Timpul, mai 1893 (nr. 95-116)
1893-05-01 / nr. 95
MLECIfl U IIKI Se face mult zgomot, de câteva zile, cu refuzul opus de d. prefect al Palatului la cererile de audiență făcute de delegații a doue întruniri publice liberale. Ziarele partidului și toate celel’alte gazete opozante strigă că prin acest refuz s’a făcut o mare nedreptate. S’a anunțat chiar o interpelare în Cameră asupra acestei chestiuni. Umilita mea părere e că și delegații refuzați, și gazetele liberale, și în general toată opozițiunea trebuie să fie mulțămiți de acest refuz și să dea laudă lui Dumnezeu c’au scăpat eftin dintr’o grea încurcătură. In adever, în loc de a ne certa degeaba asupra dispozițiilor unui regulament, să ne întrebăm un moment: ce-ar fi făcut onorabilii delegați dacă ajungeau în fața Regelui și-i înmanau rezoluțiunile votate de întrunirile liberale care i-au trimis ? Neapărat că Maiestatea Sa ar fi fost nevoit, citind acele rezoluțiuni în care se spune că guvernul actual duce țara la peite, să roage pe onorabilii, delegați să-i specifice pe ce anume fapte s’au întemeiat cetățenii liberali din Iași și din Craiova pentru a ridica contra guvernului o așa de gravă acuzare. Neînchipuiți în ce penibilă situațiune s’ar fi găsit d-nii Nicolaid și Gheorghian? Căci bănuiesc că, în fața Maiestății Sale, delegații n’ar fi avut curajul să reediteze stupidele calomnii din Voința Națională și din Evenimentul ieșan. Și chiar dacă ar fi avut acest trist curagiu, încă tot nu scapați, căci Capul Statului ar fi fost silit să le ceară dovezi. — «Să vedem, ar fi zis Maiestatea Sa, de-o pildă. Aretați-micare clasă de cetățeni, care categorie de interese au fost jignite de guvernul Meu și sunt amenințate de peire? «Poate țărănimea? — Dar, după cât știii, guvernul și majoritatea sa au făcut ca moșiile Statului să nu poată fi vîndute decât numai la țărani, le-au înlesnit acestora creditul, au făcut ca ei să poată căpăta avansuri pentru instalațiune, și acum, prin două legi, care sunt încă în discuția Parlamentului, asigură răspândirea instrucției până în cele mai depărtate cătune și tind la înălțarea clerului sătesc. Sunt poate aceste măsuri în defavorul clasei rurale?». D-nii Gheorghian și Nicolaid n’ar fi putut decât să tacă. Și Maiestatea Sa, care are datoria să se lumineze, ar fi urmat: — «Poate comercianții și industriașii au fost jigniți? In privința acestor clase, Eu n’am știință de alte acte ale guvernului decât aceste: a desființat agiul și a consolidat valuta țărei, ușurând și pe producători, și pe comercianți, și pe Stat; a modificat tariful autonom, ușurând consumațiunea fără a jigni întru nimic interesele născăndei noastre industrii, dovadă că fabrici se înființează mereu și că nici o plângere nu s’a ridicat din cercuri industriale; prin această modificare, guvernul a făcut posibilă încheiarea de convențiuni comerciale, asigurând astfel debușeuri pentru produsele agriculturei noastre. Considerați d-v., d-lor delegați, aceste acte ca vătămătoare țărei ?». Și d-nii delegați ar fi răspuns iarăși printr’o profundă tăcere, căci în fața Regelui nu se poate minți ca la o întrunire publică- Iar Maiestatea Sa nevoit ar fi fost să urmeze : — «Spuneți în rezoluțiune că guvernul își sporește mereu puterea în dauna libertăților publice; fiți buni și-mi arătați fapte. După cât știu Eu, guvernul a făcut inamovibilă o mare parte a magistraturei și astfel a renunțat la cea mai puternică armă de presiune, la înrîurirea asupra justiției. Mi-aduc aminte că și partidul liberal M’a făcut să făgăduiesc prin mai multe Mesaje ale Tronului reforma magistraturei, dar nici odată nu v’ați putut înțelege și opiniunea publică a putut să mă judece rău, văzînd că făgăduiala Mea nu se mai împlinește. «Mai departe, spuneți că guvernul ruinează țara cu datorii și că budgetele vor da deficite. Dovedițiși aceasta. Dar nu prea văd cum veți dovedi: pentru budgete, în fiecare din acești cinci ani ați spus că prevederile sunt exagerate și că vor da deficit, dar până acum am avut tot excedente; pentru datoria publică, văd că anuitatea e mai mică decât era pe vremea dv. — și apoi nu uitați că cea mai mare parte din împrumuturi se contractează pe urma voturilor ce-ați dat când erați la putere. Oricâtă bunăvoință ași avea pentru d-v., nu pot să fac din aceasta o vină partidului conservator». Iată ce turnură ar fi avut audiența cerută de delegații liberali, și oricât de lungă ar fi fost convorbirea Maiestății Sale cu reprezentanții opozițiunii, ea n’ar fi putut duce la alt rezultat decât la confundarea și confesiunea numiților reprezentanți. Și ce-ar fi ești d’aci? Ar fi eșit că Voința Națională trîntea a doua zi un articol scârbos, în care ar fi spus că Regele a devenit «șeful partidului conservator» și că, din acest moment, «un abiz s’a deschis între Tron și Țară». * D. prefect al Palatului, refuzând audiențele pe baza regulamentului de ceremonial, a făcut un îndouit bine: Intâia Maiestății Sale, scutindu-L de neplăcerea d’a spune opozițiunii câte-va adevăruri crude; al douilea delegaților, scutindu-I de neplăcerea d’a eși rușinați de la Palat; nu mai zicem că ar fi ferit și pe Voința Națională de a comite o monumentală prostie.... căci una mai mult sau mai puțin nu numără. Si să zici că liberalii tot nu sunt * . mulțumiți! ---------------------------♦-------------------------- TELEGRAME Incident franco-englez Londra, 11 Main. Agenția Reuter află din Bathurst, că pavilionul englez a fost insultat de ofițerii francezi în împrejurimile Gambie. Home-Rule Londra, 11 Main. Camera comunelor. Camera a respins cu 482 voturi contra 34 un amendament la articolul 1 al bilului de Home-Rule, zicând că a doua Cameră a Irlandei să ia numele de «House Commons Ireland». Atentatul contra d-lui Gladstone Londra, 11 Maiii. Tribunalul din Row Street a trimes dinaintea juraților pe lucrătorul Toconsed sub acuzația că a voit să amenințe pe d. Gladstone cu moartea, dacă n’ar renunța la bilul de Home-Rule. Generalul Dodds în Franța Marsilia, 11 Maiű. Generalul Dodds a sosit. El a fost primit de autoritățile civile și militare. Mulțimea ’î-a făcut ovațiuni. Stradele sunt pavoazate. I s’a oferit o gustare de către ofițerii garnizonei. S’au ridicat toaste în onoarea generalului, a trupelor din Dahomey și a armatei franceze. Generalul a răspuns zicând că gloria campaniei din Dahomey, cât și onoarea recepțiunei ce i s-a făcut revine asupra soldaților săi. Criza din Grecia Londra, 11 Maiü. Times pretinde că d. Thoupis a demisionat pentru că era convins că Camera n’ar adopta nici un proiect de control și că fără control nu se poate face un împrumut. Atena, 11 Maiű. D. Souropulo a fost chemat azi dimineață la palat. El a avut o lungă conferință cu regele, care îl va primi și mâine. Se crede că va forma un cabinet extra-parlamentar. Finanțe spaniole. — Republicanii în Cameră. Madrid, 11 Maiu. D. Ganacho, ministru al finanțelor, anunță la Cameră, în privința budgetului, că Regina Regentă renunță la un milion pesetas din lista sa civilă (aplause vii). Budgetul prezintă următoarele cifre : Venituri 737.476.353 pesetas, cheltueli 737.216.891. Ministrul finanțelor cere autorizația de a se împrumuta cu 760 milioane pesetas cu 4 la sută, datorie internă perpetuă, pentru a plăti datoria flotantă. Camera discută proiectul de amânare a alegerilor municipale. Republicanii fac obstructionism. Majoritatea propune de a se declara în permanență. S’au luat măsuri de ordine în împrejurimile Camerii. Budgetul marinei italiane Roma, 11 Mait. Camera a terminat discuția generală a budgetului marinei. Ea a trecut la discuția pe articole. Parlament închis Stockholm, 11 Main. Parlamentul a fost închis ori. Tratat de estradare Washington, 11 Main. Președintele a iscălit tratatul de extrădare cu Rusia. Acest tratat e deja iscălit de Țar. Comerțul argentin Londra, 11 Main. Ministrul englez la Buenos-Ayres a trimes la Foreign Office tabloul comerțului argentin în 1892. Vămile au produs 92 milioane dolari contra 53 milioane in 1891. Importarea și exportarea au sporit cu 20 la sută. Scontul Băncei engleze Londra, 11 Maiti. Banca Angliei și-a ridicat scontul la 3 și jumătate la sută. --------- ------------■ --------------------—— Regulamentul ceremonialului Curiel Dacă n’au avut vreme până acum căpeteniile politice ale partidului liberal să se ocupe cu numeroasele proiecte de legi ce vor aduce în desbaterile Parlamentului pentru fervirea țerei—îndată ce vor veni la putere,cel puțin au scos la lumină un nou regulament al ceremonialului Curței Regale. Spre a pune capăt cestiunea dacă M. S. Regele poate sau nu poate să refuze acordarea unei audiențe, spre a nu se da naștere pe viitor la nici un fel de contestație, liberalii au elaborat următorul regulament : o Art. 1. Palatul regal și toate muzeurile din Capitală vor fi deschise publicului în zile de lucru de la 8 dimineața până la 6 seara. Art. 2. Dumineca și în zilele de sărbători, Palatul va fi deschis publicului până la 1o seara. Art. 1. D. N. Fleva și toți membrii partidului liberal se vor putea introduce în Palat chiar în timpul nopții, arătând ofițerului de serviciu numai chitanța pentru plata abonamentului pe un an la Voința Națională. Art. 4. Șeful Casei regale va fi dator, la intrare, să primească paltoanele cetățenilor liberali, cari ar onora Palatul cu prezența lor Art. 1. M. S. Regele este obligat, în caz când în cursul unei săptămâni nu va fi primit nici o cerere de audiență de la membrii partidului, să facă câte o vizită fiecărui cetățean colectivist. Art. 6. Când d. N. Fleva se va prezenta la Palat cu floní sau mai mulți coșarî, sau cu bărbierul său, Suveranul va fi îndatorat să’i poftească la dejun. Art. 8. Alături de salonul pentru audiențe, M. S. Regele va înființa un mic muzeu, în care va păstra chipiurile, chinoroiul, petrele și ori-ce alte obiecte ’il’ar aduce ca corp al delictului,de către membrii partidului liberal. Art. 8. De o dată cu acordarea audiențelor și la cea d’Intâia cerere a unui delegat liberal-național, M. S. Regele va acorda și isgonirea guvernului ce deține puterea în contra voinței Voinței Naționale. Dispoziții transitorii. Acest regulament va înceta de a fi pus în vigoare îndată ce partidul liberal va fi pus în cașcaval. Cilibi. ------------------------------------------------------ SAMBATA 1/13 MAIU 1893 ANANCIUKI și INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV......................0,40 clama.................. „ IU......................1,50 ..................• „ II ........................2,504MB Paris anunelurile se primesc la Agenția 1 Havas, 8 Place de la Bourse MM Redacția și Administrația 723, STRADA D0AMNEÍ, 23 — Un esemplar 15 Ban! Alianța întreită — O pagină de istorie contimporană— Sub titlul de mai sus, a apărut de curând la Roma o scriere care aruncă o interesantă lumină asupra originelor alianței întreite. Autorul cărței este deputatul L. Chiala, scriitor universalmente cunoscut, mai ales prin studiile sale asupra lui Cavour. După cum se prevede, cartea d-lui Chiala asupra alianței întreite va da desigur loc la vii polemice în Italia și în străinătate, căci în cea mai mare parte ea cuprinde expunerea originelor alianței întreite sprijinită pe documente. Cu ocazia serbărilor de mai deună zi din Roma s-a discutat mult asupra vizitei regelui și reginei Italiei la Viena în anul 1882, vizită, care fără îndoială a fost punctul de plecare al politicei alianței întreite. Cartea lui Chiala dă, asupra acestei vizite, câteva amănunte foarte interesante și în cea mai mare parte necunoscute. Politica Germaniei și a Austro-Ungariei, — zice d. Chiara, — țintea la despărțirea Italiei de Franța și la alipirea ei de puterile centrale; deci dibăcia diplomației austro-ungare trebuia să-și pună mai ales problema de a dovedi Italiei că pentru ea era de un interes cu mult mai mare decât pentru Austro-Ungaria, ca să intre în legături de alianță cu Germania și Austria. «Și, mărturisind sincer, — adaogă d-nul Chiala, — trebuie să se recunoască că cei din Viena au fost cu mult mai dibaci decât cei din Roma». La începutul lui August, anul 1882, va să zică după ocuparea Tunisului de către Francezi, ziarul Politik din Praga anunță fără veste că regele Umbert și-ar fi exprimat față de împăratul-rege Frantz-Iosef dorința de a-l vizita la Ischl sau Gödöllő, și a primit răspunsul că împăratul Far saluta cu bucurie în oricare oraș al monarhiei austro-ungare. Când știrea fa reprodusă și de Neue Freie Presse, contele Robilant, pe atunci ambasador al Italiei la Viena, se grăbi să comunice guvernului din Roma că acele două gazete nu reprezintă opiniile guvernului vienez. Pe când contele Robilant își exprima convingerea că, în adevăr, împăratul ar fi primit cu bucurie vestea vizitei, declară însă că nu putea să sfătuiască guvernul italian la un pas politic atât de important. In unul din rapoartele sale către ministerul de externe din Roma, contele Robilant scria: «E lămurit lucru că Austria dorește alianța noastră. Dacă noi vom ști evita să arătăm prea multă grabă de a răspunde acestei dorințe, pentru a cerși admiterea noastră în alianță, dacă pot să numesc astfel campania presei italiene în favorul vizitei, cu toate afirmările contrare, vom fi rugați și invitați. Numai atunci vom putea intra în alianță fără a ne reitrage steagul. Dacă odată intrarea noastră în alianță va fi admisă ca o urmare mai mult a faptelor decât a negocierilor, atunci o vizită a regelui, care ar sancționa în chip solemn faptul, ar fi de cuviință. De aceea eu sunt de părere că deocamdată afacerea să se părăsească cu desăvârșire, arătând noi că ideia vizitei a fost numai expresia unui curent nou în opinia publică în înțelegere cu guvernele celor două țări; într’aceea însă, firește, pregătirile ar trebui continuate». Dar, — urmează d. Chiara, — «părăsirea afacerei» nu se potrivea cu planurile cancelariei vieneze, și deoarece contele Robilant și miniștrii italieni nu mai voiau să știe nimic despre vizită, crezură să influențeze opinia publică prin presă. Și campania în presa austriacă și italiană se relua, ceea ce provoca nemulțumiri și polemici prin ziarele franceze. Când Robdant părăsi Viena, în Septembrie, ducându-se în concediu, problema ce-și pusese guvernul vienez se ușura mult. Prințul Bismarck punea să se ridice prin ziarele germane chestiunea puterei lumești a Papei și a intervențiunii puterilor interesate, în caz când Italia nu s’ar putea înțelege cu Papa, — și astfel curentul în Italia devenia din ce în ce mai favorabil vizitei la Viena. Pe de altă parte gazetele vieneze asigurau că regele Umbert n’a venit la Viena, deoarece Cairoli a fost contra. La 7 octombrie ministrul Mancini comunică ambasadorului Robilant că vizita era hotărîtă în principiu. Hotărîrea fără veste a lui Mancini provenise din sfaturile baronului Blanc, secretarului sau general în ministerul de externe, și din frica unei rupturi desăvârșite ca Germania. Ca să nu se supere Franța, vizita era să se anunțe numai ca un act de politeță: nici un ministru n’avea să însoțească" pe rege și întâlnirea cu împăratul Frantz Josef n’avea să se întâmple la Viena, ci la Pesta sau la Gratz. Contele Robilant mai încercă o dată să convingă pe ministrul președinte Demetis că vizita nu trebuia să se facă, dar în zadar. La 16 octombrie el fu primit în audiență de regele la Monza , întors iar la Viena, află de la Împăratul că acesta doria ca vizita să se facă în capitala imperiului. Regele și regina Italiei ajunseră la Viena a 27 Octombrie, însoțiți de miniștrii Demetis și Mancini, și se reîntoarseră la 31. «Primirea — scrie d. Chiara — a fost mai mult decât amabilă, a fost entuziastă, și din acel moment alianța a fost hotărîtă». La sfârșit autorul cărții observă: Dacă atunci miniștrii italieni ar fi arătat mai multă cuminție, chestia întoarcerea vizitei din partea monarhului austro-ungar ar fi fost de mult și spre mulțămirea ambelor părți rezolvată. Eastern. ------------------------------------------------------ VICTIMELE IHUNDARILOR La Luther. — Comisia de ajutoare.— Indemnizările.—Inundații. — Copiii. — Medicii comunali. — Dispozițiile comisiei. D. primar al capitalei N. Filipescu, însoțit de d-nii consilieri I. Brătescu, Al. Ciurcu și Mihalcea, de șeful poliției comunale d. Ștefănescu și de d. Cojescu, secretar al primăriei, a fost aseară la stabilimentul Luther, pe de o parte spre a mulțămi d-nei Luther pentru ospitalitatea ce a acordat într’un mod atât de generos inundaților de la Grozăvești și Cărămidari, iar pe de alta spre a vedea pe acei nenorociți, a se asigura de situația or, a’i îmbărbăta, promițându-le ajutorul itincios, și a lua dispozițiuni pentru ca acest ajutor să fie împărțit in modul cel mai echitabil. * * * In acest scop d. Filipescu a numit o comisiune, compusă din d-nii consilieri Șoimescu, Brătescu, Ciurcu și Mihalcea, care va avea misiunea să împartă ajutoarele după gradul de mizerie a acestor nefericiți. Această comisiune a și început a forma un tablou exact de toți cei inundați cu toate amănuntele necesare în asemenea împrejurări. * * * Negreșit că deocamdată nu este vorba decât de întrebuințarea creditului de 10.000 lei, cu care se va garanta existența celor mai lipsiți de mijloace. Intru cât privește pe proprietarii și negustorii cu oarecare dare de mână, cari asemenea au suferit pagube, cât și pe acei nenorociți cărora li s’au dărîmat casele, îngropând sub ruinele lor tot ce posedam se va face o statistică pe cât se va putea de exactă despre pagubele suferite și li se vor da indemnizări, in proporțiune cu gradul de mizerie, din fondurile ce s’au prevăzut în acest scop, din ofrandele ce se vor aduna de la public și din beneficiile serbărilor publice ce se vor organiza. * * * Alaltă-seară d-na Luther deduse culcuș la vre-o sută și 80 de suflete. Foarte mulți din aceștia fiind lucrători la căile ferate, la manufactura de tutun și la alte fabrici, s’au dus ori dimineață la lucru, spre a nu se întoarce decât seara la stabilimentul Luther. Aici ei găsesc o mâncare bună, care se gătește în stabiliment, grație generoasei solicitudini a d-nei Sofia Luther, cum și a sorei și cumnatului d-sale, d-na și d. Ionescu. Apoi se culcă, cum pot, cam claie peste grămadă, în imensul hali, cum și în galeria rezervată orchestrei, unde sunt întinse rogojini și saltele. Cei cari inspiră mai multă milă sunt copiii. Printre aceștia d. Filipescu a găsit ori câțiva cari erau bolnavi și i-a trimis îndată, cu birji și însoțiți de comisarul de poliție al culorii, la spitalul de copii, recomandând d-lui medic șef să-i primească de urgență. 4. Hs. D. primar a rămas foarte nemulțămit de medicul comunal al culorii, care nu s’a arătat, cu această ocaziune, la înălțimea funcțiune ce ocupă. Nu numai n’a alergat în seara sinistrului la fața locului, spre a da la nevoie ajutor nefericiților, dar nici nu s’a dus măcar o dată la stabilimentul Luther ca să viziteze pe aceia nefericiți.