Timpul, octombrie 1892 (nr. 216-240)

1892-10-09 / nr. 223

ANUL AL PATRU­SPRE­ZECELEA. — No. 223 EDIȚIA A DOLU «.r.wiűuial­ i­gil --■ ------------------------- *!'■­" g­l'ÜU!;...llLUJlj;"L.r­­gl.­" ?T­MIL'LU. "'­Jl'J'l ■ Curioasă opoziție avem și noi. Când ma ne înjură surugiește, acuzându-ne de toate blestemățiile posibile și imposibile, se aruncă în utopiile cele mai extravagante și ne cere să realizăm reforme pe care nici un Stat nu a îndrăznit să le facă. Așa am văzut în zilele din ur­mă pe un ziar opozant—dintre ziarele cu idei —luând prilej de la împușcarea celor trei contrabandi­ți din Dorohoid pentru a cere nici mai mult nici mai puțin de­cât să des­ființăm vămile și toate impozitele indirecte și să le înlocuim cu im­pozitul (progresiv?) pe capital. Față cu asemenea pretențiuni ab­surde, aproape îți vine să întrebi pe cei ce le formulează: „Numai atât cereți ?“ De ce să nu desființăm mai bine ori și ce spia de impozite, cum și obligațiunea serviciului militar ? Ce frumos ar fi și de câtă bătaie de cap n’am scăpa! Numai cât nu prea vedem ce s’ar face Statul ro­mân... își dau oare seamă tinerii demo­crați de la Lupta cu câte greutăți și de câte riscuri e legată o reformă financiară ca aceea pe care o cer de la noi ? Lăsând la o parte chestia dacă impozitul pe care-l reclamă ar tre­bui să atingă capitalul sau­ numai venitul—chestie foarte controver­sată—desființarea dărilor indirecte și înlocuirea lor printr-un impozit direct unic ar cere o muncă pre­gătitoare cum nu e în stare să o facă nici o administrațiune financiară din nici un Stat. Dovadă despre aceasta e că toate țările, care au adoptat impozitul pro­porțional pe venit—incontestabil cel mai drept—nu l-au­ introdus de­cât cu multe menajamente și numai ca impozit suplimentar pe lângă cele­lalte impozite existente. Și încă nicăeri nu s’a dat aces­t • • • tui impozit atâta extenziune, în­cât să se fi desființat impozitele indi­recte. Cine cunoaște greutățile de așe­zare a impozitului proporțional (ori și progresiv) pe capital ori pe ve­nit, înțelege lesne rezerva pe care o păstrează toate guvernele față cu acest sistem. Fie­care Stat are o mulțime de obligațiuni : salariile funcționarilor, întreținerea armatei, creanțele, pe care trebuie să le plă­tească cu cea mai mare exactitate. Nu le convine dar guvernelor să lase ceea ce e sigur, ori­cât de ne­drept ar fi așezate impozitele, pen­tru ceva problematic. Și vor democrații noștri ca Ro­­mânia. Stat mic și cu venituri măr­ginite, să faca ceea ce nici țerile cele mai mari și mai bogate n’au­ îndrăzneala s’o facă ? Nu tăgăduim și nici odată n’am tăgăduit că n’ar fi loc de reformă în sistemul nostru de impozite, nu numai din punctul de vedere al dreptății, ci și mai cu seamă din acela al utilității. Avem o mulțime de îmbunătă­țiri de făcut pentru a pune țara în condițiile cerute spre a p­utea pro­­păși mai repede și mai sigur, și trebuie să ne îngrijim ca să sporim izvoarele de venituri ale Statului. In primul loc va trebui să a­­tragem averea mobiliară in cercul materiel­or impuse, avere care până acum a fost aproape scutită și s'a putut desvolta în bună liniște. Guvernul conservator s’a anga­jat în manifestul șeii către alegă­tori să facă reforma impozitelor, și activitatea lui de până acum dă ori­cui siguranța că el se va ține de cu­rent. Dar nici­odată nu ne vom a­runca în­ experiențe mai mult, de­­­cât riscate, cum doresc democrații, pentru că nici­odată nu ne-am pu­tea hotărî să punem în pericol cinstea și chiar existența Statului român. ———— -----------—4s——— -----———­-----­ TELEGRAME Răspunsul Porții la nota rusească Constantinopol, 19 O­ctombre. Răspsunsul Porței la nota rusească este scurt ; el zice că nimic nu s’a făcut care să aibă cel mai mic caracter politic, în timpul șederea d-lui Stambuloff la Cons­tan­­tinopol. Poarta exprimă din nou­ respectul soü tratatul­ui din Berlin și voința sa de a menține amiciția cu Rusia ; repetă asigură­rile date în timpii din urmă în această pri­vința cabinetului din Petersburg, dar nu intră în nici un amănunt. Convocarea Sobraniei.—Școalele gre­cești in Bulgaria. Sofia, 19 Oc­tombre. Un ukaz princiar convoacă Sobrania în sesiune ordinară pentru 15 (27) Octombre. După «Swoboda» guvernul a ordonat con­siliilor generale din provincie de a nu mai acorda școalelor grecești precum și celor­­l­alte școale private, în care învățământul nu se face în limba bulgară, ajutoarele pe care le primise până acuma și de a nu le mai face să beneficieze de veniturile bunurilor publice ale comunelor locuite de Greci. Greva din Carmaux Paris, 19 Octombre. Consiliul de administrație al minelor din Carmaux a aprobat dec­larațiunea d-lui Reille primind arbitragiul. Carmaux, 19 Octombre. Comitetul grevei care s’a întrunit după a­­miazî n’a luat nici o deciziune in privința pro­punerei de arbitragi­i. Paris, 19 Octombre. Consiliul municipal din Paris care a re­luat azi ședințele sale, a votat 10.000 fr. pentru greviștii din Carmaux. Proiectele militare germane Berlin, 19 Octombre. Post află că proiectul militar s’a depus azi, cu expunerea motivelor, consiliului fe­deral. ----------------------------------------­ VINERI 9/21 OCTOMBRE 1892 ■mni a Am dat în numărul de erî câte­va amănunte asupra modului cum s’a produs conflictul diplomatic între Grecia și România. Spre complectarea acelor amă­nunte punem astă­zi in vederea publicului următoarele note ce s’au schimbat în această cestiune: Traducere după nota primită de la Ministrul Afacerilor Străine grec de către d. Pappa­­rigopulo, trimisul extraordinar și Ministru­ plenipotențiar al Greciei. No. 3409. Atena 13 (25) Iulie 1892. Domnule Ministru, După depeșa D-nnei Voastre tele­grafică de la 14 (1‘) Maiu care În­știința pe Ministerul Regal că Guver­nul Român, persistând in calea com­petițiilor, formulase o cerere de se­­chestru judecătoresc asupra moșteni­rei imobiliare a lui Ev. Zappa, precum și după raportul D­v. sub No. 486 cu data de 1­3 (23) a aceleiași luni și ra­porturile d­v. următoare nu mai ră­mâne Guvernului Regal de­cât să ia o hotărîre care să puie un sfîrșit operei nefolositoare la care se vedea osândită Legațiunea Regală față cu refuzul repetit și îndărătnic al Gu­vernului R­mân de a da dreptate revendicăril O­­ noastre întemeiate pe un drept sacru și nediscutabil , drept care până în ziua de azi a fost recunoscut intr’un mod constant și neîntrerupt tot de acest Guvern Ro­mân într’un timp îndelungat de 27 ani. Nu avem să revenim aci asu­pra celor ce au­ fost amănunțit expuse și dovedite în notele adresate de către Legațiunea Regală Ministrului Aface­rilor Străine al Majestăței Sale Re­gele Carol. Ne va fi destul de a face o simplă mențiune de adresele D-niei Voastre sub No. 223, 235, 281 și 353 și de a reaminti argumentele fără replici și lăsate fără răspuns din Memorandul înmânat de către Legațiune la 28 Fe­bruarie Excelenței Sale d lui Laho­­vari. La toate reprezentările făcute de că­tre Legație în numele Guvernului Elenic Guvernul Român a opus un refuz for­­­­mal adăpostindu­se după niște ar­gumente ce putea insuși inventa spre a nu primi propunerea noastră. După ce și-a propus să puie mâna pe o moștenire imobiliara atribuita Gu­vernului Elen și de voința testato­rului și de drept, s-a adresat la pro­­priile sale Tribunale pentru a fi pus de densele în posesiunea acestor imo­bile. Pe când Guvernul Regal se plân­gea de acest procedeu, punând îna­inte drepturile lui de mult stabilite, recunoscute și respectate, Guvernul Român nici nu răspundea măcar că chestia nu era de competența sa : în gândul său­ ea depindea de Tribuna­lele țărei, la care se și adresase și dinaintea cărora ne îndemna să în­dreptăm plângerile noastre. Față cu o atare situație, socotesc, Domnule Ministru, că linia noastră de conduită e cu totul indicată. Tre­buie să ne adresăm intrun mod so­lemn și pentru ultima oară Miniș­trilor Majestății Sale Română rugân­­du-i să bine-voiască a se convinge de adevăr și să admită o cerere în­temeiată pe­ banul drept. Nu e drept, nici regulat și nici o­­data Guvernul Regal nu ar consimți ca o chestie litigioasă pendinte între cele două State să fie deferită Tribu­nalelor uneia din cele două părți. Din contra am fi dispuși a trata di­rect cu Guvernul Român chestia ce ne desparte in scopul de a ajunge la o­­ d­uțiune de bună voie întemeiată pe drept Am fi dispuși asemenea de a supune cestiunea în litigiu unui ar­bitrager precum au mai făcut alte State care ne-a­ui precedat pe această cale utilă și la care îndeamnă buna credință. Ne place să sperăm că Guvernul pe lângă care sunteți acreditat, în­suflețit de un sentiment de dreptate și d­i­ind ca și noi aplanarea greu­­tă­țlor care s’au ivit între ambele State, nu va refuza de a accepta al­ternativa ce ’i propunem. Vă rugăm, Domnule Ministru, să bine­voiți a face pe lângă zisul Gu­vern demersurile trebuincioa­e în a­­cest scop citind nota de față Minis­trului Afacerilor Străine și lăsându i copie dacă dorește. Bine-voiți a primi, Domnule Mi­nistru, încredințarea înaltei mele con­siderații. (Semnat) Il­agiimis, .Traducere după nota adresată de Ex. S.d. PapparLopulo Ex. S. d-lui Lahovari, Ministrul Afacerilor Străine. No. 859 din 29 Sept. 92. Domnule Ministru, Referindu-mă la nota mea No. 808 cu data de 9 Septembrie, am onoarea a ruga pe Ex. V. d’a bine-voi să ’mi trimită respunsul Guvernului Român la nota No. 3109 a Ex. S. d-lui Dragon­mis, în termen de 3 zile după expi­rarea căruia Guvernul Regal va con­sidera tăcerea Ex V. ca un răspuns negativ la propunerile sale. Primiți, etc, etc. Traducerea notei cu No. 19056 din 22 Septembrie (4 Octombrie) 1892 adresată de către d. Alexandru N. Lahovari, Ministru al Afacerilor Străine, Domnului Papparigopulo, trimis extra­ordinar și Ministru plenipoten­țiar al Greciei. Do­mnul­e M­in­istri. Referindu-mă la nota ce am pri­mit din partea Excelenței­ Voastre in ziua de 9 Septembre trecut, la re­întoarcerea mea din concediu, și la aceea ce ați bine-voit a’mi adresa alaltă­ eu, mă grăbesc a Vă informa că am supus Consiliului de Miniștri al Regatului instrucțiunile pe care Excelența Sa domnul Dragomis Mi­nistru al Afacerilor Străine al Greciei, vi le-a adresat în ziua de 13/25 iulie cu No­ 3409, privitoare la afacerea Zappa, instrucțiuni pe care le -ați cetit și lăsat in copie Excelenței Sale, d-lui Lascar C­atargiu, președinte al Consiliului și Ministru al Afacerilor Străine ad-interim. Dacă Consiliul de Miniștri nu a fost mai curând chemat a se pronunța asupra chestiunilor ridicate cu oca­­ziunea notei Excelenței Sale d-lui Dra­gomir, motivul a fost că, in aceste două luni, din cauza absenței suc­cesive a membrilor lui, convocarea Consiliului a fost foarte grea. Insistând spre a obține de urgență un respuns la propun­erile sale, Gu­vernul Elen îmi pare că i-a ținut destul seamă de dificultățile ce pre­zintă o cestiune foarte complicată și care atinge mai multe puncte de drept public și privat. Cu toate a­­cestea și fără a releva modul cam neobicinuit de procedare al Guver­nului Elen, mă grăbesc a satisface dorința ce Excelența Voastră a bine­voit a’mi exprima și a’i înainta răs­punsul pe care densa pare a’l aștepta cu o mare nerăbdare. Guvernul Majestăței Sale Regelui a examinat cu băgare de seamă ces­­tiunile ridicate cu ocaziunea afacerei Zappa și cu părere de rău a putut constata că motivele care l-au călău­zit și principiile pe care s’a bazat au fost reü înterpretate de Guvernul Majestăței Sale Elenice. Intr’adever, capacitatea persoanelor morale străine și aptitudinea lor spre a dobândi o succesiune, atunci mai cu seamă când este vorba de imobile, sunt regulate de principiile generale de dreptul public și civil al tezei unde s­a deschis succesiunea și înde se află situate imobilele. Aceste principii se pot de aseme­nea aplica atunci când un guvern străin reclamă el însuși această suc­cesiune. Nu vom­ examina dacă principiile generale ale dreptului public inter­național, afară de niște cazări ad­mise în genere—imobilele beneficiind de principiul exteritorialităței —per­mit unui Stat străin de a deveni pro­prietar al unei părți ori­cât de mică a teritoriului unui alt Stat. Fără a mă pronunța asupra unui punct atât de delicat, cred că cestiunea trebuia cel puțin să fie desbătută și veți bine-voi a recunoaște. Domnule Mi­nistru, că soluțiunea p­ropusi de Gu­vernul Domniei­ Voastre nu ține de loc seamă de aceste dificultăți. In asemenea condițiuni și fiind dată intervențiunea unor terțe per­soane care se pretind moștenitorii naturali ai decedatu­i; Vangheli Zap­pa și ca o reclamă și densele acea­tă succesiune, Guvernul Român nu poate de­cât să menție acest litigiu pe te­renul pe care se găsește deja pas. Tribunalelor Regatului sesizate in re­gulă aparține misiunea de a da o so­­luțiune unei afaceri in care, afară de pretențiunile opuse ale a­mbe­lor noas­tre guverne, se găsesc și alte preten­țiuni ale unor particulari și care nu se pot nesocoti. Acest punct de vedere atât de just pare a fi fost adoptat­­ de Guvernul Elen care își constituise mandatari speciali și advocați spre a apăra drep­turile sale înaintea Tribunalelor Re­gatului. Prin ultima notă a Excelenței Sale d-lui Dragoumis s’a schimbat, fără nici un motiv aparent deciziunea luată de la început, deci/,iune­ da­ți mi voe să o spun, Domnule Minis­tru, mult mai logică și rece de­cât aceea la care Excelența Sa acum in urmă s’a oprit. Schimb­area care s’a produs in dis­­pozițiunile luate de Guvernul Elen, precum ar are lămurit în ultima notă a Excelenței Sale Domnului Dragou­mis, nu va putea modifica modul de a vedea al Guvernului Român. De altminteri, propunerea de trans­­acțiune sau de arbitragiu făcută de Guvernul Elen, cu scopul de a regula între ambele noastre guverne aface­rea succesiune! Zappa, îmi pare ne­­aplicabilă față cu pretențiunile ridi­cate de către moștenitori, in numele cărora nici Guvernul Român, nici Gu­vernul Elen nu pot fi împuterniciți a putea trata. De aceea, Guvernul Român nu poate decât a menține dispozițiunile ante­rioare și a rezerva Tribunalelor Ro­mâne drepț­ii de a regula o succesi­une, care, prin natura sa și prin ca­racterul său, este de competința lor exclusivă. Justiția României, fiu­ bine încre­dințat, Domnule Ministru, va aduce în cercetarea acestei afaceri toată im­parțialitatea de care a dat tot­dea­­una dovezi, îmi place a nădăjdui că Guvernul Elen va bine-voi­a da considerațiu­­nilor de mai sus toată atențiunea ce merită și că va aprecia în mod mai imparțial și echitabil motivele care au făcut pe Guvernul Român să in­­tervie în această afacere. Primiți, etc., etc. Telegrama cu No. 19996 din 5 (17) Oc­tombrie 1892 adresată de domnul Alexandru N. Lahovari, Ministru al Afacerilor Străine, domnului Zamfirescu, însărcinatul de afaceri al României la Atena. Domnul Papparigopolo, Ministrul Greciei în București, și a notificat că a primit din partea Guvernului său ordinul de a pune capăt misiu­­nei sale și că trebue să părăsească Bucureștii cât mai curând, încredin­­țând însă protecțiunea intereselor e­­lene Ministrului­ Rusiei. Acest din urmă mi a comunicat tot­o­dată că Guvernul Elen, dând ordinul personalului Legațiunei Re­gale precum și titularilor consulate­lor Elene în România de a părăsi te­ritoriul Român, Legațiunea Rusiei era însărcinată, din ordinul Majes­­tăței Sale împăratului Rusiei, dim­preună cu Consulatele Imperiale, cu protecțiunea supușilor eleni Deciziunea Guvernului Român de a rezerva Tribunalelor Române so­luțiunea unor cestiuni de proprietate imobiliară, care este de competența lor exclusivă, nu poate justifica a­­ceastă rupere de relații diplomatice. Cu toate acestea regretând măsura luată de Guvernul Elen, nu putem de­cât a urma acest exemplu. Veți bine­voi dar a vă pregăti de drum și a porni cât mai curând spre București, unde veți lucra la Ministerul Aface­­r­ilor Străine, in așteptarea unor n lui dispozițiuni. Comunicați Ministrului Afacerilor Străine că în urma re­­chiemărei Agenților diplomatici și consulari eleni din România, rechie­­mare ordo­nată de Excelența Sa, ați primit din partea mnji ordin de a părăsi Atena și de a notifica Con­sulilor onorari Români în Grecia, că sunt suspendați din funcțiunile lor. Vă rog să bine-voiți a-mi răspunde. Ministru: Lahovari. Traducere după^nota No. 115­ a d-lui Fon­ton, Ministru plenipotențiar al Rusiei, către d-l Ministru al Afacerilor Străine, București, 4 Oct­ombre 1892. Domnule Ministru, D-nul M. Paparigopulo, trimis ex­tra­ordinar și Mi­istru plenipotențiar al Majestăței Sale Ebraice pe lângă Majestatea Sa Regele României, nu a înșt­iințat ori seara de hotărrea luată de Guvernul său de a pune un sfir­­șit misiei care ii era incredințată. Această comunicare mai conți­ne înștiințarea că Cabinetul din Atena a dat de asemenea ordinul persona­lului Legațiunei Reg­ale precum și titularilor Com uctelor Elenice «rin R­omânia de a părăsi teritoriul Re­gatului. In consecință mă conformez in­­strucțiu­ilor Cabinetului Imperial, făcând cunoscut din partea mi Exce­lenței Voastre că din ordinul­­ m­ajes­­tăței Sale împăratului, Augustul meu Suveran, Legațiunea Imperială și Con­sulatele, care depind de dânsa, au fost însărcinate, in urma cererei Gu­vernului din Atena, cu ocrotirea supușilor Eleni din România. In consecință, am onoare­a Vă ruga, Domnule Ministru, să bine-voiți a lua cuvenitele dispoziții pentru a face cu­noscut autorităților Regale interesate că ocrotirea supușilor eleni a fost încredințată Legației împăratului, pre­cum și Consulatelor Imperiale din Regat. Profit de acest prilegiu, Domnule Ministru, pentru a Vă oferi di­n nou încredințarea înaltei mele conside­rați­uni. Semnat­­ de Fonton. Traducere după răspunsul d-lui Ministru al Afacerilor Străine la nota No. 899 a d-l ui Pa­parigopulo : Domnule Ministr­u, Am primit nota pe care Exc. V. îmi face onoare a ’mi-o adresa la 3 Oc­tombre curent sub No. 899, pentr­u a mai anunța că, din ordinul Guvernu­lui său, s’a pus capăt misiunei sale la București și că ați încredințat pro­­tecțiunea intereselor naționalilor î­ v. Ex. Sale­d-lul de Fonton, Ministrul Rusiei. Luând act de această comunica­­țiune, Vă rog să primiți etc. Desprinsul d-lui Ministru Lahovari la nota No. 115 ,t d-lul de Fonton. Domnule Ministru, Am onoare­a Vă înștiința că am primit nota D­r. No. 115 din 4 Oc­tombre curent prin care ați bine-voit a-mi face cunoscut că, în urma re­­chemării din Atena a personalului Legațiunei Elene și a titularilor Con­sulatelor Elene din România, protec­țiunea supușilor eleni a fost încre­dințată Legațiunei Imperiului Rusiei din­ București și Consulatelor care depind de dânsa. Departamentul meu nu a lipsit de a comunica cele ce preced autorită­ților Regale competente. Declarându-vă că am primit co­municarea de mai sus, profi­t de a­­ceasta ve adune spre a Vă ruga să pri­miți, etc. etc.

Next