Timpul, iunie 1895 (nr. 121-144)
1895-06-01 / nr. 121
No. 121 prezentului nu admit credința că lumea noastră ar putea dispare prin resboiu și incendiu civil. Rădăcinile păcei europene nu au fost niciodată mai puternice decât astăzi. Satisfacția aceasta mai crește prin progresul politic, pentru care nu există aproape nici o comparație: pacea europeană e aproape independentă de întâmplările schimbăcioase, cari produc gelozia, rivalitatea și contrastul intereselor. Nu este niciodată exclusă putința unei crize grave în urma versunui eveniment, dar ea a devenit aproape imposibilă. Să ne reamintim numai—continuă ziarul citat—evenimentele recente din Extremul Orient, de la Djdeddah, din Armenia și toți se vor convinge că pacea europeană cu greu s-ar putea sdruncina, pentru că nevoia liniștei a devenit motivul cel mai puternic al politicei europene, căruia se subordonează toate contrastele. Toate guvernele europene, fără excepție, sunt hotârîte să menție pacea. Soluțiunea fiecărei chestiuni poate fi nesigură, dar e sigur că va fi rezolvată în mod pacinic. Rânile cele vechi nu s’au închis încă, rivalitățile nu s’au înlăturat, dispozițiile dușmănoase nu au dispărut, toate aceste curente gâsesc însă un răgaz în necesitatea de a nu tulbura pacea. Până și în Franța se desfășură, încet și aproape invizibil încă, evoluția opiniunei publice; aceasta se poate constata zilnic. Concluzia logică se impune: pacea europeană e ca și asigurată pentru un lung șir de ani. Eastein ------------------------------------------------ TIMPUL ! IUNIE ȘTIRILE ZILEI Relație oficială. Luni, 29 Maiü, la orele 5 p. m., M. S. Regele, însoțit de d. colonel Manu, adjutant de serviciu, a mers în tabăra de la Cotroceni spre a inspecta regimentul de infanterie Mihaiu-Viteazu No. 6 și batalionul permanent al regimentului Olt No. 3. La sosire, Suveranul a fost întâmpinat de d-nii general Arion, comandantul corpului II de armată ; general Vlădescu, șeful Casei militare regale; general Argetoianu, comandantul divisiei IV de infanterie, și colonel Macarovici, comandantul pieței. Șeful suprem al armatei a trecut pe dinaintea frontului de bătae în sunetul muzicei, care intonă imnul național, și în aclamațiile entusiaste ale trupei; comandanții respectivi prezentară raportul Majestăței Sale. Regele a inspectat mai putin batalionul permanent al regimentului Mihaiu-Viteazu, ordonându-i a executa mânuirea armelor, locurile pe 2 și 4 rânduri din loc și din mers, marșurile, diferite mișcări tactice din școala de batalion și formațiunile de luptă. Apoi a trecut la recruții acestui regiment, formați în două companii, pe cari, intrunindu-le, le a inspectat asupra școalei de soldat și de companie. Majestatea Sa inspectă în urmă batalionul permanent din regimentul Olt în aceeași ordine ca și regimentul Mihaiu Viteazu și primi defilarea trupelor prezintate. După care Suveranul strînse în giurul Séu ofițerii și le făcu diferite observațiuni relative la aplicarea reglementelor, și în special asupra însemnătăței instrucției individuale a soldatului, marșurilor și executării cu precisiune a dispozițiunilor de luptă, pentru care ofițerii trebue să pună cea mai serioasă atenție, fiind singurul mijloc care asigură disciplina și putința de a avea trupa în mână în orice împrejurare. Regele vizită în urmă infirmeriile, bucătăriile și baracele din tabără ale acestor două regimente. Apoi mulțumi tuturor ofițerilor de starea în care a găsit trupa și porni la Palat, unde a sosit la orele zi/s. * * . * Prin decret regal s’a acordat d-lui P. P. Carp, ministrul domeniilor, un concediu de o lună, cu începere de la 3L Maiü curent, pentru a merge peste hotar. D. M. Ghermani, ministrul finanțelor, a fost însărcinat cu interimul ministerului agriculturei, industriei, comerciului și domeniilor până la întoarcerea la post a titularului. * * * D. Gr. Cerkez, inginer-arhitect și membru in consiliul tehnic superior, având gradul de inginer-ordinar clasa III în cadrele corpului tehnic al acestui minister de la 3 Septembrie 1873, a fost înaintat, pe ziua de 1 Aprilie 1895, la gradul de inginer-șef clasa II. * * * Au fost înaintați în gradele corpului tehnic al ministerului lucrărilor publice, pe ziua de 1 Aprilie 1895, următorii ințineri și conductori aflați în serviciul căior ferate: La gradul de inginer-inspector clasa II: D-nii Alexandru Cottescu, Alexandru Gafencu și Marin Henri, șefi de serviciu La gradul de inginer-șef clasa I : D. Lascăr Lupașcu, șef de serviciu. La gradul de inginer-șef clasa II: D-nii George Cosmovici, George Frunici și Ștefan Antoniu, sub-șefi de serviciu. La gradul de inginer-ordinar clasa I: D-nii Achil Petrescu, sub-șef de serviciu; Alexandru Cosmovici, șef de atelier și Grigorie Antonescu inspector de mișcare. La gradul de inginer-ordinar clasa II : D-nil George Văleanu, șef de secțiune ; Alexandru Costea, șef de deposit; Atanase Vragnioty, Mihail Ene, inspectori de tracțiune și Ioan Cristodulo, inspector de mișcare. La gradul de inginer-ordinar clasa III: D-nil Sava Lintescu, inginer-asistent; Constantin Fundățeanu, șef de secțiune , Nicolae Jipa, șef de secțiune, Nicolae Știrbeiu, George Isvoranu, șefi de deposit , Virgiliu Ionescu și Teodor Leca, inginer-asistențî. La gradul de conductor clasa I: tent.D. Alexandru Cristache, inginer-asista gradul de conductor clasa II: D. Nicolae Cernăteanu, inginer asistent. * * * * D. C. N. Mincu, fost controlor fiscal, a fost numit în funcțiunea de sub-controlor fiscal, în locul d-lui D. G. Maicanescu, demisionat. * * * D. Gheorghe V. Teodorescu a fost revocat din funcțiunea de impiegat în serviciul exterior al vămilor, pentru repetate necuviințe și abateri de natură a aduce grave prejudiuî serviciului. * * * 13!! JUDEȚE Regulamentul relativ la salubritatea locuințelor și a construcțiunilor din orașul Sinaia s’a aprobat prin decret regal astfel cum a fost votat de consiliul acelui oraș în ședința de la 26 Martie 1895. * * * D. dr. Vasile Paraschivescu a fost numit, pe ziua de 1 Iunie 1895, în postul vacant de medic la plaiul Buzett și spitalul județian din comuna Pătârlage, județul Buzött. * * * Școala primară de băeți No. 2 din Păcurari-Iașî va purta de aci înainte numirea de «Școala primară de băeți George Asachi». * * * DIN STRĂMUTATE Noul cutremure: După Gazeta Silesiei, niște cutremure de pământ s’au simțit oră dimineață la 9 ore 30 la Reichenbach, la Mueusterberg, la Wuestewaltersdorf și în alte câteva localități Nici o pagubă. Un cutremur ușor de pământ s’a simțit era la 10 ore 30 de dimineață la Blassagyarmat, în Ungaria. A ținut câteva secunde. Nici o pagubă. * * * ULTIM © IJIWEHY Judecătorul : E curios că ai furat hainele și nu ai băgat mâna și în lada cu bani. Acuzatul: Vi rog, nu’mi mai aduceți aminte; am regretat eu destul prostia asta. Moș Neagu. Iată scrisoarea pe care d. dr. Racoviceanu-Pitești ne roagă s’o publicăm: Domnule director. Luând cunoștință din articolul «Un concurs medical» publicat în jurnalul dv. de erî, atât de scrisoarea adresată de d. dr. Neagoe jurului cum și de răspunsul dat de d. dr. Schachmann onor. Eforiia spitalelor, cu privire la denunțarea relevată de doctorul Neagoe, dați-mi voe a cere ospitalitatea jurnalului pentru următorul răspuns : In seara de 9 Mai 1895, d. profesor universitar dr. Severeanu mi-a afirmat că d. dr. M. Schachmann a venit la d sa cu o scrisoare, ce o primise de la un asistent la proba clinică trecută de ambii concurenți, in care se spunea, cum că d-nii doctori Nanu, Goilav și un al treilea comunicaseră d-lui Neagoe, pe când acesta se afla în camera de reflecție, diagnosticul. Acest lucru i l-am comunicat d-lui Neagoe și afirm, și prin această scrisoare, că așa mi s’a spus: In interesul car al adevărului și al demnităței mele personale, cum și pentru prestigiul corpului medical, vă rog a bine-voi să dați publicității acest răspuns. Primiți, d-le director, asigurarea perfectei mele stime. Dr. Racoviceanu-Pitești 1885, Mal 80 Nu știm ce măsuri va lua Eforia față cu aceste dovezi; ceea ce e, pentru moment, lămurit deja, este faptul că, cum am zis în prima noastră informație relativă la această chestiune, d. dr. Schachmann a căutat să se servească de mijloace reprobabile contra unui candidat de a cărui forță se temea. In jurul unui concurs Am relatat la timp cele petrecute cu ocazia concursului pentru postul de medic primar al secției medicale de la spitalul Colentina. Cititorii ’și aduc aminte, credem, de afirmarea d-lui dr. Schachmann că, după cum ’i s’ar fi comunicat de către un asistent la proba clinică, d-nului doctor Neagoe ’i s’ar fi spus diagnoza bolnavului de către d nii doctori Nanu, Goilav și un al treilea. Față cu gravitatea cazului, pentru că d. doctor Schachmann arătase d-lui dr. Severeanu chiar scrisoarea «asistentului», d. dr. Neagoe a adresat Eforiei o petiție prin care o ruga să deschidă o anchetă pentru a lămuri lucrurile. In fața comisiunei de anchetă, d. dr. Schachman face următoarea declarație: Domnilor Efori. In urma apelului, ce ați bine-voit a-’mi face, am onoarea va declara că n’am nici un motiv să bănuesc pe nimenea, în ceea ce privețte modul cum s’a trecut prima probă clinică la concursul de medic primar al diviziei medicale, la spitalul Colentina, la care sunt concurent și prin urmare nu bănuesc nici pe d. doctor I. Neagoe, candidat la acest concurs, și pentru care motiv n’am adresat nici o plângere nici onor, juriu, nici onor. Eforiei. Gât pentru desbrăcarea bolnavului la examenul lui, declar că am procedat în același chip ca la Iași, cu ocazia trecerei concursului de profesor de facultate și astfel cum am fost obicinuit a face la Paris, unde am făcut studiile mele de medicină. Primiți, vă rog, domnilor Efori, expresiunea prea respectuoasei mele considerațiuni Dr. M. Schachmann. Lucrurile pureau lămurite în urma acestei categorice declarațiuni. Acum, însă, intervine un martor, d. dr. Racoviceanu- Pitești, care face o sdrobitoare depoziție în contra d-rului Schachmann. DIN STRĂINĂTATE Reforma electorală în Austria Reforma electorală proiectată de principele Windischgraetz, ministru președinte al Austriei, dă mult de vorbă și înăuntru și afară din monarhie. Iată, în trăsături generale, această reformă care a stăruit atâtea furtuni în imperiul vecin: Proiectul dă popoarelor din Austria 400 de deputați în loc de 353 — ceea ce face 47 de deputați mai mult—care vor fi aleși de o nouă clasă de alegători, o a cincea curie, care ar fi compusă din toți Austriacii cari plătesc mai puțin de 5 fiorini impozit direct, și din toți muncitorii înscriși la o casă de ajutor, iubiți până acum de incapacitate electorală, deși înscrierea la casele de ajutor este obligatorie. Aceste două nouă categorii de alegători ar forma două colegii electorale deosebite: contribuabilii, cari ar alege 34 de deputați, și ajutații, cari ar alege 13. 1895 PAGINI STRĂINE CUBA Insula «totdeauna credincioasă» se revoltă încă o dată contra metropolei. Mareșalul Martinez Campos a luat comanda trupelor, de două ori a cerut deja întăriri și se prepară la o luptă costisitoare și sângeroasă. El știe ce a costat pe Spania răscoala din 1868 : 100.000 de oameni și 1 miliard de franci. Cuba, «Perla Antilelor», poartă o cheie în blazon și se întitulează Llave del nuevo mundo, cheia lumei nouă. Ea e aceea a Mediteranei americane, al cărei centru îl ocupă, și punctul de convergință al liniilor maritime. Situată în fața deltei rîului Missisipi la 200 kilometri de Mexico, la 230 de Florida, la 160 de Bahama, ea e trăsătura de unire între lumea vechie și lumea nouă, intrepozitul uneia și al celeilalte. Pentru aceasta configurația sa servește de minune; forma ei prelungită, curba sa, convexă la nord, concavă la sud, multiplică inundațiunile coastelor sale, a căror lungime e de 3500 kilometri. Pretutindeni afară de sud, ea oferă scontururi grațioase și fugarețe, apoi un relief nehotârît și schimbăcios, lungi cute de pământ semănate cu livezi și tufișuri, cursuri de apă și terenuri mocirloase, văi mari și păduri, manta bogată și vecinică de verdeață, întreținută de ploi, înviorată de mii de pâine și care fac din Cuba, scria Columb, «țara cea mai frumoasă pe care o luminează soarele și ce aț văzut vre odată ochii». Dacă Havana, capitala insulei, este astăzi orașul cel mai mare al Antilelor, cel mai populat și cel mai frumos, ea datorește aceasta în cea mai mare parte guvernatorului Tacon, al cărui nume s’a dat, din recunoștință, teatrului celui mare. El a făcut șoselele, a străpuns căile, a deschis Paseo, a creat câmpul manevrelor și a permis nouei cetăți să treacă peste incinta primitivă a aridului Campo de Marte. Portul Havanei este unul din cele mai mari din lume și poate adăposti peste o mie de corăbii. O populație de 250.000 suflete se mișcă în cadrul rîzător, în decorul plăcut al acestui oraș cu case zugrăvite în culori vii, cu vile albe, roze, albastre, cu acoperișuri drepte și terase cari remintesc Orientul, cu buchete de palmieri, cu promenade largi umbroase care domină peste tunurile din Murro, de la Cabana și Punta, ale căror locuri încrucișate apără intrarea portului și păzesc orașul. Totul e tropical aci: cerul și pămăntul, vegetațiunea și producțiunile. Dar sub sărutatul arzător al soarelui, solul degajează miazme periculoase. «Perla Antilelor», țara bogată între toate, este și țara sărăciei respingătoare, a murdăriei greu de povestit. Contrastele abundă, mai accentuate ca aiurea Palate bogate se lovesc de colibe fără nume, plantațiuni luxurioase se învecinesc cu pământuri necultivate, tocmai cum negrul zdrențuit se lovește cot la cot cu milionarul, unul mai puțin preocupat, cât de sărac e, de a’și asigura existența zilnică, decât cel l’alt de a conserva ceea ce are. In afară, toți vorbesc de viața ușoară, de necesități satisfăcute, de abundență și nepăsare, dar sub aparențele acestea înșelătoare domnește nemulțumirea prezentului și grija zilei de mâine. Care va fi aceasta a doua zi către care își îndreptează cu rijă toți ochii? Ceea ce este, poate oare ura și ceea ce trebue să fie: cu ce preț va trebui plătit? Că se preparau evenimente grave, știa toată lumea. Trecutul și prezentul sunt condamnate; o evoluție sau revoluție sunt iminente. La prima vedere, elementul militar predomină pe strade și la port, pe promenade și în parcuri. Se aude pasul cadențat al batalioanelor, sunetele trâmbițelor ; se văd sentinele, soldați făcând instrucție pe câmpul de manevră. Uniformele strălucitoare se disting pe fondul deschis al costumelor plantatorilor, pe fondul întunecos al populației negre; ele atrag privirea și dați orașului cuban aspectul unui câmp de operațiune. Negri și albi circulă, indiferenți în aparență, ca blazați de acest spectacol care nu le oferă nimic nou și nimic alarmant. Nu în stradele orașelor mari, ce e drept, se va juca partida supremă. Cât de numeroși par, acești soldați strălucitori sunt foarte puțin lucru pentru o suprafață de 112,000 kilometri pătrați și ca înecați într-o populație de 1,500,000 oameni. Apoi, frigurile galbene sunt un adversar mai de temut încă decât mambi, «insurgenții», și din 100,000 de oameni pierduți de Spania în 1868, frigurile galbene au secerat aproape două treimi. Cât de vii și profunde ar putea deci fi temerile marelui oraș, ele nu apar la suprafață ; ele nu se arată în viața de toate zilele, care -și urmează cursul neîntrerupt. Corăbiile încarcă și descarcă camioane grele, care gem sub greutatea butoaelor de zahăr și a sacilor de cafea, circulă pe cheuri și strade; țigaretiere drăgălașe defilează în rânduri strânse, ducându-se la manufacturele de tutun sau i eșind de acolo; strigătele străpungătoare ale negustorașilor cari își împing cărucioarele încărcate cu legume, flori și fructe se amestecă cu apelurile vînzătorilor de bilete de loterie și înjurăturile sonore ale hamalilor. Viața nu se întrerupe, și preocupările politice nu pot suspenda manifestările zilnice. Cu cât orașul cel vechit, cu stradele întortochiate și rău pavate, cu pârnele murdare, cu casele joase, înconjurate de balcoane de fier și ferestre cu gratii, cu cerșetorii în sdrențe și mulțimea grăbită, reamintește vechile porturi spaniole cu murdăria lor de nedescris, cu atât orașul modern apare elegant, vesel și luxos. La Poseo defilează regulat în echipajele lor, sonorele elegante, a căror trăsături delicate, ochii mari negri, taliile svelte și extremitățile fine provoacă admirațiunea străinilor. Cubanesa din clasele superioare umblă foarte rar pe jos, și dacă n’ar exista dansul, care le place grozav, am putea crede că picioarele au fost date nu pentru ca să se slujească de ele, ci ca un obiect de artă. Pasionate pentru petreceri, ele nu se scutură de indolența lor naturală decât pentru a merge la bal, la teatru și la preumblare în trăsură. In acest mijloc insular și tropical, așa de deosebit de al Spaniei, rasa spaniolă s-a modificat, nu atât din cauza schimbărei climatului și a condițiunilor de existență, ci mai cu seamă din causa suprapunerei peste rase inferioare și a încrucișărilor de sânge. Ea a devenit cubană, precum rasa franceză a devenit creolă în Antibil. Unele trăsături primitive și caracteristice persistă, câte o dată chiar se accentuiază, altele dispar, întreaga înfățișare se schimbă și o rasă nouă apare, ne mai având cu rasa primitivă decât o înrudire foarte îndepărtată. Modificările datorite mediuliui nu se mărginesc aci, ele se întind și se ramifică. Intre Cuban, Mexican, Peruvian, Chilian, le putem observa, cu toată origina comună și câteodată chiar identitatea climatului. Aci nota dominantă e indolența în clasele înalte, lenea și trândăvia în cele din popor, o predilecție pentru serbări, petreceri, jocuri, rotării. Aceste apucături sunt comune tuturor raselor tropicale. Cubanul, cât de mândru e, nu are nici o iubire de patria-mumă și nici un cult pentru instituțiunile ei. Pe acest pământ al lumei nouă, populat cu emigrații din lumea noastră, tradițiunile monarhice n’au prins rădăcini. Ca și regaliștii virginieni din Statele Unite cari au repudiat, de la a doua generațiune, lealitatea părinților lor și s’au răsculat în contra Angliei pentru a-șî câștiga independența, de asemenea și Spaniolii americani au renegat credința politică a străbunilor lor și și-au vărsat sângele pentru a scăpa de sub jugul metropolei. La Cuba, forța singură menține încă insula, independența Spaniei, și Kay- West, pe coasta Floridei, e populat de refugiați politici cubani cari așteaptă cu nerădare ora libertăței. Aspirațiunile lor sunt și ale intregei populațiuni din insulă și revolta actuală, succedând la atâtea alte încercări, dovedește vivacitatea resentimentelor pe care vigoarea represiunilor n’a făcut decât să le ațâțe și mai rău. Cuba reclamă, ceea ce reclamă și Canada și Australia de la Anglia : autonomia politică și comercială. După limbă, religiune, rasă, pământul e spaniol, de inimă însă a încetat de a mai fi, și, din interes, ea gravitează în jurul unui fel de atracțiune iresistibilă, acela al marei Republici americane. In contra acestei atracțiuni nimic nu resistă. Aproape 9000 din comerțul Cubei se face cu Statele Unite și comerțul este, în zilele noastre, un factor cu mult mai puternic decât o suzeranitate devenită nominală, fiind seamă de slăbiciunea legăturile cari atașează insula de patriamamă, de distanța ce o separă de Spania. Cât timp Europa va cultiva sfecla și sfecla va da zahăr, atât timp Cuba se va îndrepta spre marele consumator, care în schimbul produselor sale din plantațiunile de trestie de zahăr, îi procură mașinele necesare pentru exploatarea solului și capitalurile necesare pentru industriile nouă. Axa comercială a Mediteranei americană se mută; «Perla Antilelor» vede deci crescându-i importanța și deschizându-i-se orizonturi noul. C. de Varigny. INTEMPLARI Fecunditate. — Pe la începutul acesti luni, o oaie din bogata turmă a d-lui P. Triandafil, posesorul moșiei Durnești, din pl. Jijia, jud. Botoșani, a fătat cinci miei, fecunditate animală ne-mai pomenită prin partea locului. înecată. — In ziua de 21 Mai, a. c., femeea Stanca Stan Ochești, din comuna Moțăeni, județul Dâmbovița, pe când se înapoia la domiciliu de la comuna Cucuteni, fiind turmentată de băuturi spirtoase, a căzut în apa Ialomicioara și s’a înecat. Prinderea unui hoț Țesut.Căpitănia portului Galați a isbutit să pue mâna pe unul din cei mai vestiți hoți, anume Vasile Scopeliuis. El a fost prins tocmai în momentul când voia să fure o mușama de pe vaporul englez Mutual. Vifor și rupturi de nor.Sâmbătă s’a deslănțuit un mare vifor în Timișoara și împrejurimi. Un om a fost omorît de trăsnet. Tot în aceeași zi au fost rupturi de nori în Agram, Wiener-Neustadt, Salzburg, Brünn și Stuttgart. In Wiener-Neustadt s-au găsit până acum 12 oameni înecați Lângă Brünn au fost loviți de trăsnet cinci indivizi. Pagubele cauzate prin inundări sunt foarte mari. ------------------------- --------- , FELURIMI Politeța editorilor chinezi. — Editorii chinezi sunt foarte politicoși și autorilor cărora li se refuză manuscrisul în China li se fac mult mai multe onoruri decât confraților lor europeni, al căror articol se primește și se publică. Iată o scrisoare pe care un editor chinez a trimis-o, împreună cu manuscrisul refuzat, unui candidat de colaborare : «Ilustre frate al soarelui și al lunei! Privește pe servitorul tău târîndu-se la picioarele tale. Mă prosternez dinaintea ta și te rog să-mi permiți să vorbesc și să trăesc. Onoratul teu manuscris s’a îndurat a svârli asupra noastră lumina augustei sale înfățișări. L’am citit cu cea mai vie plăcere. Jur pe oasele strămoșilor mei că nici odată n’am mai pomenit atâta spirit, atâtea sentimente și idei așa de sublime ! Iți trimet înapoi manuscrisul cu frică și tremurând. Dacă ași publica tezaurul pe care mi-l l’ai trimis, împăratul ar porunci ca el să fie luat de model și ca nimic inferior lui să nu se mai publice în jurnalul meu. Cunoscând literatura cum o cunosc eu și știind că nici în zece mii de ani nu se mai poate scrie ceva de valoarea manuscrisului tău, ți-1 împoez. Iți cerertare de zece mii de ori. Privește, capul meu e la picioarele tale. Fă ce vrei. Servitorul servitorului ten. — Editorul J. --------------------------------------------- DIN TOATA LUMEA ■ Adâncimea Oceanelor. D. Karl Karstens, de la Kiel, a comparat diferitele aprecieri a adâncimea oceanelor, formulate de calculatori cu ajutorul diferitelor metoade în usagiu. Chipurile de a opera sunt trei: 1, a măsura suprafețele pe o hartă cu un planimetru ; 2, a calcula suprafețele profilelor succesive luate la intervale de 50 de latitudine ; 3, a lua adâncimea medie a sondagiilor pe mici suprafețe limitate și a le combina pentru a avea adâncimea medie. Murray și Penk ‘ au lucrat după prima metodă modificată, și au determinat ca adâncimea medie respectiv 3797 m, și 3650 m. Heiderich, prin a doua metodă, a găsit 3438 m. Krümmel prin a treia metodă, a obținut 3320 m. Karstens profitând de numeroasele sondagii făcute de la 1886 încoace, conchide că adâncimea medie a oceanelor e de 3496 m. Valoarea maximă probabilă e de 3623 m. și valoarea minimă 3377 m. Adâncimea medie a oceanului Pacific trebue să fie de 3820 m., acea a oceanului Indian 3593, și acea a oceanului Atlantic 3160 m. —,——...... .... - -----