Timpul, ianuarie 1896 (nr. 1-23)
1896-01-28 / nr. 22
ANUL AL OPTSPREZECELEA. — No. 22 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an.................................30 lei « pe 6 luni..................................18 lei « pe 3 luni..................................10 lei Pentru streinătate, un an.....................50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0.20 b. numărul , la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la tote chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — 16, Strada Academiei, 16 — Toți amicii noștri sunt înștiințați că la clubul conservator s’a instituit o comisiune care sâ primească reclamațiunile tuturor alegătorilor cu privire la înscrierea lor în listele electorale. Toți domnii alegători cari ar avea să facă vre-o reclamațiune, fie pentru că n’au fost trecuți în liste, fie pentru că n’au fost înscriși în colegiul căruia aparțin, se pot adresa acestei emisiuni, în toate zilele, de la orele 5 la 7 d. a., în localul clubului conservator; toată procedura înaintea diferitelor instanțe va fi îndeplinită în mod absolut gratuit, iar interesele reclamanților vor fi susținute gratuit de un grup de avocați însărcinați anume cu această misiune. UM INCAPABIL Cum, nu partidul conservator a inventat caracteristica și atât de potrivita denumire de „colectivitate“ pentru partidul zis național-liberal; cum, existența și apucăturile „Ocultei“ nu de noi au fost divulgate; tot așa nu nouă ne revine meritul de a fi rezumat însușirile actualului președinte al consiliului în formula: „Un om incapabil“. Roșii au de câțiva ani francheța de a spune pe nume lucrurilor ce -l privesc aproape numai pe eî: d. Eug. Stătescu este nașul „colectivității“, d. N. Fleva al „Ocultei“ și întreg partidul liberal al „omului incapabil“. Nu se putea găsi pentru d. Dim. Sturdza o mai logică caracterizare strînsă în trei cuvinte mici, și niciodată un președinte al consiliului de miniștri nu a pus atâta grabă pentru a dovedi îndeobște recunoscuta-i lipsă de însușiri. Din prima zi în care d. D. Sturdza a luat frânele guvernului, a și început seria dovezilor de incapacitate absolută și în mai puțin de patru luni acest prim-ministru a știut să grămădească probele cu atâta profuzime încât roșul cel mai ocultist ca și colectivistul cel mai neînsemnat pronunță în unanimitate formula, care va rămâne: „D. Dim. Sturdza e un om incapabil.“ La 3 Octombre 1895 se formează cabinetul liberal și la 13 Octombre al aceluiași an președintele consiliului își inaugurează politica exterioară prin scuze atât de plate încât roșeața s’a urcat în obrazul tuturor Românilor. Atunci colectiviștii și-au zis la ureche: „Ce nevoe avea omul acesta să fie atât de cutezător și de răsboinic în opoziție, pentru a fi apoi silit să se arate atât de laș și de servil la guvern ! “ Și liberalii mai inteligenți își mai încredințafi unii altora și părerea că d. Dim. Sturdza a fost un incapabil șef de opoziție. Entuziasmul pentru venirea la putere, speranța demnităților și căpătuelilor apropiate, agitația febrilă în jurul alegerilor generale au șters însă repede impresia aceasta, cu atât mai mult că puțin le mai pasă colectiviștilor de greșelile din opoziție când visul puterea a devenit realitate,chiar fără munca sau destoinicia șefului lor. Pe lângă aceasta, cei ce se gândesc la remânerea cât mai îndelungată în fruntea treburilor Statului,și-au zis desigur: „înmormântăm trecutul și ne punem pe lucru; d. Dim. Sturdza a avut o tactică greșită ca șef al opoziției, dar va fi un bun și cuminte șef de guvern“. Vin alegerile, care se fac după indicația excluzivă a Ocultei, ajutată de comitetul central electoral. Fruntașii partidului se află prin județe, fiecare în localitatea unde are să se aleagă, și nu cunosc firul conducător care pornește din capitală. Rezultatul acestei campanii electorale produce o surprindere generală : țara vede cu uimire că, cedând prea mult inspirațiilor de la centru, nu a trimis în Parlament mai nici un control efectiv al actelor de legislație și guvernământ; și înșiși fruntașii colectivității străini de firul conducător recunosc că s’a comis o greșeală strângând prea tare lanțul influenții și presiunea. Atunci roșii mai cuminți au avut prima dovadă că și la guvern, șeful lor n’a scăpat de imboldul acțiunilor pătimașe care șed atât de reü unui președinte de cabinet. Și entuziasmul pentru întărirea la putere, siguranța demnităților și căpătuelilor au înecat din nou reflecțiile amare despre capacitatea șefului. Camerile se deschid, mesagiul regal e aplaudat, titlurile se verifică, comisiunile cu și fără diurnă se aleg. Unanimitățile par în apogeul triumfului. Dar iată că nu încetează svonurile de neînțelegeri în sînul ministerului și de competițiuni pentru portofolii. In diversele odăi ale Camerei deputaților se țin conciliabule, prin culoare circulă felurite cancanuri, până ce interpelarea d-lui V. Iepurescu dă tuturor „se zice“ o formă concretă. Și atunci guvernamentalii asistă la unicul exemplu parlamentar al unui dialog insultător între un ministru și președintele cabinetului, șeful guvernului își batjocorește pe ministrul de interne și acesta nu e sgârcit de loc la invective în replica sa. Scandalul acesta, al cărui sfârșit e cunoscut, pune pe gânduri pe fruntașii mai cuminți din partidul guvernamental. Primele idei asupra capacității ministrului-președinte se perduseră; dar acum îndoiala care cuprinsese toate spiritele, dobândește o formă mai vădită și se traduce în convingere. „Șeful guvernului e un incapabil!“ In același timp, gonirea d-lui N. Fleva de pe banca ministerială nu a pus însă capăt diferitelor competițiuni. Liberali de talia unui An. Stolojan, Em. Porumbaru, Dim. Giani, Gh. Mărzescu, etc., nu se pot deprinde cu ideia că trebue din nou să rămână în al douilea plan, când mediocrități ca G. D. Palladi, C. Stoicescu, și G. C. Cantacuzino îi privesc de sus de pe banca ministerială. De aceea partidul e în vecinică fierbere și alimentează cu atâta belșug cronica dedesupturilor parlamentare. Toți nemulțumiții sunt, ce e drept, membri devotați ai partidului liberal, dar tocmai pentru aceasta ei se cred în drept să ceară recunoașterea și răsplătirea capacității și devotamentului lor; de aceia se perindează ceaiurile parlamentare la d. An. Stolojan, de aceia d. Em. Porumbaru a renunțat, tânjitor, la ori-ce activitate parlamentară, din aceiași pricină d. Dim. Giani imitează pilda d-lui Porumbaru, iar d. Gh. Mârzescu se pregătește pentru rolul de opozant; și tot din aceașî cauză se creiază gazete „național-liberale“, dar pentru a accentua deosebirea de vederi dintre guvern și nemulțumiți. Și cum colectiviștii mai cuminți caută obîrșia acestei situații haotice, toate privirile se îndreptează înspre d. Dim. Sturdza și toți s’au convins că omul acesta, care nu a putut fi un bun șef al opoziției, este un și mai puțin bun șef de guvern, o inteligență prea îngustă pentru a lega între ele toate firele partidului, un spirit destructor care seamănă pretutindeni vrajbă și revoltă și care a cules, prin urmare, nemerita apreciere : — Un incapabil președinte al consiliului. Subscriem și noi,—mai ales că avem de mult convingerea aceasta. EDIȚIA .ArIESraIA. DUMINECA 28 IANUARIE 9 FEBREI 8961 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI și INSERȚII Linia 30 litere petit pag IV...................0,40 Reclame..........................EH......................2,50 . NI......5.In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — 16, Strada Academiei. 16 ^. ..vy * ’ ■XDEM LIBi JEsc Ami ja Taxă asupra lucrătorilor Iu Franța Paris, 7 Februarie. Comisiunea parlamentară a muncii a ascultat pe d. Berthelot, care a declarat că dreptul internațional interzice de a stabili o taxă asupra lucrătorilor străini. Ministrul a combătut de asemenea stabilirea unei taxe asupra patronilor cari întrebuințează lucrători străini pentru că aceasta ar aduce represalii. Comisiunea a respins orice taxă asupra lucrătorilor străini. Escadra austro-ungară în Levant Constantinopol, 7 Februarie. Escadra austro-ungară va pleca mâine pentru a merge să staționeze în sudul mării Levantului. Expediția din Harrar -------Roma, 7 Februarie. Toate știrile relative la o expediție în Harrar sunt neîntemeiate. Mica coloană trimeasă la Assab nu are alt scop decât să păzească acest teritoriu: înmormântarea ducesei de Oldenburg Oldenburg, 7 Februarie, împăratul Wilhelm a asistat la înmormântarea marei ducese și a plecat la 4 ore după amiaza la Berlin. Budgetul Germaniei Berlin. 7 Februarie Comisiunea budgetului Reichstagului a discutat capitolul ministerului afacerilor streine. D. Marschall a declarat în numele guvernului, că în timpul acestei sesiuni, nu va formula înaintea Reichstagului cereri care să depășească budgetul actual al marinei. Chestiunea sporirei flotei e în studiu de mai mult timp, dar nu s’a resolvat încă. Se poate declara numai că de câțiva ani se simte necesitatea mărirea flotei și mai cu deosebire a încrucișătoarelor. Această necesitate nu rezultă din schimbările produse în politica noastră străină sau de dincolo de mare, ci din necesitățile păzirea coloniilor noastre și pentru menținerea și întărirea autorității germane în aceste colonii. Evenimentelele din ultimii timpi nu sunt întru nimic în această chestiune, ci desvoltarea constantă a intereselor noastre de dincolo de mare. In cursul discuțiunei, d. Marschall a declarat că nu are de gând de loc să aducă schimbări în politica străină. Răspunzând la o întrebare a d-lui Richter, d-na Marshall declară că ia deplina răspundere pentru dapela adresată de împărat d-lui Krueger. Budgetul Serbiei Belgrad, 7 Februarie. Skupștina a votat ansamblul budgetului după raportul comisiunei. Ciocnire in mină Arras, 7 Februarie. In mina de cărbuni de pământ din Dourges, o colivie care se urca conținând mai mulți mineri, s’a ciocnit cu o altă colivie care scobora. Patru lucrători au fost omorîți și cinci răniți. Incendiu Paris, 7 Februarie. Un început de incendiu a isbucnit pe la amiază la ministerul de resbel, dar s’a stins repede. N’a ars decât câteva dosare vechi fără însemnătate. Furtună New-York, 7 Februarie. O furtună violentă s’a deslănțuit pe coastele oceanului Atlantic. Pagubele sunt mari; sunt numeroase victime. Manifestație la Madrid Madrid, 7 Februarie. Cu ocazia înmormântării individului mort marți seară, în momentul „sosire! mareșalului Campos, republicanii au făcut o manifestație. S’au scos câteva strigăte subversive. Ordinea n’a fost turburată. lui clarinet încetează. Atunci e semn că mutul, nemulțumit cu împărțeala, a prins limbă și că păpușile sunt în revoltă. Pruncul așteaptă să fie asmuțit, iar magii, cu mâna pe toiag, iau poziție pentru lupta ce e gata să se angajeze. In momentul cel mai aprins, însă, când Irod, pentru a nu lăsa să ’i se știrbească autoritatea, se pregătește a face să ’i se simtă nodurile sceptrului, se aude toba de la stea. Ca prin farmec, mutul își bagă limba in gură, trodul sabia în teacă și pruncul își reia aierul candid de mînz inocent. Pe când la președintele consiliului de miniștri se dau serate unde se invită fruntașii majorităței pentru a chibzui asupra situației, vecinicul aspirant la prezidenția Camerei oferă ceaiuri parlamentare unde invitații deblatorează pe socoteala incapacitate! ministrului prezident. Și în vremea aceasta, «apostolii» tribunului strâng proviant pentru campania al cărei preludiu a fost exoflisirea fostului ministru de interne — pe când grupurile din Cameră dam cu bobii ca să afle : au, bucuria, veni-va pe drum de ziuă sau pe drum de seară! Ca colac peste pupăză, prăștiașii din toate taberile se înarmează pînă în dinți: cei bătrâni, dar cu doruri și speranțe,și-am făcut Ziarul; cei tineri, dar uitați și nedreptățiți, vor să-și facă Gazetă; și d. Fleva, ca să-și plătească polița către Ocultă, e hotărît să facă Dreptate. Ce va eși din încrucișarea atâtor guri de foc, e ușor de prevăzut: pace, liniște și concordie ! Dan. Mozaicul guvernamental Căzăcimea care ne stăpânește este atât de variată în culori, în scopuri și în tendințe, încât se poate numi oricum dar partid politic, ba. Prezidentul consiliului de miniștri merge în fruntea Ocultei cu aerul ridicut de grav al unui Iod de vicleim; Stolojan face pe mutul, Delavrancea joacă păpușile — cu perdea sau fără perdea, după împrejurări— Iepurescu îndeplinește rolul de prunc, iar Vasile Lascăr și Jorj Scorțescu fac pe magii de la răsărit. In vremea asta, Fleva colindă cu steaua așteptând momentul când, la un colț de stradă, să intîlnească vicleimul ca să-l facă să i se închine. Din când în când glasul răgușit al jalnicii-----------*—OSO>-*-f*0---------- Consecventa colectivista Dacă, cumva, s’ar mai găsi oameni needificați încă asupra sincerităței celor cari ne guvernează azi, aceștia n’ar avea decât să urmărească 2 — 3 din faptele lor în raport cu opiniunile emise, tot de ei, pe vremea când mâncăm, franzela amară a opoziției. Din compararea actelor cu vorbele colectivistului, omul cel mai nepărtinitor nu poate trage decât încheierea că totul e șarlatanie în colectivist. Să luăm câteva cazuri. Când s’a instituit monopolul tutunurilor, rușii au întreprins cea mai furioasă campanie în contra partidului conservator. Articolele violente, discursurile pătimașe și lacrămile prefăcute ale șarlatanilor resturnaseră aproape cu totul judecata publicului. Pe toate tonurile și la toate respontiile se făgăduia desființarea monopolului de îndată ce țara „va relua posesiune de ea însăși“. Au ajuns colectiviștii, în fine la putere. Ce a rămas din făgaduelile lor ? Nimic. Ba, ne înșelăm. De unde la 76 aveam numai monopolul tutunurilor, regimul colectivist ne a hărăzit încă trei: monopolul chibriturilor al sărea și al pulberei de pușcă. Nu mai departe decât astă primâvară, hârtia de la Letea gemea sub violența articolelor radiaților de la Voința Națională cari îșî secaseră isvoarele de lacrămi pângând pe contribuabili pentru modul barbar cum sunt impuși de către comisiunile de recensemânt. Și după două luni, când vin la putere, ministrul lor de finanțe echilibrează budgetul luând de normă pentru prevederile veniturilor rezultatul operațiunilor acelorași comisii de recensământ! In fine, s’au scris articole multe, aspre, adesea triviale în contra modificărilor introduse de d. general Lahovari în legea poziției ofițerilor. S’a zis că prin acele modificări se dă o armă teribilă in mâna ministrului și s’a făgăduit solemn că, îndată ce „va răsufla nația“ legea în chestiune va fi readusă la concepțiunea ei primitivă. Și ce s’a întâmplat la „răsuflare“ ? Cel dintîiu act al ministrului de războiu colectivist a fost să aplice dlui general Lahovari tocmai legea atât de aspru criticată, și s’o aplice în mod sălbatec de nedrept și fără avizul prealabil al vreunei comisiuni de anchetă! Aceeași lege s’a aplicat deunărî, în condiții deosebite negreșit, căpitanului Stoienescu, și se va aplica mereu înainte pentru că colectiviștii nu țin să’șî îndeplinească făgăduielile cum nu țin să părăsească budgetul. Din cele ce preced — și acestea sunt numai câteva din mulțimea de cazuri ce s’ar putea cita — rezultă că întreg sistemul colectiviștilor de a face opoziție se poate rezuma în cuvântul „șarlatanie“, și că e neînchipuit de mare naivitatea acelora cari ar mai crede măcar într’o umbră de consecvență în purtarea roșiilor. drirtin jimtnM — Prin fir telegrafic — Sofia, 7 Februarie. Principesa Bulgariei a plecat în străinătate cu prințul Cirilin; ea călătorește sub numele de contesa de Sistovo. Prințul a însoțit-o până la Zaribrod. Principesa este foarte suferindă. Se va opri la Viena o zi și va sosi Marți la Nissa. Consiliul de miniștrii a decis să ceară Camerei un credit de 250000 fr. pentru ceremonia conversiunea prințului Boris. Programul acestei ceremonii se va hotărâ Duminică, după sosirea Exarcului și a d-lui Stoilow. Probabil că Camera se va proroga pentru câteva zile, spre a putea asista ca corp legislativ la ceremonia conversiune prințului Boris. Camera a votat fără discuție creditul de 250000 fr. pentru ceremonia conversiune! prințului Boris și un credit suplimentar de 60000 fr. pentru Exarcat. Se asigură din sorginte bine informată că prințul Ferdinand a primit aseară o depeșă de la Țar, anunțându-l că general majoră la suite, conte Golevitchow, îl va reprezenta la conversiunea prințului Boris. Se crede că trimisul Țarului va părăsi Petersburgul azi. Constantinopol. 7 Februarie. D. Stoilow a avut o audiență de un sfert de ceas la Sultan, după Selamlik. Sultanul a conferit d-lui Stoilow marele cordon al Osmaniei cu briliante, d-nei Stoilow ordinul Schifarcat și alte decorațiuni persoanelor suitei. D- Stoilow se gândește să plece mâine, probabil că Exarcul va pleca ,o zi după d. Stoilow, Viena, 7 Februarie. Principesa Bulgariei și prințul Chilin vor sosi mâine. D. Stanciov și personalul agenției bulgare îî vor primi la gară. Protecționismul și Liberul schimb Un caz cu totul „ciudat“ s’a petrecut deună zi în Anglia. D. Bayard, ambasadorul Statelor Unite pe lângă curtea Angliei, a pronunțat înaintea unui auditoriu de elită, într’o universitate scoțiană, un discurs asupra liberului schimb în care, nemulțumit de a ridica până în slava cerului o doctrină contrarie celei adoptate de patria sa, s’a dedat la o filipică violentă contra protecționiștilor, adică în contra unui partid care a guvernat Statele Unite o jumătate de veac și care formează probabil și azi majoritatea populațiunei. D. Bayard a veștejit politica protecționistă cavilă și corupătoare. A declarat că ea a demoralizat viața publică în țara sa și a denunțat pe cea mai mare parte din vechii s ei colegi și din legislatorii actuali ai Republicei, ca „pescuitori în apă turbure“ și „amatori de bacșișuri.“ Pentru a înțelege efectul produs asupra spiritelor celor mai imparțiale, e destul să ne gândim ce ar fi simțit și ce ar fi zis Englezii dacă sir Julian Paincetote, ambasadorul lor la Washington, convertit la protecționism sau la reciprocitate, ar fi profitat de prilegiul unei întruniri academice la Boston sau la Filadelfia pentru a lua în zeflemea liberul schimbism și a semnala la disprețul Americanilor naivitatea sau prostia apostolilor acestei doctrine eșită din modă. D. Bayard nu s-a oprit la jumătatea drumului. Vorbind mai târziu la un banchet dat în urma unei serbări școlare, a declarat în mod sentențios că Americanii erau un popor plin de încredere în sine, adesea violent, care ținea sâ’și îndeplinească toate voințele și care avea trebuință de un om zdravăn pentru a’l conduce și a’l ține în frig. Admirabil limbagiii din partea reprezentantului unei mari democrații republicane! Mărturisire plină de tact din partea unui admirator al instituțiilor monarhice, care nu mai încetează panegiricele com escesive ale Constituțiunei politice, sociale, morale, și intelectuale ale poporului englez. Se înțelege ușor că aceste lovituri date propriilor sei compatrioți de către un om care tămâiază națiunea străină la vatra căreia s’a așezat, au provocat oarecare nemulțumire la Washington. Politica, ca întotdeauna, s’a amestecat în afacere.