Timpul, mai 1895 (nr. 98-120)

1895-05-02 / nr. 98

ABONAMENTELE In țară pe un an „ pe 6 luni 40 lei 20 lei pe 8 luni.......................................10 lei Pentru streinătate, un an ........................50 lei Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23 ANUL AL ȘAPTE­SPRE­ZECELEA.­ No. 98 EDIȚIA TREIA­­ ___ — - - - — —­ ~ ~­­ “ ■ ~ “ ' - “ Un­ exemplar 15 Bani /TIMPUL ANUNCIURÎ și INSERȚII 80 litere petit pag. IV . . . . • . • ■ . A­ • • . ni if anxAtolurile se prunes­c3a«A^8 Place de la Bo și Administrația ADA DOAMNEI, 23 Un © Templ&r 15 Bani Curioasă Constituție... Trei­zeci de ani în șir am avut obligativitatea Inve­amíntului pri­mar numai pe hârtie; în vreme ce aiurea s’au făcut sforțări uriașe pentru a răspândi lumina în toate straturile poporului, la noi masa a rămas înfundată în cel mai de­săvârșit întuneric. Rezultatul aces­tor trei­zeci de ani, în privința instrucțiunii la sate, ni­­ s-a arătat ancheta făcută în 1894 de minis­terul cultelor și despre care am vorbit mai zilele trecute : sunt în comunele rurale peste 600,000 de copii în vârstă de școală, din cari s’au­ înscris numai 186,000, și au frecventat regulat abia jumătate din aceștia. Când însă guvernul conservator a făcut reforma învățămîntului pri­mar, în unicul scop ca obligativi­tatea să se poată cu adevărat a­­plica, un partid politic însemnat, care a guvernat țara aceasta și o va mai guverna, partidul liberal­­național, s’a ridicat în­potriva re­formei și a strigat cu glas tare că «se calcă Constituțiunea». Trei­zeci de ani în șir, satele noastre au așteptat ca Statul să le dea și lor ceea ce dă orașelor și ceea ce e prima lui datorie să dea societății: siguranța. Vremea a tre­cut, guverne multe s’au­ schimbat, iar țăranii au­ rămas tot fară po­liție, și răutățile, delictele și cri­mele au­ tot sporit, nefiind de ni­meni și de nimic înfrînate. Când însă guvernul conservator a creat jandarmeria rurală, pentru a da și satelor siguranța cea atât de necesară, același partid însem­nat, partidul liberal-național, s’a ridicat violent în­potriva creațiunii și a strigat că «se calcă Consti­tuția». Regulat, de la un cârd de vreme, din zece în zece ani, țara e bân­tuită de criză economică, și la fie­care revenire e tot mai grea criza, tot mai aspră. Pricina acestei pe­riodice suferind­ e că economia noas­tră n’a ținut pasul în desvoltarea economică a celor­l­alte țări. De timp îndelungat, oamenii care cu­getă la binele țărei văd că trebue să eșim din starea excluziv agri­colă și să ne complectăm econo­mia națională prin întemeierea u­­nei serioase industrii. Acești oa­meni văd că și industrie serioasă fără mine nu se poate, și că mine nu se pot deschide fără o lege a minelor. Când însă guvernul conservator a făcut o asemene lege, învingând nenumăratele prejudecăți și intere­sele particulare rău înțelese, același partid liberal-național s’a ridicat cu vrășmășie în­potriva ei, a agitat țara de la un cap la altul și a stri­gat, ca să se audă și peste granița departe, că «se calcă Constituția». Statul a contractat mari datorii și a făcut însemnate jertfe ca să brăzdeze țara cu căi ferate de interes obștesc. Nimeni nu și-a putut însă închipui că cu aceasta s’a isprăvit treaba. Pentru a înlesni desvoltarea agricolă și industrială, trebuia să se deschidă putința construirii căilor ferate de interes particular; și cum nici datoria Statului nu e, nici în putința lui nu stă să se încarce cu asemeni întreprinderi, ele tre­buiau lăsate în sarcina inițiativei private. Când însă guvernul conservator a făcut o lege pentru căile ferate de interes particular,, același partid liberal-național a protestat strigând că «se calcă Constituțiunea». Legea electorală de la 1884 con­ținea dispozițiuni care lăsau pe ce­tățeni la discreția bătăușilor plătiți, punând ast­fel violența și corup­­țiunea la temelia regimului nostru reprezentativ. Nimic nu se putea face pentru înfrânarea bătăușilor, pe câtă vreme acești netrebnici erau îmbrăcați prin lege cu pom­poasa haină de delincvenți politici, sustițiabili de Gurlea cu jurați; din potrivă, ticăloasa lor meserie era încurajată. Când insă guvernul conservator a adus legea pentru curmarea a­­cestei ticăloase stări de lucruri, același partid liberal-național a strigat că «se calcă Constituțiunea». Să ne oprim aci, căci faptele enumerate sunt prea de ajuns pentru ce voim să spunem. Față cu atitudinea partidului li­beral, e firesc să ne întrebăm: ce vor fi zicând oamenii serioși și ne­pătimași, cari nu intervin în luptele noastre de­cât în momentul hotă­­rîtor, iar până atunci privesc liniștiți și la unii și la alții? Dacă oamenii aceștia pun temei pe ceea­ ce spun și fac partidele noastre, ei trebuie să-și zică: Cu­rioasă Constituție mai are și țara asta, dacă nu poți să faci nici o îndreptare în nici o direcțiune, po­litică, culturală, economică ori ad­ministrativă, fără s’o sfâșii. Căci dacă e adevărat ce spune partidul liberal, atunci Constitu­­țiunea noastră e o nenorocire pen­tru România, e o stavilă care vecinie se pune în calea ori­cărei îndrep­tări, ori­cărui progres. Și atunci datoria cetățenilor serioși e s’o des­ființeze și să pue în locul ei o altă Constituțiune, care să ne ajute, iar nu să ne împiedice. E fatală, e ineluctabilă această concluziune, dacă strigătele necur­mate ale partidului liberal sunt sincere și nu niște mizerabile ar­tificii de luptă. Dar atunci în ce situațiune se pune acest partid, cavaler patentat al Constituțiunii ? Partidul liberal pretinde că el singur a făcut Constituțiunea și că, din toată țara, numai el o servește și o apără cu credință ; cum se îm­pacă pretențiunea aceasta cu veci­­nica străduință de a arăta lumii pe aceeași Constituțiune ca piedică de netrecut la ori­ce progres ? Lăsăm opiniunea publică să răs­­pundă la această întrebare și pe partidul liberal să cugete dacă îl convin sau nu urmările purtării sale. ------------------------------------------------­ TELEGRAME «Umsturz-Verlage» respinsă Berlin, 11 Mni. Reichstagul a resplin­t paragraful 112 a­ proiectului în contra răsvrătirilor subversive și a renunțat la oric­e discuție a proiectului. Moțiunile care mod­ifică proiectul au fost re­trase și proiectul întreg a fost respins pa­ragraf cu paragraf fără discuție. Ședința s-a ridicat. Berlin, 12 Maiü. împăratul a primit după amiazi pe can­celarul prințul de H­ohen­lohe îi po­riemi­t­ă Kneller și M­quel. A reținut pe câte­­ trei la dejun. Răscoala din Cuba Madrid, 11 Main. O depeță din Havana anunță că mai multe bărci suspecte s-au semnalat lângă Santiag­o ; ele sunt păzite în mod activ pentru că se crede că aduc întăriri pentru insurgenți. Arestare de ziariști Barcelona, 11 Maiü. Redactorii ziarului anarh­ist Nucea Idea au fost arestați la Gracia. Regina Natalia la Belgrad Belgrad, 11 Maiü. Regina Natalia a primit după amiazi în mod foarte grațios pe membrii guvernului. Un număr foarte mare de depeși de feli­citări i-au sosit din toate părțile țării. Noul cutremur e­ra Laibach Laibach, 11 Main. Un cutremur tare s’a produs era la 6 ore dimineața și un altul mai slab azi dimi­neață la 4 ore. Numiri în Japonia Yokohama. 11 Maiű. Amiralul Kaboyama a fost numit coman­dant al Formozei. Se asigură că iie­r­lele Boomnto a fost numit ministru p­enipotențiar în China. Expoziția din Amsterdam Amsterdam, 11 Maic. Deschiderea expoziției universale s’a făcut azi. Regina era reprezentată prin marele maestru al ceremoniilor, baronul Dutour van Billinc­ave; miniștrii, autoritățile civile și militare au asistat. Un banchet s’a ținut apoi la palatul in­dustriei, cu ocazia deschiderea expoziției. S’au rostit numeroase discursurî. După prînz un foc de artifiție s’a tras pe Amstel. -----------------------------------------------­ Efectele Banchetului De viziunea colectiviștilor de a se în­truni cu toții la un banchet, a produs în Capitală un efect dezastros pentru guvern și partidul conservator. Tramwayul electric, electrizat peste mă­­sură prin acest eveniment gastronomo­­politic, a început să fugă cu o repezi­ciune ne mai pomenită și frica se putea citi pe fețele tuturor, chiar de către acei cari nu știu să citească. N’ar fi crezut nici o dată cetățenii Ca­pitalei că în momentul de grea cumpănă prin care trecem, partidul liberal va fi în stare să ia niște rezoluțiuni așa de vi­rile: un banchet pe 40 lei de cap de om ! O putem mărturisi astăzi: evenimentul are o așa de mare însemnătate, în­cât ministerul Lascar Catargiu s’a dus și par­tidul conservator se poate socoti mort pentru tot­deauna. Mort în urma unei indigestiuni de care suferă alții din pricină că au mâncat prea mult la banchet! Aceasta este culmea ru­șine! pentru partidul conservator, încă de la ora 5 și juni. toți miniștrii, adunați în consiliu, se întrebau înfricoșați dacă n’ar fi bine să capituleze înainte de a începe banchetul? D. P. P. Carp, cu încăpățînarea care -l caracteriză, a propus rezistența, cel puțin până la momentul fripturei, atât îi este de dragă puterea: întârziere zadarnică! Pe la ora 7 s­e soseau în consiliu președinții Camerei și Senatului și somau pe guvern să se re­tragă, amenințându-l, la caz de refuz, cu demisiunele domniilor lor din Parlamentul care s’a închis di­! Ori­ce șovăire era de prisos, D. Las­car Catargiu a depus imediat demisiunea întregului cabinet în mâinele Suveranului. La ora 8, d. Dimitrie Sturdza având încă șervetul de gât ca să nu-și păteze redingota dăruită de principesa Gorciakoff la Paști, a fost chemat la Palat. — Lasă că m­e duc ea, a răspuns d. Eugeniu Stătescu, că sunt mai aproape de ușă. — Ba me duc ea, a ripostat d. N Eleva, că tot nu’mî e foamte mic. Dacă ministerul colectivist nu este încă format, întârzierea provine din faptul că colectiviștii nu se înțeleg până acum bine între denșiî, cine anume să ia moștenirea guvernului conservator De altminterea, trebue să recunoaștem că toate s’au petrecut la banchet în cea mai perfectă liniște. Pupături, ciocnituri de pahare, urale, discursuri și cele­lalte ! Antreprenorul restaurantului de la Bu­levard a constatat însă cu părere de rea după plecarea musafirilor, că-i lipsesc mai multe tacâmuri de argint De, ce să zici, unii invitați își închi­­puiau poate că în prețul de 40 de lei pentru mâncare intră și dreptul la un cu­țit, o lingură, o furculiță și un șervet. Raid­. ------------------------------------------------­ Mesagiu! de închidere AL Sesiune| Corpurilor Legiuitoare Domnilor senatori, Domnilor deputați, închizând a patra sesiune a acestei le­gislaturi, sunt fericit să constat că și de astă­ dată m­vna Domniilor-voastre pen­tru binele obștesc a fost neobosită și munca Domniilor-voastre spornică. Ați urmat în liniște și cumpătare opera de reforme pe care ați început’o în prima sesiune, înzestrând Țara cu o nouă lege a Curței de compturî, dând armatei le­gea statului-major și săvârșind revizu­irea în parte a condicei penale și a con­dica­ de comerț, ați mai împlinit unele din lipsuri e legislațiune| noastre și ați făcut un­ pas înainte în revizuirea și îm­bunătățirea întregului nostru organism de Stat. In această sesiune ați dat și o deose­bită atențiune intereselor comunelor noas­tre, și mai ales acelora ale Capitalei. Prin măsurile ce ați votat, ați asigurat Bucureștilor mijloace de propășire potri­vite cu starea ce se cuvine Capitalei Re­gatului român. Munca Domniilor­ voastre de căpetenie, însă, a fost îndreptată către nevoile eco­nomice ale Țărei. Pentru a lor îndestulare ați îndeplinit cerințele Constituantei din 1866, care a pus legea minelor printre măsurile care trebuiau realizate în cel mai scurt timp, și ați înlesnit ast­fel descoperirea și ex­ploatarea avuțiilor noastre minerale, fără de care năzuințele noastre pentru creea­­rea unei industrii naționale ar fi rămas sterpe. Țara va ști să recunoască meri­tul celor cari ’i aț deschis acest nou iz­­vor de bogăție Prin legea căilor ferate de interes lo­cal aț­ asigurat sporirea rețelei noastre de drumuri de fer, fără a îngreuna sar­­cinele contribuabilor, și, înlesnind trans­portul, ați pregătit o însemnată îmbună­tățire în condițiile de luptă ale produc­ției noastre. Aceeași dorință v’a însuflețit și când ați autorizat guvernul Men ca, din excedentele noastre budgetare, să în­zestreze marele târg al Bucureștilor cu o nouă gară­ și să ușureze ast­fel nevoile comercialul, acum mai ales când sfârși­­rea podului peste Dunăre va pune Ca­pitala în legătură directă cu Marea. Tot în anul acesta se va deschide primul nos­tru serviciu de navigațiune maritimă în­tre Constanța și Constantinopole. Grija Domniilor voastre pentru comu­nicațiile de uscat nu v’a făcut să uitați marea noastră arteră fluvială. Dând gu­vernului Meu și în această sesiune m­j­­loacele de a spori și întări serviciul nostru de navigațiune pe Dunăre, ați îndeplinit una din cele mai viu­ dorințe ale Ro­mâniei. Ast­fel mulțumită munce! Domniilor­ voas­­tre luminată și patriotismului Domniilor­­voastre neclintit, propășirea economică a scumpei noastre p atriî va lua un avânt din ce în ce mai puternic, cu atât mai mult cu cât efectele crizei agricole, prin care am trecut, s’au împuținat în mod simțitor și s’a dovedit temeinicia preve­derilor din Misagiul nostru de deschidere, în care vă spuneam că greutățile în care ne aflam nu puteau­ să fie de­cât tre­cătoare. Domnilor senatori, Domnilor deputați. Mersul înainte al națiunilor nu are margini, și, pentru muncitorii harnici, nu vine nici o dată ceasul de odihnă. Opera căreea ați consacrat activitatea Domniilor-voastre nu este isprăvită. Ea este, însă, destul de însemnată ca să vă puteți întoarce la vetrele Domniilor-voastre cu convingerea adâncă că ați întrebuințat numai spre folosul țărei înalta misiune pe care cu încredere v’a dat’o. In numele meu și al țărei vă mulțu­mesc. Eu declar închisă sesiunea actuală a Corpurilor legiuitoare. CAROL. (Urmează semnăturile tuturor d lor mi­niștri). ------------------------------------------------­D. Ribot a desvoltat apoi proiectele de reformă financiare care vor fi prezintate în sesiunea viitoare spre a stabili echili­brul (Aplause prelungite). Paris, 12 Maiü. Generalul Zurlinden s-a dus la Lyon pentru a inaugura noua școală de sănă­tate militară. A fost primit cu strigăte de : «Trăiască armata! Trăiască republica !» Ministrul a rostit un discurs. A zis că școala de sănătate din Lyon este una din ultimele instanțe ale operei de reorgani­zare militară, care s-a terminat acum. Franța poate privi viitorul cu liniște și să urmărească marea sa misiune de siguranță în pace. Bordeaux, 12 Main. Vr’o sută de socialiști grupați în fața localului unde a fost bancherul, au fluerat și au făcut alte manifestațiuni sgomotoase și ostile, în momentul când d. Richot și cei­ l’alți miniștri eșiau ; poliția a dat îna­poi pe manifestanți și a arestat vreo două­zeci din ei. Mulțimea a aclamat pe mi­niștrii. Paris, 12 Main. Oficial.—Statistica direcției vămilor in­dică pentru importul celor 4 luni d’Intain ale acestui an 1.210.487.000 franci contra 1.466 milioane în 1894 și pentru export 1.037.119.000 franci contra 1.008 milioane din perioada corespunzătoare a anului trecut. —---------------------------------------------­ Din Republica franceză (Prin fir telegrafic) Atentatul unei domnișoare.—Expo­­­ziția din Bordeaux. — Noua școală militară.—Manifes­tație socialistă.— Cifre. Paris. 11 Main Domnișoara Amelot a omorât cu 4 fo­curi de revolver pe abatele Broglie. Dom­nișoara Amelot, pare atinsă de mania per­­secuțiunei. Bordeaux, 11 Main D-nií Lebon și Trarieux au prezidat în timpul dimineței inaugurarea expoziției. 1­ Richot a rostit la banchetul dat în timpul zilei un discurs, în care a zis că ministerul a ajuns să aducă liniștea în spirite prin tăria sa împăciuitoare. Fran­cia, de­și angajată la Madagascar, nu putea să nu se unească cu cele­l­alte puteri pen­tru a regula interesele europene în Extre­mul Orient. «Legăturile care ne unesc de la 1891 cu Rusia s’au întărit; lumea în­treagă a înțeles că acțiunea comună a celor două­­ puteri aliate este, peste tot unde interesele lor le chiamă, o garanție de pace și de siguranță.» MARȚI 2/14 MAIU 1895 Din Austro-Ungaria (Prin fir telegrafic) împăratul la Viena.— Conflictul Kalnoky-Banffy.—Convocarea delegațiunilor. Budapesta, 11 Marti. D. Banffy și baronul Jósika au plecat la Viena. Po la, 11 Maitii împăratul a plecat la 2 ore .1 2 In mij­locul unui entusiasm de nedescris. Deși refuzase ori­ce caracter oficial la plecarea sa, totuși societățile de lucrători, reprezin­­tanții municipalității, elevii școalelor și un public foarte numeros s-au dus la gară. împăratul a detunat la cazarmă cu o­­fițerii regimentului 37 ; el a fost obiectul unor ovațiuni frenetice: împăratul a adresat o scrisoare auto­­grafă amiralului Sterneck, exprimându-i lui și marinei de resbel satisfacția și re­­cunoștința sa pentru excelentul spirit și buna ținută a marinarilor. Termină zi­când : «Cu cât limitele hotărâte de natură la desvoltarea marinei noastre cresc, cu atât marina își îndcuiește forța spre a spori lucrul de care are trebuință pentru a păs­tra gloria pavilionului sau în împrejură­rile cele mai serioase». Budapesta, 11 Maiü. Comisiunea Camerei a adoptat în una­nimitate proiectul privitor la lucrările su­plimentare ale Porților de Fer și creditul care se raportă la aceste lucrări. Viena, 11 Main. Oficialul publică niște scrisori autografe ale împăratului către d-nii de Kalnoky, Windischgraetz și Banffy convocând dele­­gațiunile pentru 6 Iunie la Viena. Viena, 12 Main. împăratul s-a întors de la Pola ; după amiazi a primit pe d. de Kalnoky în au­diență destul de lungă la castelul Lainz. La 5 ore seara a venit la Hofburg, unde a primit pe miniștrii Jósika și Banffy , apoi s-a întors la Lainz. D. Banffy a plecat la Budapesta. Budapesta, 12 Maiü. Corespondența din Budapesta anunță că d. Banffy a dat seamă împăratului de situațiunea politică, dar împăratul și-a reservat decisiunea. Prin urmare, răspun­sul d-lui Banffy la interpelarea d-lui Helry s-a amânat. -------------------------------------------------­ CHINA ȘI JAPONIA Atitudinea celor trei puteri. — Rezerva Englitezei. — Presa engleză. —Indem­nitatea adițională Negocierile pentru a fixa compensația pecuniară în schimbul peninsulei Liao- Tong trebue să fi început deja între China și Japonia. Cedarea Japoniei nu a pus însă capăt înțelegerei stabilite între cele trei puteri protestatoare; acestea vor con­tinua să lucreze în comun acord până ce se va fixa cifra compensațiunii și se vor îndeplini obligațiunile tratatului chinezo­­japonez. In raporturile lor cu Japonia, aceste trei puteri nu au părăsit nici un moment atitudinea lor curtenitoare și amicală. Acum, ele se simt moralmente obligate să sprijiniască ori­ce cerere a Japoniei pen-

Next