Timpul, martie 1892 (nr. 49-73)
1892-03-01 / nr. 49
ANUL AL PATRU-SPREZEGELEA. — No. 49 ABONAMENTELE: n țară pe un an........................................40 lei » pe 6 luni..........................................20 lei » pe 3 luni.........................................40 lei Pentru streinătate, un an...........................60 lei Redacția și Administrația 43, Calea Victoriei, 43 Un exemplar In Bani. ATACURILE 11 /11 Liberalii aveau un program de luptă, care numai cinste nu putea face unui partid de guvernământ. In Parlament ei urmareau fără nici un scrupul politica de obstrucțiune cea mai desăvârșită; orice pretext, cât de mic, le era binevenit pentru a opri în loc Parlamentul. Nevoile țârei, oricât de urgente și de vădite, nu-i puteau împedeca în această nenorocită pornire. D-niî Fleva și Palade erau leaderii, și lozinca lor e cunoscută : «Să împiedecăm pe conservatori de a face chiar binele». In afară de Parlament, mijloacele lor de luptă constau in agitații prin mahalale și cârciumi, în atacuri contra Coroanei prin presa liberală, în care d. Delavrancea dă tonul, in calomnii răspândite cu profuzie asupra adversarilor, în încheiarea de alianțe monstruoase. In rezumat, programul de luptă al liberalilor era acesta : obstrucționism; scandal ; Fleva și Palade în Cameră; Delavrancea în presă ; calomnii in contra adversarilor și atacuri în contra Coroanei. Acum câtva timp am avut ocaziunea să constatăm cu deosebită mulțămire, că partidul liberal-național, de voie de nevoie, a renunțat la o bună parte din acest nenorocit program. Politica de obstrucțiune a fost părăsită ; alianțele monstruoase au fost desfăcute; agitațiile prin mahalale s’au mai potolit; Fleva și Palade nu mai sunt leaderii partidului. Dar tot a rămas în picioare o parte din vechiul program. Presa liberală nu și-a schimbat tonul și c * atacurile contra Coroanei urmează a fi ocupațiunea ei de predilecție . Voința Națională, mai ales, nu poate lăsa să treacă o zi fără să spuie o vorbă rea la adresa Suveranului. Și totuși liberalii pot să constate că aceste atacuri nu impresionează pe nimeni și nu sunt în stare să modifice întru nimic mersul firesc al lucrurilor. Această purtare poate cel mult să-l compromită în ochii opiniei publice. In adevăr, jocul liberalilor față cu Coroana e deochiat de mult. Dinastici înflăcărați la 1866, când Ion Brătianu căuta să acapareze pe Domnitorul nou venit în țară, liberalii nu s’au sfiit să cadă în cel mai violent antidinasticism îndată ce n’au izbutit să-și ajungă scopul. Cine nu-și aduce aminte de atacurile nedemne îndreptate pe atunci contra Coroanei ? Presa liberală nu găsea cuvinte destul de violente, impertinențe destul de mari pentru «Prințul străin». Pamflete ca «Spionul prusian» și altele de aceiași stofă erau scrise de membrii de frunte ai partidului. Roșii, cum li se zicea p’atunci, vedeau roșu când li se pomenea de Suveranul țârei. In violența lor, liberalii mergeau până la răsturnare. Conspirațiunile înfloreau în sinul partidului. Cine nu ’și aduce aminte de rea publica de la Ploești? Cine a uitat candidatura la Domnie a colonelului Dabija? Și tot așa de repede cum au căzut în anti-dinasticism, s’au convertit la ultra-dinasticism de îndată ce au revenit la putere. Din răsturnători de tronuri, din revoluționari republicani, s’au transformat numaidecât în lingușitorii cei mai josnici ai Tronului. Acum nu găseau destule laude, nu puteau să-și îndoaie destul spinarea. Politicianul, care rostea un cuvânt de critică la adresa Coroanei, era lovit de moarte; ziaristul, care îndrăznea să scrie contra Suveranului, era tîrît înaintea tribunalelor și trimis la pușcărie. Astăzi , după ce nu tocmai de mult ne acuzați chiar pe noi că nu suntem destul de dinastici pentru că nu tragem la răspundere pe orice forță care atacă Coroana — astăzi, departe de putere, liberalii au redevenit anti-dinastici și nu-și mai aleg vorbele când se adresează Suveranului. Ei bine, schimbările aceste estreme de la lingușirea Tronului, când sunt la putere, la atacuri violente și conspirații, când nu mai sunt la putere, nu pot să înșele astăzi țara. Cu atât mai puțin, cu cât și față de suveranitatea națională, liberalii au avut și au aceiași purtare nedemnă și schimbătoare : lingușitori când sperau un profit de la dânsa, insultători și despoți când nu mai aveau nevoie de ea. Când toată lumea știe că partidul liberal-național insultă sau lingușește, după interesul său personal, nimeni nu poate să-i dea nici cel mai mic crezământ. Să sperăm că însuși liberalii se vor convinge că această armă s’a tocit în mânile lor. Văzând că nu pot face nici o impresie, ci că dimpotrivă se discreditează și mai mult, poate vor renunța și la atacurile contra Coroanei, cum au renunțat la politica de obstrucționism, la agitațiile prin monstruoase,cârciumi și la alianțele Ei nu vor putea decât să folosească din aceasta. tepta expirarea termenului de prorogare spre a depune noul budget, care va fi programul electoral al guvernului. Roma, 11 Martie. Camera a aprobat articolul Intuit al bugetului rectificat pentru 1891—92, care conține modificări introduse în mai multe prevederi. Bruxelles, 11 Martie. D-nn Beernaert a anunțat la Cameră că consulatul belgian din Luxemburg va fi transformat în agenție diplomatică. Viena. 11 Martie. In urma știrilor sanitare favorabile din Siria, guvernul austriac a înlocuit printr-o simplă vizită medicală observația de 7 zile pentru proveniențele coastei de la Merina la Jaffa. Această măsură se întinde proveniențelor întregei coaste de la Adalia la Jaffa, împreună cu aceste două porturi. New-York, 11 Martie, New York Herald află din Valpareso că noul cabinet este format sub preșidenția d-lui Marte, care ia și Internele și d-nn Torro la Afacerile străine și d-nu Edward la Finanțe. ------------------------------------------------- TELEGRAME Paris, 11 Martie. Justice și Lanterne cer cu insistență o desmințire a articolului ziarului Figaro, care anunțase niște negocieri directe între d-nul Carnot și Papa. D-nul Pelleran zice în Justice că această chestiune nu trebue să se lase uitată. Londra, 14 Martie Camera Comunelor a adoptat cu 154 voturi contra 149, cu toată opoziția guvernului, propunerea d-lui MacNeil de a nu ține seamă pentru votul drumului de fier din Combasg, de voturile a 3 deputați, aceștia fiind interesați în întreprindere ca directori ai companiei din Africa. Belgrad, 11 Martie. Declarațiunea Regelui Milan s’a distribuit deputaților, dar citirea nu se va face decât după câteva zile. Textul declarațiunei distribuite nu conține decât renunțarea cunoscută fără a menționa compenzația cerută, deși există în propunerea exegelui. Pentru aceasta clubul radical va discuta din nou astă seară declarațiunea, clubul se va ocupa și de dificultățile reconstituirei ministeriale, ce guvernul se silește să aplaneze. Atena. 11 Martie. Se anunță că guvernul a încheiat cu băncile locale un împrumut de 11 milioane în aur cu 6 la sută, garantat prin impozitul asupra biletelor de drumuri de fer și impozitul asupra dividendelor societăților anonime. Guvernul recunoaște necesitatea disolvării Camerei, convins că este cu neputință să obție o majoritate, dar va as EDIȚIA A DOUA iumitra șoaptei de pi Voința Națională de ieri învinuește în două articole, din același număr, pe partidul conservator că nu voește a face nimic pentru îmbunătățirea soartei clerului nostru. O asemenea învinuire este stranie de tot venind de la un organ al partidului liberal-național, partid,care de 12 ori în 12 mesagii din 12 ani de domnie a acelui partid, a făgăduit reforma clerului, fără a fi făcut nimic în această privință. Tot ce s’a făcut sunt câteva proiecte, cari n’au fost votate, și de aceea zicem că singurul lucru bun ce l’au făcut pentru preoți liberalii, e că nu au votat acele proiecte, care nu aduceai absolut nici o îmbunătățire soarte a clerului nostru mirean. Și când astăzi vin liberalii și ne învinovățesc că nu am făcut nimic pentru preoți, noi le amintim că făgăduelile lor în timp de 12 ani au rămas simple făgădueli și a somăm să ne declare dacă vederile lor pentru îmbunătățirea soartă clerului sunt cuprinse în proiectele, pe care liberalii le-au dat la lumină în timpul guvernului lor. Negreșit noi nu vroim să căutăm în această nepăsare a liberalilor pentru cler o scuză pentru a nu face nici noi nimic pentru înălțarea prestigiului și autorităței bisericei noastre. Putem însă spune că în trei ani și patru luni de când s’a ales prima Cameră conservatoare, s’au făcut numeroase studii în vederea săvârșirei reformei clerului și s’au depus mai multe proiecte de legi relative la această chestiune. D. ministru al Cultelor și instrucțiunei publice crezând că aceste proiecte sunt încă perfectibile, n’a vroit să’și însușească cu totul vreunul din proiectele existente. De aceea d-sa lucrează chiar acum la un nou proiect relativ la îmbunătățirea soartei clerului și a ’’ a instituit o comisiune pentru a’și da avizul asupra acestui proiect. Dacă această lucrare va fi sfârșită înainte de închiderea sesiunei Corpurilor legiuitoare, ea va fi depusă chiar în primăvară pe biuroul Camerei și al Senatului însă e puțin probabil că Adunările, care în această scurtă sesiune de primăvară au atâtea lucruri urgente de săvârșit, să poată vota chiar în această sesiune legea de care ne ocupăm. De altminteri n’ar fi pentru clerul nostru nici un câștig în această pripă, deoarece reforma în chestiune ridicând și o chestiune budgetară foarte însemnată, ea nu ar putea, chiar când ar fi votată acum, să fie aplicată înainte de 1 Aprilie 1893 adică la începutul viitorului exerciți budgetar. Putem însă asigura pe adversarii noștri că nu va trece anul și reforma clerului va deveni un fapt îndeplinit. Până atunci rugăm pe d-nii liberali să ne ajute și ei cu luminile lor și să ne spue, dacă susțin și astăzi proiectele de legi ce au fost alcătuite în timpul domniei lui Ion Brătianu. -------------------------------------------------TROPHAEDM TIIANN II Monitorul Oficial de la 25 ale curentei publică un raport foarte interesant al d-lui profesor Gr. G. Tocilescu asupra săpăturilor arheologice făcute la Adam-Klissi, în Dobrogea, în vara anului trecut. Rezultatul acestor săpături este nu numai descoperirea unui vechiu oraș roman cu numele Trophaeum Traianum, dar și fixarea în mod definitiv a caracterului și epocei monumentului din apropiere, după cercetările savantului nostru arheolog, acest monument a fost un trofeu înălțat de împăratul Traian în anul 108—109 în urma cucerirei Daciei. Scenele sculptate pe numeroasele bas-reliefuri se referă la istoria acestui războiu; astfel Columna Traiană de la Roma și-a găsit, grație descoperirea învățatului nostru academician, pereche; ambele monumente se explică unul printre altul și se completează, și atât din punctul de vedere istoric, ca și din al istoriei artei, trofeul dobrogean nu este mai puțin însemnat și merită a forma obiectul unei publicațiuni ilustrate o asemenea publicațiune, suntem informați, că se și prepară de către d. Tocilescu. Raportul d-sale din Monitor are de obiect în particular explicarea inscripțiunilor descoperite anul trecut în lagărul roman de la Adam-Klissi. Inscripțiunile sunt reproduse în facsimile, completate și comentate cu incontestabila competință a unui epigrafist de frunte. De aceea atragem atențiunea cititorilor noștri asupra menționatului raport, rămânând ca într’un număr viitor să arătăm importanța ce presa străină dă descoperirilor arheologice făcute la Adam-Klissi. X. X. —------------------------♦------------------------Partidul național român Ol Bacovu O depeșă ne-a anunțat pe scurt constituirea partidului național român din Bucovina în adunarea generală a reprezentanților alegătorilor români din Bucovina, ținută Linia trecută. Iată acum, după Gazeta Bucovinei, textul chiar al hotărârilor luate de adunare cu unanimitatea voturilor: 1. Proclamarea din nou a solidarității tuturor Românilor din Bucovina în afaceri politice, naționale și bisericești și organizarea lor într’un partid național compact, reprezentat prin societatea politică «Concordia»; 2. Pentru conducerea alegerilor din întreaga țară, instituirea unui comitet electoral central, compus din toți membrii comitetului societății politice «Concordia», din membrii români ai camerei și ai dietei din trecut, precum și din alți bărbați de încredere din țară ; 3. Declararea de reprezentanți ai Românilor numai a acelor candidați, care vor fi recomandați de comitetul electoral mai sus numit, și în fine 4. îndatorirea impusă aleșilor Românilor de a forma în viitoarea dietă un club național deosebit.» Confratele nostru bucovinean însoțește publicarea acestor rezoluțiuni de niște explicări și reflexiuni din care extragem pentru cititorii noștri următoarele : «Aproape 300 reprezentanți și fruntași ai alegătorilor români din întreaga țară într’un ceas au rupt’o cu politica de oportunitate de până acum și, punânduse pe baze curat naționale, au proclamat din nou solidaritatea tuturor Românilor din Bucovina, fără deosebire de stare, organizarea lor într’un partid național compact și formarea unui club național deosebit în dieta țării. «Nu nimicuri, nici cestiuni personale au determinat pe atâția boeri distinși, preoți venerabili, pe ceal’altă inteligență » I DUMINICA 1 MARTIE 1992. răiaâdă și pe țăranii fruntași din toate unghiurile țării de a accepta un nou fel de luptă pentru apărarea intereselor noastre naționale; — sunt cu mult mai grave motivele, de care au fost cu toții conduși. «Afacerea de care era agitată întreaga țară și care a provocat așa zicând disolvarea dietei, din afacere personală ce era prefăcându-se într’o afacere curat politică, a accelerat numai schimbarea atitudinei noastre, aspirațiunile vădite ale adversarilor noștri de toate categoriile de a ne desbina în două tabere și de a ne desface de conducătorii noștri probați în luptele naționale de preste douăzeci de ani încoace, ne-a silit a ne strânge din nou rânduirile și a arăta lumii că, întocmai ca un trecut, vom fi solidari și de aci înainte în toate afacerile noastre politice, naționale și bisericești și nu vom admite mai ales ca străinii să vîre ceartă între noi și între ceîl’alți locuitori băștinași ai torei, între concetățenii noștri ruteni de confesiunea ortodoxă răsăriteană.» Gazeta Bucovinei face apoi un apel călduros la alegătorii români, cari desigur vor și lupta cu bărbăție in alegerile ce vor urma. Chestiunea ibrai silor«! O consultația cu oamenii marcanți ai Germaniei, —Opinii împărțite,—O nouă și ciudată propunere de soluțiune. Figaro a avut zilele trecute ideia de a întreba pe bărbații marcanți ai Germaniei,— oameni politici sau scriitori,— despre opinia lor asupra chestiunea Alsaciei și Lorenei. Din răspunsurile câte ai sosit gazetei franceze, iată câteva estrase, cari nu sunt lipsite, desigur, de interes: Dr. Reichensperger, șeful partidului centrului: Această țară a servit prea mult de poartă, prin care francezii ai năvălit în Germania ca să ne pustiască țara. Rămânerea Alsaciei și Lorenei în posesiunea Germaniei este deci a se considera ca o necesitate. Adolf Wübrandt, poetul: Ce ați răspunde dacă v-ași întreba ce părere aveți despre restituirea sau vînzarea Flandrei franceze sau a Burgoniei, sau a Savoiei ? După răspunsul care l’ațî da d-voastră, ați putea să judecați aproximativ și pe al meu despre Alsacia și Lorena. Dar între cazul d-voastră și al meu mai este încă deosebirea următoare: Alsacia și Lorena e carne din carnea noastră, sânge din sângele nostru, a fost un membru al corpului nostru până în ziua când ni s’a răpit, în epoca slăbiciunei și rușinei noastre. Flandra franceză, Burgonia și Savoia s’au alipit de Franța cu sabia sau prin politică, înțelegeți bine: Alsacia și Lorena nu poate fi înapoiată decât cu un preț, și acesta ar fi: dispariția noastră totală Știți d-voastră ce va să zică «onoare?» Atunci de ce ne mai întrebat, dacă știm sau nu și noi? Bebel, șeful socialiștilor . Știți, domnul meu, ce idei avem, partidul meu și eu, despre Alsacia și Lorena. Presupun că nici in Franța nu este nici o îndouială asupra acestei întrebări. De altfel eu nu las să treacă nici o ocaziune pentru a mă pronunța în Reichstag pe față asupra importanței anexărei Alsaciei și Lorenei din punctul de vedere al situațiunei militare și politice a Europei. N’aș voi să mai “repet niște lucruri spuse de atâtea ori înaintea “lumei întregi, nici a-mi da părerea asupra unor planuri, pe cari le consider ca de pură fantazie, ca de exemplu schimbul cu Tonkinul sau cu Madagascar. D. Levetzoiv, președintele Reichstagului: Alsacia-Lorena e cedată pentru totdeauna în deplina suveranitate și în deplina posesiune a imperiului german. D. de Wolmar, socialist, zice că ar aplauda, din toată inima, orice soluțiune compatibilă cu demnitatea celor două popoare. Adevărata soluțiune după dânsul, ar fi următoarea : poporațiunea, devenită liberă politicește și socialmente, ar aparține celor două țări, după origine! Economistul Brentano crede cu neputință retrocedarea sau neutralizarea. După o generațiune, adaugă dânsul, Alsacia-Lorena va fi germană. Poetul Ludwig Pfau se rostește pentru împărțire, cu Yogeziî ca fruntarie. Jurisconsultul Laney consideră retrocedarea sau neutralizarea ca imposibilă. Să însemnăm în sfirșit și părerea d-lui Hans de Bülow, care, într’o scrisoare plină de citațiuni latinești, dă chestiune! Alsaciei-Loreneî o soluțiune cu totul nouă. El sfatuește pe Franța să ceară Rusiei retrocedarea provinciilor baltice