Timpul, iulie 1892 (nr. 143-168)
1892-07-01 / nr. 143
ANUL ALPATRUSPREZECELEA.—No. 143 EDIȚIA A DOUA ABONAMENTELE: In țară pe un an..............................................40 lap „ pe 6 luni..............................................20 lei „ pe 8 luni..............................................10 lei Pentru streinetate, un an...............................50 lei Redacția și Administrația 23. STRADA DOAMNEI, 23. Un exemplar 10 Bani Moralitatea publica Dacă viața omului e deja destul de complicată și cercetarea fenomenelor ce prezintă ea întîmpină nenumărate dificultăți, neasemănat mai complicată e viața unei societăți, neasemănat mai grea e explicarea fenomenelor ei. De aceea, și până astăzi încă, mulți refuză sociologiei caracterul științific. Oricum însă, acest ram al cunoștințelor omenești a făcut progrese imense în jumătatea din urmă a veacului nostru, prin aplicarea metodei științifice de cercetare la fenomenele sociale; observând, inducând, experimentând, omul a ajuns să-și dea seamă de condițiunile în care se produc aceste fenomene, de cauzele lor— cel puțin într’o mare parte. Astăzi nu-i mai e permis unui om cult să creadă că cutare fapt social s’a produs pentru că «așa a fost scris», ori să generalizeze dintr’un singur caz. Ceea ce se putea pe vremea lui Aristot, astăzi nu se mai poate de aceea numică a fost miralarea noastră când, în ultimul număr al Voinței Naționale, subt titlul «Moralitatea publică sub conservatori», am găsit un articol în care se susține că în acești din urmă patru ani am decăzut cu desăvârșire din punctul de vedere moral și că cama acestei decăderi e guvernul conservator. Gine și dă seamă de multiplele condiții, care determină gradul și felul de moralitate la un popor, a trebuit să împărtășască surprinderea noastră în fața acestei afirmări îndrăsnețe. Cum, regimul conservator a fost în stare să degrade moralitatea publică în 4 ani ? Mare putere, nemăsurată ! Desvoltarea istorică, producția solului, clima, credințele religioase, instituțiile civile și politice —toate astea și multe altele au făcut din poporul român un tip de moralitate, și conservatorii pe cari aceeași Voință Națională îi socoteau până ieri așa de slabi încât nici micile afaceri curente de guvernământ nu pot să le rezolve) conservatorii au putut să nimicească în 4 ani efectele unor cauze așa de irezistibile și să degrade cu desăvârșire moralitatea publică..... Am zice că e pur și simplu ridicol, dacă nu ne-ar fi jele că într’un organ important de publicitate—care are menirea să lumineze publicul—se pot produce asemeni teorii schiloade. Dar dacă, în principiu, e ridicolă acuzarea pe care Voința o aruncă guvernului, ea devine și mai ridicolă când considerăm argumentele cu care vrea s’o întemeieze-conservatorii n’aveau oameni, zice organul liberal-național; de aceea au numit în funcțiuni pe oricine le-a eșit înainte Aceasta e prima cauză. A doua e că conservatorii, rămășițe ale vechilor boieri, se consideră ca o castă aparte și au o morală deosebită; ceea ce e rușinos și condamnabil la un «mojic», nu e de loc condamnabil la la un «coconaș». Cât de temeinice sunt aceste motive, înțelege oricine de la prima vedere. Toată lumea știe că, la venirea regimului conservator, funcționarii n’au fost măturați cu cei de la 1876 când au venit liberalii la putere. Au fost siliți să plece numai funcționarii compromiși, cari își făcuseră de cap în anii din urmă ai guvernului Brătianu. In afară de aceștia, au plecat de bună-voie câțiva cari, fiind liberali, credeau că nu le e permis să servească Statul sub conservatori; dintre aceștia însă, unii, cari dăduseră dovadă de capacitate în funcțiile lor, s’au întors și au fost primiți. Prin urmare, chiar dacă ar fi adevărat că conservatorii n’au avut oameni— lucru neadevărat — argumentul Voinței n’are nici o seriozitate, de vreme ce conservatorii n’au avut nevoie de oameni. Al douilea argument e o veche copilărie, de care se vede că liberalii nu se vor putea desbăra nici odată. Căci e copilărie să mai vorbești astăzi de boieri și mojici; mojic nu mai e astăzi decât omul rău crescut, necioplit, cu calități rele, cu care nu poți să stai de vorbă; în fața legii însă toți Românii sunt egali. Rămășițe boierești, cum zice Voința, adică descendenți din foștii boieri, se găsesc nu numai in partidul conservator, ci și în partidul liberal-național, și dacă e vorba de burghezi și boieri, apoi nu numai partidul liberal are în sinul său element burghezesc, ci și partidul conservator. Pentru orice om cuminte, distincția de burghezi și boieri nu există, dacă liberala și democratica Voință o mai face și astăzi, atât mai rea pentru dânsa. Și deoarece nu mai există caste, nu mai poate fi vorba nici de morală deosebită. Ceea ce e rușinos și condamnabil la unul, e tot așa de rușinos și condamnabil la altul, ori din ce treaptă socială ar fi și unul și altul. Dar logica nu e treaba liberalilor naționali, ei sunt de mult și serios certați cu dânsa. Când discutăm cu scumpii noștri adversari, trebuie să venim cu lucruri concrete. De aceea suntem siliți să reamintim puritanilor de la Voința câte-va fapte dintr’un trecut nu tocmai depărtat; poate că așa vor pricepe mai bine ce greșeală neiertată au făcut vorbind de caste și de o morală particulară conservatorilor. își mai aduc aminte confrații de aceste trei nume: Anghelescu, Maican, Simion Mihăilescu? Trebuie să-și aducă aminte și încă în chip foarte dureros. Și, al doilea, își mai amintesc ei de răspunsul pe care răposatul Ion Brătianu —de a cărui cinste personală nimeni nici o dată nu s’a îndoit— l’a dat la interpelarea d-lui Neculae Fleva ? Ilustrul Ion Brătianu a mărturisit atunci că știa încă de pe vremea răsboiului ce nelegiuite, ce criminale abuzuri făcuse Maican, și că totuși, din oarecare considerații, a tăcut. Dar în contra fostului general Anghelescu, câtă stăruință a trebuit, cât sgomot, câtă mișcare până să fie dat judecății? Dar Simion Mihăilescu, bon-vivantul Mihăilescu, nu rămânea curat ca batista dacă mai rămâneau și liberalii la putere ? Dar afacerile strălucite care au sărăcit țara și au îmbogățit de seara până dimineața o mână de colectiviști — afaceri știute, denunțate și în contra cărora Ion Brătianu și G- A. Rosetti au luptatpersonal cât au putut, dar fără nici o izbîndă ? Dar câte și mai câte mișelii și furturi, care au parcurs scara întreagă, de la un mizerabil ceasornic și până la milioane, fără rușine și fără pedeapsă? ”Am tolerat — a zis Ion Brătianu într’un moment solemn și când scârba îl înăbușea — am tolerat abuzuri, crime și asasinate»... Și mai cutează Voința să vorbească de o morală proprie a conservatorilor, care ar fi deosebită și chiar contrară moralei comune ? Dar unde s’au pomenit sub regimul de 4 ani al conservatorilor așa abuzuri, așa fără delegi ? Dacă un mic mânuitor de bani publici din cutare sau cutare județ și-a călcat datoria, el și a luat pedeapsa. Dar nu s’au pomenit și mici se vor pomeni miniștri conservatori cari să-și bage mâna până ’n cot în lada visterieî. Și să nu se uite că am moștenit de la colectiviști o stare de desfrâu care nu lesne și repede se poate lecui; dacă funcționari subalterni săvârșesc fapte necorecte, aceasta—pe lângă condițiile generale de cultură ale tezei—se datorește în mare ^ru’te toleranței cu care colectiviștii acopereau abuzurile și crimele. Trebuie răbdare, trebuie energie, până când lucrurile să reintre în matca lor. Iar Voința Națională s’ar cuveni să mai lase în pace moralitatea publică. TELEGRAME Paris, 11 Iulie. O depeșă din Fez primită de Agenția Havas anunță că ministrul Engliterei caută diferite pretexte spre a învinge resistența Sultanului; el vrea să provoace un conflict. In ziua onomastică a lui Aikebirel a voit să arboreze pavilionul pe casa consulară; a trebuit să renunțe înaintea ațâțării mulțime. Sultanul primindu-l i-a imputat că a voit, cu tot dinadinsul să arboreze pavilionul, i-a zis că poate să plece. Ministrul i-a cerut satisfacție pentru insulta făcută misiunei sale; satisfacția ar consista în concesiunea avantajelor cerute de Enghitera. Paris, 11 iulie. Senatul a votat creditele suplimentare ale marinei. — Camera discutând întrebuințarea creditelor pentru Dahomey, a adoptat prin 287 voturi contra 150 o ordine de zi a de Pourquery care cere ca trupele de pe uscat și de pe mare ale Dahomeyului să fie comandate de un singur ofițer. Ministrul marinei s-a opus la această ordine de zi; el a zis că trupele de pe uscat sunt comandate de colonelul Dodds, dar că ministerul își rezervă comanda forțelor marine; ambii comandanțî au cu toate astea ordinul de a se ajuta reciproc. Camera a procedat atunci la vot. D. Loubet a voit să ia cuvântul, dar președintele i-a făcut să observe că votarea a și început, miniștrii au părăsit sala spre a delibera. Ziarele anunță demisiunea d-lui Cavaignac. Agenția Reuter crede a ști că întregul cabinet se va retrage. Agenția Havas anunță că după un ceas de deliberare ministerul a decis să rămână in funcțiunile sale și să numească numai un nou titular la marină. Probabil că d. Magy va înlocui pe Cavaignac. Se asigură că senatorii și deputații au arătat d-lui Loubet interesul considerabil pentru partidul republican de a evita o criză in ajunul alegerilor pentru consiliile generale; d. Carnot ar fi exprimat aceeași părere Mai multe ziare atacă cabinetul pentru politica sa colonială; ele spun că pretinsa pacificare a Tonkinului nu e decât o momeală. Camera a votat, după ordinea de zi pentru Dahomey, mai multe proiecte de interes local. D. Clemenceau se asociase și el la cererea d-lui Pourguery, Paris, 11 iulie. Guvernatorul Indo-Chinei telegrafiază un convoiu cu destinația Langsonului a că căzut într-un lac ascuns chinezesc lângă Bakle. Comandantul Bonneau al infanteriei de marină căpitanul Carpentier al artileriei marinei și oamenii au fost omorâți ; sunt 17 răniți. Morții și răniții au fost aduși la Bakley Paris, 11 iulie. Agenția Havas declară printr’o notă că e în măsură să afirme că incidentul din Lipsea n’are gravitatea ce i se atribue de către oarecari povestiri. .Raportul oficial al ambasadei Franciei la Berlin s’a expediat ; va sosi mâine sau poimâine. Liberte anunță că d. Jacquot, consul general al Franciei la Lipsea, va fi transferat. lila electorală în Englitera Resultat Indoios. — Miniștrii realeși. — Ginerele lordului Salisbury. — Liberalii unioniști și Irlandezii. — Opinia d-lui Gladstone.— Ultimele rezultate. Lupta electorală continuă în Englitera cu noroc schimbător. Deși gladstonienii continuă a câștiga ici și colo câte un loc două mai mult asupra conservatorilor decât aceștia asupra gladstonienilor, rezultatul definitiv al luptei e încă îndoios. Toți miniștrii, cari au avut să treacă până acum prin foc, au fost aleși, asemenea și șefii partidelor unioniste, afară de preșidentul oficiului de administrație comunală și creatorul birului de administrație locală, d C. T. Ritchie, care a fost bătut în districtul londonez St. George (Tower Hamlets) de către gladstonianul Benn. Dintre marile orașe unioniste, Birmingham s’a ținut mai bine. MERGURI 1/13 IULIE 1892 ANUNCIURI șI INSERȚII : Linia 30 litere petit pag. IV.....................0,40 Reclame................. . III.....................1,50 „ ................. a II.....................2,50 In arus anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23. ------Un exemplar 10 Bani Aranjamentul jn Germania Ca răspuns ziarelor opozante, care urmează a tăgădui că aranjamentul cu Germania e un succes diplomatic repurtat de guvernul nostru, reproducem aoi următorul articolaș apărut in capul foii de seară a ziarului Pester Lloyd de la 9 Iulie stil nou : t După cum se știe, incheiarea convențiunei comerciale provizorii între Germania și România a fost precedată de declarațiunea oficială a ministrului de externe Lahovari, că România e gata să intre in negocieri pentru încheiarea unui nou tratat cu Germania. Negocierile asupra acestui obiect ar fi chiar destul de înaintate și ar pune in perspectivă, cu oarecare siguranță, un rezultat cert. In așa împrejurări, e foarte curioasă știrea că ministrul român de comerț și domenii, d. P. P Carp, intr’o convorbire pe care a avut-o la Viena, luna trecută, cu contele Kalnoky, s’ar fi rostit foarte categoric că România pare de gând să încheie tratat de comerț cu Austro-Ungaria. Aceasta ar indica o deosebire de tratament a Germaniei și Austro-Ungariei, care nu s-ar potrivi de loc cu lozinca dată din Berlin că, în negocierile cu România, Germania a luat numai conducerea pentru Austro-Ungaria, întocmai precum aceasta ține în mâni, în negocierile cu Serbia, conducerea pentru Germania. Se poate ca asigurările oficiale date guvernului din Berlin de ministrul Lahovari să fi înlăturat în total sau în parte declarațiunile făcute la Viena de ministrul Carp ; totuși, până acum, nu se știe în această privință nimic mai de aproape. La Berlin se socotește că, o dată ce va fi stabilit un tratat cu Germania, România nu se va mai putea feri timp îndelungat de încheiarea unui asemenea tratat cu Austro-Ungaria , dar aceasta e o mângăere îndepărtată, care, pentru moment, n’are nici o valoare practică. « De remarcat e totuși faptul că și ziare germane afirmă că, acordând Tiomăniei, fără nici o concesiune in schimb, tariful redus pe cereale de 3 mărci 50, guvernul imperial s'a arătat prea completant față de acest regat, lucru la care din partea prietenilor guvernului se răspunde că această concesiune are numai un caracter provizoriu, că se sfârșește la 30 Noembrie anul curent și că la adică pe Germania n’o costă nimic. Argumentul din urmă poate fi adevărat, dar atunci se impune întrebarea: de ce Austro-Ungaria, aliata imperiului german, a trebuit să plătească așa de scump reducerea taxelor pe cereale, care acum se acordă cu totul gratis României , încălzite de mărinimia arătată față cu România, unele ziare germane și pledează deja ca să se facă și imperiului rusesc aceeași concesie în privința taxelor reduse pe cereale. «Opinia publică nu se arată însă deloc favorabilă unor asemenea tendințe. Vosefhe Zeitung observă un chip foarte semnificativ asupra acestui punct: «Germania n’are nici un motiv să se arate complezantă Rusiei, care posedă un foarte bun mijloc de compenzație în reducerea taxelor pe fier și cărbuni. Mai curând putem și facem României un dar, fără compenzație pe tărîmul politicei comerciale, decât să facem avansuri Rusiei. Cu cât mai simțitor va fi lovită această din urmă, cu atât trebue să fim mai mulțumiți din puntul de vedere politic.» Conservatorul care a smuls din mânile gladstonianilor unul din cele 4 mandate din Edinburgh, este lordul Walmer, ginerele lordului Salisbury. Liberalii unioniști stau până acum mai reu decât toți, în privința mandatelor pierdute și câștigate. Rezultatele alegerilor irlandeze sunt, până în momentul când scriem aceste rănduri, cunoscute numai în foarte mică parte. Intre acestea, d. Gladstone e neobosit. Zilele trecute a ținut iar o cuvântare alegătorilor săi din Corstorphine, vorbindu-le despre rezultatul alegerilor de până acum. Opinia d-lui Gladstone este că, chiar și după rezultatele de până acum, rămânerea la putere a guvernului actual nu s-ar putea închipui. D. Gladstone a numărat apoi douăsprezece propuneri liberale care au fost respinse de majoritatea conservatoare a parlamentului trecut. S’a întâmplat și un incident bătrânului om de stat. Alegătorii unioniști ’i au pus mai multe întrebări relative la atitudinea sa față de planul de campanie irlandez. Ca de obicei, d. Gladstone a știut să răspunză cu dibăcie la aceste întrebări. Totuși, unioniștii, în mijlocul unei mari iritații, au propus un vot de neîncredere. Mare majoritate, firește, a votat obicinuitul vot de încredere. Ultimul buletin electoral din Londra dă rezultatele următoare: 12 Iulie. — S’au ales până acuma: 195 conservatori, 31 unioniști, 168 gladstoniani, 5 parneliști și 30 antiparneliști. Conservatorii câștigă 13 locuri, unioniștii 7 și gladstonienii 50. Eastern. CONGRESUL ARCHEOLOGIC din ORLEANS Ni se trimite din Paris următoarea corespondență, extrasă din ziarele franceze, relativ la strălucitul succes obținut de distinsul profesor al Universităței noastre, d. Gr. Tocilescu, delegatul Academiei române la congresul arheologic de la Orléans, unde au participat mai mulți delegați străini, precum și cei mai iluștri membri ai societății arheologice din Paris. Ne facem o deosebită plăcere a înregistra in coloanele noastre succesul d-lui Tocilescu. Iată corespondența: In urma invitațiunei făcute Academiei române de către societatea arheologică franceză, de a trimite un delegat la congresul din Orleans, Academia a ales din sînu î pe d. Gr. G. Tocilescu, distinsul profesor de la Universitatea din București. Academia s-a adresat ministerului de culte și instrucțiune, cerând să pue la dispoziția d-lui Gr. Tocilescu cheltuelile necesare , iar d. ministru înțelegând importanța ce are trimiterea unui delegat, spre a reprezenta România în lumea savantă, a bine voit să încuviințeze cererea făcută. Deja mai înainte de sosirea d-lui Tocilescu, ziarele franceze anunțase cu bucurie participarea d-sale la congres, deoarece d-sa este destul de bine cunoscut prin lucrările sale științifice și prin descoperirile archeologice. Congresul a ținut prima ședință la 11 (23) Iunie. Citim in ziarele locale( * * * *) precum și în cele din Paris(), că a 5-a ședință a congresului a fost prezidată de d. Conte Marsy, având de vice-președinți pe d-nul Louis Courajod, conservateur adjoint au musée du Louvre, Robert de Lasteyrie, membre de l’Institut, și pe d. Gr. Tocilescu, membru al Academiei române și senator. In această ședință d. Tocilescu își desvoltă studiul cercetărilor sale, în decurs de 10 ani, asupra monumentelor ce a descoperit la Adam- Klissi. Iată cum se exprimă jurnalele franceze : «Fără îndoială că un exces de modestie îndeamnă pe eminentul director al museului din București, să ceară indulgența auditorului séu, căci se exprimă cât se poate de bine în limba noastră8) și nici o vorbă măcar nu a fost perdută pentru auditorii sei cari l’au ascultat cu cea mai mare atenție mai bine de trei sferturi de oră. Ceva mai mult, studiul d-sale, minunat de bine scris, era de o claritate de expunere, de o preciziune de 1 * * * * * 1) Journal du Loiret, 27 și 28 Iunie; Le Patriote Orléanais, 27, 28, 29 și 30 Iunie. s) Journal des Débats. e) Le Patriote Orléatiais, du 27 Iunie: il parle le franțais avee un leger accent qui donne un cliarme de plus ă sa parole.