Timpul, martie 1892 (nr. 49-73)

1892-03-01 / nr. 49

ANUL AL PATRU-SPRE­ZEGELEA. — No. 49 ABONAMENTELE: n țară pe un an........................................40 lei » pe 6 luni..........................................20 lei » pe 3 luni.........................................40 lei Pentru streinătate, un an...........................60 lei Redacția și Administrația 43, Calea Victoriei, 43 Un exemplar In Bani. ATACURILE 11 /11 Liberalii aveau un program de luptă, care numai cinste nu putea face unui partid de guvernământ. In Parlament ei urmareau fără nici un scrupul politica de obstruc­­țiune cea mai desăvârșită; ori­ce pretext, cât de mic, le era bine­venit pentru a opri în loc Parla­mentul. Nevoile țârei, ori­cât de ur­gente și de vădite, nu-i puteau îm­­pedeca în această nenorocită por­nire. D-niî Fleva și Palade erau leaderii, și lozinca lor e cunoscută : «Să împiedecăm pe conservatori de a face chiar binele». In afară de Parlament, mijloacele lor de luptă constau in agitații prin mahalale și cârciumi, în atacuri contra Coroanei prin presa liberală, în care d. Delavrancea dă tonul, in calomnii răspândite cu profuzie a­­supra adversarilor, în încheiarea de alianțe monstruoase. In rezumat, programul de luptă al liberalilor era acesta : obstruc­­ționism; scandal ; Fleva și Palade în Cameră; Delavrancea în presă ; calomnii in contra adversarilor și atacuri în contra Coroanei. Acum cât­va timp am avut oca­­ziunea să constatăm cu deosebită mulțămire, că partidul liberal-națio­­nal, de voie de nevoie, a renunțat la o bună parte din acest nenorocit program. Politica de obstrucțiune a fost pă­răsită ; alianțele monstruoase au fost­­ desfăcute; agitațiile prin mahalale s’au mai potolit; Fleva și Palade nu­­ mai sunt leaderii partidului. Dar tot a rămas în picioare o parte din vechiul program. Presa liberală nu și-a schimbat tonul și c * atacurile contra Coroanei urmează a fi ocupațiunea ei de predilecție . Voința Națională, mai ales, nu poate lăsa să treacă o zi fără să spuie o vorbă rea la adresa Suveranului. Și totuși liberalii pot să constate că aceste atacuri nu impresionează pe nimeni și nu sunt în stare să modifice întru nimic mersul firesc al lucrurilor. Această purtare poate cel mult să-l compromită în ochii opiniei publice. In adevăr, jocul liberalilor față cu Coroana e deochiat de mult. Dinastici înflăcărați la 1866, când Ion Brătianu căuta să acapareze pe Domnitorul nou venit în țară, libe­­ralii nu s’au sfiit să cadă în cel mai violent antidinasticism îndată ce n’au izbutit să-și ajungă scopul. Cine nu-și aduce aminte de ata­curile nedemne îndreptate pe atunci contra Coroanei ? Presa liberală nu găsea cuvinte destul de violente, impertinențe destul de mari pentru «Prințul străin». Pamflete ca «Spi­onul prusian» și altele de aceiași stofă erau scrise de membrii de frunte ai partidului. Roșii, cum li se zicea p’atunci, vedeau roșu când li se pomenea de Suveranul țârei. In violența lor, liberalii mergeau până la răsturnare. Conspirațiunile înfloreau în sinul partidului. Cine nu ’și aduce aminte de re­a publica de la Ploești? Cine a uitat candidatura la Dom­nie a colonelului Dabija? Și tot așa de repede cum au că­zut în anti-dinasticism, s’au conver­tit la ultra-dinasticism de îndată ce au revenit la putere. Din răsturnători de tronuri, din revoluționari republicani, s’au trans­format numai­de­cât în lingușitorii cei mai josnici ai Tronului. Acum nu găseau destule laude, nu puteau să-și îndoaie destul spi­narea. Politicianul, care rostea un cuvânt de critică la adresa Coroa­nei, era lovit de moarte; ziaristul, care îndrăznea să scrie contra Su­veranului, era tîrît înaintea tribuna­lelor și trimis la pușcărie. Astăzi , după ce nu tocmai de mult ne acuzați chiar pe noi că nu suntem destul de dinastici pentru că nu tragem la răspundere pe ori­ce forță care atacă Coroana — as­tăzi, departe de putere, liberalii au redevenit anti-dinastici și nu-și mai aleg vorbele când se adresează Su­veranului. Ei bine, schimbările aceste es­­treme de la lingușire­a Tronului, când sunt la putere, la atacuri vio­lente și conspirații, când nu mai sunt la putere, nu pot să înșele as­tăzi țara. Cu atât mai puțin, cu cât și față de suveranitatea națională, liberalii au avut și au aceiași pur­tare nedemnă și schimbătoare : lin­gușitori când sperau un profit de la dânsa, insultători și despoți când nu mai aveau nevoie de ea. Când toată lumea știe că partidul liberal-național insultă sau lingușește, după interesul său personal, nimeni nu poate să-i dea nici cel mai mic crezământ. Să sperăm că însuși liberalii se vor convinge că această armă s’a tocit în mânile lor. Văzând că nu pot face nici o impresie, ci că dim­potrivă se discreditează și mai mult, poate vor renunța și la atacurile con­tra Coroanei, cum au renunțat la politica de obstrucționism, la agita­țiile prin monstruoase,cârciumi și la alianțele Ei nu vor putea de­cât să folo­sească din aceasta. tepta expirarea termenului de prorogare spre a depune noul budget, care va fi programul electoral al guvernului. Roma, 11 Martie. Camera a aprobat articolul Intuit al bugetului rectificat pentru 1891—92, care conține modificări introduse în mai multe prevederi. Bruxelles, 11 Martie. D-nn Beernaert a anunțat la Cameră că consulatul belgian din Luxemburg va fi transformat în agenție diploma­tică. Viena. 11 Martie. In urma știrilor sanitare favorabile din Siria, guvernul austriac a înlocuit printr-o simplă vizită medicală obser­vația de 7 zile pentru proveniențele coas­tei de la Merin­a la Jaffa.­­ Această măsură se întinde proveniențelor întregei coaste de la Adalia la Jaffa, împreună cu aceste două porturi. Ne­w-York, 11 Martie, New­ York Herald află din Valpareso că noul cabinet este format sub preși­­denția d-lui Marte, care ia și Internele și d-nn Torro la Afacerile străine și d-nu Edward la Finanțe. -------------------------­------------------------­ T­ELEGRAME Paris, 11 Martie. Justice și Lanterne cer cu insistență o desmințire a articolului ziarului Fi­garo, care anunțase niște negocieri di­recte între d-nul Carnot și Papa. D-nul Pelleran zice în Justice că această ches­tiune nu trebue să se lase uitată. Londra, 14 Martie Camera Comunelor a adoptat cu 154 voturi contra 149, cu toată opoziția gu­vernului, propunerea d-lui Mac­Neil de a nu ține seamă pentru votul drumului de fier din Combasg, de voturile a 3 deputați, aceștia fiind interesați în în­treprindere ca directori ai companiei din Africa. Belgrad, 11 Martie. Declarațiunea Regelui Milan s’a dis­tribuit deputaților, dar citirea nu se va face decât după câte­va zile. Textul declarațiunei distribuite nu conține de­cât renunțarea cunoscută fără a menționa compenzația cerută, de­și există în propunerea ex­egelui. Pen­tru aceasta clubul radical va discuta din nou astă seară declarațiunea, clubul se va ocupa și de dificultățile reconsti­­tuirei ministeriale, ce guvernul se si­lește să aplaneze. Atena. 11 Martie. Se anunță că guvernul a încheiat cu băncile locale un împrumut de 11 mi­lioane în aur cu 6 la sută, garantat prin impozitul asupra biletelor de drumuri de fer și impozitul asupra dividendelor societăților anonime. Guvernul recunoaște necesitatea di­­solvări­i Camerei, convins că este cu ne­putință să obție o majoritate, dar va as­ EDIȚIA A DOUA iumit­ra șoaptei d­e pi Voința Națională de ieri învinuește în două articole, din același număr, pe partidul conservator că nu voește a face nimic pentru îmbunătățirea soartei clerului nostru. O asemenea învinuire este stranie de tot venind de la un organ al partidului liberal-național, partid,care de 12 ori în 12 mesagii din 12 ani de domnie a acelui partid, a făgă­duit reforma clerului, fără a fi făcut nimic în această privință. Tot ce s’a făcut sunt câte­va proiecte, cari n’au fost votate, și de aceea zicem că sin­gurul lucru bun ce l’au făcut pentru preoți liberalii, e că nu au votat a­­cele proiecte, care nu aduceai­ ab­solut nici o îmbunătățire soarte a cle­rului nostru mirean. Și când astă­zi vin liberalii și ne învinovățesc că nu am făcut nimic pentru preoți, noi le amintim că făgăduelile lor în timp de 12 ani au rămas simple făgădueli și a somăm să ne declare dacă ve­derile lor pentru îmbunătățirea soar­tă clerului sunt cuprinse în proiectele, pe care liberalii le-au dat la lumină în timpul guvernului lor. Negreșit noi nu vroim să căutăm în această nepăsare a liberalilor pen­tru cler o scuză pentru a nu face nici noi nimic pentru înălțarea pres­tigiului și autorităței bisericei noas­tre. Putem însă spune că în trei ani și patru luni de când s’a ales pri­ma Cameră conservatoare, s’au fă­cut numeroase studii în vederea să­­vârșirei reformei clerului și s’au de­pus mai multe proiecte de legi rela­tive la această chestiune. D. minis­tru al Cultelor și instrucțiunei pu­blice crezând că aceste proiecte sunt încă perfectibile, n’a vroit să’și în­sușească cu totul vre­unul din pro­iectele existente. De aceea d-sa lucrează chiar a­­cum la un nou proiect relativ la îmbunătățirea soartei clerului și a ’’ a instituit o comisiune pentru a’și da avi­zul asupra acestui proiect. Dacă aceas­tă lucrare va fi sfârșită înainte de închi­derea sesiunei Corpurilor legiuitoare, ea va fi depusă chiar în primă­vară pe biuroul Camerei și al Senatului însă e puțin probabil că Adunările, care în această scurtă sesiune de primăvară au atâtea lucruri urgente de săvârșit, să poată vota chiar în această sesiune legea de care ne o­­cupăm. De altminteri n’ar fi pentru clerul nostru nici un câștig în a­­ceastă pripă, de­oare­ce reforma în chestiune ridicând și o chestiune budgetară foarte însemnată, ea nu ar putea, chiar când ar fi votată acum, să fie aplicată înainte de 1 Aprilie 1893 adică la începutul vii­torului exerciți budgetar. Putem însă asigura pe adversarii noștri că nu va trece anul și reforma cleru­­­­lui va deveni un fapt îndeplinit. Până atunci rugăm pe d-nii libe­rali să ne ajute și ei cu luminile lor și să ne spue, dacă susțin și astă­zi proiectele de legi ce au fost alcătuite în timpul domniei lui Ion Brătianu. -------------------------­------------------------­TROPHAEDM TIIANN II Monitorul Oficial de la 25 ale cu­rentei publică un raport foarte inte­resant al d-lui profesor Gr. G. To­­cilescu asupra săpăturilor arh­eologi­­ce făcute la Adam-Klissi, în Dobrogea, în vara anului trecut. Rezultatul a­­cestor săpături este nu numai des­coperirea unui vech­iu oraș roman cu numele Trophaeum Traianum, dar și fixarea în mod definitiv a carac­terului și epocei monumentului din apropiere, după cercetările savan­tului nostru arh­eolog, acest monu­ment a fost un trofeu înălțat de împăratul Traian în anul 108—109 în urma cucerirei Daciei. Scenele sculptate pe numeroasele bas-reliefuri se referă la istoria acestui războiu; ast­fel Columna Traiană de la Roma și-a găsit, grație descoperirea învă­țatului nostru academician, pereche; ambele monumente se explică unul printre altul și se completează, și atât din punctul de vedere istoric, ca și din al istoriei artei, trofeul dobro­gean nu este mai puțin însemnat și merită a forma obiectul unei publi­cați­uni ilustrate o asemenea publicațiune, suntem informați, că se și prepară de către d. Tocilescu. Raportul d-sale din Monitor are de obiect în particular explicarea inscrip­­țiunilor descoperite anul trecut în lagărul roman de la Adam-Klissi. Inscripțiunile sunt reproduse în fac­simile, completate și comentate cu incontestabila competință a unui epi­­grafist de frunte. De aceea atragem atențiunea citi­torilor noștri asupra menționatului raport, rămânând ca într’un număr viitor să arătăm importanța ce presa străină dă descoperirilor arh­eologice făcute la Adam-Klissi. X. X. —------------------------♦------------------------­Partidul național român Ol­ Bacovu­ O depeșă ne-a anunțat pe scurt con­stituirea partidului național român din Bucovina în adunarea generală a repre­­zentanților alegătorilor români din Bu­covina, ținută Linia trecută. Iată acum, după Gazeta Bucovinei, textul chiar al hotărârilor luate de adunare cu unani­mitatea voturilor: 1. Proclamarea din nou a solidarității tuturor Românilor din Bucovina în a­­faceri politice, naționale și bisericești și organizarea lor într’un partid național compact, reprezentat prin societatea po­litică «Concordia»; 2. Pentru conducerea alegerilor din întreaga țară, instituirea unui comitet electoral central, compus din toți mem­brii comitetului societății politice «Con­cordia», din membrii români ai camerei și ai dietei din trecut, precum și din alți bărbați de încredere din țară ; 3. Declararea de reprezentanți ai Ro­mânilor numai a acelor candidați, care vor fi recomandați de comitetul electoral mai­ sus numit, și în fine 4. îndatorirea impusă aleșilor Româ­nilor de a forma în viitoarea dietă un club național deosebit.» Confratele nostru bucovinean însoțește publicarea acestor rezoluțiuni de niște explicări și reflexiuni din care extra­­gem pentru cititorii noștri următoarele : «Aproape 300 reprezentanți și fruntași ai alegătorilor români din întreaga țară într’un ceas au rupt’o cu politica de o­­portunitate de până acum și, punându­­se pe baze curat naționale, au­ proclamat din nou solidaritatea tuturor Românilor din Bucovina, fără deosebire de stare, or­ganizarea lor într’un partid național compact și formarea unui club național deosebit în dieta țării. «Nu nimicuri, nici cestiuni personale au determinat pe atâția boeri distinși, preoți venerabili, pe cea­l’altă inteligență » I DUMINICA 1 MARTIE 1992. răiaâdă și pe țăranii fruntași din toate unghiurile țării de a accepta un nou fel de luptă pentru apărarea intereselor noastre naționale; — sunt cu mult mai grave motivele, de care au fost cu toții conduși. «Afacerea de care era agitată întreaga țară și care a provocat așa zicând di­­solvarea dietei, din afacere personală ce era prefăcându-se într’o afacere curat politică, a accelerat numai schimbarea atitudinei noastre, aspirațiunile vădite ale adversarilor noștri de toate catego­riile de a ne desbina în două tabere și de a ne desface de conducătorii noștri probați în luptele naționale de preste două­zeci de ani încoace, ne-a silit a ne strânge­ din nou rânduirile și a arăta lumii că, întocmai ca un trecut, vom fi solidari și de aci înainte în toate afa­cerile noastre politice, naționale și bi­sericești și nu vom admite mai ales ca străinii să vîre ceartă între noi și între ceî­l’alți locuitori băștinași ai torei, în­tre concetățenii noștri ruteni de confe­siunea ortodoxă­ răs­ăriteană.» Gazeta Bucovinei face apoi un apel călduros la alegătorii români, cari de­si­gur vor și lupta cu bărbăție in alege­rile ce vor urma. Chestiunea ibrai si­lor«! O consultația cu oamenii mar­canți ai Germaniei, —Opinii împărțite,—O nouă și ciu­dată propunere de soluțiune. Figaro a avut zilele trecute ideia de a întreba pe bărbații marcanți ai Germa­niei,— oameni politici sau scriitori,— despre opinia lor asupra­ chestiunea Al­saciei și Lorenei. Din răspunsurile câte ai­ sosit gazetei franceze, iată câte­va estrase, cari nu sunt lipsite, de­sigur, de interes: Dr. Reichensperger, șeful partidului centrului: Această țară a servit prea mult de poartă, prin care francezii ai­ năvălit în Germania ca să ne pustiască țara. Rămânerea Alsaciei și Lorenei în posesiunea Germaniei este deci a se con­sidera ca o necesitate. Adolf Wübrandt, poetul: Ce ați răs­punde d­acă v-ași întreba ce părere aveți despre restituirea sau vînzarea Flandrei franceze sau a Burgoniei, sau a Savoiei ? După răspunsul care l’ațî da d-voastră, ați putea să judecați aproximativ și pe al meu despre Alsacia și Lorena. Dar între cazul d-voastră și al meu mai este încă deosebirea următoare: Alsacia și Lorena e carne din carnea noastră, sânge din sângele nostru, a fost un membru al corpului nostru până în ziua când ni s’a răpit, în epoca slăbiciunei și rușinei noastre. Flandra franceză, Burgonia și Savoia s’au alipit de Franța cu sabia sau prin politică, înțelegeți bine: Alsacia și Lorena nu poate fi înapoiată de­cât cu un preț, și acesta ar fi: dispariția noastră totală Știți d-voastră ce va să zică «o­­noare?» Atunci de ce ne mai întrebat­, dacă știm sau nu și noi? Bebel, șeful socialiștilor . Știți, dom­nul meu, ce idei avem, partidul meu și eu, despre Alsacia și Lorena. Presupun că nici in Franța­­ nu este nici o în­­douială asupra acestei întrebări. De alt­fel eu nu las să treacă nici o ocaziune pentru a mă pronunța în Reichstag pe față asupra importanței anexărei Alsa­ciei și Lorenei din punctul de vedere al situațiunei militare și politice a Euro­pei. N’aș voi să mai “repet niște lucruri spuse de atâtea ori înaintea “lumei în­tregi, nici a-mi da părerea asupra unor planuri, pe cari le consider ca de pură fantazie, ca de exemplu schimbul cu Tonkinul sau cu Madagascar. D. Levetzoiv, președintele Reichsta­gului: Alsacia-Lorena e cedată pentru totdeauna în deplina suveranitate și în deplina posesiune a imperiului german. D. de Wolmar, socialist, zice că ar aplauda, din toată inima, ori­ce soluți­­une compatibilă cu demnitatea celor două popoare. Adevărata soluțiune după dânsul, ar fi următoarea : poporațiunea, devenită liberă politicește și socialmente, ar aparține celor două țări, după origine! Economistul Brentano crede cu ne­putință retrocedarea sau neutralizarea. După o generațiune, adaugă dânsul, Al­sacia-Lorena va fi germană. Poetul Ludwig Pfau se rostește pentru împărțire, cu Yogeziî ca fruntarie. Jurisconsultul Laney consideră retro­cedarea sau neutralizarea ca imposibilă. Să însemnăm în sfirșit și părerea d-lui Hans de Bü­low, care, în­tr’o scrisoare plină de citațiuni latinești, dă chestiune! Alsaciei-Loreneî o soluțiune cu totul nouă. El sfatuește pe Franța să ceară Rusiei retrocedarea provinciilor baltice

Next