Timpul, ianuarie 1892 (nr. 1-23)
1892-01-28 / nr. 21
ANUL AL PATRU-SPREZEGELEA. —No. 21. ABONAMENTELE. In țară pe un an.....................................40 lei » pe 6 luni.....................................20 lei » pe 3 luni.............. 10 lei Pentru streinătate, un an.............................00 lei Redacția și Administrația 43, Calea Victoriei, 43 Un exemplar IO Bani. EDIȚIA A DOUA MARTI 28 IANUARIE 1892. Candidații partidului conservator pentru colegiul l-ii de Cameră, din Ilfov, sunt : D-nii: General Gh. Manu P. P. Carp Menel. Ghermani Gr. Triandafil Dim. Orbescu. Întrunirea de erl Ceea ce am spus despre prima întrunire conservatoare din sala Băilor Eforiei, putem spune și despre cea de erî. Același public numeros, același entusiasm, același efect impunător al întrunirei produs asupra tuturor. Salve de aplause au primit pe toți oratorii și i-au întrerupt în tot timpul cuvântărei lor. Deci, nu putem ocupa astăzi mai bine acest loc, decât publicând aci discursurile d-lor P. P. Carp și Gr. Tocilescu, rezervându-ne ca mâine sa publicăm pe ale d-lor Tachelariescu si C. C. Arion. Discursul d-lui P. P. Carp, ministrul domeniilor D. P. P. Carp. D-lor, in Dumineca trecută, ați auzit din partea d-lui general Manu,* din partea d-lui Lahovari și a celor l’alți oratori cari s’au succedat, care sunt principiile care ne călăuzesc, care este programul ce avem și pe care sperăm că il vom aduce la îndeplinire , astăzi să-mi dați voe ca să vă vorbesc nu numai de noi, dar să ve vorbesc și de adversari, și să răspund cu această ocaziune la acuzațiunile care zilnic ni se aduc. Cea mai importantă din toate, deși cea mai vagă, este că noi reprezintăm reacțiunea și că in mânile noastre libertățile publice sunt amenințate. Să-mi dați voe, d-lor, să judec împreună cu d-voastră ce va să zică reacțiune, și dacă in adevăr libertățile publice, sunt amenințate în mânile noastre. Reacțiunea d-lor, dacă acest cuvănt are un sens, nu va să zică decât întoarcerea înapoi la o stare socială care nu mai stă in raport cu progresul modern; aceasta va să zică în acțiune, și ca să ne dăm seamă dacă noi sau adversarii noștri, se întorc la acele timpuri, cari nu mai sunt in raport cu ideile moderne, să căutăm care sunt semnele distinctive ale reacțiunei. Primul semn de distincțiune a unei stări înapoiate sub punctul de vedere al culturei este netoleranța. Când cineva crede că numai el are drept, când cineva crede că numai ceea ce voește el este bun, când cineva crede că in afară de concepțiunea creerilor săi, nu mai este absolut nimic alt in viața socială, acela este un om incult, care nu a avut încă putința să-și dea compt cât de varii, cât de multiple sunt manifestările gândirei umane. Ei bine d-lor, cine este intolerant, noi sau adversarii noștri? Noi contestăm legitimația partidelor sau ei? Noi sau ei zic, ca in afară de partidul liberal, nu mai este nici o manifestare a gândirei și cine zice altfel este un ciocoiri, un inamic care trebue strivit. Prin urmare, d-lor, noi care am respectat totdeauna și gândirea și activitatea de tot soiul, chiar la adversari, noi cari nu am fost nici triviali in expresiune, nici violenți in răzbunare, noi cei dați sub judecată când am avut posibilitatea de a ne răzbuna și a’i da, la rândul nostru, in judecată, noi ne-am pus pieptul in contra acelor cari voiau să’î dea în judecată și cari astăzi se unesc cu dânșii (aplause) și ne tratează de reacționari! Reacționar, d-lor, nu era Petrache Carp, care a apărat pe loan Brătianu când era să fie dat in judecată! Reacționar a fost și este Vernescu, care a voit să ’i dea in judecată (apl.) și dacă nu s’a dat este că l’am împedecat noi. Un alt semn distinctiv, d-lor, al unor timpuri înapoiate, este că atunci când societatea încă nu s’a desvoltat, nu a primit cultura așa de tare încât să străbată până în cele mai adânci pături ale societăței, este că atunci s’a format un strat de conducători, cari in trecut au legitimitatea lor, dar apoi devin un pericol. Și aceia s’au caste, care vor se se perpetue în mânile lor întreaga activitate socială. Apoi, d-lor, castele tot caste rămân, ori care are natura lor, și pericolul unei caste nobiliare este tot așa de mare ca și pericolul unei caste politice, care voiește să revendice numai pentru densa toată activitatea și toate foloasele unui Stat. Sub acest punct de vedere, d-lor, cine este castă politică, noi, ori adversarii noștri ? Duceți-vă la adversarii noștri și -l întrebați: Au nevoie de cultură? Nu au nevoie de talent? Nu au nevoie de muncă? Nu, dar de ce au nevoie? Ei, d-lor, au nevoie să te duci la cutare și cutare om politic însemnat, să te închini lui și să zici că ești cu dânsul, și atunci, deși fiind escroc, hoțul hoților, banditul bandiților, de îndată devii om cinstit și de talent. Eu sunt convins d-lor, cu eu, cum zic ei, reacționarul, cu care am fost tratat cum știți in diferite adunări ale d-lor, dacă m’așî duce la d. Vernescu și i’ași zice: Gună ești sublim... (ilaritate) d-sa, se fiți siguri, ar zice : D. Carp nu este așa reacționar (aplause), ar zice îndată fară să se întrebe dacă am sau nu talent; omul acesta este foarte bun și trebue să’l iau cu mine, ba și mai mult. S’ar fi putut întâmpla ca e*ii să tratez pe d. Vernescu cu o asprime cu care nu sunt obicinuit, dar care se obișnuește de d-lor Ei bine, toate injuriile, toate acuzațiunile se uită de îndată ce ar intra cineva in casta lor politică. Ei bine, d-lor, cu acest mod nu se pot crea partide, nu putem ajunge la desvoltarea culturei in țara aceasta, și trebuie o dată, de vreme ce am contenit cu castele nobile, de vreme ce trecutul nu mai există in această privință, treime să contenim și cu acele caste politice, care vor să-și tragă in folosul lor propriu întreaga activitate a Statului, a societăței întregi. D-lor, mai este încă un semn distinctiv care denotă o stare înapoiată de cultură și care ar provoca acuzațiunea de reacțiune, că ne-am Întoarce la dânsa, este ideia ce-șî face fiecare om de Stat. In timpurile înapoiate ideea de stat, nu avea altă semnificațiune decât ideea unei simple forțe, care se manifestă mai ales in afară; ideea acelor timpuri barbare, este timpul de expansiune, de răsboaie, de cuceriri, de nenorociri de tot soiul. Societatea modernă î și face o altă idee de Stat. Ea zice că Statul nu este decât expresiunea intereselor generale ale unei societăți, și când vrea cineva să se pună în capul Statului, in primul rând, trebue să se întrebe care sunt interesele generale ale unei societăți, și apoi imediat trebue să arate cum trebue să dezlege diferitele probleme care nasc din studiul acestor interese; de aceea partide in timpul modern, nu se pot crea pe bază de clientelă sau de strivire a inamicului, ci pe baze de studiu serios a diferitelor interese ; și odată acest studiu făcut, trebue să spui poporului ceea ce vrești să faci pentru dânsul și Împreună cu dânsul. Când nu i-o spui însă, când declari că program ești d-ta, când faci ca acei cuconași cari se cred ceva, pentru că părinții lor au fost boeri mari, când crezi că au "dreptul la toate pentru că partidul liberal a făcut multe in trecut și că deși nu valorezi nimic, nu am făcut nimic, ai dreptul la toate pentru că Brătianu a făcut ceva, atunci nu reprezinți decât reacțiunea și nimic alta. Vorbit-au ei in diferitele lor întruniri de diferitele interese ale acestei țâri ? Vorbit-au de meseriași, de țărani, de impiegați, de scoale, de viitorul general al acestei țâri.. Nimic, au zis numai un singur cuvânt, zis au reacțiune. Libertățile publice sunt amenințate, sunt periclitate. Aceasta nu ajunge. Da, d-lor, dacă ne veți acorda încrederea d-v. este ceva amenințat, este ceva periclitat. Este amenințată o serie de politiciani, cari au făcut din politică o meserie, nu ca să servească poporul, ci propriul lor interes (aplause). Este amenințat acela, care fără talent și fără muncă, se pune numai la serviciul cutărui și cutărul om influent, și prin aceasta ajunge ministru, deși cunoștințele lui nu-i dau drept la aceasta (aplause). Este amenințat d-lor, falsul talent și falsul liberalism, de care noi nu vroim ; suntem convinși, că și d voastră prin voturile d-voastră, aveți să declarați că nu-i voiți pe dânșii. (Aplause). Discursul d-lui Gr. G. Tocilescu Domnilor și iubiți Concetățeni ! Vom fi scurt in cuvântarea mea, pentru că scurt este și timpul ce am la dispozițiune spre a ne spune multele ce simțesc. De altfel, adevărul nici are trebuință de vorbă multă; el pătrunde iute și drept in mintea luminată, în conștiința curată și neintunecată de patimi (aplause). Și faptul numai că va găsiți astăzi aci, și un număr așa de mare, in momentul când adversarii sunt reuniți aiurea, — dovedește că aveți și mintea luminată și conștiința curată (aplause).Oratorul este întrerupt prin aplausele auditorului la intrarea in sală a d-lui Tache Ionescu). Ziceam, d-lor, că dovada cea mai pipăită pentru noi că aveți mintea luminată și conștiința neturburată de patimi, este că ve găsiți un mare număr aci, iar nu dincolo (aplause). D-lor, intr’o țară democratică, cum este a noastră, fiecare cetățean are dreptul ca să spună sus și tare cea ce cugetă, căci acesta e singurul mijloc de a forma o opiniune publică. Ba el este chiar dator, in unele împrejurări, să vorbească asupra gestiunilor politice, să lumineze pe concetățenii săi și să demasce pre aceia cari tocmai amenință libertățile jurând ziua și noaptea in numele libertății (aplause), îmi îndeplinesc deci datoria. Sunt, d-lor, conservator (aplause) și conservator convins, (lungi aplause), pentru că mintea și conștiința mea îmi spun, că este bine și patriotic a lucra laolaltă cu aceia, cari voiesc să conserve cele bune realizate până acum, să împlinească cele rele cu lucruri bune (aplause), să desăvirșească opera de organizare a statului român (lungi aplause). Și acela care va vorbește este învinuit —de veciniei și de meserie învinuitori —că ar fi părăsit partidul sub care a slujit, ca cum studiile și titlurile sale nu î-ar fi dat dreptul să ocupe in țară o funcțiune, ca cum funcțiunea venea din mila ori din favoarea partidului ce era la putere, se plătea cu banii partidului, iar nu cu ai țârei, (aplause). Și pentru că a ocupat o funcțiune sub liberali, apoi nu-i mai e permis să aibă opiniuni politice (aplause). Acel pretins transfug —căci transfug este acela care ’și schimbă credințele mergând înapoi — n’a făcut până astăzi politica; nu s’a amestecat în luptele politice, socotind că mai bine iși servă patria și pe concetățeni lucrând pentru școală, întemeind reviste pentru înaintarea științei, desmormântând comorile trecutului patriei sale (aplause). Și nimenea nu poate tăgădui că pe cât timp a fost in administrațiunea școlară, nu și-a îndeplinit datoria cu conștiință, fară* a căuta, dacă cineva este roșu sau alb, guvernamental sau din opozițiune, dorind să serve pe toți fără deosebire, în marginile legalității (aplause). Răsplata pentru asemenea purtare i-a dat’o Voința Națională, care a primit a se face organul de scurgere al infamiilor unor osândiți de justiție luându-le apărarea (aplause). Astăzi, când politiciani de meserie, oameni fura nici o pregătire, înfumurați și cu creere de aramă, pretind în numele liberalizmului guvernul țerei și revendică prin impostură meritele adevăraților liberali—am crezut că este timpul a eși din rezerva până aci păstrată, a lua și ea parte activă la luptele politice, a-mi angaja și eu responsabilitatea și contribuind la sfărâmarea jugului acestor politiciani, să se poată forma educațiunea politică a democrației române. Iată de ce sunt gata a da sprijinul meu acelora cari voesc să conserve tot ce s’a făcut bine și mare in România, și să ducă mai departe opera de organizare a Statului român (aplause). Dar d-lor, pentru desăvârșirea acestei opere se cere stabilitate, și stabilitatea nu place ambițioșilor de rând, celor cu pofte nesăturate, celor ce si-au pus principiile in buzunar și s’au coalisat—fie și pentru câteva zile — numai și numai ca să răstoarne guvernul și sa ia puterea, spre a duce țara la necunoscut, (aplause prelungite). Căci necunoscut este d lor, și plin de primejdii, drumul pe care voesc să vă tragă adversarii noștri, când vă cer voturile fără a vă spune ce au de gând să facă când vor veni la cârmă, ce cugetă asupra nevoilor de astăzi ale țărei, cum îl pregătesc ziua de mâine? Și apoi, ce monstruoasă coalițiune! Ce pestriță împerechiare! Cei ce se trataserî de nebuni, de imorali, de bandiți și de escrociri, astăzi merg braț la braț; vrăjmașii de erî sunt amicii de astăzi, pentru a deveni mâine iarăși vrăjmași, pentru a se resăruta iarăși frățește, ca să se reîmbrâncească iarăși vrăjmășește (aplause prelungite); gâlceveală până la unire, unire până la gâlceveală ! Societate leonină, in care cel mai forte ’și face partea mai mare sub cuvânt că e mai forte , societate imorală, pentru că e făcută să dărîme și apoi iu de sine să se dărîme, căci veți vedea, că a doua zi chiar după, alegeri, părțile coalizate ’și vor relua iarăși posturile lor, vor începe din nou și încă mai învrăjbite epopea lor de înjurături, ’și vor arăta iarăși colții rânjind țapi ause). Ce chezășie poate să ne dea asemenea împerechiare ? Este o educațiune politică aceasta ? Aceasta este educațiunea politică a națiune!? Dacă cum opiniunea publică î și perde simțul moral, (aplause prelungite). Și încă d lor, mai e nevoie să întrebăm : care din părțile coalizate a cedat asupra programului politic, și ce anume a cedat din acel program, când ele nu ai nici un program ? (aplause). Dar atunci nu este partid acolo unde au sunt principii, idei, credințe. Ideea alcătuește sufletul partidelor. Partidele sunt legiunile ideilor înscrise pe drapelul ce desfășoară. Ele se nasc, trăesc și mor cu programul lor. Altfel se face politică de interese. Și ea să învederez și mai bine trebuința unui program chiar pentru opozițiune, dați-mî voe a cita pe Voința Națională, care pe când patronii săi se aflau la putere, zicea opozițiunei unite: «Ați alergat la un mijloc foarte ingenios: Opozițiunea să se prezinte înaintea țerei fără program : scăpăm cu chipul acesta de orice încurcătură; discuțiunea asupra principiilor este înlăturată și oamenii cu ideile cele mai opuse vor putea să-și dec mâna și să lupte alături la alegeri. <l Nu vom avea nevoie să spunem nici cari ne sunt ideile, nici principiile.... a.Fără program!» iată strigătul care ne zugrăvește pe deplin și ne arată in fața trei ceea ce ați fost, ceea ce sunteți. » Acest strigăt nu zugrăvește oare pe deplin pe actuala opozițiune în fața țerei ? Programul nostru este trecutul, zic acum aceiași oameni ! Programul nostru suntem inșine noi in persoană, noi apărătorii libertăților, drepturilor poporului mai adaogă dânșii! Dar de care trecut, rogu-vă, voiți a vorbi? De cer înainte de 1881? sau de cel după 1881 ? De programul liberalilor puri? liberalilor independenți? liberalilor sinceri contopiți cu fracțiunea liberă și independentă , liberalilor naționali, liberalilor disidenți, sau carantiniști, liberalilor conservatori , paco-vernesco-sleva-paladianilor, și D-zeu mai știe cum ? (Ilaritate mare. Aplause). Cum vedeți, au fost atâtea soiuri de liberali, și liberalismul a luat atâtea forme și in numele lui s’a făcut atâtea bazaconii, încât cuvântul a căpătat în limba vorbitoare un înțeles in două peri, liberalul nefiind totd’auna amic al libertăței, și pavilionul liberalizmului neacoperind totd’auna marfa cea mai curată. (Aplause). Vorbiți de libertăți , dar de cari libertăți voiți a vorbi? «De libertățile țigănești», pe cari d-ie Stătescu le hărăzeai «cu praftorița» d-lui Eleva, (aplause prelungite), ori de cele de la Orfeu, pe cari ți le hărăzea d-tale d. Fleva? (Aplause). De cari drepturi voiți a vorbi ? De cel pe care ’i refuzați opozițiunei pentru a invoca protecțiunea legilor ? sau de drepturile cari impedecau pe cetățean să-și exprime libera sa voință in alegeri, libera sa gândire in întruniri ? (Aplause). La ce hal ajunsese libertățile, ne-o spune bătrânul G. A. Rosetti, acela care a semănat ideile liberale și care a murit amărît în suflet pentru că vedea aceste libertăți călcate și nesocotite. Iată ce scria el [in Iulie 1884]: «Pata, noroiul ce s’a aruncat era asupra guvernului partidei liberale de către poliția oficială și neoficială a Capitalei, nu va putea fi spălată decât cu mulți ani de pocăință. Uitați-vă bine și veți vedea că nu este un singur om, a cărui conștiință să nu se revolte în fața unor fapte atât de degradatoare pentru oricare partid». In fine, vorbiți de democrație și de darea pământurilor la țărani, d-le Fleva, d-voastră care ziceau in aplausele Senatului : «era dăruirii de pământuri către țeranî s’a sfirșit cu legea de la 1864» ? Dar dăruire de pământ fost-a împroprietărirea din 1864 ? Brazda de pământ ce s’a dat săteanului plugar nu fusese odinioară a lui, nu o plătise și răsplătise cu munca și sudoarea lui seculară? Nu a mai plătit-o încă o dată cu bani vreme de 25 de ani? (Aplause). Cum iarăși vedeți, vocabularul nostru politic și social trebue negreșit schimbat, căci a devenit cu desăvârșire neînțeles ! D-lor și iubiți concetățeni, partidul conservator, prin reprezentanții săi în guvern, a venit să va spună un chip cinstit și limpede ce cugetă, ce voește să facă, cari sunt principiile ce însuflețesc a sa activitate. D-voastră ați citit apelul către alegători și v’ați convins, credem, că membrii partidului conservator nu sunt amicii reacțiunei, nici măcar visează la desmormântarea privilegiilor, ceea ce ar fi și absurd, astăzi când cetățeanul e conștient de libertățile înscrise in Constitutione (aplause) și când aceste libertăți, sunt patrimoniul tuturor Românilor 1 (aplause). Din contra, guvernul se prezentă dnnaintea țerei cu un program lămurit, ce conține o întreagă serie de reforme bine chibzuite și folositoare. Oratorii, ce vor veni după mine, vor desvolta acest program ; eu vom spune numai atât, că nu este alta misiunea unui guvern decât de a avea un program bine definit, să continue opera bună a trecutului, să pregătească opera bună a viitorului. Pentru ce atunci opozițiunea coalizată vresce să-l răstoarne? Pentru că este reacționar, retrograd, mimic al libertăților, distrugător al ființei statului, strigoi, ciocoi, hydra reacționarismului cu șapte capete ? Dar această hydra cu șapte capete a sorbit in șapte zile cei 22 la sută agio, care apăsa greu pe grumazul tuturor claselor societății (aplause). Dar această hydră a reacționarismul! a ușurat pe funcționarii statului de birul de 5 la sută, a îmbunătățit soarta pensionarilor civili și militari, a egalizat lefurile institutorilor primari, a scăzut impozitele, a administrat bine finanțele, a realizat inamovibilitatea magistraturei—lucru care se cerea încă din 1857 de către divanurile ad-hoc (aplause). Această hydră, vrăjmașă plugarului și reformelor spre emanciparea lui, ne-a dat legea prin care 180,000 țărani, brațe vin joase (aplause) sunt chemați a deveni buni gospodari, moșteni de pământ, pavăza ocrotitoare in vreme de primejdie (aplause entusiaste). Această reacțiune in sine, învinovățită că e vindută Muscalilor si Căpcăunilor, a introdus și introduce zilnic îmbunătățiri in armată, sfirșește lucrările de întăriturî începute mai d inainte, are o politică in afară demnă de Regatul României (aplause prelungite). Dlor, vremea vorbelor a trecut și acum a venit vremea faptelor. Nu ne mai găsim in starea de copilărie politică de odinioară, nu ne mai înspăimântă fantasmele, stafiile ce opoziția impăiată, căci stafiile și gogorițele nu mai înfricoșează azi nici pe copiii de țiță, necum pe cetățenii luminați ai capitalei (aplause). Libertățile toate ne sunt scrise în constituțiune; nimeni nu le amenință! Avem regele cel mai constituțional, mai leal și mai înțelept; este acum vorba: cine ne dau garanții mai bune că vor păzi statul de sdruncinăți, vor îndeplini reformele trebuincioase, vor continua opera de progres ? Cei ce sunt la guvern ? sau cei ce luptă pentru a răsturna guvernul? Cei ce au arborat steagul principiilor, sau cei ce și-am băgat in sin acel steag? Cei ce vă duc la cunoscut, sau cei ce ve împing spre un necunoscut, groaznic, ca orice necunoscut? Cei ce v’a dovedit prin fapte, nu prin vorbe,