Timpul, septembrie 1892 (nr. 192-215)

1892-09-26 / nr. 212

ANUL AL PATRU­SPRE­ZECELEA. — No. 212E­DIȚIA -A DOUA SÂMBĂTĂ 26 SEPTEMBRE (8 OCT.) 1892 wjrowev»­­ ^■^■rtwhamwwwiMWiriiiwiwhiBii«—ui ihhmu namuuuMHHBHH»BinÖ Mii Hin­íiiijii Hin Min­jiiai^^ ABONAMENTELE: In țară pe un An........................................40 le „ pe 6 luni........................................20 lei­­ pe S luni........................................10 lei p­­ateu streinătate, un an ....... 50 lei Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23. Un exemplar 10 Bani ANUNCIURI și INSERȚII : Linia 30 litere petit pag. IV.......................0,40 Reclame ..... „ . III.........................1,50 II ..... . 2,50 se primesc la Agenția de la Bourse I. Bani DATORIA PRESEI Primejdia care se depărtase de noi până acum câte­va zile, a de­venit iarăși amenințătoare prin ivi­rea h­olerei la Pesta. Cu toate că epidemia nu pare a avea o gravi­tate mare — nu se anunță ele cât 30—40 cazuri pe zi, lucru neîn­semnat pentru un oraș de patru sute de mii de locuitori — totuși nu se poate prevedea dacă ea nu va crește și, mai ales, dacă nu se va întinde și asupra altor orașe ale Ungariei, in fața acestor împrejurări îndoiala nu mai era cu putință; or cât de discutabila ar­ fi eficaci­tatea măsurilor de carantină, ori cât de jicnitoare sunt ele pentru comerciul nostru, guvernul nu pu­tea să ia grava răspundere de a lăsa frontierele deschise ca în t­im­puri normale. Consiliul de miniștri s’a întrunit Marți seară și a decis înființarea grabnică de carantine la Predeal și la Verciorova. Se înțelege, că această măsură nu s’a putut hotărî de­cât în principiu, căci este cu neputință de a o pune în aplicare înainte ca localurile de carantină să fie pre­gătite, ceea ce va necesita o întâr­ziere de câte­va zile. Dar până a­­tunci se va face o revizie severă a tuturor călătorilor ce vin din Ungaria, o desinfectare riguroasă a baga­­gielor și o observație medicală de cinci zile a persoanelor în locali­tățile unde vor sosi. Mai mult nu se putea face pentru moment și este de sperat că prin aceste mă­suri și cu timpul răcoros și uscat, care domnește de câte­va zile, vom putea să ne ferim de flagelul care ne amenință. In ori­ce caz, guvernul deplinit datoria cu prisos, ș’a în­tot ce era posibil omenește s’a făcut pen­tru a apăra granițele noastre și, din fericire, până acum am izbutit. Să urmăm și de acum înainte, fără a ne lăsa a fi cuprinși de dar să nu uităm că măsurile frică, ce s’au luat și care se vor lua la di­feritele trecători ale graniței nu pot avea de­cât un efect neîndes­tulător, dacă ele nu vor fi însoțite și de un șir de măsuri sanitare pe care trebuie să le luăm în­lăuntrul țărei și mai ales în orașele noastre. Și aci nu e destul ca guvernul să -și facă datoria; este de neapărată trebuință ca cetățenii să vină in ajutorul autorităților supunându-se cu bună-voință la măsurile de sa­lubritate publică și luând chiar ini­țiativa acestor măsuri acolo unde autoritățile arată nepăsare. In această privință presa are de împlinit o datorie sfântă și un rol însemnat, dar pentru a o face în­­tr’un mod conștiincios și folositor, prima condiție este de a lăsa la o parte pasiunea politică, cel puțin în această ocaziune care privește o primejdie generală. Dacă, din nenorocire, h­olera va pătrunde și la noi, ea nu face de­osebire între albi și ruși, între de­mocrați și radicali, între socialiști și republicani; nu trebuie nici noi să facem deosebiri între noi pen­tru a o combate în marginea pu­terilor noastre. Opozanții de toate nuanțele să facă car opozițiune cât le place și cum le place asupra or­cărei alte chestiuni, dar, pentru Dumnezeu­­ să înceteze cu acuzările ridicole pe care le adresează zilnic guvernului în privința măsurilor de luat contra h­olerei! A zice că guvernul, prin negli­­jența sa, înlesnește ivirea epidemiei h­olerice în țară, este mai mult de­cât o copilărie; nu ne sfiim a zice că o asemenea acuzare este infamă și nedemnă de oameni ce au cel m­ai mic simțământ de onestitate. Ce interes ar putea avea un gu­vern de a fi nepăsător în fața unei nenorociri publice ? Nu înțeleg oare adversarii noștri cât de odioasă este o asemenea im­putare ? Admitem ca presa să dis­cute măsurile ce se iau, să le gă­sească neîndestulătoare, să contro­leze aplicarea lor, să denunțe contra­­vențiunile care se pot întâmpla, să critice or cât de aspru autoritățile care nu’și fac datoria în împreju­rări atât de grave; dar a face din­­tr’o calamitate publică, ca h­olera, o armă de opozițiune contra unui guvern și unui partid întreg, este un fapt imoral pe care orice om cu minte nu’l poate îndestul veșteji. —-----------------------------------------­ TELEGRAME Budgetul francez Paris, 6 Octombre. Raportorul general al budgetului a anun­țat comisiunea budgetare că venitul vămilor a fost în Septembre cu 6.710.000 franci mai mic de­cât prevederile budgetare. Raportorul general a adăugat că situația merită o se­rioasă atențiune, căci creditele suplimentare deja votate trec peste 85.000.000 și guver­nul mai cere încă 10.000.000. Beneficiile budgetare nu vor ajunge pentru a acoperi creditele suplimentare. Din sinul cabinetului maghiar Budapesta, 6 Octombre. Ungarische Post destninte în mod cate­goric știrile reproduse de Neue Freie Presse in privința neînțelegerilor din sinul cabine­tului in privința chestiunei cultelor. Toate combinațiunile care se rapoartă la această știre, dintre care o modificare ministerială e­­ventuală, sunt de asemenea neîntemeiate. Ungurii și societatea căilor ferate aus­­tro-ungare Budapesta, 6 Octombre. Deputatul Pazmandy a protestat la comi­­siunea finanțelor în contra denumire­ de un­gurească ce societatea de drumuri de fier a statului austro-ungar, continuă sa poarte; ea compromite ast­fel Ungaria în chestiunea reținerea impozitului asupra obligațiunilor bipotecare. D. Weckerle, ministru de finanțe, a zis că în convingerea sa societatea nu avea dreptul de a opera această reținere, dar societatea nu m­ai existând in Ungaria, guvernul ungu­resc nu are dreptul de a interveni nici în mod direct, nici indirect. Progresiștii sârbi Viena, 6 Octombre. Presse află din Belgrad că partidul pro­gresist a decis de a nu face nici un compro­mis cu radicalii cu ocazia alegerilor pentru Seupcina ; progresiștii vor lua o atitudine activa, dar cu totul independentă în toate chestiunile. Spania și Germania Madrid. 6 Octombre. Correspondencia zice că discursurile schim­bate cu ocazia recepțiunei d-lui de Rado­­vvitz, ambasador al Germaniei, sunt comen­tate în mod favorabil în cercurile politice. Se crede că ele vor avea un resunet în urma expresiunei de simpatie a Germaniei pentru Spania. Emisiune nouă în Rusia Petersburg, 6 Octombre. «Buletinul Legilor» publică o ordonanță a d-lui Witte în privința emisiunei­a 25000000 ruble credit acoperite de rezervele de aur. Democrații americani New-York, 6 Octombre. In statul Georgia candidații democrați au avut în alegerile pentru funcțiunile publice o majoritate de 50000 voturi. MUNCITORII NOȘTRI De ce pare în toate țările civilizate ale Europei să se agite cestiunea mun­citorilor și numai la noi nu?! Cum? noi Românii nu suntem oare și noi națiune? țara noastră nu e oare,și ea stat civilzat? Trebue neapărat să ți­nem și noi întruniri de muncitori, să punem la cale greve, sa organizăm un partid al muncitorilor și să avem reprezen­tanți și șefi de muncitori! Așa s’au întrebat, așa au zis și așa au făcut câți­va tineri, cari nu prea au deprinderea de a munci și toc­mai de aceea nu puteau să se pună și alt­fel in evidența. Ne­fiind, ce ! drept, muncitori, ei nu cunosc, nu simt trebuințele ade­vărate ale clasei sociale, pentru ale căreia interese vor să intre în luptă Nici că e însă nevoie de aceasta ; știri, pe cât știu, să fie discursuri fulmi­nante și să arunce, drept articole de ziar, vorbe pe hârtie, — și atât e des­tul pentru ca să se deosibească de alții și să aibă oare­care titluri de a se simți oameni de importanță. Avem dar și noi un partid al mun­citorilor, înzestrat cu toate cele ce i­ se cuvin unui partid în regulă, șefi, comitete, organe de publicitate etc. Pentru ca să fim de­o­potrivă cu țările din cel mai depărtat apus, nu ne mai lipsește de­cât un singur lu­cru : o clasă de *m­ăn­­itori*. « Muncitor» nici in țările apusene, nici la noi nu va să zică, în genere, un om care muncește, ci anume munci­torul închis între ziduri, fie mește­șugar, fie industriaș, fie mai ales mun­citor de fabrică. Soarta acestor «muncitori» in în­țelesul obicinuit al cuvântului este în adevăr foarte grea. Nevoiți a munci pentru o simbrie mică în localuri în­chise, adese­ori chiar infecte, și a să­vârși o lucrare uniformă, azi ca ieri, ieri ca alaltăeri și mereu așa, ei nu numai petrec o viață plină de neajun­suri, dar iși mai și ruinează sănăta­tea, se mai și tămpesc prin acea u­­niformitate de lucrare. Filantropii din Enghitera au constatat in mod neîn­doios, că până chiar și progenitura a­­cestor muncitori degenerează din tată în fiu și din oiu în nepot. Din norocire insă noi Românii nu avem o clasă de asemenea munci on, căci puținii meșteșugari Români și culegătorii da prin "tipografiile noas­tre merită, ce-i drept, să fie ocrotiți de societate și de Stat, dar o clasă socială nu sunt. Și mult timp are încă să mai treacă până ce vom fi ajuns și noi să avem o clasă de muncitori, fiind-că desvol­­tarea socială are mersul ei firesc. Nu mai de mult de­cât in primele decenii ale secolului nostru partea cea cu desăvârșire mare a poporului român erau păstori, care cultivau pe ici pe colo, ca pentru distracție, și pu­țin tei pameni. Și toate timpurile sunt de acord, că pe pământul acesta cea mai plăcută viață e cea păstorească. Câtă vreme dar pășunile sunt sufi­ciente, nimeni in lumea aceasta nu și petrece viața cu pluguria mai oste­­­nitoare. Ast­fel și Românii noștri nu­mai încetul cu încetul și cu multă a­­nevoință se desfac de viața păsto­rească, ca să ia sarcina cu mult mai grea a plugarului. S’a sporit popora­­țiunea, s’au sporit in proporții încă mai mari trebuințele zilnice și ast­fel nevoile l’au silit pe Român să se de­părteze tot mai mult de viața păsto­rească. Plugar însă, în ințelesul ade­vărat al cuvântului, nu e țăranul nos­tru nici astă­zi. Și aceasta, e cea mai de căpătenie din cauzele mizeriilor cu care el se luptă; mizeriile aceste aproape toate sunt simptome ale stă­­rei de transițiune economică, în care se află. E binecuvântat, mai presus de vrednicia noastră pământul țerei noas­tre. Bine muncit pământul acesta și bine chivernisite roadele lui, chiar până la cinci­spre­zece milioane de oameni pot să trăiască pe el, fără ca să aibă nevoie de a se sfâșia între dânșii pentru hrana de toate zilele. Aceia dar, cari ’și-afi dat seamă de stadiul de desvoltare economică in care ne aflăm, cunosc nevoile țărei și cu adevărată durere pentru țăranul român se preocupă astă­zi ,și încă mult timp se vor preocupa numai de cestiunea , cum avem­ s­i-l aducem pe Român acolo, ca să muncească pământul ca un adevărat plugar și să-ți chiver­nisească ce are de la Dumnezeu. Muncind cu pricepere și chiverni­­sindu-și bine averea, Românii vor a­­duna bogății și se vor spori, și nu­mai în proporție cu sporirea lor va putea să crească și contingentul dat de dânșii pentru «clasa­­ muncitorilor». Câtă vreme e pământ destul, Româ­nul, care ei singur poate sa aibă pă­mânt în țara aceasta, nu se va le­păda de viața mai plăcută a pluga­rului, pentru ca să se înfunde în vre-o fabrică, încă mult timp dar «clasa muncito­rilor» din România are să fie com­pusă mai ales din străini, cari aici in țara aceasta nu pot să aibă pă­mânt, și «­muncitorii» români vor fi, ca astă­zi, Români declasați. Aceste sunt elementele, pe care le reprezintă cei ce susțin «cauza mun­citorilor » : e în țara noastră singura grupare, care nici nu este, nici nu vrea să pară națională. Suntem și noi oameni; știm și noi ce­va să zică compătimire; plângem și noi soarta «robilor societății» mo­derne. Privind însă lucrul din punc­tul de vedere al intereselor noastre naționale, nu avem nici un cuvânt de a stărui pentru rezolvarea unor cestiuni, care pe noi nu ne privesc. Noi, consumatorii productelor indus­triale, ținem seamă de un singur lu­cru : ca marfa consumată de noi să fie cât se poate de eftină. Dar am înțelege, de­și nu putem ad­mite, punctul de vedere cosmopolit, din care purced luptătorii pentru «cauza muncitorilor», dacă ei ar fi consequenți. Simțind insă, că țara nu e accesibilă pentru «ideile» lor, intră în contrazicere cu sine înși­și și mai fac și declamațiuni naționale. Nu e cestiune națională, pe care nu caută s’o exploateze, și nimeni nu e mai înfierbântat ca dânșii, când vorba e de «patrie­», de «națiune», de «popor». Ba au ajuns in cele din urmă să-i pună și pe țăranii noștri în rândul ii muncitorilor»,—fiind­ca,—de­­și ță­ranii muncesc. «Ce ați făcut,—ne zic euiouă, celor­­l’alte partide,—ce ați făcut voi, par­tide vechi și învechite, ce ați făcut pentru țăranul român, talpa ‘țării !?» Nimic nu am făcut ! Un singur lucru mic și neînsem­nat,—am p­utea să zicem­, am creat, am susținut și voi­n­a susținea cu toată hotărirea o lege, în virtutea că­reia pământul acesta, tot până la cel din urmă pal­mac, e reservat numai pentru Români, ai căror părinți, buni și străbuni au sângerat intru apăra­­­rea lui, iar stnuni, vie ei de ori­șî unde, pot să se bucure aici, ca ni­­căiri în lume, de cele mai largi li­bertăți și să-și agonisească pânea fie ca salahori, fie ca meșteșugari, fie ca neguțători. Atât am făcut pentru muncitorii noștri, iar cele­ ilalte le vom mai face: pentru ai voștri vom face, ce va fi de făcut, tot noi, însă abia atunci, când și ei vor fi o clasa sociala românii. De-o­cam­dată interesele lor sunt atât de deosebite de ale muncitori­lor noștri, care sunt consumatori in­dustriali, in­cât—nu mai știi ce să zici despre oamenii, cari vorbesc despre unii și alții intr’o resudlare. Situația Tezaurului D. M G­her­mani, ministru de finanțe, a înaintat înaltei Curți de Gompturi contul general al administrațiunei fi­nanțelor pe anul 1891—92 încheiat la a1 Martie 1892. Publicam in numărul de azi un rezumat din acest cont, rezervându-ne a reveni pe larg asupra lui. Din rezumatul ce publicăm citito­rii noștrii vor vedea cât de înțe­leaptă și de folositoare pentru țară este administrațiunea financiară a d-lui Ghermani. Iată deci în rezumat care este si­­tuațiunea financiară a anului 1891—92 la 11 Martie 1892: Yculturi. Evaluațiuni după bud­get ...................................168,538,600.— Drepturi constatate in favorul Statului .... 183,427,507.53 încasări efectuate . . 170,782,353.— Sume rămase de în­casat ............................... 12,645,214.53 Ch­elî­ueli: Credite acordate până la 31 Martie .... 170,096,256.53 Insă : Credite acordate prin budget............................ 166,577,740.14 Credite suplimentare și extra­ ordinare ■ . . . 2,340,155.02 Credite repurtate . . . 1,178,361.37 Totalul creditelor . . 170,096, 156.5d Drepturi constatate în contra Statului .... 160,106,022.87 Plați efectuate în con­tra Statului................... 156,060,828.37 Suma rămasă de plată din drepturile constatate 4,045,191.50 Suma rămasă de plată din creditele acordate : 14,035,428.16 Prin urmare: Veniturile incasate proprii ale exercițiului 1891/92, fiind de iei . . 170,782,353.­­Plățile efectuate asu­pra acestui exercițiui fi­ind de:.............................. 156,060,828.37 Rezultă la 31 Martie 92 un excedent bănesc propriu al exercițiului 1891/92 de lei.....................14,721,524.63 Pentru a avea situațiunea defi­nitivă a exercițiului 1­891/92 urmează a cuprinde în rezultatul de mai sus operațiunile care se vor efectua în so­coteala sa, până la 30 Septembre 1892, data când se închide definitiv. Presupunând că până la acea dată are să se încaseze întreaga sumă ne­împlinită la 31 Martie 1s 92, adica lei 12.645.214.53 și 6 să se plătească suma rămasă de plată din totalul credite­lor acordate până la acea dată, adică lei 14.035.428.16, excedentul bănesc de la 31 Martie 1892 se va reduce cu di­ferența între aceste două sume, prin urmare in tot cazul excedentul de­finitiv propriu al exercițiului 1891-92 nu va putea fi inferior «urnei de lei 13.331.311 La acest excedent trebue adăugat excedentul anilor trecuți la 3u Sep­tembre 1891, dată ind­uierei exerci­țiului 1890/91, ultimul exercițiu în­chis. Acest excedent se știe că a fost de lei 9.941.961 bani 13. um acest ex­cedent guvernul a fost autorizat a în­trebuința­­ lei 1.200.000 pentru equilibrarea bud­870.000 getului rool — 92. pentru deschidere de cre­dite suplimentare și extraordinare in cursul aceluiași exerciți. De aceste sume insă guvernul a avut trebuința să se servească, căci exer­cițiul loal—92 s-a soldat la 31 Mar­tie 1892, după cum am arătat deja, cu cu un excedent de lei l­.121.524 bam 63, prin urmare întregul excedent al exercițiului lo 91—92 este inca dis­ponibil. Daca vom adăuga acum la exceden­tul anului 1­891—92 și excedentul a­­nului 18ou­ 91 vom obține următorul rezultat: Excedentul exercițiului 1891|92 ............................ 13,331,311.— Excedentul exercițiului 1890|91 .................... . . . 9,943,961.13 Tezaurul va dispune deci la 30 Septembrie 92 de cel puțin.................................. 23,275,272.13 * 9 * Datoria publică a României la 31 Martie 1892 La 1 Aprilie 1891, datoria publică a Statului român se ridica la suma de lei 979,649,541.09. In cursul anului 1891/92 nu s’a e­­fectuat nici un împrumut nou, inca­­sându­se la tezaur numai soldul pro­dusului împrumutului de 45,ooo,opa­rentă amortib. 4«/0 contractat în Fe­bruarie 1891. Amortizările efectuate în cursul a­­nului 1891—92 se ridică la suma de lei 10,869,812 bani 76, și anume: Prin trageri la sorți . . 8,997,600.— Prin răscumpărare la bursă................................... 635,000.— Prin plata directă a co­tei de amortizare . . . . 1,237,812.— Datoria clar la 31 Mar­tie 1892 e de................ 968,779,728.33 . X. X. ------------------—«B*-------------------­I si m SOCIALIST Chestiunea grevei generale.— Discuție violentă.— Propunerea respinsă.— încercare de a se întinde pro­paganda socialistă la țărani. Un program de propa­gandă.­ Sforțări zadarnice. Congresul socialist, care s-a ținut zilele trecute la Marsilia, a fost, după cum se vede din raporturile gazete­lor franceze nesocialiste, mai impor­tant de­cât multe congrese de acest fel ținute până acum. Mai înainte de toate importantă a fost o propunere a socialistului du Briant, având de scop decretarea u­­nei greve universale. Propunerea a găsit sprijinul deputatului socialist Thivrier, cel care până acum s-a re­marcat in Camera franceză prin fap­tul că poartă la ședințe o bluză de lucrător peste red­ingota­­ ireproșa­bilă, o manifestație care dă nota se­riozității acestui deputat. Dar propunerea de grevă generală a avut și contrar­ hotărâți. O discuție violentă a urmat, ba a degenerat la urmă și în m­­ică păruială, cum a în­ceput a se cam obicinui între so­cialiști, — și numai cu o majoritate neînsemnată s’a respins propunerea, combătută mai ales de Lafargue și Guesde. Acești șefi ai Marxiștilor au com­bătut propunerea, mai ales cu argu­mentul că o grevă generală ar fi de­o­cam­dată o imposibilitate și din cauza neunirei dintre lucrători. Mai bine s’a înțeles congresul asu­pra chestiunei lucrătorilor agricoli, asupra cărora­­ í-au aruncat acum «»

Next