Timpul, ianuarie 1895 (nr. 1-24)
1895-01-28 / nr. 23
ANUL AL ȘAPTESPREZECELEA. — No. 23 AL TREIA SAMBATA 28 IANUARIE (9 FEBR.) 1895 ABONAMENTELE In țară pe un an........................................40 lei „ pe 6 luni........................................20 lei „ pe 3 luni......................ț. . . . 10 lei Pentru streinătate, un an..........................50 lei Redacția și Administrația — 23, STRADA DOAMNEI, 23 — Un exemplar 15 Bani ANUNCIURI și INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV ..... • 0,40 Reclame ...... n HI ..... . 2,50 " .................n II . . . .6." . In Paris anunciUrile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse -■ [ ' ' q | -------Ai Redacta și Administrația — 23. STRADA DOAMNEI, 23 — Un esemplar XS Bani In ce a ajuns vorba Liberalii au mai găsit o vină partidului conservator , n’are ilustrațiuni partidul acesta ! Cele l’alte ar fi, se vede, cum ar fi, dar conservatorii sunt săraci de oameni de valoare. Numai nulități , abia ici și colea câte o mediocritate ; toată puterea partidului e grămădită pe banca ministerială, dar, și acolo, un ignorant, un nebun și un avocat compun buchetul. In această stare găsește pe conservatori Voința Națională, pe care se vede că au mai slăbit-o frigurile anti-miniere. Am putea întreba: cine sunt cei cari vorbesc cu atâta ifos? Unui partid al cărui stat-major se compune din somități ca Nacu, Garada, Stolojan, Nicu Xenopol, Ferekide, Dumitru Sturdza, Sihleanu, Ștefan Șendrea și alții ejusden farinae, nu-i șade bine să caute nod în papură pe tema ilustrațiunilor A avut și partidul liberal ilustrațiuni ca C. A. Rosetti și frații Brătieni, dar e cam mult de atunci. Astăzi, fruntea partidului sunt modeste mediocrități și greu își poate închipui cineva cam ce fel de minister ar putea alcătui liberalii când ar căpăta puterea. In asemeni condițiuni Voința Națională poate vorbi despre orice, numai despre ilustrațiuni nu. Am putea iarăși să răspundem organului liberal că națiunile nu produc necontenit ilustrațiuni și că, dacă ar fi vorba să nu poată avea un partid puterea decât atunci când în rândurile sale se găsesc foarte multe ilustrațiuni, atunci—nu numai în țara noastră, ci pretutindenea — numai odată poate într’un veac ar fi posibil să se alcătuiască guverne. Dar, zice o vorbă veche: «nu strica orzul pe gâște când e iarba la genunchii. Fie cum pretinde Voința Națională, n’avem în rândurile noastre oameni de valoare excepțională, despre a căror capacitate și strălucite însușiri să fi râsbătut vestea până în pustiurile Africei și la poalele Cordilierilor; suntem niște oameni de rând, așa cum ne-au creat puterile națiunei și imprejurările. Ei! Ș’apoi? E destul atâta ca să ne facem bagajul și să cedăm locul mult străluciților oameni de Stat Nacu, Moruzzi și compania ? Ceea ce se poate întreba despre un partid în țara noastră, e nu dacă numără multe ilustrațiuni, ci dacă poate și știe să muncească, dacă e în stare să satisfaca nevoile pe care zilnic le ridică mersul mereu înainte al națiunei. Aceasta e piatra de încercare a partidelor noastre și a tuturor partidelor din lume. E vrednic și merită puterea partidul acela care poate lucra cu folos pentru țară. Și cum stăm sub raportul acesta ? Proba e de mult făcută și opiniunea publică a avut din belșug elementele necesare pentru ași forma convingerea. Douisprezece ani a stat partidul liberal la putere și nimic n’a făcut, încât cu drept cuvânt se poate zice că jurați au fost acești douisprezece ani din viața poporului român. Căci transformările prin care a trecut țara în acest pericol s’au datorit sau unor împrejurări mai presus de puterea noastră, sau directei lucrări a națiunii. De la dânșii însă, din propria lor putere, nimic n’au făcut liberalii pentru obștescul bine. Din marele numar de chestiuni complicate și arzătoare pe care liberalii le-au găsit puse la ordinea zilei când au venit la putere, una singură măcar n’a fost rezolvată până la venirea noastră ; și numai în șase ani partidul conservator a curățit în mare parte terenul. E sau nu adevărat aceasta ? Pot liberalii să replice ceva? De atâtea ori le-am făcut paralela aceasta, nici o dată însă n’au îndrăsnit să protesteze, ei cari au toate îndrăsnelile; și atât de slabi se simt pe tărîmul acesta, încât au ajuns acum să se mânie când pui în cumpănă activitatea lor cu a noastră, semn întotdeauna rea. Și dacă noi am muncit cu folos deslegând atâtea chestiuni mari, dacă națiunea știe aceasta și mai știe că adversarii noștri sterpi au fost în toată vremea, ce nu pasă dacă în rândurile noastre sunt sau nu ilustrațiuni. Dacă într’atâta a ajuns vorba, apoi putem fi mulțumiți; căci cu sau fără ilustrațiuni, ne-am făcut datoria, nu’am stat la putere ca trântorii în stup, ci am muncit neîncetat pentru binele public. Noi ne mulțumim cu atâta. ------------------------------------------------------------ TELEGRAME Din Budapesta Budapesta, 7 Februarie D. Wlassus, ministrul cultelor, a fost ales deputat la Csakathum, după o luptă vine, cu 1280 voturi contra 1220 date d-nului Maior, catolic, membru al partidului poporului. Camera deputaților a adoptat budgetul apărării naționale. Din Petersburg Petersburg, 7 Februarie, Prințul de Muntenegru va merge la Petersburg după invitația specială a Țarului. Oficialul anunță aprobarea proiectelor privitoare la cumpărări de granit de secară de către Stat în scopul de alimentație a populației ți a armatei ; aceste produse se vor cumpăra direct de la producători. Țarul ți Țarina au de gând să meargă mâine la Țarskoe Selo. Se asigură că perechia imperială va face în cursul acestei veri o vizită reginei En—ghierei. In Februarie se va ține un meeting al exportatorilor de petrol în scopul de a căuta mijloacele de a spori exportul petroliului. Un alt meeting, al acelora cari se ocupă cu creșterea animalelor cornute, se va întruni într-un scop analog în luna lui Martie. Decorarea d-lui Ressmann Paris, 7 Februarie. D. Faure a semnat decretul care conferă fostului ambasador al Italiei, d. Ressmann, marele cordon al legiunei de onoare, care i-se va remite când va prezenta scrisorile sale de rechimare. Portretul d-lui Exarcu D nul Exarcu simte nevoia să fie scormonit din când in când și dacă vede că’l lași în pace, că l’ai uitat și nu te ocupi de dînsul, îți dă cu cotul întocmai ca coconițele care se plimbă între Episcopie și bulevard de la 8—12 noaptea. Pe ziua de eri d-sa a crezut de cuviință să-și facă puțină reclamă prin Voința Națională ca să ne spue că nu este primul venit în țară și că a pus umărul în acești din urmă douăzeci de ani pentru ridicarea noastră culturală etc. etc. Știindu-i foarte generos și totdeauna a payer de la personne în toată accepțiunea cuvântului, nu vom tăgădui un singur moment că d-sa și-a plătit birul în această țară chiar cu mai mult decât umărul. A avut o idee genială d. Exarcu când ne-a spus că este sufletul Ateneului, căci de când suntem n’am văzut suflet care să se asemene mai mult cu trupul cum se aseamană Ateneul cu d. Exarcu. Priviți monumentul în cestiune , de departe ți închipuește că ascunde cine știe ce bogății însemnate, că e împărțit în Camere somptuoase, bine distribuite. Ai urcat treptele Ateneului, te găsești într’un vestibul admirabil și ai în față-ți niște splendide scări de marmură. Dar să nu mergi mai departe, căci îți pierzi toate iluziile și constați îndată că arhitectul a sacrificat întregul monument numai și numai pentru vestibul și că arhitectura antică trăește în acest edificiu într o promiscuitate indecentă cu arhitectura modernă. Ai zice că e un moșneag de 70 de ani care se dă în dragoste cu o fetiță de 18 anișori. Priviți acum și pe d. Exarcu și vedeți ce perfectă asemănare cu Ateneul. Instrucțiunea sale e tot așa de serioasă ca poleiala pusă pe firele ce înconjoară acoperișul monumentului din grădina Episcopiei. Nu vă atingeți, nu sgârâiați, căci dispare și rămâne tinicheaua. D. Exarcu își termină panegiricul din Voința spunând că : «numai niște scribi ignoranți (ca noi) pot lua peste picior pe un asemenea bărbat !». Aici să ne erte ! Oricât de mare ar crede că este ignoranța noastră și or cât de arzătoare ar fi pofta d-sale, peste picior nu luăm ! A greșit adresa. ------------------------------------------------------------ ------------------------------------------------------------ HOTĂRIRI VIRILE Aseară s’a Întrunit comitetul executiv al partidului liberal. întrunirea s’a ținut la d. D. Sturdza. Afară de membrii oficiali ți oficiați ai paridului, au mai asistat d-ni: Al. Pădeanu, G. Exarcu și I. N. Iancovescu, delegații disidenței conservatoare, autorizați să primească orîce hotărîre virilă s’ar lua. D. D. Sturdza prezida având la stânga pe Bianu ți la dreapta pe Al. Beldiman (a nu se confunda cu directorul Adevărului). Șeful, grav cum îl știți, expune pe scurt scopul întrunirea, apoi dă cuvântul oratorilor inscriși. Cel dintâiă care vorbește e d-nul Gogu Cantacuzino, directorul Voinței. — Vom fi scurt, a zis colegul lui Zaharia, dar vom fi precis. De două ori ’mi-am pus candidatura de când sunt ciocoii la putere și de două ori am căzut din pricina ingerințelor..... Voci.—...administrației reacționare. O știm. — Daca sub regimul vampirilor, a continuat d. Cantacuzino, nu poate pătrunde în Parlament nici un om de valoare, nici un om capabil, de ce ambcii noștri să mai mărească mobilierul Parlamentului — această țandrama, cum zice amicul meu Delvrancea, unde zilnic se restignește democrația ți liberalismul ? (Aplause). D. G. Paladi, felicitând pe orator, adaogă : — Mă unesc cu totul la cuvintele atât de clare ți la concluziunea ața de virită a iubitului director al Voinței. «Am căzut la alegerile generale din 1892 ți de atunci am refuzat sistematic orîce scaun ’mi s’a oferit; ți știți prea bine că, dacă comitetul liberal din Ploești nu hotăra candidatura lui Delavrancea, desigur ați fi fost ales». Nu se sfârțise discursul d-lui Paladi când cine va ceru cuvântul : — Sunt, fără rezerve, de părerea preopinenților, zice noul venit , să ne retragem imediat din Parlament. D. G. Ionescu, din Ploești—căci el era— primi vicile felicitări ale asistenței. După un mic incident fără consecințe, de altfel, petrecut între d-nii Exarcuți Pădleanu, sufletul Ateneului dă citire, în aplausele nesfârțite ale adunărei, următoarei energice rezoluțiuni: «Față cu desfrâul Camerei și Senatului înstrăinaților de la guvern, toți amicii poporului iau angajamentul solemn de a demisiona din Parlament în ajunul închiderei Corpurilor legiuitoare*. — încă un pas energic ca acesta, zice d. Iancovescu la etire, ți ministerul eleciric. Reporter, nimic de temut și toată inteligența lor o întrebuințează numai spre a-șî plănui evadarea,—și cu sistemul nostru actual de temnițe nimic nu e mai lesne. Putem zice că acest sistem este aproape ridicol. Nu numai că nu prezintă nici un fel de severitate, că traiul în comun este o petrecere pentru criminalii adunați împreună și o școală de corupțiune, unde se încheie tovărășii, se organizează bande și se plănuesc evadările, dar, afară de aceasta, nici un obstacol serios nu-i împiedecă de a pleca când li s’a urît. Le ajunge să se înțeleagă cu vre-un tovarăș și să cumpere cu câțiva lei pe vre-un dorobanț de pază, care, când îi vede fugind, are grija să tragă în vânt, — și tâlharii îșî recapătă libertatea, libertatea de a jefui și de a asasina din nou. In alte țari e pedeapsa cu moarte, care e un mijloc radical de a împiedica pe criminali să comită alte crime. Noi am suprimat, cu drept cuvânt, această pedeapsă fioroasă. Dar dacă cruțăm viața asasinilor, este o datorie de a lua măsuri pentru a se cruța și viața nevinovaților cari cad în fiecare an victima tâlharilor evadați. In alte țâri putem zice că un asasin nu «servește» decât o dată. Cât a fost prins, cariera lui s’a isprăvit. La noi, același asasin «servește» de cinci, șense, zece ori, până când, în mod câte o dată cam nelegal, e împușcat de soldați la colțul unei păduri. Așadar necesitatea de a înființa o temniță, din care cel puțin criminalii primejdioși să nu poată scăpa, ni se pare evidentă. Locul cel mai nemerit unde, după părerea noastră, s’ar putea așeza o asemenea temniță ar fi o mică insulă pe care o avem la gurile Dunărei și care e cunoscută sub numele de insula Șerpilor. Această mică insulă ne-a fost atribuită la 1878 prin tratatul de Berlin, o dată cu Dobrogea, și e situată în marea Neagră la 38 kilometri de țărm. Jurnalul societăței de agricultură publică, în ultimul său numar, o descripție și un plan al acestei mici posesiuni românești, foarte puțin cunoscută până acum. După această descripție insula ar avea o întindere de vre-o patruzeci de pogoane, o înălțime de 29 metri deasupra nivelului mărei, o climă sănătoasă și chiar o vegetație frumoasă. N’are izvoare de apă dulce, dar se știe că apa de mare se poate foarte lesne transforma în apă de băut. Pentru moment, insula Șerpilor nu e ocupată decât de păzitorii, unul rar și de cinci ori șase soldați. Autorul descripției din Jurnalul societății agricole e și el de părere că ar fi un loc nemerit pentru așezarea unui penitenciar. Și într’adevăr nu credem că s’ar putea găsi vre-un loc la noi de unde să fie mai greu de evadat: trei-zeci și opt de kilometri de mare nu se fac în noi. Spațiu ar fi destul pentru clădirea unui edificiu cât de mare, după sistemul celular, singurul recunoscut astăzi eficace, și această clădire s’ar putea zidi chiar de atestanțî, cum s’a făcut și în alte țâri, căci paza lor pe timpul lucrărei în insulă nu ar prezintă nici o greutate. Odată acest așezământ de utilitate publică terminat și Zdrelea, Cimpoeru, Mărunțelu și cei-lalți așezați într’însul, am putea spera că ne vor da puțină odihnă și că vom dumnealor,auzi mai rar vorbindu-se de ----------------------——♦—----------------------Parlamul siu Londra Mesagiul regal.—Afacerea armenească.— Proectele anunțate.— Chestia Camerei Lorzilor. —Ultimele telegrame. Agenția română ne a transmis o dare de seamă scurtă a mesagiului reginei Enghiterei, citit la deschiderea sesiunei actuale a Camerei Comunelor și Camerei Lorzilor. Deși nu avem încă nici astăzi textul întreg al discursului tronului, găsim în ziarele străine pasagiul complect care se ocupă cu afacerea armenească și față cu importanța acestei chestiuni, îl traducem aci în întreg: «In urma raporturilor primite de guvernul Men despre niște excese comise de trupe turcești regulate și neregulate contra Armenilor într-un district din Asia Mică, am crezut nimerit a face Porții în unire cu alte puteri, reprezentațiuni. Sultanul a declarat că va pedepsi aspru pe ofițerii și soldații culpabili și a trimis o comisiune pentru a face acolo o instrucțiune. Delegații puterilor, cari au consuli în Erzerum, vor însoți comisiunea aceasta». Afacerea aceasta a și fost obiectul unei discuțiuni imediate în Camera Lorzilor și a dat Lordului Rosebery ocazia de a-și exprima satisfacția pentru faptul că Engliteza a putut proceda în perfectă înțelegere cu toate puterile , mai cu deosebire Rusia, Franța și Italia au dat dovezi că nu sunt conduși de egoism. Dacă raporturile din Armenia, a adăugat Lordul Rosebery, se vor adeveri, ar fi cu neputință să se lase populația creștină de acolo în starea de acum, căci ar fi expusă răsbunărilor. Declarația aceasta importantă este un avis destul de deslușit pentru Sublima Poartă. Din celelalte enunciațiuni ale mesagrului merită să relevăm proiectele ce vor veni in desbaterile Parlamentului: complectarea legilor care regulează proprietatea funciară în Irlanda, chestia bisericească din ținutul Wales, reforma electorală, controlul debitelor de băuturi spirtoase ; pe tărâmul politico-social se remarcă propunerea de a înființa «judecătorii de împăciuire» în cazuri de diferende între lucrători și între lucrători și patroni. Corespondentul din Londra al ziarului Neue Freie Presse telegrafiază, că în cabinet există speranța de a epuiza în sesiunea actuală întregul program desvoltat la Newcastle. Lucrul acesta va fi cam greu, pentru că majoritatea de care dispune guvernul e slabă și expusă fluctuațiunilor ; se știe că la închiderea sesiunei precedente, majoritatea aceasta se compunea din abia 14 voturi. Cu toate acestea pare că Roseberg are încredere în rodnicia sesiunei. Din cauza aceasta mesagiul nu vorbește nimic de chestia Camerei Lorzilor, chestia cea mai delicată a programului liberal, discutată de primul-ministru la Cardiff și de ministrul finanțelor la Derby. Discursul din Cardiff al Lordului Rosebery se distinge prin fraza următoare : E.Pedica cea mai mare pentru realizarea rogramului din Newcastle este Camera Lorzilor, chestia aceasta este prin urmare chestia cea mare a zilei». Sir William Harcourt a declarat câteva zile mai târziu când și-a ținut discursul la Derby, că amestecul Camerei Lorzilor in legislația populară a atins un punct, care nu se mai poate tolera. Totuși mesagiul nu conține nici un cuvânt despre Camera Lorzilor, împrejurarea aceasta întărește bănuiala, că, cu toate desmințirile categorice ale d-lui Harcourt, tot mai există divergințe în cabinet asupra acestei chestiuni, așa că ministerul nu -și consideră poziția atât de puternică încât să poată aborda în Parlament și chestia aceasta. Probabil că Lordul Rosebery, cu toate declarațiile sale de la Cardiff, vrea să termine íntâia cu proiectele de reforme pozitive, pentru a-și încerca apoi norocul în marea chestiune atât de nesigură. * * * Agenția română ne transmite astăzi telegrama următoare : Londra, 7 Februarie Camera comunelor. Sir Grey declară că guvernul a refuzat până acum publicarea documentelor asupra Armeniei pentru că această publicare nu ar fi fost avantagioasă nici pentru Armeni, nici pentru acțiunea comună a puterilor, dar n’ a dat nicidecum Porții asigurarea că aceste documente nu se vor publica nici o dată. Răspunzând la chestiunea dacă aceste documente nu sunt de natură a fi publicate, Sir Grey zice că nu, dar știrile ce s’au primit până acum asupra incidentului de la Sassoun sunt cu mult mai rele decât orice s’a putut afla vr’o dată asupra vr’unui alt incident oarecare. Guvernul declară de asemenea că având în vedere situația actuală la Madagascar, s’a amânat discuția cu Francia a chestiunea drepturilor supușilor englezi la Madagascar. Nici guvernul Kovas, nici Francia nu a anunțat declarația cherestei, dar ostilitățile s’au deschis. Guvernul rămâne neutru. ------------------------------------------------------------Eastern. Evadări și penitenciare Svonul răspândit mai alaltă era despre o încercare de evadare din partea bandiților Cizmaru, Căpățână și Tambuluc a pus din nou la ordinea zilei chestiunea sistemului nostru penitenciar, chestiune despre care ne-am ocupat și altă dată in coloanele acestui ziar. Bandiții citați mai sus își procuraseră o pilă pentru a’și tăia cătușele și, dacă nu prindeau de veste păzitorii, tâlharii s’ar plimba iarăși prin țară însemnându-șî drumul cu numeroase victime. Dar dacă n’au reușit acum să scape din Văcărești, nu e mirare ca peste câtva timp să evadeze din celel alte temnițe unde vor fi trimiși, precum au evadat și în alte rânduri. In general putem zice că la noi toți bandiții indrâsneți scapă din ocne oricând vor—căci odată osândiți nu mai au Răsboiul chinezo-japonez In privința negocierilor de pace, întrerupte acum prin retrimiterea negociatorilor chinezi din cauza insuficienței mandatelor lor, Central News of Germany află următoarele amănunte : A doua conferință a miniștrilor japonezi cu plenipotențiarii speciali ai Chinei, ținută Sâmbătă, a luat un sfârșit neprevăzut. La începutul ședinței Chinezii doriau să trateze despre condițiunile pentru o încetare imediată a ostilităților. Japonezii refuzară aceasta și cerură ca înainte de toate să se verifice actele de acreditare ale mandatarilor din ambele părți. Atunci se văzu că hârtiile Chinezilor nu erau suficiente, pentru că negociatorii nu puteau accepta nici o condițiune fără învoirea guvernului chinez.