratori au tunat în deosebi în contra boerilor, a ciocoilor, a străinilor și au anunțat că libertățile publice sunt amenințate și că tre­bue să sară lumea, ca să le scape și să readucă la guvern pe colecti­viști cu d. Mitiță Sturdza în cap și cu d-nii Carada, Radu Mihai etc. în coadă. Cei­lal­ți oratori, d-nii Phereky­­des, Fiera, Pallade, au vorbit de ge­neralul Cernat care s’a retras la pen­sie după patru­zeci de ani de ser­­viciu, de prorogarea Adunării pentru opt zile, lucru foarte constituțional, și pe care îl făcea răposatul Iancu Brătianu când îl venia bine și ia­răși de libertățile publice în pericol, și atâta tot. Trebue să recunoaștem că bietele libertăți publice sunt foarte des ame­nințate la noi, căci acum vre-o trei ani, când era Iancu Brătianu și par­tidul liberal la putere împreună cu d. Mitiță Sturdza, oratorul de est, tot d-nii Fiera și Pallade veniau să strige că libertățile publice sunt amenințate, și atunci eram alături de d-lor și le admiram curagiul, căci de obiceiu pe acele vremuri, când erau prefecți de poliție d-nii Radu Mihai sau prințul Moruzi, întrunirile publice unde se spuneau asemenea lucruri se termi­­nau printr’o invazie de bătăuși și o strașnică bătae. Cât despre idei, de program, de reforme, nici pomeneală n’a fost în discursurile oratorilor de est. D-l Fiera și cei­l’alți au spus că programul d-lor este poporul ș i dreptu­rile poporului, libertățile poporului etc. Aceasta îi scutesc de a mai găsi alt­ceva. Când i se spune cu un glas răsu­nător și cu un gest dramatic ase­menea fraze, ori mai bine zis ase­menea fleacuri, care nu vor să zică nimic, publicul prezent nu lipsește nici­odată de a striga: „Bravo­­ bra­vo ! “ — dar țara rîde o­biceiul, în starea de a fi a colectivistului ca să lingi unde ai scuipat, ca să venerezi ceea ce ai desprețuit și înjurat, să dela­­trezi ceea ce am căutat să i sfărâmî. D. Palladi vorbește de moralitate în mo­ravuri politice, tratează pe foștii săi tova­răși de prostituați? Dumnealui? dar, uită oare onorabilul că, ori și ce ar fi zis a­­cela pe care azi îl compară cu o vînză­­toare destinată să atragă pe călători prin ob­iadele sale, nimic nu egalează cu votul d-sale în afacerea dărei în judecată a ma­relui om de Stat Ion Brătianu ? Uită oare domnul Palladi­că, atunci când d-sa vota darea în judecată a lui Ion Brătianu, acela pe care azi îl acuză, —în mod cum numai un colectivist poate și știe să acuze,—scria articole nenumărate, ținea discursuri peste discursuri, făcea în fine tot ce-i sta prin putință ca să oprească darea în judecată a lui Ion Brătianu,—arătând cu modul acesta că ce-i condusese înj opoziție con­tra lui Ion Brătianu, ce-i dăduse acel cu­­ragiu, acea putere de luptă, nu fusese câ­tuși de puțin interesul momentan și mes­chin, ura personală, ambițiunea, ci un sin­gur lucru... binele ța rel. E lesne, lesne de tot să vii să înjuri luând diferite articole sau discursuri ale unui actual inimic, fost amic politic.—Dar e foarte greu sâ-ți dai socoteală de acțiu­nile tale, de activul și pasivul teu.— Ori­ce ai zice și ori­cât ai plânge pe trecutul teu nenorocit, nimic nu va putea să ștear­gă votul de dare în judecată a acelora a­­lături de cari ești azi.— Dacă, omul com­parat de tine cu o vînzătoare publică are la pasivul său nenumărate scrieri prin cari îl puteți pune în contradicție, — are însă un moment în viața sa în care el a știut să arate, că ura și pasiunile brutale nu l-a condus nici o dată în acțiunile sale, un moment în care el s’a ridicat d’asupra tu­­turor ambițiunilor și a arătat că știe să ierte chiar pe aceia care au vrut să’l sdro­­biască.—Acest moment îți lipsește și nici o dată în viață nu te vei ridica la această treaptă. A fi colectivist și a nu fi condus in ac­țiunile tale de ură, de invidie, de ambiți­uni murdare, e un ce imposibil. Era un ce însă, care se părea până a­­cuma că se respectă oare­cum chiar de co­­lectivist. —acest ce era amiciția, colegiali­tatea.— Domnul Palladi a dovedit că nici acest lucru nu-l are sucru. "Ori­ce colecti­vist ar fi avut dreptul să înjure pe Tache Ionescu. Nici o dată d. Palladi. Dar ce vreți ? Femeea cea mai frumoasă nu poate să dea de cât ce are­— tot așa și colectivistul cel mai distins nu poate sâ-ți dea de­cât ce posedă: ură, venin, in­jurii..... totul se isprăvește aci, de senti­mente, de amiciție să nuri vorbești nici o dată. Sc. C. Arion Puterea armată a Rusiei Progresele anului din urmă.—Dislo­­carea trupelor la granița a­­pusană.—Doaă nouă cor­puri de armată.— Fortărețele.— Porturile și căile. Norddeutsche Allgemeine Zeitung publi­că un foarte interesant studiu asupra ar­matei rusești în anul 1891 și din care se vede că anul trecut a fost unul din cei mai bogați în rezultate pentru armata ru­sească. Abstrăgând de alt­fel de la introducerea pastei cu repetiție cu calibru mic și a pul­­berei fără fum, măsurile luate de adminis­trația pastei rusești în anul din urmă au fost pentru desvoltarea treptată și după un anumit plan al puterei armatei și mai ales pentru complectarea de altfel neimportantă a dislocărilor de trupe la granița apusană, pentru complectarea fortificațiilor și comu­nicațiilor. In ce privește complectarea dislocărilor de trupe la granița apusană, ținuturile de la graniță cari se învecinesc cu Posen și Silezia au fost dotate ceva mai mult cu cavalerie. Pentru anul viitor se proiectează cre­area a două nouă corpuri de armată, al 18- lea și 19-lea, ast­fel că atunci armata ru­sească va avea în total 22 de corpuri de armată. O atențiune deosebită dă articolul tru­pelor de ocupațiune ale fortărețelor, cari în Rusia ca și în Franța există deja și în timp de pace. E vorba a se forma în to­tal 28 de batalioane infanterie de fortă­reață,—sunt deja două­zeci,—din cari apoi în rezbel se formează tot atâtea regimente de câte patru batalioane. Afară de aceasta mai sunt 51 de batalioane artilerie de for­tăreață, un număr oare­care de baterii de atac, un despărțământ constant de ingine­rie, telegrafie și telefonie de fortăreață, stațiuni de porumbel călători și despărță­­minte de navigație aeriana.

Next