Timpul, iulie 1895 (nr. 145-169)

1895-07-01 / nr. 145

ANUL AL ȘAPTESPREZECELEA. — No. 145 EDIȚIA A TREIA ABONAMENTELE Redacția și Administrația — 23, STRADA DOAMNEI, 23 — Un exemplar 15 Bani TIMPU în țară pe un an.................................. . 40 lei , pe 6 luni.......................................20 lei , pe 3 luni.......................................10 lei Pentru streinătate, un an..........................50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cuț0.20 bani numeral la Agence de journaux strangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. Respectați justiția! Una din condițiunile principale pentru propășirea normală a unei țări este fără îndoială neatârnarea puterei judiciare. Această neatârnare este și criteriul cel mai nemerit pentru a predarea unui regim. Oricâte greșeli politice ar comite un guvern, ele sunt reparabile prin succesiunea partidelor la putere și nu lasă in urma lor neajunsuri atât de grave pentru o țară, când puterea judecătorească funcționează într’un mod normal și în afară de fluctuațiunile politice. Acest principiu admis și aplicat în toate țările bine organizate, nu s’a putut aplica și la noi decât din ziua în care magistratura noastră a devenit în parte inamovibilă , partidului nostru îi revine de drept onoarea de a fi îndeplinit acest deziderat al națiunei. Progresul săvârșit de atunci încoace în funcționarea justiției dovedește cât de mare a fost binele adus țărei în această privință de partidul conservator. Dar pentru ca acest bine să fie într’adevăr simțit, nu este destul ca puterea executivă să nu aibă nici un amestec în mersul justiției; trebue încă ca justiția se fie respectată în funcționarea ei și de către cetățeni; trebue ca opiniunea publică să se deprindă a avea încredere în magistrați și să nu întervie în mersul justiției căutând s-o influențeze prin tot felul de mijloace. Magistratura trebue se remâne neatârnată nu numai de guvern dar și de oricare înrîurire exterioară, căci altfel acțiunea ei este paralizată și cetățeanul nu mai poate avea încredere în nepărtinirea ei. In această privință rolul presei are o însemnătatea mare, căci printr’éasa se manifestă opiniunea publică în diferitele ei forme. Cu părere de roți vedem că o parte din presa noastră nu’și înțelege misiunea față cu justiția. Sub cuvânt de a o ajuta, ea îi îngreunează mersul intervenind adeseori într’un mod reüfacător în cestiuni care sunt pendinte in fața magistraților. In mai multe rânduri am avut prilegiul de a deplânge acest urât obiceiu adoptat de unele ziare. Am văzut de pildă cum un ziar îmbrățișează cu o căldură cum suspectă interesele unei părți în procese civile, în care rolul presei ar trebui se fie o absolută tăcere sau cel puțin o dare de seamă imparțială și obiectivă. Tot așa am văzut făcânduse articole așa zise de reportagiu privitoare la fapte care dau loc la procese criminale sau corecționale. Dacă aceste articole s’ar mărgini în expunerea faptelor, mai ales înainte ca ele să fie intrate în cercetarea justiției, réul n’ar fi atât de mare, căci e treaba magistraților de a cerceta și de a judeca în afară de orice înrîuriri exercitate prin presă sau prin orice alte mijloace. Unele ziare merg însă mai departe, mult mai departe; ele se amestecă în instrucțiunea afacerilor criminale și corecționale, ba uneori chiar în procesele civile, exagerând sau denaturând faptele; acest sistem este primejdios, căci partea atacată prin ziare se vede și ea nevoită a se apăra tot pe calea publicității și astfel se ivesc polemice prealabile, în afară și înaintea pertractărei proceselor; se formează curente pro sau contra care pot exercita o înrîurire ilicită și rău-făcătoare asupra justiției. Oricât de onest și de conștiincios ar fi un magistrat, totuși el e om ca toți oamenii și cele ce se petrec împrejurul lui joacă un oarecare rol asupra conștiinței sale. Când o parte din presă se năpustește asupra unei persoane, a cărei avere sau onoare atârnă de deciziunea justiției, negreșit că această pornire ostilă reprodusă în mii de exemplare creează un fel de curent care poate apăsa asupra magistraților. Ei bine asemenea curente sunt nesănătoase și primejdioase pentru neatârnarea justiției; ele implică în sine o neîncredere în acțiunea ei: ele sunt adeseori nedrepte, căci se întemeiază pe aprecieri culese din izvoare interesate și părtinitoare; în necunoștința exactă a împrejurărilor și a faptelor, ziarele exercită o înrîurire neleală și primejdioasă asupra justiției. E de datoria ziarelor care se respectă de a combate cu tot dinadinsul acest sistem, care ar face din presă un fel de premergătoare a sentințelor și a actelor judecătorești. Viața publică a cetățenilor cade negreșit în domeniul publicității; chiar viața lor privată poate uneori cădea în acest domeniu, când densa ese din cadrul obicinuit prin un fapt ce necesită intervențiunea justiției; dar din momentul ce justiția este sezisată și acțiunea ei a început, dreptatea și chiar umanitatea cer neapărat ca rolul presei să se mărginească în relatarea nepărtinitoare și obiectivă a faptelor, așteptând verdictul magistraților cu respectul ce se cuvine unei instituțiuni care trebue să remâne în afară de patimele zilnice și de fluctuațiunile politice. Dacă voim neatârnarea și respectul justiției din partea puterea executorie, trebue neapărat să respectăm și noi această neatârnare, căci altmintrerea cumpăna n’ar fi dreaptă. ------------------------------------------------ TELEGRAME Din Reichstagul austriac Viena, 10 iulie. După o discuție de 2 zile, din când în când foarte pasionată, creditul budgetar pentru școala din Cilly a fost votat cu 173 voturi contra 143. Directorul ministerului instrucției publice a declarat că guvernul actual, fiind dată natura misiunii sale, nu putea să ia vreo atitudine din punctul de vedere politic în această chestiune și trebuia să lase soluțiunea la deciziunea Camerii. (Vil aplause pe băncile majorității). Din Germania Berlin, 10 Iulie, Sesiunea Dietei a fost închisă prin mesagiu regal. Nu este exact că împăratul va asista în August la sărbările comemorative ale răsboiului din 1870. împăratul se va întoarce la 17 August din Anglia la Potsdam, pentru a asista la punerea pietrei fundamentale a mormântului lui Wilhelm I iI. Situația în Serbia Belgrad, 10 iulie. Proectul de învoială financiară, depus la Scupcină, a fost discutat de către comisiune, a cărei majoritate îi este favorabilă. Interpelarea Ciurcici, în privința chestiunei Macedoniei, a fost trimisă de biroul Camerei guvernului, însă interpelarea nu a fost citită. Datoria consolidată este acum de dinari 360,511,600, cu o anuitate de 21,691,891 dinari. Belgrad, 11 Iulie. D. Novakovici a primit azi pentrua oară, la ministerul afacerilor străine, corpul diplomatic. D. Garașanin va sosi mâine dimineață. Clubul partidului liberal a decis în unanimitate să respingă învoială financiară. Comisiunea financiară a Skupcinei a ales președinte pe d. Radevici. A ales pe d-nii Neșicî și Stoianovici raportori al proiectului de conversiune. Un atentat in palatul din Madrid Madrid, 11 Iulie. Un individ prost îmbrăcat a pătruns după amiazi în una din galeriile palatului și și-a tras un foc de revolver la pântece, rănindu-se foarte grav. Se crede că prin aceasta individul a voit numai să atragă atențiunea asupra mizeriei familiei sale. ------------------------------------------------- SAMBATA 1/13 IULIE 1895 ANUNCIURI și INSERȚII (la 80 litere petit pag. IV. ... 0,40 l ¥,v....................„ nj ...... . 2,50 11.......................5,T * /V?țai’,sarincimile se primesc la, Agenția..viy ..»1 Hăvas, 8 Place de la Bourse . ? ------------ffi Mț .f.j tjVS Redacția și Administrația Cp, STRADA DOAMNEI, 23 — Un exemplar 15 Bani II. RE^U Se petrece, cu prilejul afacerei de la Galați, un lucru foarte curios și care desigur nu s’ar putea întâmpla în vr’o altă țară. Deși guvernul a dat dovadă că vrea să urmărească pe vinovați și să ’i facă a ’și primi pedeapsa, deși parchetul instruește afacerea cu energie și cu o severitate care s’a părut excesivă chiar unora din adversarii regimului — cu un cuvânt de și sunt toate garanțiile că justiție deplină se va face, presa opozițiunei găsește de cuviință să se substitue ea justiției regulate, să se amestece la fiecare pas în mersul ei, să acuze și să înfiereze oameni în contra cărora nu s’a găsit nici o vină. Desigur că orice om corect și respectuos față cu justiția e dator să se ridice contra acestei nenorocite apucături. Nu presa politică, pătimașă și interesată, poate să judece pe adversari. Cu atât mai puțin când nu are nici o dovadă și când nu poate avansa decât odioase calomnii. Instrucțiunea afacerea fiind absolut secretă, fiind în joc onoarea unor oameni politici, datoria oricărui ziar serios era și este să se fie în cea mai extremă rezervă, până când afacerea va veni în desbatere publică. Presa opozițiunii n’a voit să observe această regulă elementară de dreptate și bună-cuviință. Prejudecând asupra mersului justiției, ea asmuță opiniunea publică asupra adversarilor politici și caută să siluiască mâna magistraților. In deosebi, ziarele liberale s’au aruncat cu o furie fără de margini asupra d-lui Ressu, primarul Galaților. Nu cunosc, cum nimeni nu cunoaște, amănuntele instrucțiunii judiciare de la Galați. Dar cunosc pe d. Ressu, l’am văzut în împrejurări grele și mă cred dator să mă ridic în contra furiei cu care presa liberală se aruncă asupra d-sale. Intotdeauna am cunoscut pe d- Ressu ca pe un om de caracter, de o extremă corectitudine. In vremea opozițiunii unite, d. Ressu era sărac, cum e și astăzi. Voind să’i venim în ajutor și tot odată să’i menajăm susceptibilitatea, ’i-am propus să colaboreze în chip regulat la Epoca, oferindu-i un onorar cum primeau mulți tineri de valoare care lucrau la acel ziar. D. Ressu a primit să muncească și a muncit — dar a refuzat onorariul: — Sunt avocat și muncesc, pot sâ-mi câștig subzistența. Nu vom primi nici odată însă plată pentru ceea ce pot scrie în apărarea convingerilor mele. Acesta a fost răspunsul omului pe care cu atâta patimă ’1 acuză de incorectitudine presa opozițiunii, într’un moment când era foarte jenat materialmente. Și pe această trăsătură a caracterului său trebue să pun cu atât mai mult preț, cu cât se desvelea în intimitate și prin urmare sinceritatea ei nu putea fi bănuită. D. Ressu a fost primar al Galaților și sub guvernul liberal, în contact cu Ion Brătianu. Dacă s’ar fi condus de interese meschine, ce ’i-ar fi fost mai lesne decât, nu să se fi făcut liberal, dar să fi făcut guvernului o opozițiune dulce, pentru care regimul d’atunci i-ar fi fost foarte recunoscător ? Dar d. Ressu a fost intransigent și n’a dezarmat un minut măcar, el a rămas fidel până la capăt mandatului, cu care Gălățenii îl învestiseră chiar in opozițiune. Și aci un mic parantez, pentru ce face opozițiunea din d. Ressu un om al guvernului ? D-sa a fost ales de Gălățeni ca primar și în vremea guvernului liberal în contra presiunii bandelor colectiviste și a fost ales și în vremea guvernului conservator. Prin urmare nu omul guvernului e d. Ressu, ci omul Galaților. Convingerile d-sale s-au apropiat de partidul nostru, atât și nimic mai mult, orice s’ar întâmpla deci, nu asupra guvernului conservator se poate restrânge vr’o răspundere, ci asupra Gălățenilor. Orice ne-ar rezerva însă viitorul, în temeiul acestui trecut al d-luî Ressu m’am crezut dator, față cu înverșunarea cu care-1 prigonește presa opozițiunii, să iu cuvântul și să-I fac în public omagiul ce se cuvine omului ale căruia antecedente sunt așa de curate și dovedesc un adevărat caracter. Un fost epochist. --------------------»......— ZIARISTUL COLECTIVIST Cu drept cuvent se susține că pentru nici o carieră nu se cer așa multe cunoștințe generale ca pentru aceea de ziarist istorie, geografie, literatură, artă, științe naturale, cunoștințe tehnice și medicale, economie politică, drept civil și penal, nimic nu trebue să fie străin unui ziarist, și cu drept cuvânt, de vreme ce el este chemat să și dea cel dintâiü părerea asupra tuturor proiectelor guvernelor și comunelor, înainte de a fi aduse în discuțiunea Parlamentelor, proiectele miniștrilor sunt date în discuțiunea presei, care are înalta menire să arate defectele lor, să prepare opiniunea publică, și faptul este atât de adevărat încât industriașii, comercianții fac apel tot la presă înainte de a împărtăși publicului rezultatele muncei lor. La criticul de artă face apel pictorul spre a’i judeca producțiunea, de la criticul dramatic așteaptă autorul sentința sa, și în toate, toți câți suntem ne întrebăm: «Ce zice presa?» când este la ordinea zilei vr’o cestiune însemnată. Sarcina ce ai de îndeplinit dovedește clar îndestul ce vaste cunoștințe ți se cer, ce spirit drept și imparțial urmează să posedezi, și acel care ar fi înzestrat cu toate cunoștințele necesare existenței unui ziar, ar fi un geniu. Ziaristul liberal din zilele noastre face excepțiune la această regină; de la dânsul nu mai este nevoe să ceri absolut nici o cunoștință, căci el nu tratează în ziarul său absolut nici o cestiune. Pentru ceea ce are de scris și de împărtășit publicului, nu este nevoe nici măcar să deschidă sau să fi deschis în viața sa o singură carte. Voiți exemple ? Luați colecția Gazetei Poporului. In pagina cea dintâia veți găsi niște articole scurte, tipărite cu litere foarte mari, foarte groase, care au negreșit scopul să bată la ochi. Citești, nțî închipuești că redacția voește să-ți atragă atențiunea asupra unei cestiuni de mare importanță. Când colo, peste ce dai ? Peste zece, douăzeci de nume înșirate, împerecheate cu câte un calificativ murdar și injurios fiecare. Și atâta tot, nimic mai mult ! Cel puțin dacă în urma acestor injurii ar veni o discuțiune, o idee oricât de colturată, o critică chiar nepotrivită ! Dar nimic, absolut nimic decât pomelnicul de nume cu calificative injurioase, și dedesubt drept pecetie mândrul pseudonim al acestei inepții. Pentru a face ziaristică în asemenea condițiuni, nu e nevoe de multă muncă și de multe studii. Vara în curțile binalelor ce se construesc, Gazeta Poporului își poate recruta foarte lesne un bogat asortiment de redactori. —--------------------------------------------- Din Parlamentul italian (Prin fir telegrafic) Roma, 10 Iulie. Cariera a continuat discuția măsurilor financiare în mijlocul viilor aprobări. D. Zanardelli a calificat aceste măsuri ca inconstituționale. D. Crispi le-a apărat. D-sa a respins învinovățirea că urmează o politică de risipă. In timpul primului său minister a făcut 14 milioane franci economie, d-sa a mai făcut și altele acum de curând, căci datoria oricărul guvern este de a nu cere națiunea decât strictul necesar. Economiile sunt o datorie a guvernului și nu pot dar constitui un program politic. D. Crispi adaugă că programul sau este de a întări budgetul prin impozite și economii Acesta este scopul ce se impune și trebue atins cu orice preț fără a ține seamă de atacurile personale. Este gata a se sacrifica pentru binele țării. (Vii și lungi aplause). D. Crispi declară că primește ordinea de zi următoare a d-lui Cibrario : « Camera recunoscând necesitatea escepțională in care sa găsit guvernul de a îngriji de urgență de trebuințele publice, declară că e locul de a acorda sancțiunea legislativă decretelor financiare și trece la discuția pe articole». Prima parte a ordinea zilei a fost primită cu 261 de voturi contra 118, restul cu majoritate enormă. Ziarele află că generalul Baratieri va veni în August, în concediu, în Italia, ceea ce dovedește că siguranța este perfectă în colonia italiană Erytrea. Roma, 11 Iulie. Camera a adoptat, prin scrutin secret, cu 204 voturi contra 62, moțiunea d-lui Vischi prin care declară ziua de 20 Septembre ca o sărbătoare națională și oficială, a respins ordinea de zi a d-lui Denicolo care zicea că e mai bine și mai patriotic de a lăsa inițiativei populare grija de a serba ziua de 20 Septembre. Mai mulți oratori au luat cuvântul în discuția moțiunei Visci. D. Imbiani a zis că numai când patria va fi într’adevăr complectă(') va trebui să se gândească la stabilirea sărbătoarei naționale. D-sa a fost chemat la ordine. D. Crispi a zis că în fața Romei, care este gândirea și aspirațiunea tuturor Italienilor, orice neînțelegere trebue să dispară ; aceasta este o chestiune care, o dată pusă, trebue rezolvată. Trebue ca moțiunea ori să fie respinsă de Cameră, ori să fie admisă cu o mare majoritate, pentru că respingerea ei ar avea un efect foarte grav. ----------------- ♦---------------—_—_ Chestiunea macedoneană — Prin fir telegrafic — Constantinopole, 10 iulie. Poarta a exprimat guvernului bulgar dorința ca granițele sa fie mai bine închise din cauză că noul bande au apărut la Cresna și Tenius. Cu toate asigurările date în aceasta privință de Bulgaria, Poarta cere puterilor de a adresa o înștiințare la Sofia. Se asigură că Franța va adera la un asemenea demers al puterilor. Ultimul consiliu de miniștri s-a ocupat cu chestiunea beratelor episcopilor bulgari din Macedonia, dar fără a lua o hotârîre. Marele Vizir pare a fi dispus să facă oarecari concesiuni parțiale, însă întâmpină resistență în cercurile bătrâne turcești. Londra, 10 iulie. Times află din Constantinopole că mișcarea din Macedonia pare a se mări și a deveni mai puternică, încât guvernul bulgar nu mai este în stare a lupta în contra agitațiunii. Cățiva ofițeri macedoneni din armata bulgară au dezertat ca să meargă în Macedonia. Constantinopole, 10 iule. Cu toate insistențele ambasadorilor Angliei Franței și Rusiei, chestia armenească pare a fi pentru moment pusă pe al douilea plan. Pe de altă parte, ambasadorul Angliei nu a primit încă instrucțiuni de la noul său guvern. Comisiunea prezidată de Turkan-pașa a isprăvit lucrările sale și se va depune în curând raportul. Plecarea lui Shakir-pașa pare a fi amânată fără dată. Agenția din Constantinopol anunță că cercurile competente turce n’au nici o cunoștință despre o pretinsa declarațiune a Bulgariei către Poartă, în care să fie zis că guvernul din Sofia s’ar vedea nevoit să mobilizeze dacă ordinile date comandantului de trupe din Andrianopole sunt adevărate. De asemenea nu au cunoștință de renunțarea Bulgariei la mobilizare, după asigurările amicale ale marelui Vizir.