Timpul, iunie 1894 (nr. 119-141)

1894-06-11 / nr. 127

No. 127­ 0 m, 40 în raport cu ceea care crescuse în teren ordinar. Un kilogram de sămânță de cartofi a dat 21 kilograme de tubercule mari și sănătoase, pe o linie supusă curentului electric, pe când aceeași cantitate de să­mânță pură într un teren vecin nu a produs de­cât 12 k. 500 de cartofi piperniciți. Pentru pătlăgele, influența curentului s’a manifestat prin aceea că s’au copt cu câte­va zile mai repede de cât de obiceiu. încercările făcute cu tutunul la 1890 au fost mai puțin hotărîtoare; au fost făcute pe un teren foarte uscat la supra­față și deci réți conductor. In aceste experiențe am observat un fapt foarte interesant, anume că îngră­­șamintele așezate la polul pozitiv erau descompuse și elementele lor transportate în pământ către polul negativ așa în­cât vegetația era mult mai desvoltată in punctul acesta. Am mai observat că acțiunea fluidului electric pentru plăcile așezate la 20 de metri una de alta se întindea pe o fășie de teren de 5 metri lărgime. P­lăcile de aramă și de zinc de care m’am slujit măsoară 0 m, 50 lungime pe 0 m, 40 lărgime, înfipte în pământ la o adîn­­cime de 0 m, 40 și legate între ele prin sîrme sau împreunate la amandoul polii unei pile compusă din 3­4 elemente. Vegetaț­a între cele două plăci depărtate de 12 până la 20 de metri una de alta s’a manifestat aproape în­tot­dea­una printr’o producțiune mai bogată. Aceasta depindea de fertilitatea solului pe care o­­peram, căci nu trebuie perdut din vedere că fluidul electric nu aduce pământului nici un element de fertilitate. Dacă solul con­ține sub o formă insolubilă elementele necesare plantei ce i se încredințează, acțiunea disolvantă provoacă o mai abun­dentă producțiune producțiune care ar seca repede solul dacă nu s’ar p­actica riguros legea restituțiunei Știința îngrășe­­mintelor chimice fiind încă puțin cunos­cută, e foarte greu să dai înapoi solului, prin îngrășare, elementele pe care curentul electric le-a deplasat și pe acelea pe care le-au absorbit plantele. Experiențele au demonstrat, sp de pildă, că în pământ să­rurile de potasă rămân fără efect în lipsa magneziei, presupuneți clar că solul pe care operați nu conține acest element, ori­cât ai lucra cu curentul electric plantele al căror element principal este potasa vor vegeta cu toată prezența celor patru ele­mente: azo potasă, acid fosforic și var. Ceea ce m’a impresionat mai mult sunt raporturile ce există între această vege­tație provocată prin ajutorul pilei pe o linie bine du­­minată și descompunerea care trebuie neapărat să se opereze între două stațiuni telegrafice în comunicație. In primul caz cunoscând partea atacată, e mai ușor de aplicat legea restituire. In cazul al douilea, este cu neputință de a pune în practică această lege. La începutul telegrafiei electrice, cei două poli ai pilei, rectorul pozitiv și rec­torul negativ erau sprijiniți pe două stâlpi și cu totul izolați de pământ; în 1837, Steinheil dovedi că se poate dispensa cineva de jumătatea circuitului a cărui funcțiune o îndeplinește însuși pământul. Nu e oare permis să credem, se întreabă revista Sei­ine­­ Instite, că de la 1837 aparatele telegrafice din lumea întreagă n’au încetat de a descompune soțul și că l’ar fi făcut nefertil ? Cel d’Inteiü caz de an­ină difterică s’a declarat acum o lună de zile la un elev de loc din Bârlad. Copilul, fiind transpor­tat acasă, a murit. Puțin după aceea s’au bolnăvit trei copii al directorului, d. Pinsker, dintre care unul a și murit la 26 Maiü.­­Singura măsură de prevenire a epide­miei a fost concediarea elevilor pentru două sau trei z­le. După reluarea studii­­lor s’a bolnăvit un copil al d-lui Maori care se află și azi bolnav la părinții săi. S’au luat măsuri pentru înch­eerea in­stitutului și desinfectarea localului. * * * ȘTIRILE ZILEI Monitorul O fi­ca­l de azi, Vineri, pu­blică deciziunea ministerială relativă la admiterea în diviziunea preparatoare a școalei specială de artilerie și geniu. * * D-nii președinți și consilieri ai Curței de apel din București, prin procesul-ver­­bal de la 18 Maiu 1894, aprobat de mi­nister, conform art. 8 din legea vacan­țelor au convenit ca secțiunea vacanțelor mari viitoare să se formeze din d­oii consilieri Athanase Athanasovici, M Pa­leologu și Gr. C. Burcă. * * * D. ministru al cultelor și instrucțiunei publice este autom­­at a primi, pentru a­­zilul Elena-Doamna, legatul de 6000 lei noul lăsat prin testamentul sau de dece­datul Iordache Toncovici, precum și le­g­atul de 1000 lei lăsat, tot pentru azilul lena-Doamna, prin testamentul sau de decedatul Mil­tiade C. Theodosiade. * « D. Dancă și Il Emilian, obținând calita­tea de cetățean român prin legea sanc­ționată cu decretul No. 1182 din 19 Mar­tie a. c. și promulgată în Monitorul O­­ficial No. 283 din 24 Martie a. c., se confirmă în postul de controlor clasa II ce ocupă actualmente la serviciul atelie­relor și materialului rulant din adminis­trația căilor ferate.* * * In o m­are parte din orașele țărei se orga­izează serbări în scop ca, din pro­dusul lor, să crească fondurile societăței cooperatorilor. Comisarii expozițiunei își dau, fie­care în localitatea lor, mare osteneală ca a­ceste serbări să fie cât se poate de reușite. * * * DIN JUDEȚE La institutul Pinsker din Galați — zice ziarul Farul — s’au constatat câte­va ca­zuri de angină difterică. DE PESTE MUNȚI Cu privire la darea în judecată a stu­denților universitari români, ziarul gu­vernamental Kolozsvár (Cluj) scrie : «După cele mai nouă știri ale noastre, nu s’a luat încă nici o deciziune defini­tivă, dacă studenții universitari români vor fi ori nu dați în judecată pentru a­­pelul lor agitatoric. Atâta e sigur, însă, că dacă vor fi urmăriți, ei vor fi puși înaintea curiei cu jurați din Budapesta, iar nu înaintea celel din Cluj». * ♦ * DIN STRĂINĂTATE Ni se telegrafiază din Cracovia : înmormântarea cardinalului Dunajewski s’a făcut ea la 12 în prezența prințului de Liechtenstein, care reprezintă pe îm­părat, și a reprezentanților tuturor auto­rității­­ civile, militare și municipale. * * * ULTIM CUVÂNT Lui Tandală 'l anunță cine­va că prie­tenul seu­­ a murit la Iași. — Este imposibil, strigă Tandală, căci posed­se iscarea lui ce am primit'o a­­laltă eră, așa încât d­a că ar fi pățit una ca aceasta era să mi-o scrie. M«­ș­ veastu. ------------------------♦-----------------------­ TIMPU­L 11 IUNIE Chestiunea alcoolismului (Urmare) Dar s’au făcut experiențe și asupra oa­menilor de către Magnus Huss, Cros, Ra­bul­­an, Brockhaus și acum în urmă, în anul 1888, de către doctorul F. Stras­­mann, și cu toții au stabilit toxicitatea mai mare a alcoolurilor necurate și mai ales a alcoolului arnylic. Experiențele în aparență contra­zicătoare ale lui D­rishont și ale profesorului St n­­le rg din Stockholm (1873) nu sunt con­­c­udente pentru că cel de intâifi se va fi l Tvit de alcool care de­sigur nu era bine curățit, și cel din urmă a luat ca ani­mal experimental epurile de casă, al cărui creer­e de o ast­fel de torpiditate în cit, după profesorul Hins, nu e potrivit pentru asemenea experiențe. De altmintrelea și pentru a vă dovedi și din alt punct de vedere că alcoolurile din materii făinoase și ma ales alcoolul din cartofi sunt cu mult mai vătămătoare de­cât alcoourile din vin și din fructe, vom observa numai că alcoolismul e o boală modernă și să nu se cunoștea în trecut, nici în alte țări și nici în țara noastră. Ast­fel în anii 1840 până la 1850 pro­­ducțiunea totală a alcoolului în Francia era de 891 500 hectolitri, din cari numai 76.000 din substanțe făinoase, melasă, etc. In 1885 însă producerea totală a fost de 1.864.514 hectolitri, din cari numai 2­5.240 hectolitri alcool de vin. Caracterul sau modern așa de urîeios’și l’a dobândit al­coolismul o dată cu părăsirea consuma­­țiunei alcoolurilor din vin și din fructe și mai ales de când cu descoperirea des­­tilărei rachiului din cartofi. Acum, ch lar după ce am văzut care este acțiunea alcoolului și mai ales a al­coolurilor superioare asupra organismului pentru a vă convinge pe deplin că al­coolul este cauza determinantă a descreș­­terei populați­unei, vom­ arăta care este alcoolul ce se debitează în Moldova și în ce mod este răspândit în țară. Mai intâiu, întru cât se atinge de nu­mărul cârciumelor din toată țara în co­munele urbane, vine o cârciumă la 90 de locuitori, în comunele rurale o câr­ciumă la 236 locuitori și în țara întreagă o cârciumă la 181 locuitori Dacă ținem însă seamă de orașele în care poporațiunea este împărțită între creștini și evrei și dacă știm că evreii se abțin de la băutură, atunci se înțelege că cârciumile din orașe nu pot fi socotite de­cât pentru uzul poporațiunei creștine. Prin u­rmare, pentru a face un calcul a­­devărat, din numărul total al locuitorilor unei localități trebue să scădem popora­­ția evreească. Făcând ast­fel socoteala însă, în orașul Iași de o pildă, care are 70.00­0 locuitori, din care 50.00­0 evrei și 20.000 creștini, și 502 debitanți, va veni o cârciumă la 40 locuitori. Dacă­­ ciți d voastre să vedeți care ar fi limita in această materie, apoi trebuie să luăm legea olandeză din 1881, care nu admite în comunele care au 50.00­0 locuitori și mai mult de­cât o cârciumă la 500 locuitori, iar în comunele de la 20—50.000 de locuitori o cârciu­m la 300 și în comunele pănă la 20.000 de locuitori o cârciumă la 2­0 locuitori. In Suedia, în orașul Gothenburg, în a­­nul 1857 era o cârciumă la 257 locuitori, astăzi însă, în urma introducerei siste­mului despre care vom vorbi nu a mai rămas de­cât o cârciumă la 4363 locuitori Din aceste date comparative vă pu­­ți face o idee despre întinderea alcoolismu­lui la noi în țară. Acum, ch lar, dacă întrebăm de numărul ve­nitelor, apoi vedem că în toată țara sunt 49 de velnițe, din care 18 sunt în­zestrate cu aparate moderne și 31 pri­mitive. Din cele 18 velnițe sistematice, 14 sunt în Valahia și 4 în Moldova. Din cele alte 31, 25 de velnițe primitive sunt în Moldova, 5 in Valahia și una în Dobrogea. D-voastră știți că alcoolul pentru a nu fi prea vătămător sănătățea trebue să fie bine distilat. Vă închipuiți ce alcool trebue să se debi­teze în Moldova în cele 25 de velnițe în care se prepară otrăvirea populațiunei noas­tre creștine. De altmintrelea, iată ce ne spune în a­­ceastă privință raportul direcțiunei servici­ului sanitar pe 1892, la pag 7­4: «Județul care are numărul cel mai mare «de fabrici de alcool este județul Domboiu «cu 8 velnițe vechi, care produc numai 1 alcool necurat; apoi vine județul Boto­­­șani cu 5 velnițe tot după sistemul ve­­«chiü ; în amândouă aceste județe, precum «și în județul Suceava cu 3 velnițe servă «pe lângă g­eü, și cartofi ca material de «fabricațiune, și este știut că alcoolul mer­afinat din cartofi este foarte bogat a în impurități toxice». Dacă voiți însă să vedeți și mai bine ce fel de rachiu se debitează la noi în Moldova, să’mi dați voe să vă citesc din Buletinul direcțiuni­i generate a serviciu­lui sanitar pe Ianuarie 1893 raportul d-lui chimist diriginte al laboratorului de chi­mie din Iași : «In cursul analizelor diverselor eșan­­­tilioane de băuturi spirtuoase, trimise «acestui laborator, zice d. chimist diri­­ginte V. C. Buțureanu, am avut oca­­­ziune a constata în unele din aceste bă­­uturi prezența unor cantități foarte «mar de furfurol (aldehidă priomneică), «a căreia prezență este foarte dăunătoare «sănătăți. a Este constatat astă­zi, în urma lucră­­­rilor lui Dujardin-Beaumetz și Audigé, «că principalul agent care provoacă alco­­lo­ismul acut la indivizii ce ușează chiar «moderat de băuturi alcoolice, nu este al­­­coolul etilic, dar alcoolurile superioare »și aldehidele și din acestea din urmă iar­­«furolul». In urma acestui strigăt de deșteptare ori­cine ar fi căutat să se lămurească asupra cestiunea de a se ști în ce ma­i sunt­ falsificate băuturile spirtuoase la noi în țară și ce efect pot să aibă asupra sănătății publice. La acest raport însă savantul director al serviciului sanitar răspunde : «Tot o dată am onoare­a vă comunica­m că după părerea sub­semnatului, lucră­­­rile d-lor Dujardin-Beaumetz și Audigé «asupra toxicități mai m­ri a alcoolului «necurat din comerț, de­o­cam­dată nu «sunt convingătoare din cauza proporțiu­­nilor slabe de furfurole și de alcoole su­­­perioare care se găsesc în băuturile dis­­«tilate chiar la noi, unde în prea multe «poverne ele nu sunt purificate prin dis— «tilațiune fracționată, de vreme ce d-nii «Dujardin-Beaume » și Audigé au expe­­­rimentat cu cantități foarte mari de lut­­«furale și de alcoole superioare». Ve­nia logică și îngrijire pentru sănă­tatea publică. In raportul sau anual di­rectorul serviciului sanitar recunoaște sin­gur că «velnițele din Dorohoiu, Suceava «și Botoșani produc numai alcool necu­rat». D. Buțureanu afirmă că a găsit «cantități foarte mari de furfurol»’în bău­turile analizate de d sa și cu toate aces­tea directorul nostru pare a nu fi con­vins despre impuritatea băuturilor spir­tuoase de la noii din țară. Am zis «pare» pentru că răspunsul său e așa de încâlcit, în­cât a­r vrea să-î daț un premiu d-luî director al serviciul..* sanitar în cazul când mi-ar scoate înțelesul adevărat și limpede al acestei fraze pe care nu o prea pot înțelege. B. Buțureanu însă își urmează cerce­tările sale și iată rezultatele la care ajunge după ce a stabilit că s’ar putea considera ca utilizabile numai acele alcooluri care conțin până la 0 gr.,02 de furfurol la litru. Constatând că mai toate alcoolurile puse în comerț trec cu mult peste această li­mită de chimist diriginte al laboratorului din Iași ne spune următoarele: «Fără a prejudeca asupra origine! for­­«furolulul în alcoolurile noastre, cred că «ea provine din cauză că alcoolurile din «comercia nu sunt nici preparate în bune «condițiuni de fermentare, nici destilate «prin vapori sau rectificate ceea ce ex­­­plică pentru ce toate rachiurile sunt des­­­tilate pe anison, a cărui esență foarte «odorantă acoperă mirosul râu provenit «din aldehidele, furfurolul și alcoolurile «superioare ce conțin. In fine, observând «eșantihoanele de rachiuri colorate cu zahăr «ars se vede că ele conțin cantități foarte «mari de furfurol (aproape " gr. 8 la litru) «și cu toate acestea se recomandă și se «tolerează colorarea lichiorurilor cu za­­­hăr ars». Acum, d-lor deputați nu voia să vă ci­tesc numele tuturor cârciumarilor asupra băuturilor cărora d. Buțureanu a făcut experiențele sale, ln»ă câte­va nume vor putea să vă indice cam din ce speță de oameni fac parte acești otrăvitori publici. Cel d’Intuiü se numește Solomon Stru­­lescu, apoi urmează Hascal Strulovici, Solomon Haim, Feiga Weintraub, Ilie Șmechtel, Peisih Veit, Ușer Lupovici, Moise Șirul Halter, Ițic Aizinstein și așa mai departe ast­fel că din cei 24 de câr­­ciumari din Bacau, pe cari îi citează d. Bu­țureanu, 20 sunt evrei și numai 4 sunt români. Aceasta vă poate da o idee cam în ce mâni se găsește comerțul băuturilor spir­toase din Moldova. Și acum «după ce am văzut din bu­letinul serviciului sanitar» în ce stare de impuritate sunt rachiurile din Moldova, să ’mi dați voie să cercetez rapoartele consiliului de igienă de la Iași care con­sta­u asemenea otrăvirea popolației noa­­tre, mai ales prin falsificarea directă a rachiului. Iată ce găsim în raportul pe anul 1892 : «In privința băuturilor alcoolice s’au­­ făcut și în acest an inspecțiuni sanitare. «Acese pentru a fi serios controlate, ar «trebui aproape toate supuse analizei chi­­­m­ice, ceea ce astăzi formează o imposi­bilitate din cauza numărului infinit de «cârciumi ce există în acest oraș; totuși «băuturile de o calitate rea sau stricate, «care pot fi recunoscute numai prin mij­­­loacele simple ca atare, sau falsificate, «au fost imediat scoase din vânzare» Se constată clar de către serviciul sa­nitar că băuturile spirtoase sunt falsifi­cate, insă că nu s’ar putea controla fiind­că numărul cârciumilor este prea mare. Intru­cât se atinge de măsurile ce se spune că s’ar fi luat se vede îndată că aceste sunt numai fraze generale în dosul cărora nu a existat nici­odată un fapt pozitiv. Căci, așa întreba, cari sunt câr­­ciumarii abusivi, ce pedeapsă ați primit, cine a făcut constatările și prin ce mij­loace, fie cât de simple ? (Va urma). INTEMPLARI Luați de valurile mârei.—In seara •le 1 I­unie a. c. pe a orele 9 îi jumătate, gardienii comisiunei europene danubiene S­a­­vros Voranos îi V dețin R­i teici, în apn­­­pi­re de farul din dreapta buhazului, 'a Su­ria, unde mergeau să ’l aprinsă, au fost luați de valurile mărei; unul dintre ei, S­avros Voranos, s’a înecat, Melhusalem. — Locuitorul Ton Ciontoiu, • in Comuna Sârbești, jude­tul Gorj, a încetat ii vi­ață în vârstă de 109 ani. Stricăciunile grindinei în Romanați — Ii ziua de 27 Maiü a. c. a căzut p­oate ■•o grindină pe teritoriul comunelor Șeo­­păr­ița și Osica­ de Jos, județul Romanați, cauzând stricăciuni însemnate la semănătu­ iile de grâu­, orz, ovăz, etc., in valoare, apro­ximativ, d­e 60.000 lei. Nou incendiu la Galați. —Ziarul Farul de azi anunța ca erl, pe la orele 12 și 20 minute d. a., a isbit­i­t un nou ince­ndiu la Galați, anume la remiza de spirt a d-lui Pa­t­­ache Panaitescu. Au ars mai multe grajduri în hambarul cu cereale. Pagubele se urcă la 7000 lei. Călcai de tren. — Miir­uri seara un biet israelit a fost călcat de tu­n la BarboîT. N­­orocitul a fost tăiat de slugul mam­ei di­pt în d­iuă. Cadavrul a fost transportat la Galați. ---------------------------- ■­­ ■ Adevăratul sex tare Sexului femeesc i se zice de obicei o sex slab. Slab ? Să ne înțelegem.­­ Bran­­deth Symonds a studiat într’o statistică interesantă, longevitatea comparată a băr­batului și a femeei Femeea întrece pe bărbat. Viața femeei, cu toată aparenta delicateță a constituțiunei ei, este mai re­zistentă și mai lungă de­cât a bărbatului. După cifrele d-lui Symonds încă din primii ani ai vieței până la 5 ani, mor­talitatea femeilor e deja inferioară mor­­talitățea bărbaților. De aci în colo diferința merge accentuându­se, până când atinge un prim minim către vârsta de 12 ani când mortalitatea femeilor nu e de­cât de 3,56, iar mortalitatea bărbaților de 4,28 la mie. De la 12 până la 16 ani, vitalitatea femeei suferă o criză trecătoare și mor­talitatea e de 1,68 pe când la bărbat e nu­mai de 1,18; dar de la 17 până la 20 de ani, moartea începe din nou să se cere de preferință pe bărbați în proporție de 2,21 pentru 1,70. Apoi se produce puțin câte puțin un fel de echilibru până la 46 de ani, vârstă la care este egalitate complectă, de o parte și de alta mortalitatea atinge cifra de 11,4 la 1000. La această epocă, sfârșitul mijlociu­ al concepțiunei, mortalitatea crește la femee. Perioada zisă critică, cuprinsă între 46 și 56 de ani, nu-și justifică numele. Creșterea mortalităței în timpul acestei perioade decenale e mai puțin însemnată de­cât se crede și e gradată, adică crește progresiv de la 46 până la 56 de ani. Din contră, mai mult la bărbați e vârsta critică în epoca aceasta. Cifra mortalităței se ridică atunci la 6,32, pe când la femei e numai de 3, 17 la l­ui­. Dacă e vârsta critică, la femee e după 56 de ani. Mortalitatea se ridică de la 56 până la 6 i de ani. Dincolo de această vârstă, mortalitatea la femei se menține 1894 cum se cade sub cifra mortalității la bărbați. Cel puțin așa afirmă d. Symonds și conchide, lăsând la o parte galanteria, că femeea rezistă toată viața mult mai bine de­cât bărbatul la toate cauzele de boală. Sexul femeesc, deci, e sexul tare! -------------------------------------------------­ Cârți si reviste Primim Buletinul societății politech­­nice de pe lunile Martie—Aprilie a. c. La memorii îi comunicări remarcăm un important studiu asupra unui nou sistem pentru alimentarea cu apă a odelor, aplicat la alimentarea Bucureștilor, studiu datorit d-lui N. St. Gucu, directorul lucrărilor teh­­­nice ale orașului București, și care a fost obiectul unei conferințe în seara de 6/18 Aprilie a. c. la societatea politec­nică. * * * A apărut: Numarul festiv al «Tinerimei române», revistă științifică-lit­rară. Im­pa o introducere <din partea redacției, sub tit­ul : Unire și avent, urmează num­eroase trac­tate­, s.­hiț“, sentinț», poesiî et­ de cei mai buni scriitori, ca Hașdeu, Istrati, Rad­olescu Niger, Negruzzi, Ionescu-Gion, Tociles­cu, Păun, Odobescu, Marinescu, Nanu, Ne—­am­țu, etc. Atragem atențiunea publicului asupra a­­cestui interesant număr. ------------------------------------------------­ FELURIMI Cedrii Libanului, cari sunt pomeniți în biblie că existau pe timpul regelui So­lomon, sunt fără îndoială cei mai intere­sanți arbori ai lumei. Astă­zi sunt numai șapte cedri; pe timpul lui Hiram, regele Tirului, întreg muntele Liban era aco­perit cu cedri. Hiram a dat lui David lemne de cedru pentru construirea pala­­tulu din Ierusalim. In anul 1550 călă­torul Ballon a găsit pe Liban 28 de cedri, Schultz în 1755 a găsit însă numai 20. Richardson la 1818 a găsit numai șapte, ultimii cedri ai lumei. Lamartine, care a călătorit prin Siria și Palestina, descrie cedri ast­fel: «Acești copac sunt cele mai faimoase monumente naturale ale pămân­tului. «Arabii cred că cedrii trăesc vecinic și numai mâna omenească ii poate nimici. Acești uriași copaci — a căror etate poate să fie de 4000 de ani — cresc pe piscu­rile Libanului, acolo unde încetează ori­care altă vegetațiune. Ei au perit încetul cu încetul, s’au stins. Dacă ar putea ei să vorbească, de câte imperii dispărute, de râre popoare și de câte religiuni ne-ar vo­­bi» Arabii și chiar Turcii — cari nu prea au respect de religui — venerează cedrii și nu-i ating nici cu un fel de uneltă tă­ietoare. Sunt legende între ei, care vor­besc de mari nefericiri intâmp­ate unor oameni cari au tăiat cedri Bătrânii cedri au o înălțime de 20 până la 30 metri și o grosime de 10—13 metri Tulpinele En­sure sunt pline de inscripțiuni de ale că­lătorilor din toate țările. Perfecțiunea creaturilor.—Poetul en­glez Pope era mic și ghebos, urît de se țineau­ copiii pe stradă după el. Intr’o sărbătoare se duse la biserică. Preotul a predicat despre perfecțiunea creaturilor și a spus, că tot ce-a făcut Dumnezeu e perfect făcut. Eșind lumea din biserică, Pope se a­­propie de preot. — Uită te, părinte, la mine, și spune­­m­ cum m’a făcut Dumnezeu? Preotul se uita la el, apoi zise: — De, fiule! Dacă Dumnezeu a voit să facă un ghebos, te-a făcut perfect! Cum se sfifi oamenii ajuta.—La curtea din Viena erau doi preoți predicatori, unul dintre ei era renumitul Abraham a Santa Clara. Ei predicau pe rînd. Odată Abraham, lumea cum era și om cu mult duh, vrea să­ șî ară joc de colegul säu, să o aducă într’o încurcătură. Abraham nu și pregătea nici­odată predica, el vorbea ex abrupto. Co­legul său însă era greu la cap, își com­punea predica și o învăța pe din afară cu multă greutate. Se pregătește și de astă dată preotul. Abraham îl găsește manu­scriptul, îl citește și — cum avea memorie fenomenală — dintr’o dată învață predica. Vine sărbătoarea. Rîndul nu era a lui Abraham, el însă să roagă de colegul säu să­­ dea voie să predice și el. Colegul se învoește. Abraham, ca oaspe, se stie la amvon și începe să predice. Colegul său făcea fețe ascultându-l, era predica lui. Vine acuma rîndul bietului păcălit să predice. Ce să spună ? El nu era în stare să improvizeze nici zece vorbe. De­odată îi veni o idee. — Iubit popor! Părintele Abraham a spus o predică atât de frumoasă, în­cât nu ne-am săturat ascultând’o. E atât de admirabilă, în­cât eu nu mă pot răbda să nu vi-o spun a doua oară! Și el spune a doua oară predica; lumea s’a mirat, ce-i drept, dar situațiunea popei era salvată. Dr. Sterie N. Ciurcu IX. Pelikangasse No 10 — Viena Consultațiuni cu celebritățile me­dicale și cu specialiștii de la Facul­tatea de Medicină din Viena. Consultațiuni și prin corespondențe 3 * 4 *

Next