Timpul, martie 1896 (nr. 48-72)
1896-03-01 / nr. 48
ANUL AL OPTSPREZECELEA. — No. 48 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an.....................................30 lei « pe 6 luni.......................................18 lei « pe 3 luni.......................................10 lei Pentru streinătate, un an.......................50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0.20 lî. numeral la des Diaîi étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la tote chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — 16, Strada Academiiei. 16 — Să fie cu putință? Ziarul Epoca reproduce în capul numărului său de astăzi un articol senzațional semnat de d. Aurel C. Popovici, unul din exilații transilvăneni, care, precum zice, „a preferat pribegia prin țerî streine și a venit în sfârșit pe pământul ospitalier al țerei românești ca să ’și păstreze putința de a lupta înainte“ pentru cauza fraților noștri de dincolo de munți. D-sa declară că a denunțat „un plan politic antinațional și întreaga sa înlănțuire extrem de mai onestă“ și că va „expune o rafinată uneltire.“ D. Popovici se crede dator a „da pe față toate diplomațiile d-lui Brote și ale legăturilor sale cu liberalii, cari nu se mărginesc la influențe teoretice și platonice, ci au luat proporțiunile unei neînchipuite presiuni asupra d-lui Rațiu, ca să determine pe poporul românesc din Transilvania și Ungaria la abdicarea de la programul național și la o politică patent antinațională.“ Acest articol nu este decât primul dintr’o serie de destăinuiri pe care voește să le facă d. Popovici în privința rolului jucat de d. Dimitrie Sturdza în dureroasele neînțelegeri ce s’au ivit de câtva timp încoace între Românii din Transilvania., Se înțelege că, până la prezentarea actelor doveditoare, nu putem decât să lăsăm denunțătorului deplina răspundere a unor destăinuiri atât de grave. Resimțim o durere nespusă ca Români de a vedea cum șeful unui partid de guvernământ, care a condus în mai multe rânduri destinele acestei țări și astăzi se bucură de încrederea Suveranului, este acuzat de fapte care, dacă s’ar adeveri, ar atrage cu drept curent asupra lui hula țereî și a întregului neam românesc. Când d. Sturdza ’și-a inaugurat activitatea de prim-ministru și ministru de externe prin declarațiunile de tristă amintire pe care le-a făcut la Iași în chestiunea națională, „ am apreciat modul rușinos cum șeful partidului liberal s’a grăbit a face umilite scuze streinilor pentru nesocotită sa atitudine din opoziție. Oricât de mare și de strălucită era satisfacțiunea care se dedea politicei înțelepte și patriotice urmată de bărbații de Stat conservatori într’o cestiune atât de arzătoare ca aceea a Românilor din Ungaria, noi nu ne am bucurat de umilirea la care greșelile sale din trecut au adus pe primul consilier al Coroanei căci asemenea umiliri se resfrâng oarecum și asupra țerei. Exprimând car toată indignarea noastră față cu cele zise de d. Sturdza la Iași, am avut înainte de toate grija de a degaja demnitatea țărei, aruncând asupra d-lui Sturdza personal toată răspunderea scuzelor făcute. Punându-ne pe acest tărîm scriam atunci: „O declarațiune ținem să facem înainte de orice . Fapta d-lui Dumitru Sturdza îl privește pe d-sa personal și pe partidul ce reprezintă, iar nici decum pe țară. Nu țara a rostit prostiile de la Orfeu și de la Senat și retractarea acelor prostii nu pe densa o privește. „ Străinătatea știe foarte bine cât de serios, de drept și de înțelept e poporul românesc și considerațiunea bine meritată pe care i-o dă nu poate fi întru nimic știrbită de păcătoșia ce e silit să facă un politician ordinar pentru a-șî repara neghiobiile din trecut“. Aceste rânduri le scriam la 18 Octombrie, câteva zile după scuzele de la Iași. Și eram în drept să le scriem, căci abia un an mai înainte d. Sturdza ca șef al opoziției liberale din Senat ne insultase numindu-ne nemernici. De ce eram nemernici ? Pentru că urmam o atitudine demnă și prudentă, fiindcă nu insultam pe guvernul și poporul unguresc, fiindcă nu ne amestecam într’o chestiune internă a unui Stat vecin și amic, fiindcă, geloși de neatârnarea noastră, nu voiam să încălcăm asuprea neatârnărei altora. Și cine era patriotul cald, sentinela neadormită a neamului nostru ? D. Dimitrie Sturdza ! D-sa era salvatorul, Cavour al României, acela care vedea pericolul de nimicire al neamului românesc și avea în mâna sa dibace și puternică mijlocul de mântuire ! Acest mijloc era intervențiunea Statului român în treburile Statului vecin și noi eram trădători, vînzători de neam pentru că nu voiam să’l întrebuințăm ! Gândea oare țara așa cum vorbea d. Sturdza la Orfeu și la Senat când era în opoziție ? Gândit așa cum a vorbit un an în urmă același d. Sturdza ca prim-ministru când s’a umilit la Iași? Nu! De mii de ori, nu ! Ea știa bine că toate bravadele d-lui Sturdza nu erau izvorâte decât din setea de putere care îl orbea până a întuneca într’ansul și simțul patriotismului. De aceea am fost în drept să aruncăm asupra d-lui Sturdza personal toată răspunderea atât a atitudinei sale în opoziție cât și a umilirei sale ca șef de guvern. Tot așa și încă cu mai multă dreptate vom proceda și față cu monstruoasa acuzare cei se aruncă astăzi de d. Aurel Popovici. A face pe agitatorul în cestiunea națională în contra guvernului conservator, era o greșeală și o nemernicie , a cere scuze la Iași, era pedeapsa meritată a unei nesocotinți, dar a face pe samsarul necinstit și a complota în scop de a semăna vrajba între Românii din Ungaria și a-l slăbi în lupta pe care o duc pentru revendicarea drepturilor lor, este o crimă atât de mare încât chiar ca adversari politici am dori din suflet să nu se adeverească regent al Bavariei, se va da un dejun mare la castel. Din Turcia Constantinopol, 11 Martie. Dragomanul ambasadei rusești, d-nul Maximon, a primit marele cordon al Medjidiei. Generalul Șakir-pașa, șef al cabinetului militar, a"fost numit mareșal. Corpul al III-lea a primit ordinul de a licenția pe toți vechiiî săi. Rămân în corpul al 4-lea câteva companii mobilizate și în corpul al 5-lea două batalioane. Din Reichstagul german Berlin, 11 Martie, Reichstagul a adoptat proiectul de lege asupra industriei. Mâine va discuta desființarea vaccinei obligatorie, apoi desfiiințarea legei asupra presei în Alsacia- Lorena. Procesat de santagiu în Franța Paris, 11 Martie. In afacerea de santagiu Lebaudy s’a abordat cazul Rosenthal, din Saint-Cére. Acesta afirmă că n’a cerut niciodată bani de la Max Lebaudy. ----------- --------- TEL SGS-KAME Italienii în Africa Roma, 11 Martie. Opinionii anunță că în proiectul ce guvernul va prezenta Camerei la 17 Martie se va indica cifra nouilor credite și mijloacele de a le acoperi fără a spori impozitele. Intr’o scrisoare adresată ziarului Fanfulla, fostul colonel Garibaldi Fazzari anunță, în privința proiectului de a forma o legiune de voluntari pentru Africa, că s’ar putea înrola 60.000 de oameni într’o lună. Nouile întăriri care au plecat în Africa au fost aclamate de populație. Massanah. 11 Martie. Armata Negusului, care înaintează încet, se află încă la Eusticia. Maiorul Lalsa, care a fost primit de trei șefi ai lui Makounen, a plecat, în dimineața zilei de 9 Martie, m lagărul Negusului. Comunicațiunile cu Kassala nu sunt întrerupte. Jiintoarcerea oamenilor în viață încă după bătălia de la Adua continuă. Noul ministru de externe al Italiei Roma, 11 Martie, Ducele Sermonetta a adresat reprezentanților Puterilor la Roma o circulară exprimând încrederea sa în cooperarea lor amicală și rezoluțiunea sa de a menține și de a desvolta raporturile de amiciție între Italia și țările ce ei reprezintă. O aniversare Berlin, 11 Martie. Mâine, cu ocazia aniversarei prințului EDITIA A, TREIA LOGICA SOCIALISTA Lumea Nouă anunță că la Poiana, în Dolj, nu au fost lucruri mari, ci că doar 46o de familii țărănești neavând nici un adăpost au ocupat o parte din pământul moșiei Poiana, proprietate a milionarului Ioniță Marinescu din Calafat, ca să ’și clădească pe locurile ocupate bordee și colibe. Acest ocupat merită să treacă la posteritate. Când cineva, care n’are ceasornic, va lua p’al vre unui socialist, Lumea Nouă va anunța că tovarășul X a ocupat un ceasornic. Când toți oamenii fără adăpost din lumea întreagă—căci suntem frați pe tot pământul — ar da afară pe d. Nădejde din casa sa ori din viile de la Copou, Lumea Nouă va anunța că niște persecutați ai soartei ar ocupat pământul d-lui Nădejde. Dacă Lumea Nouă ne asigură că autoritățile din Roman vor face ca cele din Dolj și vor îngădui să se ocupe moșia milionarului V. G. Morțun, noi ne prindem că foarte repede o mulțime de oameni fără adăpost vor ocupa pământul d-lui Morțun. Dar vezi, în cazul ăsta, ar muri partidul socialist, căci ar înceta fondurile. Nici bietul socialism nu se poate lipsi de infamul capital! --------- .in MUtamn.»».' ------- Budgetul pe 1896-97 ) Am arătat în art. precedent în ce contrazicere a căzut ministrul finanțelor din punctul de vedere al contribuțiunilor directe. La capitolul contribuțiunilor indirecte d. Cantacuzino se desminte din nou. E adevărat că budgetul veniturilor indirecte pe anul financiar viitor prezintă un minus față cu evaluările pe 1895-96 și aceasta din cauza că constatările din ultimii două ani nu au dat rezultatele așteptate, în urma crizei agricole și comerciale care a sdruncinat echilibrul și nu a permis acestor venituri să -și continue mersul lor crescând , dar d. Cantacuzino trece la contribuțiuni indirecte o sumă de 13 500.000 lei ca evaluare a produsului din taxa băuturilor spirtoase și aci arată din nou că e membru al partidului național-liberal, că nu ține prin urmare la făgaduelile făcute pe vreme de opoziție.In același șir de articole din Voință Națională, din care am detașat era pasagiul contrazicător, actualul ministru de finanțe tuna și fulgera contra veniturilor din taxa asupra băuturilor spirtoase. Da, s’a redus taxa pe spirturi de la 8 la 5 bani pe grad și decalitru, scria d. Cantacuzino; aceasta însemnează că pentru spirturi de 80 grade de exemplu, hectalitrul nu avea să mai plătească Statului decât 46 lei in loc de 64. Care au fost insă urmările acestei re?«forme ? E că în loc de a se percepe ca taxe de către Stat 7. 450.000 lei, aceste venituri au început a crește în chipul cel mai neauzit și au atins cifra de lei 15.070.000 în anul trecut (1893 794). Ce dovedește această creștere ? Prosperitatea economică a țarei ? Apoi, când cu taxa de 8 bani pe grad se încasa de Stat un venit de 7.450.000 lei, aceasta însemna că se consumau anual în țară 93.125.000 grade, iar când, cu taxa de 5 bani, s’au încasat 15.070.000 lei în anul trecut, aceasta înseamnă că s’au consumat de populațiunile noastre 301.46oooo grade de spirt. Creșterea consumațiunei a fost dar de 324 la sută : în loc să se consume un litru de spirt, s’a consumat de trei ori și un sfert mai mult! Aceasta e prosperitatea țarei cu care vǎ lăudați, d-lor conservatori ? Stă oare prosperitatea, după dvoastră, în faptul de a se absorbi de trei ori mai mult alcool ? Crește oare, după d-voastră, prosperitatea în raport cu nu ? A se vedea Timpul din 24 și 29 Febru«arie, merul bețivilor? Nu ve dați seama că, în loc de a ajuta la desvoltarea economică a țerei, d-voastră ați încurajat și ați exploatat viciul pentru a ve procura mijloace de trasă ? Pasagiul acesta e urmat de altele, mult mai vehemente: e un întreg rechizitoriu acest capitol III din articolele intitulate „Un cuvânt despre finanțe“, rechizitoriu care se sfârșește cu apostrofa următoare: ... Va trebuia și degradarea fisică și intelectuală a poporului: ’i-ați pus dar la dispoziție alcoolul și ’l-ați strigat : Bețî fraților și ve tâmpiți, căcî așa va fi bine și de voî... și de noî! Eî, și care e cea d’intâiü grije a d-luî Cantacuzino când vine la ministerul finanțelor? Să revin la vechiul sistem, să ridice din nou taxe pe spirturi de la 5 la 8 bani, pentru a reduce consumațiunea actuală a spirtoaselor la a treia parte, așa cum era sub părintescul guvern liberal de înainte de 1888 ? Așî D. Cantacuzino menține taxa, înscrie în budget 13.500.000 ca venit și contribue astfel și d-sa la încuragiarea și exploatarea violului, la tâmpirea fraților români, căcî, de așa va fi bine și de frați și mai ales de frații liberali ! Să nu ni se spue că î-a lipsit d-lui ministru al finanțelor timpul necesar pentru a spori taxa asupra băuturilor spirtoase. Așa cum a desființat dintr’un condeiu și în aplausele Parlamentului taxa popăritului, putea să propue și urcarea impozitului asupra spirturilor, cu un singur articol de lege, și Camera și Senatul nu ’i-ar fi precupețit nici acum aplause prelungite. In același articol d. Cantacuzino a acuzat guvernul conservator de lipsă de patriotism pentru că a desființat prima de export asupra spirturilor. Era deci logic ca ministrul finanțelor să se arate mai patriot și să revie la sistemul acestor prime De ce nu a făcut-o ? De ce nu o promite măcar acum ? Nu mai șicanăm pe ministrul finanțelor asupra capitolului „vămilor“. D-sa a criticat anul trecut și în anii precedenți convențiunile comerciale și tot logic ar fi fost dacă s’ar fi grăbit să denunțe tractatele, căci textul convențiunii îi dă acest drept. Dar d. Dim. Sturdza a declarat în Cameră că trebue să se studieze întâiü mai amănunțit cestiunea aceasta și acordăm d-lui Cantacuzino un răgaz de un an în privința tratatelor de și am fi în drept să punem întrebarea : de ce a criticat tratatele și pe guvernul care l- a încheiat dacă nu era destul de pregătit într’o chestiune atât de importantă? Vom examina mâine cele-l’alte venituri pentru a scoate la iveală și cele-l’alte contraziceri ale ministrului finanțelor. Moravuri liberale Un ziar afirmă că d. Stelian, profesor la facultatea de drept din Iași, ales deputat de câteva luni, persistă în demisia sa de profesor pe câtă vreme va fi d. Poni ministru. In același timp d. Stelian, ni se afirmă, va veni să combată legea învățământului primar. Frumos partid, în care legile miniștrilor se combat nu fiindcă sunt proaste, cum este în realitatea d-lui Poni, ci pentru că ministrul nu vrea să facă imediat o vacanță la universitatea din București ca să poată transfera un deputat nerăbdător! Adevăratul vinovat însă este d. Poni. Când un ministru îșî modifică un proiect de lege de frica petițiilor învățătorilor sătești, când el calcă legea și numește un revizor școlar, care nu întrunește condițiile cerute de lege, de frica deputaților din Ploești, când același ministru numește director al cultelor pe un călugăr descălugărit, și despre care are personal cea mai rea opinie, numai de frica episcopului Dunărei de jos, pentru ce să nucrează și un profesor deputat, un viitor luceafăr al partidului crede el, că de frica sa ministrul trebue să-i facă un loc imediat la universitatea din capitală ?! Mele Golert! la Berlin Toate cercurile politice sunt preocupate acum de vizita pe care contele Golukowski, ministrul de externe al Autro-Ungariei, o face la Berlin prințului de Hohenlohe, cancelarul Germaniei. Sub motivul că ministrul Austriei trebue să întoarcă șefului guvernului german o vizită ce acesta ’- a făcut la Viena, con VINERI 1/13 MARTIE 1890 UN NUMER 10 BAN ANUNCIURÎ sI INSERTII Linia 30 litere petit pag IV . . . s;. Reclame.............................III . . 2,50 Î Xn Paris anunciurile se II /IV . . ... 5,'ția Havas, 8 Place . .... H A* . meiurile se pituesc lace de la Bourse, la Jijen-REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA .• — 16, Strada Academiei,la~*' tele Golukowski a plecat la Berlin , dar faptul că acest act de politeță se îndeplinește. a doua zi după dezastrul Italienilor în Abisinia îi dă un caracter politic pronunțat, pe care organele oficioase din ambele țări aliate nici nu-l contestă. Se știe că înfrângerea armatei condusă de generalul Baratieri a produs, mai cu seamă în Franța, credința că Austria și Germania vor rupe sau cel puțin nu vor mai prelungi tratatul de alianță cu Italia. Călătoria contelui Golukowski este deci pusă în legătură cu cestiunea aceasta și ziarele franceze, în dorința de a slăbi puterea morală a triplei alianțe, răspândesc știrea unei rupturi între Puterile centrale. Așa, Le Figaro se crede bine informat declarând că există serioase divergințe de vederi între Germania și Austria în privința triplei alianțe, că Austria ar fi gata să susție pe aliata sa Italia ca și în trecut, dar că Germania face rezerve. Germania, scrie corespondentul din Berlin al ziarului parisian, vrea să ajute pe Italia pentru contractarea unui împrumut, dar nu vrea să facă Angliei concesiuni nejustificate în schimbul sprijinului ei. Un alt ziar francez a spus că vizita pe care împăratul Wilhelm a făcut-o zilele acestea ambasadorului englez, sir Frank Lascelles, ar fi avut de scop formarea unui fel de sindicat anglo austro-german pentru a împinge pe Italia să continue lupta în Abisinia și a-i garanta fie reușita expediției, fie banii necesari. Acestor știri tendențioase se opun ziarele germane oficioase și cele independente. Norddeutsche Allgemeine Zeitung declară categoric că vizita contelui Golukowski nu are nici o legătură cu evenimentele din Abisinia și adaugă că Suverani ca împărații Wihelm și Franz Iosef nu ar fi capabili să discute măcar dacă alianța cu Italia trebue sau nu să se menție, acum când Italia suferă loviturile nenorocire]. Voss’sche Zeitung ține același limbagiu ; ziarul acesta nu contestă că vizita contelui Golukowski are un caracter poltic de mare însemnătate, dar adaoga că tocmai pentru că vizita coincide cu dezastrul din Adua, ea îi mărește însemnătatea, căci dovedește cu o senzație că Tripla Alianță e solidă și se consolidează și mai mult. Iar Berliner Tagebalt, un ziar independent, zice că dacă întrevederea între prințul de Hohenlohe și contele Golukowski nu ar avea alt rezultat decât confirmarea că Tripla Alianță există, acasta ar fi deja un avantagiu de neprețuit în momentul actual. Tot așa de categoric se pronunță și presa din Austria. Oficiosul ministerului de externe din Viena, FremdenUatt, scrie următoarele: „Călătoria contelui Golukowski la Berlin va oferi din nou prilej spre a documenta organismul viu al Triplei Alianțe și a scoate la iveală intimele relațiuni de reciprocitate ce există între membrii ei. Născută din scopuri egale, din sarcini egale, înrădăcinată în convingeri puternice, alianța aceasta nu poate fi sdruncinată de o nenorocire ce a lovit pe unul din aliați. Alianța nu poate depinde de accidente și nu poate fi alterată de incidente momentane. In simțimântul unirea întemeiată pe scopuri tigaie, în simțimântul necesităței naturale stă garanția durabilității Triplei Alianțe, care va forma și de acum înainte un dig al păcii generale și al intereselor speciale ale aliaților, care nu exclude însă cooperarea oricărei Puteri cu aceeași tendință sinceră. „Prin călătoria contelui Golukowski la Berlin lumea va afla aceasta din nou și faptul acesta singuri are în urma evenimentelor din zilele din urmă, desigur o valoare destul de mare. “ O nouă confirmare a acestui fapt e telegrama următoare pe care o primim în ultimul moment: Berlin, 11 Martie Norddeutscher Allgemeine Zeitung,vorbind de noul cabinet italian, exprimă speranța că politica străină a Italiei nu va suferi nici o schimbare. Acest ziar reamintește că în 1891 d. di Rudini a reînoit tripla alianță și noul cabinet poate compta pe sprijinul Germaniei, cu atât mai mult cu cât Germania este sigură că guvernul italian va urmări o politică de pace în afară. Asupra prezenței la Berlin a contelui Golukowski mai primim azi telegramele următoare: Berlin, 11 Martie. Eri, după prânzul de la ambasada austo-ungară, împăratul s’a retras singur cu