Timpul, iunie 1895 (nr. 121-144)

1895-06-01 / nr. 121

No. 121 prezentului nu admit credința că lumea noastră ar putea dispare prin resboiu și incendiu civil. Rădăcinile păcei europene nu au fost nici­odată mai puternice de­cât astăzi. Satisfacția aceasta mai crește prin progre­sul politic, pentru care nu­ există aproape nici o comparație: pacea europeană e a­­proape independentă de întâmplările schim­­băcioase, cari produc gelozia, rivalitatea și contrastul intereselor. Nu este nici­odată exclusă putința unei crize grave în urma vers­unui eveniment, dar ea a devenit a­­proape imposibilă. Să ne reamintim numai—continuă zia­rul citat—evenimentele recente din Extre­­mul­ Orient, de la Djdeddah, din Armenia și toți se vor convinge că pacea europeană cu greu s-ar putea sdruncina, pentru că nevoia liniștei a devenit motivul cel mai puternic al politicei europene, căruia se subordonează toate contrastele. Toate guvernele europene, fără excepție, sunt hotârîte să m­enție pacea. Soluțiunea fie­cărei chestiuni poate fi nesigură, dar e sigur că va fi rezolvată în mod pacinic. Rânile cele vechi nu s’au închis încă, ri­valitățile nu s’au înlăturat, dispozițiile duș­mănoase nu au dispărut, toate aceste cu­rente gâsesc însă un răgaz în necesitatea de a nu tulbura pacea. Până și în Franța se desfășură, încet și aproape invizibil încă, evoluția opiniu­­nei publice; aceasta se poate constata zilnic. Concluzia logică se impune: pacea eu­ropeană e ca și asigurată pentru un lung șir de ani. East­ein ------------------------------------------------­ TIMPUL ! IUNIE ȘTIRILE ZILEI Relație oficială. Luni, 29 Maiü, la orele 5 p. m., M. S. Regele, însoțit de d. colonel Manu, adju­tant de serviciu, a mers în tabăra de la Cotroceni spre a inspecta regimentul de infanterie Mihaiu-Viteazu No. 6 și bata­lionul permanent al regimentului Olt No. 3. La sosire, Suveranul a fost întâmpinat de d-nii general Arion, comandantul cor­pului II de armată ; general Vlădescu, șeful Casei militare regale; general Ar­­getoianu, comandantul divisiei IV de in­fanterie, și colonel Macarovici, comandantul pieței. Șeful suprem al armatei a trecut pe dinaintea frontului de bătae în sunetul muzicei, care intonă imnul național, și în aclamațiile entusiaste ale trupei; coman­danții respectivi prezentară raportul Ma­­jestăței Sale. Regele a inspectat mai put­in batalionul permanent al regimentului Mihaiu-Viteazu, ordonându-i a executa mânuirea armelor, locurile pe 2 și 4 rânduri din loc și din mers, marșurile, diferite mișcări tactice din școala de batalion și formațiunile de luptă. Apoi a trecut la recruții acestui regi­ment, formați în două companii, pe cari, intrunindu-le, le a inspectat asupra școalei de soldat și de companie. Majestatea Sa inspectă în urmă bata­lionul permanent din regimentul Olt în aceeași ordine ca și regimentul Mihaiu­ Viteazu și primi defilarea trupelor pre­­zintate. După care Suveranul strînse în giurul Séu ofițerii și le făcu diferite observa­­țiuni relative la aplicarea reglementelor, și în special asupra însemnătăței instruc­ției individuale a soldatului, marșurilor și executării cu precisiune a dispozițiunilor de luptă, pentru care ofițerii trebue să pună cea mai serioasă atenție, fiind sin­gurul mijloc care asigură disciplina și putința de a avea trupa în mână în ori­ce împrejurare. Regele vizită în urmă infirmeriile, bu­cătăriile și baracele din tabără ale acestor două regimente. Apoi mulțumi tuturor ofi­țerilor de starea în care a găsit trupa și porni la Palat, unde a sosit la orele zi/s. * * . * Prin decret regal s’a acordat d-lui P. P. Carp, ministrul domeniilor, un conce­­diu de o lună, cu începere de la 3L Maiü curent, pentru a merge peste hotar. D. M. Ghermani, ministrul finanțelor, a fost însărcinat cu interimul ministerului agriculturei, industriei, comerciului și do­meniilor până la­ întoarcerea la post a ti­tularului. * * * D. Gr. Cerkez, inginer-arh­itect și mem­bru in consiliul teh­nic superior, având gradul de inginer-ordinar clasa III în ca­drele corpului teh­nic al acestui minister de la 3 Septembrie 1873, a fost înaintat, pe ziua de 1 Aprilie 1895, la gradul de inginer-șef clasa II. * * * Au fost înaintați în gradele corpului teh­nic al ministerului lucrărilor publice, pe ziua de 1 Aprilie 1895, următorii in­­țineri și conductori aflați în serviciul căi­­or ferate: La gradul de inginer-inspector clasa II: D-nii Alexandru Cottescu, Alexandru Gafencu și Marin Henri, șefi de serviciu La gradul de inginer-șef clasa I : D. Lascăr Lupașcu, șef de serviciu. La gradul de inginer-șef clasa II: D-nii George Cosmovici, George Frunici și Ștefan Antoniu, sub-șefi de serviciu. La gradul de inginer-ordinar clasa I: D-nii Achil Petrescu, sub-șef de servi­ciu; Alexandru Cosmovici, șef de atelier și Grigorie Antonescu inspector de miș­care. La gradul de inginer-ordinar clasa II : D-nil George Văleanu, șef de secțiune ; Alexandru Costea, șef de deposit; Ata­­nase Vragnioty, Mihail Ene, inspectori de tracțiune și Ioan Cristodulo, inspector de mișcare. La gradul de inginer-ordinar clasa III: D-nil Sava Lintescu, inginer-asistent; Constantin Fundățeanu, șef de secțiune , Nicolae Jipa, șef de secțiune, Nicolae Știr­­beiu, George Isvoranu, șefi de deposit , Virgiliu Ionescu și Teodor Leca, inginer-­­asistențî. La gradul de conductor clasa I: tent.D. Alexandru Cristache, inginer-asis­ta gradul de conductor clasa II: D. Nicolae Cernăteanu, inginer asistent. * * * * D. C. N. Mincu, fost controlor fiscal, a fost numit în funcțiunea de sub-controlor fiscal, în locul d-lui D. G. Maicanescu, demisionat. * * * D. Gheorghe V. Teodorescu a fost re­vocat din funcțiunea de impiegat în ser­viciul exterior al vămilor, pentru repetate necuviințe și abateri de natură a aduce grave prejudiu­î serviciului. * * * 13!! JUDEȚE Regulamentul relativ la salubritatea lo­cuințelor și a construcțiunilor din orașul Sinaia s’a aprobat prin decret regal ast­fel cum a fost votat de consiliul acelui oraș în ședința de la 26 Martie 1895. * * * D. dr. Vasile Paraschivescu a fost nu­mit, pe ziua de 1 Iunie 1895, în postul vacant de medic la plaiul Buzett și spitalul județian din comuna Pătârlage, județul Buzött. * * * Școala primară de băeți No. 2 din Pă­­curari-Iașî va purta de aci înainte nu­mirea de «Școala primară de băeți George Asachi». * * * DIN STRĂMUT­ATE Noul cutremure: După Gazeta Silesiei, niște cutremure de pământ s’au simțit oră dimineață la 9 ore 30 la Reichenbach, la Mueusterberg, la Wuestewaltersdorf și în alte câte­va localități Nici o pagubă. Un cutremur ușor de pământ s’a simțit era la 10 ore 30 de dimineață la Blassa­­gyarmat, în Ungaria. A ținut câte­va se­cunde. Nici o pagubă. * * * ULTIM © IJIWEHY Judecătorul : E curios că ai furat hainele și nu ai băgat mâna și în lada cu bani. Acuzatul: Vi rog, nu’mi mai aduceți aminte; am regretat eu destul prostia asta. Moș­ Neagu. Iată scrisoarea pe care d. dr. Racovi­­ceanu-Pitești ne roagă s’o publicăm: Domnule director. Luând cunoștință din articolul «Un con­curs medical» publicat în jurnalul d­v. de erî, atât de scrisoarea adresată de d. dr. Neagoe jurului cum și de răspunsul dat de d. dr. Schachmann onor. Eforii­a spitalelor, cu privire la denunțarea relevată de docto­rul Neagoe, da­ți-mi voe a cere ospitalitatea jurnalului pentru următorul răspuns : In seara de 9 Mai 1895, d. profesor uni­versitar dr. Severeanu mi-a afirmat că d. dr. M. Schachmann a venit la d sa cu o scrisoare, ce o primise de la un asistent la proba clinică trecută de ambii concurenți, in care se spunea, cum că d-nii doctori Nanu, Goilav și un al treilea comunicaseră d-lui Neagoe, pe când acesta se afla în ca­mera de reflecție, diagnosticul. Acest lucru i l-am comunicat d-lui Nea­goe și afirm, și prin această scrisoare, că așa mi s’a spus: In interesul car al adevărului și al dem­­nităței mele personale, cum și pentru pres­tigiul corpului medical, vă rog a bine-voi să dați publicității acest răspuns. Primiți, d-le director, asigurarea perfectei mele stime. Dr. Racoviceanu-Pitești 1885, Mal 80 Nu știm ce măsuri va lua Eforia față cu aceste dovezi; ceea ce e, pentru mo­ment, lămurit deja, este faptul că, cum am zis în prima noastră informație rela­tivă la această chestiune, d. dr. Schach­mann a căutat să se servească de mij­loace reprobabile contra unui candidat de a cărui forță se temea. In jurul unui concurs Am relatat la timp cele petrecute cu ocazia concursului pentru postul de medic primar al secției medicale de la spitalul Colentina. Cititorii ’și aduc aminte, credem, de afirmarea d-lui dr. Schachmann că, după cum ’i s’ar fi comunicat de către un asistent la proba clinică, d-nului doctor Neagoe ’i s’ar fi spus diagnoza bolnavului de către d nii doctori Nanu, Goilav și un al treilea. Față cu gravitatea cazului, pentru că d. doctor Schachmann arătase d-lui dr. Severeanu chiar scrisoarea «asistentului», d. dr. Neagoe a adresat Eforiei o petiție prin care o ruga să deschidă o anchetă pentru a lămuri lucrurile. In fața comisiunei de anchetă, d. dr. Schachman face următoarea declarație: Domnilor Efori. In urma apelului, ce ați bine-voit a-’mi face, am onoare­a va declara că n’am nici un motiv să bănuesc pe nimenea, în ceea­ ce privețte modul cum s’a trecut prima probă clinică la concursul de medic primar al di­viziei medicale, la spitalul Colentina, la care sunt concurent și prin urmare nu bănuesc nici pe d. doctor I. Neagoe, candidat la acest concurs, și pentru care motiv n’am adresat nici o plângere nici onor, juriu, nici onor. Eforiei. Gât pentru desbrăcarea bolnavului la exa­menul lui, declar că am procedat în același chip ca la Iași, cu ocazia trecerei concur­sului de profesor de facultate și ast­fel cum am fost obicinuit a face la Paris, unde am făcut studiile mele de medicină. Primiți, vă rog, domnilor Efori, expresiunea prea respectuoasei mele considerațiuni Dr. M. Schachmann. Lucrurile pureau lămurite în urma a­cestei categorice declarațiuni. Acum, însă, intervine un martor, d. dr. Racoviceanu- Pitești, care face o sdrobitoare depoziție în contra d-rului Schachmann. DIN STRĂINĂTATE Reforma electorală în Austria Reforma electorală proiectată de prin­cipele Windischgraetz, ministru președinte al Austriei, dă mult de vorbă și înăuntru și afară din monarh­ie. Iată, în trăsături generale, această re­formă care a stăruit atâtea furtuni în im­periul vecin: Proiectul dă popoarelor din Austria 400 de deputați în loc de 353 — ceea ce face 47 de deputați mai mult—care vor fi aleși de o nouă clasă de alegători, o a cincea curie, care ar fi compusă din toți Austria­­cii cari plătesc mai puțin de 5 fiorini impozit direct, și din toți muncitorii înscriși la o casă de ajutor, iubiți până acum de incapacitate electorală, de­și înscrierea la casele de ajutor este obligatorie. Aceste două nouă categorii de alegători ar forma două colegii electorale deosebite: contri­buabilii, cari ar alege 34 de deputați, și ajutații, cari ar alege 13. 1895 PAGINI STRĂINE CUBA Insula «tot­deauna credincioasă» se re­voltă încă o dată contra metropolei. Ma­reșalul Martinez­ Campos a luat comanda trupelor, de două ori a cerut deja întăriri și se prepară la o luptă costisitoare și sângeroasă. El știe ce a costat pe Spania răscoala din 1868 : 100.000 de oameni și 1 miliard de franci. Cuba, «Perla Antilelor», poartă o cheie în blazon și se întitulează Llave del nuevo mundo, cheia lumei nouă. Ea e aceea a Mediteranei americane, al cărei centru îl ocupă, și punctul de­ convergință al linii­lor maritime. Situată în fața deltei rîului Missisipi la 200 kilometri de Mexico, la 230 de Flo­rida, la 160 de Bahama, ea e trăsătura de unire între lumea vechie și lumea nouă, intrepozitul uneia și al celei­l­alte. Pen­tru aceasta configurația sa­­­ servește de minune; forma ei prelungită, curba sa, convexă la nord, concavă la sud, multi­plică inundațiunile coastelor sale, a căror lungime e de 3500 kilometri. Pretutindeni afară de sud, ea oferă scontururi grațioase și fugarețe, apoi un relief nehotârît și schimbăcios, lungi cute de pământ semă­nate cu livezi și tufișuri, cursuri de apă și terenuri mocirloase, văi mari și pă­duri, manta bogată și vecinică de ver­deață, întreținută de ploi, înviorată de mii de pâine și care fac din Cuba, scria Co­­lumb, «țara cea mai frumoasă pe care o luminează soarele și ce aț văzut vre­ o­dată ochii». Dacă Havana, capitala insulei, este as­tăzi orașul cel mai mare al Antilelor, cel mai populat și cel mai frumos, ea datorește aceasta în cea mai mare parte guverna­­torului Tacon, al cărui nume s’a dat, din recunoștință, teatrului celui mare. El a făcut șoselele, a străpuns căile, a deschis Paseo, a creat câmpul manevrelor și a permis nouei cetăți să treacă peste incinta primitivă a aridului Campo de Marte. Portul Havanei este unul din cele mai mari din lume și poate adăposti peste o mie de corăbii. O populație de 250.000 suflete se mișcă în cadrul rîzător, în de­corul plăcut al acestui oraș cu case zu­grăvite în culori vii, cu vile albe, roze, albastre, cu acoperișuri drepte și terase cari remintesc Orientul, cu buchete de palmieri, cu promenade largi umbroase care domină peste tunurile din Murro, de la Cabana și Punta, ale căror locuri încru­cișate apără intrarea portului și păzesc orașul. Totul e tropical aci: cerul și pămăntul, vegetațiunea și producțiunile. Dar sub să­­rutatul arzător al soarelui, solul degajează miazme periculoase. «Perla Antilelor», țara bogată între toate, este și țara sărăciei res­pingătoare, a murdăriei greu de povestit. Contrastele abundă, mai accentuate ca a­­iurea Palate bogate se lovesc de colibe fără nume, plantațiuni luxurioase se învecinesc cu pământuri necultivate, tocmai cum ne­grul zdrențuit se lovește cot la cot cu milio­narul, unul mai puțin preocupat, cât de sărac e, de a’și asigura existența zilnică, de­cât cel­ l’alt de a conserva ceea­ ce are. In afară, toți vorbesc de viața ușoară, de necesități satisfăcute, de abundență și ne­păsare, dar sub aparențele acestea înșe­lătoare domnește nemulțumirea prezentului și grija zilei de mâine. Care va fi aceasta a doua zi către care își îndreptează cu rijă toți ochii? Ceea­ ce este, poate oare ura și ceea­ ce trebue să fie: cu ce preț va trebui plătit? Că se preparau­ eveni­mente grave, știa toată lumea. Trecutul și prezentul sunt condamnate; o evoluție sau revoluție sunt iminente. La prima vedere, elementul militar pre­domină pe strade și la port, pe prome­nade și în parcuri. Se aude pasul caden­țat al batalioanelor, sunetele trâmbi­țelor ; se văd sentinele, soldați făcând instrucție pe câmpul de manevră. Uni­formele strălucitoare se disting pe fondul deschis al costumelor plantatorilor, pe fondul întunecos al populației negre; ele atrag privirea și dați orașului cuban aspectul unui câmp de operațiune. Negri și albi circulă, indiferenți în aparență, ca blazați de acest spectacol care nu le oferă nimic nou și nimic alarmant. Nu în stra­dele orașelor mari, ce e drept, se va juca partida supremă. Cât de numeroși par, a­­cești soldați strălucitori sunt foarte puțin lucru pentru o suprafață de 112,000 ki­lometri pătrați și ca înecați într-o popu­lație de 1,500,000 oameni. Apoi, frigurile galbene sunt un adversar mai de temut încă de­cât mambi, «insurgenții», și din 100,000 de oameni pierduți de Spania în 1868, frigurile galbene au secerat aproape două treimi. Cât de vii și profunde ar putea deci fi temerile marelui oraș, ele nu apar la su­prafață ; ele nu se arată în viața de toate zilele, care -și urmează cursul neîntrerupt. Corăbiile încarcă și descarcă­ camioane grele, care gem sub greutatea butoaelor de zahăr și a sacilor de cafea, circulă pe cheuri și strade; țigaretiere drăgălașe defilează în rânduri strânse, ducându-se la manufactu­rele de tutun sau i eșind de acolo; strigă­tele străpungătoare ale negustorașilor cari își împing cărucioarele încărcate cu le­gume, flori și fructe se amestecă cu ape­lurile vînzătorilor de bilete de loterie și înjurăturile sonore ale hamalilor. Viața nu se întrerupe, și preocupările politice nu pot suspenda manifestările zilnice. Cu cât orașul cel vechit­, cu stradele întortochiate și rău­ pavate, cu pârnele murdare, cu casele joase, înconjurate de balcoane de fier și ferestre cu gratii, cu cerșetorii în sdrențe și mulțimea grăbită, reamintește vechile porturi spaniole cu mur­dăria lor de nedescris, cu atât orașul mo­dern apare elegant, vesel și luxos. La Poseo defilează regulat în echipajele lor, sonorele elegante, a căror trăsături delicate, ochii mari negri, taliile svelte și extremitățile fine provoacă admirațiunea străinilor. Cubanesa din clasele superioare umblă foarte rar pe jos, și dacă n’ar exista dan­sul, care le place grozav, am putea crede că picioarele­ au fost date nu pentru ca să se slujească de ele, ci ca un obiect de artă. Pasionate pentru petreceri, ele nu se scutură de indolența lor naturală de­cât pentru a merge la bal, la teatru și la preumblare în trăsură. In acest mijloc insular și tropical, așa de deosebit de al Spaniei, rasa spaniolă s-a modificat, nu atât din cauza schimbă­­rei climatului și a condițiunilor de exis­tență, ci mai cu seamă din causa supra­­punerei peste rase inferioare și a încruci­șărilor de sânge. Ea a devenit cubană, precum rasa franceză a devenit creolă în Antibil. Unele trăsături primitive și carac­teristice persistă, câte o dată chiar se ac­­centuiază, altele dispar, întreaga înfăți­șare se schimbă și o rasă nouă apare, ne mai având cu rasa primitivă de­cât o înrudire foarte îndepărtată. Modificările da­torite mediuliui nu se mărginesc aci, ele se întind și se ramifică. Intre Cuban, Mexi­can, Peruvian, Chilian, le putem observa, cu toată origina comună și câte­odată chiar identitatea climatului. Aci nota do­minantă e indolența în clasele înalte, lenea și trândăvia în cele din popor, o predilecție pentru serbări, petreceri, jocuri, rotării. Aceste apucături sunt comune tuturor ra­selor tropicale. Cubanul, cât de mândru e, nu are nici o iubire de patria-mumă și nici un cult pentru instituțiunile ei. Pe acest pământ al lumei nouă, populat cu emigrații din lumea noastră, tradițiunile monarh­ice n’au prins rădăcini. Ca și regaliștii virginieni din Statele­ Unite cari au repudiat, de la a doua generațiune, lealitatea părinților lor și s’au răsculat în contra Angliei pen­tru a-șî câștiga independența, de asemenea și Spaniolii americani au renegat credința politică a străbunilor lor și și-au­ vărsat sângele pentru a scăpa de sub jugul me­tropolei. La Cuba, forța singură menține încă insula, independența Spaniei, și Kay- West, pe coasta Floridei, e populat de refu­giați politici cubani cari așteaptă cu nerăd­­are ora libertăței. Aspirațiunile lor sunt și ale intregei populațiuni din insulă și revolta actuală, succedând la atâtea alte încercări, dovedește vivacitatea resentimentelor pe care vigoarea represiunilor n’a făcut de­cât să le ațâțe și mai rău­. Cuba reclamă, ceea ce reclamă și Canada și Australia de la Anglia : autonomia politică și comercială. După limbă, religiune, rasă, pământul e spaniol, de inimă însă a încetat de a mai fi, și, din interes, ea gravitează în jurul unui fel de atracțiune iresistibilă, acela al marei Republici americane. In contra acestei atracțiuni nimic nu resistă. Aproape 90­0­0 din comerțul Cubei se face cu Statele­ Unite și comerțul este, în zilele noastre, un factor cu mult mai puternic de­cât o suzeranitate devenită nominală, fiind seamă de slăbiciunea le­găturile cari atașează insula de patria­­mamă, de distanța ce o separă de Spania. Cât timp Europa va cultiva sfecla și sfecla va da zahăr, atât timp Cuba se va îndrepta spre marele consumator, care în schimbul produselor sale din plantațiunile de trestie de zahăr, îi procură mașinele necesare pentru exploatarea solului și ca­pitalurile necesare pentru industriile nouă. Axa comercială a Mediteranei americană se mută; «Perla Antilelor» vede deci crescându-i importanța și deschizându-i-se orizonturi noul. C. de Varigny. INTEMPLARI Fecunditate. — Pe la începutul acest­i luni, o oaie din bogata turmă a d-lui P. Triandafil, posesorul moșiei Durnești, din pl. Jijia, jud. Botoșani, a fătat cinci miei, fe­cunditate animală ne-mai pomenită prin par­tea locului. înecată. — In ziua de 21 Mai, a. c., femeea Stanca Stan Ochești, din comuna Moțăeni, județul Dâmbovița, pe când se îna­poia la domiciliu de la comuna Cucuteni, fiind turmentată de băuturi spirtoase, a căzut în apa Ialomicioara și s’a înecat. Prinderea unui hoț Țesut.­Căpitănia portului Galați a isbutit să pue mâna pe unul din cei mai vestiți hoți, anume Vasile Scopeliuis. El a fost prins tocmai în momentul când voia să fure o mușama de pe vaporul en­glez Mutual. Vifor și rupturi de nor.­Sâmbătă s’a deslănțuit un mare vifor în Timișoara și împrejurimi. Un om a fost omorît de trăsnet. Tot în aceeași zi au fost rupturi de nori în Agram, Wiener-Neustadt, Salzburg, Brünn și Stuttgart. In Wiener-Neustadt s-au găsit până acum 12 oameni înecați Lângă Brünn au fost loviți de trăsnet cinci indivizi. Pa­gubele cauzate prin inundări sunt foarte mari. ------------------------- --------- , FELURIMI Politeța editorilor chinezi. — Editorii chinezi sunt foarte politicoși și autorilor cărora li se refuză manuscrisul în China li se fac mult mai multe onoruri de­cât confraților lor europeni, al căror articol se primește și se publică. Iată o scrisoare pe care un editor chinez a trimis-o, împreună cu manuscrisul re­fuzat, unui candidat de colaborare : «Ilustre frate al soarelui și al lunei! Pri­vește pe servitorul tău­ târîndu-se la pi­cioarele tale. Mă prosternez dinaintea ta și te rog să-mi permiți să vorbesc și să trăesc. Onoratul teu manuscris s’a îndurat a svârli asupra noastră lumina augustei sale înfățișări. L’am citit cu cea mai vie plăcere. Jur pe oasele strămoșilor mei că nici odată n’am­ mai pomenit atâta spirit, atâtea sentimente și idei așa de sublime ! Iți trimet înapoi manuscrisul cu frică și tremurând. Dacă ași publica tezaurul pe care mi-l l’ai trimis, împăratul ar porunci ca el să fie luat de model și ca nimic in­ferior lui să nu se mai publice în jurnalul meu. Cunoscând literatura cum o cunosc eu și știind că nici în zece mii de ani nu se mai poate scrie ceva de valoarea ma­nuscrisului tău­, ți-1 îm­poez. Iți cer­ertare de zece mii de ori. Privește, capul meu e la picioarele tale. Fă ce vrei. Servitorul servitorului ten. — Editorul J. ---------------------------------------------­ DIN TOATA LUMEA­ ­ ■ Adâncimea Oceanelor. D. Karl Karstens, de la Kiel, a com­parat diferitele aprecieri a adâncimea ocea­nelor, formulate de calculatori cu ajutorul diferitelor metoade în usagiu. Chipurile de a opera sunt trei: 1, a mă­sura suprafețele pe o hartă cu un plani­­m­etru ; 2, a calcula suprafețele profilelor succesive luate la intervale de 50 de latitu­dine ; 3, a lua adâncimea medie a sondagiilor pe mici suprafețe limitate și a le combina pentru a avea adâncimea medie. Murray și Penk ‘ au lucrat după prima metodă modificată, și au determinat ca adân­­cimea medie respectiv 3797 m, și 3650 m. Heiderich, prin a doua metodă, a găsit 3438 m. Krümmel prin a treia metodă, a obținut 3320 m. Karstens profitând de numeroasele sondagii făcute de la 1886 încoace, conchide că adâncimea medie a oceanelor e de 3496 m. Valoarea maximă probabilă e de 3623 m. și valoarea minimă 3377 m. Adâncimea medie a oceanului Pacific trebue să fie de 3820 m., acea a oceanului Indian 3593, și acea a oceanului Atlantic 3160 m. —,——...... .... - -----

Next