Timpul, martie 1896 (nr. 48-72)

1896-03-01 / nr. 48

ANUL AL OPT­SPRE­ZECELEA. — No. 48 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an.....................................30 lei « pe 6 luni.......................................18 lei « pe 3 luni.......................................10 lei Pentru streinătate, un an.......................50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0.20 lî. numeral la de­s Dia­îi ét­ra­ngers, rue de Maubeuge, 69 și la tote chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — 16, Strada Academiiei. 16 — Să fie cu putință? Ziarul Epoca reproduce în capul numărului său de astă­zi un articol senzațional semnat de d. Aurel C. Popovici, unul din exilații transilvă­neni, care, precum zice, „a preferat pribegia prin țerî streine și a venit în sfârșit pe pământul ospitalier al țerei românești ca să ’și păstreze pu­tința de a lupta înainte“ pentru cauza fraților noștri de dincolo de munți. D-sa declară că a denunțat „un plan politic antinațional și întreaga sa înlănțuire extrem de mai onestă“ și că va „expune o rafinată unel­­tire.“ D. Popovici se crede dator a „da pe față toate diplomațiile d-lui Brote și ale legăturilor sale cu liberalii, cari nu se mărginesc la influențe teoretice și platonice, ci au luat pro­­porțiunile unei neînchipuite presiuni asupra d-lui Rațiu, ca să determine pe poporul românesc din Transilvania și Ungaria la abdicarea de la pro­gramul național și la o politică pa­tent antinațională.“ Acest articol nu este de­cât pri­mul dintr’o serie de destăinuiri pe care voește să le facă d. Popovici în privința rolului jucat de d. Dimi­­trie Sturdza în dureroasele neînțele­geri ce s’au ivit de cât­va timp în­coace între Românii din Transil­vania., Se înțelege că, până la prezenta­rea actelor doveditoare, nu putem de­cât să lăsăm denunțătorului deplina răspundere a unor destăinuiri atât de grave. Resimțim o durere nespusă ca Români de a vedea cum șeful unui partid de guvernământ, care a condus în mai multe rânduri desti­nele acestei țări și astă­zi se bucură de încrederea Suveranului, este acu­zat de fapte care, dacă s’ar ade­veri, ar atrage cu drept cu­rent asu­pra lui hula țereî și a întregului neam românesc. Când d. Sturdza ’și-a inaugurat activitatea de prim-ministru și mi­nistru de externe prin declarațiunile de tristă amintire pe care le-a fă­cut la Iași în chestiunea națională, „ am apreciat modul rușinos cum șe­ful partidului liberal s’a grăbit a face umilite scuze streinilor pentru neso­cotită sa atitudine din opoziție. Ori­cât de mare și de strălucită era satisfacțiunea care se dedea politicei înțelepte și patriotice ur­mată de bărbații de Stat conserva­tori într’o cestiune atât de arzătoare ca aceea a Românilor din Ungaria, noi nu ne am bucurat de umilirea la care greșelile sale din trecut au a­­dus pe primul consilier al Coroanei căci asemenea umiliri se resfrâng oare­cum și asupra țerei. Exprimând car toată indignarea noastră față cu cele zise de d. Sturdza la Iași, am avut îna­inte de toate grija de a degaja dem­nitatea țărei, aruncând asupra d-lui Sturdza personal toată răspunderea scuzelor făcute.­­ Punându-ne pe acest tărîm scriam atunci: „O declarațiune ținem să facem înainte de ori­ce . Fapta d-lui Du­mitru Sturdza îl privește pe d-sa personal și pe partidul ce reprezintă, iar nici de­cum pe țară. Nu țara a rostit prostiile de la Orfeu și de la Senat și retractarea acelor prostii nu pe densa o privește. „ Străinătatea știe foarte bine cât de serios, de drept și de înțelept e poporul românesc și considerațiu­­nea bine meritată pe care i-o dă nu poate fi întru nimic știrbită de pă­­cătoșia ce e silit să facă un politi­cian ordinar pentru a-șî repara ne­ghiobiile din trecut“. Aceste rânduri le scriam la 18 Octombrie, câte­va zile după scuzele de la Iași. Și eram în drept să le scriem, căci abia un an mai înainte d. Sturdza ca șef al opoziției liberale din Senat ne insultase numindu-ne nemernici. De ce eram nemernici ? Pentru că urmam o atitudine demnă și prudentă, fiind­că nu insul­tam pe guvernul și poporul unguresc, fiind­că nu ne amestecam într’o ches­tiune internă a unui Stat vecin și amic, fiind­că, geloși de neatârnarea noastră, nu voiam să încălcăm asu­prea neatârnărei altora. Și cine era patriotul cald, senti­nela neadormită a neamului nos­tru ? D. Dimitrie Sturdza ! D-sa era salvatorul, Cavour al României, a­­cela care vedea pericolul de nimi­cire al neamului românesc și avea în mâna sa dibace și puternică mij­locul de mântuire ! Acest mijloc era intervențiunea Statului român în tre­burile Statului vecin și noi eram trădători, vînzători de neam pentru că nu voiam să’l întrebuințăm ! Gândea oare țara așa cum vor­bea d. Sturdza la Orfeu și la Senat când era în opoziție ? Gândit a­șa cum a vorbit un an în urmă același d. Sturdza ca prim-ministru când s’a umilit la Iași? Nu! De mii de ori, nu ! Ea știa bine că toate bravadele d-lui Sturdza nu erau izvorâte decât din setea de putere care îl orbea până a întuneca într’ansul și simțul pa­triotismului. De aceea am fost în drept să a­­runcăm asupra d-lui Sturdza per­sonal toată răspunderea atât a ati­tudinei sale în opoziție cât și a u­­milirei sale ca șef de guvern. Tot așa și încă cu mai multă dreptate vom proceda și față cu monstruoasa acuzare ce­i se aruncă astă­zi de d. Aurel Popovici. A face pe agitatorul în cestiunea națională în contra guvernului con­servator, era o greșeală și o nemer­nicie , a cere scuze la Iași, era pe­deapsa meritată a unei nesocotinți, dar a face pe samsarul necinstit și a complota în scop de a semăna vrajba între Românii din Ungaria și a-l slăbi în lupta pe care o duc pentru revendicarea drepturilor lor, este o crimă atât de mare în­cât chiar ca adversari politici am dori din suflet să nu se adeverească regent al Bavariei, se va da un dejun mare la castel. Din Turcia Constantinopol, 11 Martie. Dragomanul ambasadei­ rusești, d-nul Maximon, a primit marele cordon al Medjidiei. Generalul Șakir-pașa, șef al cabinetu­lui militar, a"fost numit­­ mareșal. Corpul al III-lea a primit ordinul de a licenția pe toți vechiiî săi. Rămân în corpul al 4-lea câte­va companii mobi­lizate și în corpul al 5-lea două bata­lioane. Din Reichstagul german Berlin, 11 Martie, Reichstagul a adoptat proiectul de lege asupra industriei. Mâine va discuta des­ființarea vaccinei obligatorie, apoi des­­fiiințarea legei asupra presei în Alsacia- Lorena. Procesat de santagiu în Franța Paris, 11 Martie. In afacerea de santagiu Lebaudy s’a abordat cazul Rosenthal, din Saint-Cére. Acesta afirmă că n’a cerut nici­odată bani de la Max Lebaudy. ----------- ---------­ TEL­ SGS-KAME Italienii în Africa Roma, 11 Martie. Opinionii anunță că în proiectul ce gu­vernul va prezenta Camerei la 17 Mar­tie se va indica cifra nouilor credite și mijloacele de a le acoperi fără a spori impozitele. Intr’o scrisoare adresată ziarului Fan­­fulla, fostul colonel Garibaldi Fazzari a­­nunță, în privința proiectului de a for­­ma o legiune de voluntari pentru Africa, că s’ar putea înrola 60.000 de oameni într’o lună. Nouile întăriri care au plecat în A­­frica au fost aclamate de populație. Massanah. 11 Martie. Armata Negusului, care înaintează în­cet, se află încă la Eusticia. Maiorul Lalsa, care a fost primit de trei șefi ai lui Makounen, a plecat, în dimineața zilei de 9 Martie, m lagărul Negusului. Comunicațiunile cu Kassala nu sunt întrerupte. Jiintoarcerea oamenilor în viață încă după bătălia de la Adua continuă. Noul ministru de externe al Italiei Roma, 11 Martie, Ducele Sermonetta a adresat reprezen­tanților Puterilor la Roma o circulară exprimând încrederea sa în cooperarea lor amicală și rezoluțiunea sa de a men­ține și de a des­volta raporturile de a­­miciție între Italia și țările ce ei repre­zintă. O aniversare Berlin, 11 Martie. Mâine, cu ocazia aniversarei prințului EDITIA A, TREIA LOGICA SOCIALISTA Lumea Nouă anunță că la Poiana, în Dolj, nu au fost lucruri mari, ci­ că doar 46o de fa­milii țărănești neavând nici un adăpost au o­­cupat o parte din pământul moșiei Poiana, pro­prietate a milionarului Ioniță Marinescu din Calafat, ca să ’și clădească pe locurile ocupate bordee și colibe. Acest ocupat merită să treacă la posteritate. Când cine­va, care n’are ceasornic, va lua p’al vre­ unui socialist, Lumea Nouă va anunța că tovarășul X a ocupat un ceasornic. Când toți oamenii fără adăpost din lumea întreagă—căci suntem frați pe tot pământul — ar da afară pe d. Nădejde din casa sa ori din viile de la Copou, Lumea Nouă va anunța că niște persecutați ai soartei ar­ ocupat pă­mântul d-lui Nădejde. Dacă Lumea Nouă ne asigură că autori­tățile din Roman vor face ca cele din Dolj și vor îngădui să se ocupe moșia milionarului V. G. Morțun, noi ne prindem că foarte repede o mulțime de oameni fără adăpost vor ocupa pământul d-lui Morțun. Dar vezi, în cazul ăsta, ar muri partidul so­cialist, căci ar înceta fondurile. Nici bietul socialism nu se poate lipsi de infamul capital! --------- .in MUtamn.»».' -------­ Budgetul pe 1896-97 ) Am arătat în art. precedent în ce con­trazicere a căzut ministrul finanțelor din punctul de vedere al contribuțiunilor di­recte. La capitolul contribuțiunilor indi­recte d. Cantacuzino se desminte din nou. E adevărat că budgetul veniturilor in­directe pe anul financiar viitor prezintă un minus față cu evaluările pe 1895-96 și aceasta din cauza că constatările din ul­timii două ani nu au dat rezultatele aș­teptate, în urma crizei agricole și comer­ciale care a sdruncinat echilibrul și nu a permis acestor venituri să -și continue mersul lor crescând , dar d. Cantacuzino trece la contribuțiuni indirecte o sumă de 13 500.000 lei ca evaluare a produ­sului din taxa băuturilor spirtoase și aci arată din nou că e membru al par­tidului național-liberal, că nu ține prin urmare la făgaduelile făcute pe vreme de opoziție.­­In același șir de articole din Voință Na­țională, din care am detașat era pasa­­giul contrazicător, actualul ministru de finanțe tuna și fulgera contra venituri­lor din taxa asupra băuturilor spirtoase. Da, s’a redus taxa pe spirturi de la 8 la 5 bani pe grad și decalitru, scria d. Cantacu­­zino; aceasta însemnează că pentru spirturi de 80 grade de exemplu, hectalitrul nu avea să mai plătească Statului de­cât 46 lei in loc de 64. Care au fost insă urmările acestei re?«­forme ? E că în loc de a se percepe ca taxe de către Stat 7. 450.000 lei, aceste venituri au început a crește în chipul cel mai neauzit și au atins cifra de lei 15.070.000 în anul trecut (1893 794). Ce dovedește această creștere ? Prosperita­tea economică a țarei ? Apoi, când cu taxa de 8 bani pe grad se încasa de Stat un ve­nit de 7.450.000 lei, aceasta însemna că se consumau anual în țară 93.125.000 grade, iar când, cu taxa de 5 bani, s’au încasat 1­5.070.000 lei în anul trecut, aceasta înseamnă că s’au con­sumat de populațiunile noastre 301.46o­ooo grade de spirt. Creșterea consumațiunei a fost dar de 324 la sută : în loc să se consume un litru de spirt, s’a consumat de trei ori și un sfert mai mult! Aceasta e prosperi­tatea țarei cu care vǎ lăudați, d-lor conser­vatori ? Stă oare prosperitatea, după d­­voastră, în faptul de a se absorbi de trei ori mai mult alcool ? Crește oare, după d-voastră, prosperitatea în raport cu nu­ ?­ A se vedea Timpul din 24 și 29 Febru«­arie, merul bețivilor? Nu ve dați seama că, în loc de a ajuta la desvoltarea economică a țerei, d-voastră ați încurajat și ați exploa­tat viciul pentru a ve procura mijloace de trasă ? Pasagiul acesta e urmat de altele, mult mai vehemente: e un întreg rechi­­zitoriu acest capitol III din articolele in­titulate „Un cuvânt despre finanțe“, re­­chizitoriu care se sfârșește cu apostrofa următoare: ... Va trebuia și degradarea fisică și inte­lectuală a poporului: ’i-ați pus dar la dispo­ziție alcoolul și ’l-ați strigat : Bețî fraților și ve tâmpiți, căcî așa va fi bine și de voî... și de noî! Eî, și care e cea d’intâiü grije a d-luî Cantacuzino când vine la ministerul fi­nanțelor? Să revin la vechiul sistem, să ridice din nou taxe pe spirturi de la 5 la 8 bani, pentru a reduce consumațiunea actuală a spirtoaselor la a treia parte, așa cum era sub părintescul guvern li­­beral de înainte de 1888 ? Așî­ D. Can­­­tacuzino menține taxa, înscrie în budget 13.500.000 ca venit și contribue ast­fel și d-sa la încuragiarea și exploatarea violului, la tâmpirea fraților români, căcî, de­ așa va fi bine și de frați și mai ales de frații liberali ! Să nu ni se spue că î-a lipsit d-lui ministru al finanțelor timpul necesar pentru a spori taxa asupra băuturilor spirtoase. Așa cum a desființat dintr’un condeiu și în aplausele Parlamentului taxa popăritului, putea să propue și urcarea impozitului asupra spirturilor, cu un singur articol de lege, și Camera și Senatul nu ’i-ar fi precupețit nici a­­cum aplause prelungite. In același articol d. Cantacuzino a a­­cuzat guvernul conservator de lipsă de patriotism pentru că a desființat prima de export asupra spirturilor. Era deci logic ca ministrul finanțelor să se arate mai patriot și să revie la sistemul acestor prime De ce nu a făcut-o ? De ce nu o promite măcar acum ? Nu mai șicanăm pe ministrul finan­țelor asupra capitolului „vămilor“. D-sa a criticat anul trecut și în anii prece­denți convențiunile comerciale și tot logic ar fi fost dacă s’ar fi grăbit să denunțe tractatele, căci textul convențiunii îi dă acest drept. Dar d. Dim. Sturdza a de­clarat în Cameră că trebue să se stu­dieze întâiü mai amănunțit cestiunea aceasta și acordăm d-lui Cantacuzino un răgaz de un an în privința tratatelor de și am fi în drept să punem între­barea : de ce a criticat tratatele și pe guvernul care l- a încheiat dacă nu era destul de pregătit într’o chestiune atât de importantă? Vom examina mâine cele-l’alte venituri pentru a scoate la iveală și cele-l’alte contraziceri ale ministrului finanțelor. Moravuri liberale Un ziar afirmă că d. Stelian, profesor la facultatea de drept din Iași, ales de­putat de câte­va luni, persistă în demi­sia sa de profesor pe câtă vreme va fi d. Poni ministru. In același timp d. Stelian, ni se afir­mă, va veni să combată legea învăță­mântului primar. Frumos partid, în care legile miniștri­lor se combat nu fiind­că sunt proaste, cum este în realitate­a d-lui Poni, ci pentru­ că ministrul nu vrea să facă ime­diat o vacanță la universitatea din Bu­curești ca să poată transfera un deputat nerăbdător! Adevăratul vinovat însă este d. Poni. Când un ministru îșî modifică un pro­iect de lege de frica petițiilor învățăto­rilor sătești, când el calcă legea și nu­mește un revizor școlar, care nu întru­nește condițiile cerute de lege, de frica deputaților din Ploești, când același mi­nistru numește director al cultelor pe un călugăr descălugărit, și despre care are personal cea mai rea opinie, numai de frica episcopului Dunărei de jos, pen­tru ce să nu­­crează și un profesor de­putat, un viitor luceafăr al partidului crede el, că de frica sa ministrul trebue să-i facă un loc imediat la universitatea din capitală ?! Mele Golert! la Berlin Toate cercurile politice sunt preocu­pate acum de vizita pe care contele Go­lukowski,­­ ministrul de externe al Au­­­­tro-Ungariei, o face la Berlin prințului de Hohenlohe, cancelarul Germaniei. Sub motivul că ministrul Austriei trebue să întoarcă șefului guvernului german o vi­zită ce acesta ’- a făcut la Viena, con­ VINERI 1/13 MARTIE 1890 UN NUMER 10 BAN­ ANUNCIURÎ sI INSERTII Linia 30 litere petit pag IV . . . s;. Reclame.............................III­­ . . 2,50 Î Xn Paris anunciurile se II /IV . . ... 5,'­ția Havas, 8 Place . .... H A* . mei­urile se pitu­esc lace de la Bou­rse, la Ji­jen-REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA .­­• — 16, Strada­­ Academiei,la~*' tele Golukowski a plecat la Berlin , dar faptul că acest act de politeță se înde­plinește. a doua zi după dezastrul Ita­lienilor în Abisinia îi dă un caracter politic pronunțat, pe care organele ofi­cioase din ambele țări aliate­ nici nu-l contestă. Se știe că înfrângerea armatei condusă de generalul Baratieri a produs, mai cu seamă în Franța, credința că Austria și Germania vor rupe sau cel puțin nu vor mai prelungi tratatul de alianță cu I­­talia. Călătoria contelui Golukowski este deci pusă în legătură cu cestiunea a­­ceasta și ziarele franceze, în dorința de a slăbi puterea morală a triplei alianțe, răspândesc știrea unei rupturi între Pu­terile centrale. Așa, Le Figaro se crede bine informat declarând că există serioase divergințe de vederi între Germania și Austria în privința triplei alianțe, că Austria ar fi gata să susție pe aliata sa Italia ca și în trecut, dar că Germania face rezerve. Germania, scrie corespondentul din Ber­lin al ziarului parisian, vrea să ajute pe Italia pentru contractarea unui împru­mut, dar nu vrea să facă Angliei con­cesiuni nejustificate în schimbul spriji­nului ei. Un alt ziar francez a spus că vizita pe care împăratul Wilhelm a făcut-o zilele acestea ambasadorului englez, sir Frank Lascelles, ar fi avut de scop formarea unui fel de sindicat anglo austro-german pentru a împinge pe Italia să continue lupta în Abisinia și a-­i garanta fie reu­șita expediției, fie banii necesari. Acestor știri tendențioase se opun zia­rele germane oficioase și cele indepen­dente. Norddeutsche Allgemeine Zeitung declară categoric că vizita contelui Golukowski nu are nici o legătură cu evenimentele din Abisinia și adaugă că Suverani ca împărații Wihelm și Franz Iosef nu ar fi capabili să discute măcar dacă alianța cu Italia trebue sau nu să se menție, acum când Italia suferă loviturile neno­rocire]. Voss’sche Zeitung ține același lim­­bagiu ; ziarul acesta nu contestă că vi­­zita contelui Golukowski are un carac­ter po­ltic de mare însemnătate, dar a­­daoga că tocmai pentru că vizita coin­cide cu dezastrul din Adua, ea îi mă­rește însemnătatea, căci dovedește cu o senzație că Tripla Alianță e solidă și se consolidează și mai mult. Iar Berliner Tageb­alt, un ziar independent, zice că dacă întrevederea între prințul de Ho­henlohe și contele Golukowski nu ar a­­vea alt rezultat de­cât confirmarea că Tripla Alianță există, a­casta ar fi­ deja un avantagiu de neprețuit în momentul actual. Tot așa de categoric se pronunță și presa din Austria. Oficiosul ministerului de externe din Viena, FremdenUatt, scrie următoarele: „Călătoria contelui Golukowski la Ber­lin va oferi din nou prilej spre a docu­menta organismul viu al Triplei Alianțe și a scoate la iveală intimele relațiuni de reciprocitate ce există între membrii ei. Născută din scopuri egale, din sarcini egale, înrădăcinată în convingeri puter­nice, alianța aceasta nu poate fi sdrun­­cinată de o nenorocire ce a lovit pe unul din aliați. Alianța nu poate de­pinde de accidente și nu poate fi alte­rată de incidente momentane. In simți­­mântul unirea întemeiată pe scopuri ti­gaie, în simțimântul necesităței naturale stă garanția durabilității Triplei Alianțe, care va forma și de acum înainte un dig al păcii generale și al intereselor speciale ale aliaților, care nu exclude însă cooperarea ori­cărei Puteri cu ace­eași tendință sinceră. „Prin călătoria contelui Golukowski la Berlin lumea va afla aceasta din nou și faptul acesta singuri are în urma e­­venimentelor din zilele din urmă, de­sigur o valoare destul de mare. “ O nouă confirmare a acestui fapt e telegrama următoare pe care o primim în ultimul moment: Berlin, 11 Martie Norddeutscher Allgemeine Zeitung,vorbind de noul cabinet italian, exprimă spe­ranța că politica străină a Italiei nu va suferi nici o schimbare. Acest ziar rea­­mintește că în 1891 d. di Rudini a re­­înoit tripla alianță și noul cabinet poate compta pe sprijinul Germaniei, cu atât mai mult cu cât Germania este sigură că guvernul italian va urmări o politică de pace în afară. Asupra prezenței la Berlin a contelui Golukowski mai primim azi telegramele următoare: Berlin, 11 Martie. Eri, după prânzul de la ambasada aus­­t­o-ungară, împăratul s’a retras singur cu

Next