Timpul, ianuarie 1893 (nr. 1-23)

1893-01-28 / nr. 21

In țară pe un an.................................40 lei , pe 6 luni..................................20 lei ., pe 3 luni..................................10 lei Pentru streinătate, un an ....... 50 lei Redacția și Administrația — 23, STR­ADA DOAMNE­I, 23 — Un exemplar 15 Bani ANUL AL CINCI­SPRE­ZECELEA. — No. 21 EDIȚIA A TREIA JOI 28 IANUARIE (9 FEBRUARIE) 1893 ABONAMENTELE Ii­A.l.'l U­x^/JL U AAJL J­i-i AjAw JLA • “Hitere petit pag. IV.................0,40 to jytogsme1»^. „ III . . . . .. .1,50 § U«TK­­iei. . . „ II.................2,50 Sk *r ' Jw Paifi fi anunciurile se primesc la Agenția l^i Vivas, 8 Place de la Bourse I fxjJflge^Jkedacția și Administrația ^*^23. STRADA DOAMNEI. 23 — Un exemplar 15 Bani BAZA REFORMELOR Cu ocaziunea publicarea studiilor d-lui Krupenski asupra populațiu­­nei și a d-lui Fr. Damé asupra în­vățământului, s’a vorbit foarte mult de statistică în ziarele noastre. S’ar părea că toată lumea împărtășește ideia comitelui de Boulainvilliers, care zice :■ «Singurul mijloc d’a face să propășească popoarele este cu­noștința amănuntelor imperiilor lene. Statistica este, în adevăr, cheia care deschide ușa tuturor problemelor sociale; fără ea, gu­vernele și parlamentele se expun a comite cele mai regretabile gre­șeli. La noi s’a recunoscut, în ge­nere, că este nevoie de a avea un serviciu statistic, dar într’un mod intermitent; a fost serviciul central la ministerul de interne, a fost și la ministerul domeniilor, s’a des­­fințat și s’a înființat din nou. Au fost biurouri statistice în toate mi­nisterele, s’au desființat în unele și s’au păstrat în altele, și apoi s’au desființat în mai toate. Astăzi nu se știe bine unde există aseme­nea biurouri. Rezultatul acestui sistem a fost că nu s’au publicat regulat datele statistice ce erau tre­buincioase și că va fi în viitor foarte greu de a împlini lacunele. Un alt rezultat a fost că nu s’a putut forma un personal deprins cu lucrările statistice și în stare de a da acestei științe toată desvolta­­rea ce comportă. Dar răul cel mai mare este că astă­zi, în anul 1893, ne aflăm în aceeași situațiune ca în 1858, când puterile străine ne întrebau câți locuitori sunt în provinciile unite. Aproape patru milioane și jumă­tate, a răspuns atunci d. Marțian. Dacă ni s’ar pune astă­zi aceeași întrebare, am răspunde­ aproape cinci milioane și jumătate, și răs­punsul nostru ar fi tot atât de exact ca și acela al d-lui Marțian, pentru că știm tot atât cât știa și dânsul, adică nimic. Da, adevărul cel adevărat este că nu știm câți suntem în țara noastră. Facem legi, impunem dări, pregătim reforme mari și nu știm dacă sunt cinci sau ș­ase milioane de Români în regatul României. D. Fr. Damă, în studiul său a­­supra învățământului primar, ad­mite că suntem 5.036.425 locuitori în România. D. Krupenski, direc­torul statisticei generale, care a pu­blicat recensământul din 1890, nu crede în cifrele ce le-a publicat și, cu multă sinceritate, declară că sunt pretutindeni greșite, aici în plus, acolo în minus. Cu toate a­­cestea, d-sa crede că populațiunea noastră trece peste 5.500.000 su­flete. Cu drept cuvânt trebuie să ne mirăm că, până astă­zi, nu s’a putut face un recensământ exact al populațiunei noastre. De unde provin greșelile ce le semnalează d. Krupenski? De la agenții cari au fost însărcinați cu culegerea datelor. S’au cerut a­­ceste date de la primari. In orașe, primarii n’au nici un personal în stare d’a face o lucrare statistică și s’au găsit unii, ca aceia din Botoșani, cari au respuns că n’au socotit pe copiii până la 10 ani «pentru că nu se știa la ce sex aparțin». La ța­ră, primarii nici nu știu a scrie și a citi. In asemenea condițiuni era vădit dinainte că nu se va ajunge la nici un rezultat. Dacă este vorba acum de a se repeta această operațiune tot pe aceeași cale, mai bine ar fi să nu o încercăm, căci va fi timp per­­dut și vor fi bani cheltuiți în zadar. Există mijloace de a se face o statistică exactă și amănunțită a populațiunei noastre, dar nu cu a­­jutorul primarilor și agenților ad­ministrativi. Gestiunea ar trebui studiată de aproape și, o dată rezolvată, să pu­nem toate la cale spre a ajunge la un bun sfârșit, căci nu putem remânea mai mult timp în situa­­țiunea de a nu ști că ți suntem și de a ne mulțumi cu cifre fanteziste. Să nu se creadă că operațiunea recensământului este simplă la noi. înainte de a o începe sunt o sumă de lucrări pregătitoare de făcut, lucrări care vor lua luni întregi. Prin urmare o soluțiune grabnică se impune, dacă voim să avem în­­tr’un timp nu prea depărtat nu­mărul exact al locuitorilor țărei. Teamă ne este însă că, fiind de căpetenie, cestiunea să nu fie lă­sată pe planul al douilea. Vom trăi și vom vedea. TELEGRAME Budgetul și impozitele In Franța Paris. 7 Februarie. Consiliul de miniștri s’a ocupat în tim­pul dimineții cu prepararea budgetului 1894, care va fi reproducerea aproape identică al aceluia din 1893, fără a rezolva nici una din chestiunile financiare pendinte. Paris, 7 Februarie. Venitul impozitelor indirecte in luna Ia­nuarie a produs o mai mică valută de 2,312,900 franci asupra evaluărilor budge­tare ți 681,200 franci mai puțin de­cât în Ianuarie 1892.­­Vămurile au dat 4,026,000 franci mai puțin de­cât evaluările budge­tare îi 4 jum. milioane mai puțin de­cât în 1892. Agențiile străine in Franța Paris, 7 Februarie. In timpul discuțiunea budgetului poștelor ți telegrafelor la Cameră. D. Bernis a ata­cat Agenția Dalziel, care este o agenție stră­ină ; el reproșează guvernului că a acordat acestei agenții beneficiul unui serviciu spe­cial de înconjur; comisarul guvernului a răspuns că e vorba de o chestiune teh­nică și a explicat funcționarea nouilor aparate. Cholera la Paris Paris, 7 Februarie. La Liberté anunță că o epidemie h­­ole­­rică a isbucnit de 4 zile; vr’o 50 persoane au murit; populațiunea liniștită ; măsurile necesare sunt luate. Conferință internațională pentru com­baterea h­olerei Viena, 7 Februarie. Politische Correspondenz anunță că gu­vernul austriac a propus puterilor europene convocarea unei conferințe internaționale in vederea măsurilor uniforme de luat în con­­­tra h­olerei ; această propunere a fost pri­mită în mod favorabil și conferința se va întruni la finele lui Februarie la Dresda. Cholera la Hamburg Hamburg, 7 Februarie. Examenul bacteriologic a constatat hholera la 3 bolnavi. Nici un caz ieri și aztăzi la Hamburg. Proiectele militare germane și Italia Roma. 7 Februarie. Cariera. D. Brin, răspunzând d-lui Car­­­m­in, a zis că, cu toate că ședințele com­i­­siunii militare germane au­ fost secrete, d. de Caprivi a comunicat ambasadorului Italiei versiunea exactă a discursului său. Cancelarul a afirmat că nimeni mai mult că el nu re­cunoaște importanța triplei alianțe , proiectul militar e inspirat tocmai de acest fapt; el arătase numai că chiar cu tripla alianță, era necesar ca Germania să poată dispune de puteri mai mari de­cât cele de azi; proiectul nu e inspirat de considerațiuni politice ale momentului. Chestiunea armeană Londra, 7 Februarie. Guvernul a declarat la Camera Comunelor in chestiunea Armeniei, că Sultanul are in­­tențiunea să numească în provinciile asiatice mai multe comisiuni, care vor cerceta mijloa­cele de îmbunătățire a soartei populațiunilor.­­Agricultura în Englitera și convențiile Londra, 7 Februarie. Camera Comunelor a respins cu 272 vo­turi contra 232 amendamentul d-lui Whar­ton privitor la reaua situațiune a agri­culturei. Guvernul a declarat că nu poate face nici o comunicare privitoare la propunerile Chinei, Afganistanului și a Rusiei, cât timp nego­cierile vor fi pendinte. Guvernul va ține so­coteală de cererile Chinei și Afganistanului.. O alegere Londra, 7 Februarie. D. Stanhope, gladstonian, a fost ales de­putat la Burnley, in locul unui alt deputat gladatonian. El a obținut 673 voturi mai mult de­cât candidatul conservator. Escadra italiană la Pola Viena, 7 Februarie. Politische Correspondenz află că nu se știe nimic in cercurile marinei despre vizita escadrei italiene la Pola. Budgetul german Berlin, 5 Februarie. Reichstagul a continuat (a patra zi) dis­­cuțiunea budgetului ministerului de interne. Comisiunea militară a luat cunoștință de raportul sub-com­isiunei Însărcinată cu cer­cetarea condițiunilor financiare a proiectului militar. Raportul arată că cheltuiala preli­minară e de 56,674,000 mărci și cu chel­­tueli permanente 104 milioane; partea ce trebuie să se dea de către Bavaria este cu­­prinsă în aceste două cifre. Recruți in revoltă. Gând. 7 Februarie. Eri s’a iscat o ceartă între poliție și re­cruți. Mulțimea a aruncat pietre asupra a­­genților cari au trebuit să facă uz de lar­mele lor. Mai mulți recruți au fost răniți ; 12 au fost arestați. S’au luat măsuri de precauțiune pentru operațiunile de­ recrutare de astă­zi și de mâine. Alegeri municipale la Odessa. Odessa, 7 Februarie. Alegerile comunale efectuate după noul statut au dat 36 ortodoxi, 9 catolici, 6 protestanți și 6 israeliți. Până acum municipalitatea era compusă de ortodoxi și ne-ortodoxi pe jumătate, in număr egal. Quesnay de Beaurepaire. Paris, 7 Februarie. Figaro inregistrează svonul despre demi­­siunea d­lui Quesnay de Beaurepaire, care ar avea intențiunea să se dea politicei și de a susține tendințele centrului stâng și al dreptei. FURTUL DE VITE Delictul care se comite pe scara cea mai întinsă și cu cea mai mare înlesnire în țara noastră, este fără îndoială furtul de vite. N’am sub ochii nici o statistică a cri­­minalităței spre a dovedi cu cifre acest adevăr necontestat de nimeni, dar ori­ce om s’a ocupat puțin cu cestiunile de poliție judiciară știe că furtul de vite este adevărata plagă a satelor noastre. Sunt bande întocmite care cutreeră comunele din Ialomița și Buzea cu de­osebire, pun mâna în timpul nopței pe boi, vaci, cai și apoi cu biletul în re­gulă se desfac prin târgurile cele mari din alte județe. Pentru urmărirea acestor hoți, toți mi­niștrii de interne au dat mereu nume­roase circularii foarte severe pe la pre­fecturi, sub-prefecturi, primării. De pri­sos, nu se pote pune capăt acestor fur­turi; nu se poate nici cel puțin micșora numărul lor. Eram față zilele trecute în cabinetul unui judecător de instrucție pe când privea pe fereastră o iapă de furat, care avea doui proprietari cu bilete în regulă, pur­tând pecetie,miscălitura primarului și sem­nele. Judecătorul cu cea mai mare bună­voință și cu toată priceperea lui nu știa ce să facă când auzia rând pe rând pe unul din propietarii iepei zicând: —E a mea, am cumpărat-o acum 6 ani. Uite biletul cu toate semnele. Lucru caracteristic: pentru fie­care vită furată, hoțul are bilet în regulă și adesea, pentru ca semnele vitei să se potrivească cu acele trecute în bilet, ni se spune că vita de furat trece prin sute de operații având de scop să-i schimbe fața păru­lui, să o facă pintenoagă, etc. Tocmai judecătorul de instrucție des­pre care vorbii mai sus — de ce să nu-l numesc? e d. Teodoru de la cabinetul No. 2 — tocmai d-sa îmi spunea că a indicat de mult timp deja ce măsuri tre­­buesc luate spre a înlesni dovedirea vi­telor furate și a micșora ast­fel prin ur­mare numărul acestui delict.­­ Pe viitor toate biletele de vînzarea vitelor să fie făcute pe hârtie ce va purta însemnat în filigramă anul, așa precum se fac astă­zi polițele și hârtiile timbrate. Toate biletele rămăse neîntre­buințate, la sfârșitul anului vor fi scoase din circulație și înlocuite cu altele ale a­­nului curgător. Ast­fel va fi imposibil u­­nui hoț de cai să mai prezinte, spre exem­plu în 1895, bilete fabricate atunci și să pretintă că le are din 1893. 2. Să se pue obligațiune posesorului unei vite să o însemneze cu ferul ars. A­­ceste măsuri sunt bune de luat și în ori­ce caz vor produce efecte mai bune de­cât circulările administrative trecute și ac­tuale. Elzevir, mergem cu pași, repezi spre desăvârșita scufundare Țara geme de­­ nelegiuiri. Atunci toate erau trandafirii. Astăzi toate sunt în negru. Nici o dată liberalii-naționali nu pot vedea lucrurile așa cum sunt, așa cum le vede lumea. Nici o dată ei nu pot păși pe calea sănătoasă, ci trebue să dea în șanțuri, fie în dreapta, fie în stânga drumului. Aceasta e boala partidului liberal și Dumnezeu știe dacă se va vindeca vre o­dată. BOALA LIBERALILOR Nici­odată nu se poate vedea mai bine chipul de a judeca și conștiințiozitatea liberalilor­ naționali, decât atunci când re­­poartă vre-un succes, fie cât de mic și de neînsemnat. Am arătat ori. absoluta lipsă de im­portanță a alegerii d­lui Fleva la cole­giul al II-lea de Prahova; din punctul de vedere politic, din punctul de vedere al procesului dintre partidul liberal și par­tidul conservator, această alegere nu a schimbat nici cu un fir starea lucrurilor. Scaunul col. II de Prahova fusese al li­­beralior , prin urmare nici un câștig. Ma­joritatea conservatoare în Cameră și Se­nat trece peste două treimi, prin urmare iarăși nici un câștig. Mai mult de­cât a­­tât, pe când liberalii n’au făcut nici un pas înainte, putem zice cu drept cuvânt că conservatorii au avut­­ succesul moral în această alegere, de vreme ce candida­tul lor n’a căzut de­cât cu două­zeci și trei de voturi. Intr’un oraș opozant și sub liberali și sub conservatori, într'un oraș unde ideile extreme își găsesc lesne adă­post, cum e Ploeștii, aceasta înseamnă ceva. Dar liberalii trec peste toate aceste considerațiuni practice și susțin, nici mai mult nici mai puțin, decât că ț ara s’a rostit prin alegerea d­lui Fleva în favoa­rea partidului lor. Avem o sută cinci­zeci de colegii e­­lecto­ale, pentru Cameră și Senat. Avem două­ sute-nouă­zeci și trei de reprezentanți aleși ai țărei. Numai cele o sută cinci­ zeci de colegii la un loc fac țara politică și numai toți cei două sute nouă­zeci și trei de depu­tați și senatori constituiesc reprezentanța națiunii. După toate socotelile, un cole­­giu nu e de­cât a o sută cinci-zecea parte din țară, și un deputat nu e de­cât a două-sute-nouă­zeci și treia parte din reprezentanța națională. Când totuși ziarele liberale scriu negru pe alb că ț ara întreagă s’a rostit în favoarea partidului lor, ele dovedesc că în cazul de față văd lucrurile cel puțin de o sută cinci­zeci de ori mai mari de cum sunt în realitate. Aplecarea aceasta, de a exagera toate din cale afară, e constantă la liberalii­­naționali; ea formează fondul judecății lor. Când un ipistat sau un vătășel săvâr­șește o călcare de lege cât de mică, în ochii liberalilor faptul acesta ia proporții piramidale, se întinde peste toată țara ca o imensă pată neagră și cuprinde nu numai pe guvern, dar chiar și pe Maies­tatea Sa Regele. Trece vr’o zi să nu vedem manifes­­tându-se această boală ? Și nu ne a fost dat s’o constatăm și pe vremea când ad­versarii noștri erau la putere ? Atunci toate erau minunat de bune și de frumoase, nici o ticăloșie nu se pe­trecea în țară. Românii traiau ca în sînul lui Avram. Adevărat raia era atunci Ro­mânia. Astăzi stam până în gât în mocirlă și AFACEREA PANAMA Ordonanțele de neurmărire și trimiterile înaintea Curții cu jurați . Două restituiri.­— Chestia continuărea lucrărilor canalului.— nou triumf al ministe­ria­rului la Cameră. Telegraful ne aduce iar știri de importanță în chestiunea Panama. Camera de punere sub acuzație și-a terminat lucrările și s-a pronunțat in chipul următor asupra prevenții­lor pe cari a avut să-î cerceteze. Ordonanțe de neurmărire s’au dat in favorul d-lor Bouv­er, neves, Al­bert Grévy, Renault și Cottu. Aceștia se alătură așa dar pe lângă domnii Jules Roche, Thévenet și Emanuel Arène, în favo­ul cărora s’au dat deja ordonanțe de neurmărire Rămân dar a fi trimiși înaintea Curții cu jurați: Antonin Proust, Réza­, Dugué de la Fauconnerie, Bolih­ut, Sans Le­­r­y, Gobron, Blondin, Arton, C­arol de Lesseps și Fontane. Depeșa care ne transmite aceste vești adaugă amănuntul curios că, în­dată ce a fost pus în libertate, d-nul Grévy a trimis lichidatorului com­paniei Panama suma de 20.000 de franci pe care o primise în anul 1888. O altă restituție e aceea pe care a făcut-o d. Baihaut, și despre care ci­tim în gazetele franceze : Nu s’a uitat încă procesul pe care d. Baihaut, deputat de Lure, l’a in­tentat la 1888 d­lui Mariotte, redac­tor șef al ziarului Réveil de la Haute­baône, care 1 acuzase de ași fi procu­rat beneficii ilicite in mai multe a­­faceri financiare, printre care și in acea a canalului Panama. Chemat Înaintea judecății, G. Mariotte a fost condamnat pentru calomnie la două­­zeci de zile închisoare și 10.00o de franci daune interese, fără a mai so­coti inserțiunile judiciare și chel­­tuelile, ridicându-se totul la o sumă de aproape 20.000 de franci. D. Basbaut a luat acum hotărîrea a înapoia d-­ui Mariotte sumele la care acesta a fost, atât de pe nedrept, condamnat. Deocamdată însă dificul­tatea e că averea d-lui Baihaut, ea și a­­cea a nevestei sale sunt sub secvestru. * * O a doua depeșă pe care o primim, tot cu data de ieri, din Paris, ne vestește că, îndemnat de ministrul de financ*», d. Monchicourt, lichidatorul companiei Panama, a hotărît să reia imediat lucrările canalului, fără să mai ceară Statului Columbian pre­lungirea concesiei. Asupra acestei știri o interpelare s-a ridicat ieri la Cameră de către deputatul Argelies. D- Ribhot, răspun­­­zând, a declarat că, întru­­cât îl pri­vește, el își va da toate silințele să ajute lichidatorului companiei Panama ca să obțină prelungirea concesiunii canalului. Discuția lungindu-se, d. Ribot a fost nevoit să mai ia odată cuvântul pentru a respinge din nou răspunde­rea nesuccesului întreprinderea ca­nalului Panama, răspundere pe care unii ar fi voit iar s’o arunce a­­supra guvernului. D­. Richot a ter­minat cerând Camerei să voteze o ordine de zi pură și simpli. După ce a mai vorbit d. Tirard, zicând că el n’ar permite unui stabiliment finan­ciar atârnător de Stat de a se ocupa cu afacerea Panama, ordinea de zi pură și simplă a fost adoptată cu 374 de voturi contra 34. Eastern BALUL PRIMĂRIEI Multe baluri frumoase s’au dat în sala Teatrului Național, dar ca cel de asear, n'a fost încă nici unul Adecă să ne înțelegem.. Aceia cari consideră succesul unui ba numai după petrecaria dănțuitorilor, după lungimea cotilionului și varietatea figu

Next