Timpul, martie 1893 (nr. 47-69)

1893-03-02 / nr. 47

No. 47 vr’o înțelegere între partide, sau va continua actuala neînțelegere, care amenință a se sfârși cu măsura di­­solvarii Reichstagului ? In tot cazul, după cum se vede, proiectele militare germane țin toate făgăduielile de încurcături și greutăți care s'au legat de ele chiar din mo­mentul din care pentru prima oară s’au prezentat. O muncă titanică con­tinuă a se impune d-lui de Caprivi. ȘTIRILE ZILEI Temperatura: Observațiunile insti­tutului meteorologic din București : 1 (13) Martie 1893, 8 ore dimineața : înălțimea barometrică la 0, 764.7 mm Temperatura aerului . . . 0 °,6 d­gr. Vântul . . . foarte slab de la Vest. Starea cerului,’'................puțin noros. Temperatura maximă de er­ . . +8 ° C minimă de astăzi . —1 ° Temperatura la noi a variat între +11 ° și —6 °........................................... Peste noapte a înghețat puțin. A pl­ai­eri la : T.­Severin, Tulcea, Fălticeni, Bușteni, Babadag, Buhuși, Tecuci, Piatra (N), Doftana, T­­ Fru­mos, T.­Ocna, Botoșani, Sinaia, Su­­lina, Constanța și Hârșova. In această din urmă localitate, ploaia a fost însoțită de fulgere și tunete. » * M­S. Regela a primit din partea M. S. împăratului Alexandru III al Rusiei, precum și din partea consi­liului federal al Elveției câte o scri­soare de felicitare, drept răspuns la notificarea ce Li s-a făcut de către Augustul nostru Suveran, pentru că­sătoria A. S. R. Principelui Ferdi­nand, Moștenitorul Tronului, cu A. S. R. Principesa Maria-Alexandra- Victoria de Marea­ Britanie și Ir­landa. Exc. Sa­r de Fonton, trimis ex­traordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei, a avut onoare­a remize M S. Regelui scrisoarea de notifica­re a M. S. împăratului Alexandru III. * * * Săptămâna trecută d. general Can­­tili, inspectorul general al cavaleriei, a inspectat la Iași escadronul de gendarmi călări și regimentul VII de călărași. Et ** D. Al. Vălcovici a fost ales ajutor de primar la Giurgiu, în locul d-lui Al. Miculescu, ales primar. * * * Se știe că d. Marinescu-Bragadiru, cunoscutul mare industrial, a înfiin­țat la Bragadiru o fabrică de bere. Am avut plăcerea să gustăm din a­­ceastă bere și am constatat că este excelentă și cea mai bună din toate câte se fabrică în țară la noi. Berea Bragadiru poate rivaliza cu vestita bere de Pilsen, atât prin gus­tul ei plăcut cât­­ prin ușurința ei. Felicităm De d. Marinescu-Braga­diru pentru fericita sa întreprindere. * « D. dr. V. Babeș va ține prima sa conferință publică din acest an Mier­curi, 3 Martie, la ora 9 seara, și va vorbi despre frațiile rezultate practice ale bacteriologici. * * * Colonelul Ioan Racoviță,­­coman­dantul regim. 27 Bacău,­­și a dat de­­misiunea din armată pe ziua de 1 Martie. * * * Citim Iu Ialomițeanul din Călărași. Refugiatul bulgar Florea Teodorof din Șiștov, fost deputat in Sobrania bulgară, care se afla în Brăila, fiind cerut de guvernul bulgar ca impli­cat într’un delict de fals in acte pu­blice, a fost estrădat de prefectura locală și predat Sâmbătă In mâinile autorităților din Silistra. * * * DIN STRĂINĂTATE Ni se depeșează din Sofia cu data de em­. 12 Martie st. n.. Din cauza călătoriilor de iarnă, prin­țul contractând o răceală din care i au provenit dureri mari nevralgice, s’a chemat din Viena profesorul doctor Pollitzer, care a constatat o cretargie reumatismală». Sa prescris mai multe injecțiuni și repaus absolut în timp de 15 zile. Din Cair: D. Le Chevalier, comisar francez pe lângă administrațiunea datoriei, a fost numit director al companiei Suezului in locul d-lui Carol de Lesseps. Mahmud Riaz Pașa, fiul primului ministru guvernatorul canalului Suez, a fost numit sub-secretar de Stat la interne, în locul d lui Șakir Pașa, care trece ca guvernator al canalului. ♦ * se zfc * ULTIM CUVÂNT La tribunal­; Președintele Zăpăcescu (către un marator).—Ridică cele tr­ei degete ară­tătoare ale mânei drepte și jură. Moș Neagu. TIMPUL 2 MARTIE TRAIAN ȘI ANDRADA ! Joi, la 4 Martie, se va reprezenta pentru prima oară la Teatrul național Traian și Andrada, tragedie în 5 acte și în versuri de d-nii Grigorie Ventura și Vasile Leonescu. Credem să facem o plăcere lectorilor noștri dând un rezumat al piesei. * • * PERSOANELE Traian. Decebal. Longinus, general roman Flavius I _ Rufus / of4en romani. Apolodor, învățat roman, sfetnic al lui Traian. Bikiles 1 Gitto I fruntași daci. Oroval, ofițer dac. Andrada, fiica lui Decebal. Fausta, romana prizonieră a Dacilor. Albinus 1 Stabil­i soldați romani. Varus 1 Ostași romani și daci. * * * Tragedia începe în momentul când Traian întreprinde contra Dacilor campa­nia care s’a sfîrșit cu luarea Sarmizege­­tuzei și distrugererea regatului dac. Data istorică cade prin urmare în pri­­mă­vara anului 107 a erei noastre. ACTUL I Palatul lui Decebal Bikiles și Gitto convorbesc despre so­lia pe care Bikiles a îndeplinit’o la Roma din partea lui Decebal. Bikiles descrie splendoarele Romei și zice că Traian voiește pacea și cere nu­mai ca Dacia să fie sub protecțiunea Imperiului roman. Decebal se întoarce de la Senat și Bikiles îi povestește rezulta­tul misiunei sale. Decebal respinge cu in­dignare pretențiunile­­ Romanilor și nu crede că Andrada va primi propunerile lui Traian. El însărcinează pe Bikiles de a cerceta cum stau lucrurile. Fausta veni să cheme pe Bikiles la Andrada. Decebal îi permite de a comunica Andradei rezultatul misi­unei sale la Roma Fiind singur cu Fausta, Bikiles îi ex­pune planurile sale ambițioase: dacă Andrada va primi propunerile lui Traian, el va fi numit guvernator al unui regat asiatic unde va lua pe Fausta cu densul; dacă Andrada refuză, atunci resboiul va izbucni și Bikiles va face ca Traian să fie b­ruitor. Ca răsplată pentru trădarea sa, Traian îi va da tronul Daciei și Fa­usta va fi regină alături cu densul. Fausta primește a fi complice a a­­cestui plan trădător pentru a restura patria sa și a-­șî recăpăta libertatea. An­drada intră furioasă de daruri­e pe care i le-a trimis Traian. Ea se consideră ca o umilire. Fausta se încearcă a o liniști și îi zice că Traian voește pacea. An­drada îî respunde cu mândrie că Ro­manii au înțeles în fine că nu vor iz­buti nici o dată a supune poporul dac. Ademenită de întrebările istețe ale Faustei, ea îi deschide inima sa plină de chipul măreț al lui Traian și îi descrie sbuciumările sufletului său­. Fausta izbu­tește a-i smulge taina inimei și îi zice că este iubită de Traian. Andrada e des­perată ; rămasă singură, ea își face în­săși mustrări aspre pentru slăbiciunea ce arată; ea se îngrozește la gândul de a mărturisi tot tatălui său. Ea se luptă contra patimei sale și își dă toată silința pentru a stinge în inima sa un amor pe care îl consideră ca o rușine. Decebal spune Andradei condițiu­­nile lui Traian. Ea e indignată de a­­ceastă umilire și îmbărbătează pe tatăl ei la o rezistență până la moarte. Atunci Decebal o încearcă spunându’i că Traian o cere de soție și o întreabă dacă va a­­vea puterea de a face o asemenea jertfă pentru patria sa. Andrada nu poate minți. Ea spune lui Decebal tot adevă­rul, îi descrie torturele pe care le su­feră; în zadar se luptă contra patimei care a cuprins’o’. Căci ura de pe buze în suflet nu o găsesc. Decebal o deșteaptă; el îi zice că iu­birea lui Traian e prefăcută și îi insuflă curagiul care începuse a o părăsi. An­drada își revine în simțiri; ea smucește din inimă săgeata înveninată a unui a­­mor fatal și este gata a lupta ca mai înainte. Decebal strigă atunci: E sângele meu mândru ! El nu s’a­ des­­mințit. ACTUL II. Tabăra romană pe poalele Carpaților Apolodor și Flavius povestesc eveni­mentele ce s’au produs de la deschide­rea ostilităților. Romanii au trecut Dunărea și s’au îm­părțit în două corpuri. Armata princi­pală condusă de Traian a urcat valea Alutei (Oltului), pe când o armată mai mică sub ordinele lui Longinus a intrat în strâmtorile Carpaților. Longinus a fost atras într-o cursă, armata sa a fost dis­trusă de Daci conduși de Andrada; el însuși a căzut rănit și prizonier. Flavius descrie această luptă sângeroasă. Traian apare gânditor. Convorbind cu Apolodor, el scuză pe Longinus și expune planurile sale mărețe; el sătul de răsboaie; imperiul roman e destul de mare pentru a nu mai avea nevoe de cuceriri; el vrea pace ; Traian se gândește a crea împrejurul imperiului un lanț de State amice care îl vor apăra. El mărturisește lui Apolodor intensiunea sa de a se uni cu Andrada și explică foloasele pe care Roma va putea să le tragă din această unire. Apolodor se miră, dar în urmă se su­pune și el motivelor care împing pe Tra­ian. Flavius anunță că Dacii au fost bă­tuți într'o lupta parțială și că mai mulți dintr’ânșii au fost prinși. Traian trimite pe Apolodor să vază dacă Longinus e salvat. Rămas singur, el se dă în plină li­bertate gândurilor care îl muncesc. Apo­lodor vestește pe Traian că Andrada e prinsă. El îl sfătuește de a se folosi de această fericită împrejurare pentru a ter­mina resboiul prin o pace onorabilă. Traian poruncește să vie Andrada. El este mișcat. Andrada intră armată de resboiu și răspunde mândru întrebărilor lui Traian. Ea a fost trădată de Bikiles și impută lui Traian că voește a învinge prin trădare. Traian respinge această im­putare. Andrada arată cum era fermecată de gloria și măreția lui Traian; astăzi însă iluziunile ei sunt perdute; nimbul de glorie sub care îi apăruse marele împărat a dispărut. Andrada a rede­venit dușmana sa neîmpăcată. Traian întrebuințează tot farmecul vorbirei, toată înrîurirea măreției sale pentru a convinge pe Andrada și a o readuce la simțiminte mai blânde. Ea începe prin a rezista, dar în urmă cuvintele împăratului o im­presionează și ea este cât pe aci de a -și uita jurământul, când de-o­dată resună cornul de luptă al Dacilor. Decebal a atacat tabăra romană pentru a salva pe fiica sa. Traian aleargă să se lupte în capul oștirei sale. Andrada voește a-­și face drum prin ostașii romani spre a străbate până la Decebal. Cortina cade în timpul acestei lupte (Va urma). INTEMPLARI Spărgători prinși.— Cu privire la fur­tul cu spargere de la d. Sifciu Țane din Brăila, despre care am vorbit deja și noi, citim in Informatorul Brăilei de la 28 Februarie. In ultimul moment aflăm că au­torii spargerii de la d. Sifciu Țane au fost prinși la Babadag, județul Tulcea, pe când voiau să schimbe unul din bonurile furate. Ei sunt de naționalitate greci. Asupra lor s’au găsit mai toți banii și efecte furate. Un omor îngrozitor.— S’a comis,— spune Tribuna,— in ziua de 17 Februarie in comuna românească Iosașî, în Crișiana, in următoarele împregiur­iri : Locuitorul din acea comună, cu numele Chitu Mare?, durân­­du-se la lucru, ’și-a lăsat nevasta singură acasă. In absența lui de acasă, aceasta s’a înțeles cu Ion Totoi, cu care întreținea re­lații de dragoste, să fie sjara amândoi în calea bărbatului sub «Stean» și să’l omoare. Din întâmplare planul lor infernal a fost descoperit de către sora lui Chițu Mareș. Aceasta s’a dus de către seară în calea f­­a­­te-seu la podul de peste Cr­iș și ’i-a spus ce­’i așteaptă. Acesta, după ce a mai șezut cu sora­ sa și cu alți oameni la pod, pe la 8 ore a plecat către casă, dar nu pe drum, ci pe o potecă ce duce peste un deal. La intrarea in sat se întâlnește cu rivalul și cu nevasta sa, care îl așteptau. Știind el ce vo­­esc ei, iute ia securea de pe mână și lovește în cap pe rivalul seu, iar cu a doua lovi­tură de secure a culcat la pământ și pe nevasta sa, care se aruncase asupra lui. In ziua următoare Chițu Mareș s’a dus de bu­­nă-voe și s’a constituit prizioner. Victima sa a mai trăit până în ziua următoare. „PROGRESUL SILVIC” Ultima conferință.—închiderea Sâmbătă seara s’a ținut a patra și ul­tima conferință din acest an a Societății Progresul silvic, în localul ad­ministrațiu­­nei domeniului Coroanei, sub președința d-lui I. Kalinderu, zelosul ei președinte. A vorbit de guard general silvic T. Teodorescu despre­­ împădurirea terenu­rilor din Dobrogea, arătând modul de îm­pădurire și cel de esploatare a planta­­țiunilor dobrogene. In genere, conferința d-lui Teodorescu a făcut o bună impre­­siune asupra auditorului; ar fi prezintat, după cum se și aștepta, și mai mare in­teres, dacă conferențiarul ar fi fost ceva mai obiectiv și n’ar fi intrat în lungi di­o­gresiuni critice cu d. Marin Petrescu, fost inspector domenial.. Oratorul­­ și-a sfârșit conferința adu­când mulțumiri d-lui Kalinderu pentru bună-voința ce a avut de a pune la dis­poziția Societăței silvice, în vederea con­ferințelor, sala localului adminisrațiunea domeniului Coroanei. După d. conferențiar, la cuvântul d. Kalinderu și rostește următorul discurs de închidere a conferințelor : Domnilor și scumpi colegi, Am asistat în această seară la a patra din interesantele conferințe —­ cu ea se încheie seria lor — ținute în acest an, în localul ad­ministrației domeniului Coroanei, îmi fac o datorie foarte plăcută de a va dec­ara, scumpi colegi, că aceste frumoase solemnități au în­s­trunit tot ce aveam dreptul de a le cere. Da, pot proclama, fără temere de a fi acuzat de lingușire, și colegii mei din comitetul central nu mă vor desminți, că aceste studii și prin alegerea subiectelor și prin modul distins, în care a fost tratate, au oferit, pe lângă însemnătatea materiei, și un viu far­mec literar, așa în­cât au fost demne de toată atențiunea noastră și de toate sim­patiile. Concursul zelos ce ’l—ațî dat conferenția­rilor, venind numeroși și bine-voitori la a­­ceste frumoase și utile disertațiuni, au ridi­cat încă strălucirea și folosul lor, și fac ură­rile cele mai călduroase, pentru ca în anul, care va urma acestuia, toți să-șî facă o re­gulă de a călca pe urmele acelor nobili emuli, spre a susține ast­fel cu strălucire moșteni­rea ce ne -o lasă. Mă cred asemenea îndatorat de a mulțămi persoane­lor care, fără a face parte din societatea noastră, au venit să ne încurajeze prin pre­zența lor, și în special d-lui Vârnav, direc­torul general al ministerului domeniilor, a­­griculurii, comerciului și industriei, repre­zentanților mai multor ziare din capitală, precum și d-lui Baron Barbu Bellu, care a avut generozitatea de a face Societăței noas­tre un dar de 200 lei. La revedere, d-lor și scumpi colegi, la întrunirea foarte apropiată a adunărei gene­rale anuale a Societăței noastre, ale cărei discuțiuni prin materiile ce le tratează vor oferi un puternic interes. Această întrunire va avea loc la 1, 2 și 3 Aprilie, tot în acest local, cu voia d-voastră». Numeroase aplauze însoțesc ultimele cuvinte ale președintelui «Progresului silvic». D-lui Kalinderu îi răspunde de inspec­tor viticol Stefan Radianu, unul din cei mai activi membri ai Societății, arătând că numai grație interesului și influenței d-lui Kalinderu se datoresc progresul acestei Societăți și întrunirile numeroase ale membrilor ei, întruniri care dovedesc interesul și alipirea de această Societate. De asemenea d. Radianu roagă pe d. Kalinderu să exprime M. S. Regelui sincerile mulțămiri ale Societăței pentru viul interes ce poartă acestei Societăți și pentru propășirea economică a țerei noastre. Nu mai puțin și d. Baron Barbu Bellu a ținut să mulțămească d­lui Kalinderu pentru zelul și activitatea ce depune întru ajungerea scopului Societății. Ședința se ridică la orele 10. A. DIN T­O­ATA LUMEA ------- Uniunea femeilor din Franța. După cum citim în ziarele franceze, a­­ceastă uniune, al cărei scop principal sunt bine­facerile, a ajuns să numere 30.000 de membre. Este, probabil, una din cele mai mari asociați­uni din câte există. Rusificarea provinciilor baltice. In Petersburg ni se telegrafiază că s’au instituit, printr’o lege, cinci nouă biserici ru­sești ortodoxe în provinciile baltice. FELURIMI O statistică a grevelor.­Oficiul muncii din Franța a publicat o statistica interesantă asupra grevelor din 1892. Din această sta­tistică, făcută cu multă claritate și metodă, rezultă că în cursul anului 1892 au fost în Francia 267 de greve, la care au luat parte 108,944 de lucrători. Durata acestor greve e foarte variabilă : 159 n’au ținut de­c­e o săptămână, 50 au ținut 15 zile, 19 au trecut peste 1 lună, 30 au ținut de la 31—100 de zile și în sfârșit 5 au ținut peste 100 de zile. In 91 de cazuri, lucrătorii au câștigat ceea ce cereau. In 106 cazuri, lucră­torii n’au obținut nimic și au reînceput lu­crul în aceleași condițiuni, ca și mai înainte. In 67 de cazuri au intervenit arbitragii. In sfârșit lucrătorii, cari au reușit să facă să triumfe cererile lor, au fost in număr de 22,449; transacțiunile au favorizat pe 54,237 de greviști, iar 32,109 de greviști n’au ajuns la nici un rezultat. INFORMATION­ O depeșă din Viena ne încunoștiin­­țează, că comisiunea Reichsrathului a adoptat Sâmbătă convențiunea cu România pentru protecțiunea mărci­lor de fabrică. Conferința sanitară internațională din Dresda s’a deschis Sâmbătă, — după cum ne înștiințează o depeșă,— printr’un discurs al d-lui de Matzsch, ministru, care a făcut să reiasă im­portanța acestei întruniri. D. de Doenhoff, ministrul Prusiei, a fost numit președinte. Ședințele vor începe mâine. Marți. Azi se începe la Cameră discuțiu­­nea generală asupra legei învățămân­tului primar. D. M. N Săulescu este raportorul a­­cestei legi. 1893 Liberalii­­ și-au­ ținut ieri, in sala Orfeu, a doua întrunire din campa­nia actuală. Sala era de astă­ dată pe jumătate goală. Au vorbit pe știuta temă d-nní: D Sturdza, C. Stoicescu, Delavrajbcea,— acesta pe o notă antidinastică mode­rată, — și în sfârșit d. Aurelian asu­pra demisiei I. P. S. Sale mitropoli­tului primat. Nelipsita moțiune de luptă fără pre­get pentru așa zisa «reintrare a țerei în Constituție și legalitate» a fost ci­tită la sfârșit de d. N. Fiera. Ieri, Duminecă, înainte de amiazi, d. doctor Minovici a făcut, la Morgă, autopsia cadavrului regretatului Gr. T. Brătianu, în prezența d-lui pro­curor Suțu, a d-lui doctor Cantacu­­zino și a d-lui Ionel I. C. Brătianu, vărul primar al răposatului. Autopsia a dovedit că moartea a provenit din cauza unei aortize. A­­orta era la Gr. Brătianu contractată și, prin urmare, moartea sa subită a fost provocată prin încetarea funcțio­­nărei inimei. Moartea a trebuit să fie precedată de sincopă. După autopsie, d. dr. Petrini Paul a reclamat cadavrul pe care­­ l a trans­portat de la Morgă la clinica sa spre a l îmbalsama. E regretabil că îm­­balsamarea cadavrelor ciocârlite la Morgă nu se face chiar acolo, evi­­tându-se ast­fel plimbarea prin oraș a unui cadavru măcelărit.. Cei două frați ai răposatului care se află în străinătate, au fost Înștiin­țați telegrafic despre trista Întâmplare și se așteaptă sosirea lor. Gr. Brătianu lasă o avere, al cărei venit se urcă la vre o 50.000 lei. Dacă Gr. Brătianu ar fi putut pre­vedea grabnicul său sfârșit ar fi lă­sat, zic intimii săi, prin testament, o bună parte din averea sa Ligei cul­turale. * * * Ceremonia religioasă pentru sufletul repausatului președinte al Ligei cul­turale se va face mâine. Marți, la 1 p. m., în biserica S­f. Gheorghe. Cor­tegiul funebru va pleca de aci spre gara de Nord. Miercuri dimineața rămășițele mor­tuare ale distinsului patriot, vor sosi în Pitești. Secțiunile Ligei, in număr de 40, vor fi reprezintate prin dele­gați, cu drapelele lor, la înmormân­tare. Gr. T. Brătianu va fi înmormântat la moșie la Tigveni din Argeș.­­ Ștef. Mihăilescu, inspectorul în­vățământului primar, a fost la Cra­iova, unde a făcut o amănunțită in­specție școalelor primare. D sa a ră­mas destul de nemulțumit de cele ce a putut constata cu privire la chi­pul în care cei mai mulți din insti­tutorii acelor școale înțeleg a-și face datoria. D. judecător de instrucție Alexiu, care instruește afacerea Marinescu- Kirovici, a trimis ziarului Lupta o scrisoare prin care desminte catego­ric toate afirmațiunile acestui ziar cu privire la pretinsa influențare a d-sale de către d. procuror general Popu­­leanu, precum și toată țesătura de calomnii și de inexactități căreia i-a dat loc în coloanele ziarului radical in afacerea otrăvirea bătrânei Ki­ro­vi­ci. Ziarul Lupta va publica azi această scrisoare. D. Grecescu, fost polițait la Cra­iova, a fost numit în aceeași calitate la Galați, in locul maiorului Ciurea. Credem că e aproape de prisos să mai desmințim o știre barocă, care a circulat alaltă ori prin capitală, cu privire la un atentat ce s-ar fi comis în contra persoanei A. S. principelui Ferdinand al Bulgariei. Atât agentul diplomatic al princi­patului Bulgariei, cât și persoanele oficiale din țară, nu numai că des­­mint, dar și reprobă cu energie pe răspânditorii de ast­fel de svonuri sinistre și pe nimic întemeiate. UN INTERVIEW D. d’Apchier, atașatul Legațiunii fran­ceze din București, care a fost însărcinat să ducă la Paris corespondența lui Arton, confiscată de parchetul din București, a

Next