Timpul, iulie 1896 (nr. 144-168)

1896-07-02 / nr. 144

ANUL AL OPT­SPRE­ZECELEA. — NO. 144 EDIȚIA A TREIA UN NUMER^IO BANI ABONAMENTELE In țară pe un an................................................30 lei » pe 6 luni.................................................18 lei » ,­­pe 3 luni. ........................................10 lei Pentru streinătate, un an.............................50 lei lm Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubsuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA SSr ADMINISTRAȚIA Bucureștii, Pasagiul Roulon 7-8 Unde sunt liberalii ? Ori­ce partid politic care voește să trăiască trebue neapărat să pro­greseze ; a­sta pe loc este pentru un partid, a muri. Evoluțiunea par­tidelor spre progres nu se face nu­mai la guvern, ci și în opoziție. La guvern se aplică ideile și progra­mele, în opoziție se pregătesc: Un partid care nu procedează ast­fel își perde dreptul de existență ca partid politic și devine o coterie de per­soane sau un sindicat de afaceri. Aceste adeveruri necontestate ne­am crezut datori­a le repeta fiind­că am făgăduit să respundem la în­trebarea : Ce a devenit partidul libe­ral în mâna guvernanților actuali ? A existat într’adevăr un partid li­beral în această țară ; a existat înain­tea unirei țarilor surori, atunci când la București și la Iași o pleiadă de bărbați entuziaști și patrioți se lup­­tau pentru a dărîma privi­legiurile și a stabili principiile liberalismului oc­cidental în societatea română. Re­zultatul acestei lupte a fost Consti­­tuțiunea de la 1866, într’însa s’a închegat baza politică a României contimporane. In rândurile acestui partid liberal au figurat reprezentanți ai tuturor claselor, marea majori­tate însă a luptătorilor fruntași au fost ceea­ ce se numea atunci «boeri»; erau atunci boeri cu idei progresiste și boeri cu idei anti-progresiste. De la 1866 încoace boerimea anti-pro­­gresistă a dispărut treptat; liberalis­mul a devenit un bun obștesc, plat­forma după care au plecat toate par­tidele politice. Singura deosebire a fost că conservatorii au crezut și cred și astă­zi că progresul se poate face în limitele cadrului impus de Constituție, pe când liberalii au a­­vut oare­care apucături democratice și demagogice care au iluzionat un cârd de ani masele populare, făcân­­du-le să crează că mai sunt drep­turi și libertăți de cucerit. Această închipuire n’a ținut mult. Regimurile liberale de la 1868—70 și de la 1876—88 s’au însărcinat a o risipi. S’a dovedit că tocmai acei cari voiau să-și însușească mono­polul liberalismului erau autoritarii cei mai sfruntați; mai ales sfîrșitul regimului liberal de la 1884 până la 1888 a distrus ori­ce iluziune în privința apucăturilor democratice ale partidului; în locul liberalismului a apărut colectivismul care a luat stă­pânirea partidului liberal și a păs­trat-o până astă­zi. S’au făcut unele încercări de meremet în timpul când liberalii erau în opozițiune prin așa zisul program de la Iași înjghebat la 1892, dar se știe că faimosul pro­gram a rămas mort-născut și că, cu toate opintirile unora din tinerii li­berali, ori­ce reînviere a fost zădăr­nicită de direcțiunea ocultă a par­tidului. Astă­zi partidul liberal a ajuns a fi o gașcă condusă de un fel de con­siliu de zece, care n’are alt ideal de­cât căpătuiala și procopsirea mem­brilor asociațiunii. In șeapte ani de opozițiune liberalii deveniți colectiviști nu s’au învred­nicit a înjgheba un program, mă­car de formă ; ei însuși au mărtu­risit în mai multe rânduri că au ve­nit la putere cu totul nepregătiți. In fine, s’au văzut visul cu ochii, prin mila lui .....Dumnezeu puterea le-a căzut în sîn și cu dînsa ș’au fabricat unanimități parlamentare. Ce ocazie mai bună puteau ei să gă­sească pentru a reîmprospăta pute­rea morală și intelectuală a parti­dului ? Folositu-s’au colectiviștii de dînsa? Nici ei însuși nu vor putea zice că da ! Nu s’a pomenit în analele politi­ce ca un regim să acumuleze atâ­tea greșeli în scurtul timp de opt luni de când ocupă puterea. In afară umilire și lipsă de con­siderație, în lăuntru agitație perpe­tuă și stârpiciune complectă. Activitatea guvernului nu se sim­te de­cât în réű; el se întitulează na­­țional—liberal, cu toate acestea, a lo­vit în tot ce este național în țară și peste hotare, și în toate instituțiu­­niunile pe care se rezimă adevăra­tul liberalism. Debutând fără opozi­țiune în Parlament, regimul și a cre­at în lăuntrul partidului o disidență care îl combate mai crâncen de­cât adversarii săi firesci. Din mijlocul a­­cestor certuri intestine nu se aud de­cât invectivele pe care le pres­chimbă foștii tovarăși și nu ese de­cât em­anațiunele pestilențiale ale pa­namalelor cari se înmulțesc din zi în zi în toate unghiurile țârei. De vre-o lucrare spornică în in­teresul obștesc, de vre reformă se­rioasă, nici nu se pomenește, miniș­trii s’au ostenit nu de lucru, ci de certuri și au luat-o la sănătoasa, punându-se la adăpostul generalilor Iulie și August. Iată tabloul pe care îl înfățișază guvernanții actuali: Nu e așa că e frumos și plin de speranțe pentru viitor ? Și niște asemenea oameni cari nu știu unde merg nici ce­ fac, cari depun și căznesc pe un Mitropolit pe baza unor acte plăzmuite de care le e rușine, cari până astă­zi n’au știut de cât a pângări tot ce e scump, tot ce e sfânt acestei țâri, cari din propriul lor partid au făcut o ceată de gheșeftari, cari ne-au co­­borît în ochii streinilor în rândul Statelor bântuite de neastâmpăr, cari de opt luni distrug, desființează, desorganisează, fără a pune o sin­gură piatră pentru a reclădi și a reorganiza, niște asemenea nemernici cutează să zică că partidul conser­vator nu există. Priviți-va pe voi, nenorociților și mocirla în care va sbateți! Pe noi nu ne puteți distruge, căci nu se poate distruge ce este în conștiința țârei; nici o dată partidul conser­vator n’a fost mai necesar țârei de­cât în ziua de astă­zi, căci numai într’ensul e scăparea ei. De un lucru însă ne mirăm : Cum nu le este groază colecti­viștilor de opera de distrugere pe care o săvârșesc în contra partidu­lui liberal ? Cum nu le este groază că are să se ridice din mormânt vocea unui C. A. Rosetti, ursui D. Brătianu și a unui M. Kogălniceanu care să-i în­trebe : Ce ați făcut din partidul liberal ? -----------------------------------------­ TELEGRAME Chestiunea Cretenilor Berlin, 10 Iulie Se anunță din Atena Agenției Wolff că cretenii refugiați în Grecia se îmbar­că pentru Canea, de­oare­ce guvernul turcesc a garantat siguranța lor d­upă ce­rerea ambasadorilor puterilor. Din Camera Italiană Roma, 10 iulie După desvoltarea diferitelor ordine de zi asupra proiectului privitor la trimite­rea unui comisar civil în Sicilia, d. di Rudini declară că primește pe acela al d-lui Gallo, care zice că, Camera, având încredere în guvern, trece la discuția ar­ticolelor. Ordinea de zi a d-lui Gallo s’a adop­tat cu 232 voturi contra 139. Din Camera Comunelor Londra, 10 iulie, D. Curzon declară că guvernul nu pri­mit nici o informațiune în privința știre! răspândită de ziare, că Franța ar avea de gând să ocupe insula Creta.—D. Cur­zon crede că această știre nu este ade­vărată. Contribuțiunile directe în Franța Paris, 10 iulie. Camera deputaților a adoptat cu 424 voturi contra 66, proiectul celor patru contribuțiuni directe vechi. Arion a fost condamnat la 2 ani în­chisoare pentru faliment. Prinții moștenitori ai Greciei Atena, 11 iulie Prințul și principesa moștenitoare și prin­țul Nicolae vor pleca Luni la Londra, pentru a asista la căsătoria principesei Maud. Din cauza evenimentelor din Creta, Regele nu va merge anul acesta la Aix­­les-Bains, după cum avea obiceiu în fie­care an. Criză ministerială în Italia Roma, 11 Iulie Toate ziarele vorbesc de o criză mi­nisterială parțială, în legătură cu ches­­stiunea punerea la ordinea zilei a Camerei a proiectului d-lui Ricotti asupra refor­melor din armată. Din Parlamentul Francez Paris, 41 iulie. Camera deputaților. D-nul Isaac cere să interpeleze guvernul asupra cestiunei zahărurilor. D-nul Méline combate ur­gența care este respinsă cu 325 voturi contra 171. D. Pourquery își desvoltă interpelarea asupra situațiunei din Madagascar și bla­mează politica urmată în această co­lonie. D. Lebon replică și zice că guvernul va ști să oprească răsvrătirile indivizilor cari ațâță la desordine. Apoi se adoptă ordinea de zi pură și simplă primită de guvern. D. Méline citește apoi decretul de în­chidere a sesiunea. Senat. Această adunare adoptă proiec­tul asupra contribuțiunilor directe precum și legea care declară Madagascarul de co­lonie franceză. D­lul Hanotaux declară că aceas­ă lege va aplana dificultățile ri­dicate de unele puteri. Căsătorie Princiară Kassel. 11 iulie. împărăteasa a sosit la Wilhelmshöhe cu patru fii și principesa Luiza Victoria. Generalul Baratieri Verona, 11 iulie. Generalul Baratieri a sosit din Milan și a plecat la Arco. Importul și exportul Franței Paris, 12 Iulie.—Oficial Importațiunile pentru primele ș­ase luni ale anului ating cifra de 2028000000, contra 1814 pentru aceiași perioadă din 1895 și exportațiunile 1708000000, con­tra 1015000000 în 1895. Concentrarea Republicană Lisieux, 12 Iulie. La un banchet care a avut loc azi, d. Bourgeois a preconizat concentrarea repu­blicană spre a face să isbutească refor­mele ; daca nu, dreapta va continua să împedice progresele democratice. Roma, 12 Iulie. Generalul Pelloux e pe drum de a con­feri cu d. di Rudini. Ziarele cer ca ches­tiunea militară să fie rezolvată în prima linie, de­oare­ce de ea vor depinde des­voltarea, durata și soluțiunea crizei. Roma, 12 Iulie. Regele a conferit cu generalul Pelloux. Apoi a fost o conferință între d-nn. d. Rudini, Brin, Pelloux și Colombo. După ziare generalul Pelloux cere să se ridice budgetul resbelului de la 234 la 246 000000. Alegerile din Belgia Bruxelles, 12 iulie. Catolicii au fost aleși la alegerile su­plimentare pentru cameră la Bruxelles și la Anvers. Cabinetul va dispune de o majoritate de 60 de voturi. ----------------------------------------­ ISPRAVA COLECTIVISTA Orientalische Correspondenz, care se inspiră de la ministerul de externe din Viena, publică următorul comu­nicat oficios de o extremă gravitate : «Afacerea Agliardi de la noi pre­cum și criza Mitropolitului României pornesc din același izvor, și au ace­iași importanță foarte mare, pentru poziția de mare putere a Austro-Un­gariei. Ceea­ ce a perdut în cele trei decenii din urmă diplomația rusească în Ro­mânia, o va recîștiga acum în câte­va luni. Nici o dată propaganda ru­sească nu a avut ocaziuni mai favora­bile ca acum ca să convingă pe popo­rul român că ramura catolică a Ho­­henzolernilor cari domnesc azi în Ro­mânia, plănuiesc un atentat în contra bisericei naționale române, în contra acestui ideal sfînt al poporului ro­mân. Și Rusia exploatează cu mult succes în favoarea sa penibila afacere a mitropolitului român. In Macedonia unde România, în timp de 30 de ani a jertfit mai mult de 15 milioane de lei ca să stabilească o cultură și o biserică românească, toată munca, și toate sacrificiile au rămas zadarnice, de­oare­ce populațiu­­nea din Macedonia s 'a convins că a­­genții actuali ai guvernului român lu­crează pe sub mină în contra înteme­­ierea bisericei naționale române și îm­piedică mereu înființarea episcopatului român. De aici se pot explica desele manifestații ce se fac de vreo 8 luni în Macedonia în onoarea Țarului, pre­cum și faptul că la serbările consulului rusesc di­n Bitolia iau parte în mod ostentativ toți fruntașii români din lo­calitate. Așa numiții iconari ruși au început din nou să inunde părțile Dunărei de jos; aceștia sunt misionarii cari în 1888 cu ocazia revoltelor țărănești, au desfășurat o activitate atît de fe­brilă, în­cit miniștri de pe atunci d-nii Carp și Al. Lahovari au fost nevoiți să-i expulzeze ceea ce a dat loc la un lung schimb de note diplomatice între guvernul român și cel rusesc. Nimic nu e mai ușor de­cât a face pe masele inculte să creadă că nu­mai Țarul e drept credincios, el care a desrobit pe creștini de sub ju­gul turcesc, el care va desrobi pe Ro­mâni de sub jugul mult mai insupor­tabil al nepravoslavnicului, care dom­­nește azi in România. Deja iconarii respîndesc prin sate svonul că nu mi­niștrii, ci singur regele Carol trebue făcut răspunzător de consecințele crizei mitropolitane. ----------------------mm*---------------------­ CRIZA MINISTERIALA DIN ITALIA — Prin fir telegrafic — Roma, 11 Iulie. In urma dem­isi­unei ministrului de resbel intreg ministerul a demisionat. D. di Rudini a fost însărcinat să cons­­tituiască un nou cabinet. Roma, 11 iu­ie. Camera deputaților. Adunare nu­meroasă, toți miniștrii sunt de față. D. di Rudini comunică Camerei de­­misiunea cabinetului și anunță că Re­gele l’a Însărcinat cu formarea unui minister nou­. Cere Camerei să se a­­mâne sine die ceea ce s’a adoptat. Senatul, după ce a ascultat comu­nicarea de misiune a ministerului, s’a amânat pe Marți. Roma, 11 Iulie. După Ralia, d. di Rudini se ocupă Înainte de toate să examineze cestiu­­nea de a se ști dacă reducerea buge­tului resbelului la 324,000,000 este ex­cesivă. Opinia ne crede că criza se va rezolva repede. Ziarele sunt de acord pentru a anunța retragerea definitivă din cabinet a d-lor Ricotti și Perazzi. -----------------------------------------­ CHESTIUNEA CRETEI — Prin fir telegrafic — Deputații Creteni și Poarta Constantinopol, 10 iulie Deputații creștini creteni au decis să participe la Adunare după cererea consulilor. Deputații tari au aderat la epitropie au primit o trecere liberă de la Ab­­dulah-pașa. Atena. Î1 Iulie Cinci deputați creștini au sosit la Canea escortați militărește. E temere ca opoziția deputaților musulmani să nu aducă discuții violente în sinul Adunării. Constantinopol. 12 Iulie Două treimi dintre deputații creteni s-au întrunit la Canea. Epitropia a renunțat la mai multe puncte din revindecările sale. Punctele principale menținute sunt:­numirea unui guvernator general creș­tin pentru o perioadă de 5 ani cu drept de veto, in înțelegere cu puterile; între­buințarea de către Creta a jumătății veniturilor vămilor; modificarea legei electorale. Epitropia a trimes o comisiune la Canea spre a veghea ca deputații să se conformeze în mod exact revinde­­cărilor convenite. Deschiderea Adunării s-a asigurat prin intervențiunea consulară. ---------------------------------------------------­ MARȚI 2/14 IULIE 1896 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII -------------- "y %« * , Linia 30 litere petit pag. VI....................v­o,­4ft,‘ ----- -»■­ I ’J Í . .«1.2,50 N­. TJ * • • ' ' "| L’ la Paris anunciurile se primesc la A­gin Havas, 8 Place de la Bourse. dt-REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA Bucureștii, Pasagiul Human 7-8 Vaticanul și Noi Citind in ziarul Timpul de la 19 Iu­nie sub titlul «Chestia Mitropolitului în străinătate», câte-va pasagii dintr’o scri­soare primită de la Roma de către un cetățean din București, am rămas ui­mit de preocupațiunea cardinalilor din Vatican. Din acele pasagii se vede clar cum că catolicii nu vor să ne lase în pace ; ca unii ce pescuiesc în apă tur­bure, ei caută și așteaptă momentul bine­venit, să se arunce asupra răsări­tului.—Curcanii din Roma, își lungesc nasul, se umflă în pene și’și desfășură cozile, pregătindu-se a face rotiri cu huruituri; dar cum în țara noastră, o­­portunitatea nu le va fi soață nici o dată, rotirile și huruiturile lor vor trece făcând numai un zgomot în aer, iar ei vor remâne ca în­tot­deauna, cu sacul gol, privind și sorbind cu ochii și în­ghițind în sec. Papa în consistoriu secret, vorbește într’una despre biserica răsăritului, iar cardinalii, povestindu’și unul altuia, des­pre Vindicibile scandale al bisericei ro­mâne, merg cu naivitatea până a zice că așteaptă numai convertirea Mitro­politului Miron din Transilvania, căci d. Sturdza ar primi cu plăcere primele oferte ce -i s’ar face pentru o unire cu Roma și pentru trimiterea unor epis­copi din biserica Romei, cari să mă­ture murdăriile bisericei bucureștene. Nu știu, nu văd bine, nu aud bine, sau că ochii și urechile mele nu se pot obicinui cu așa ceva. Dar ce e și mai mult, un cardinal ar fi spus că nu este cler mai stupid, mai lacom, mai igno­rant de­cât clerul din România și că cu cinci, mult ș­ase milioane, el ar face pre toți călugării din România, în­cepând cu episcopii și arh­iereii, să de­vină mai catolici de­cât Papa... — O! Aceasta însemnează că venerabilii, cu­tezători în­tot­de­auna, acum însă în setea lor de a’și întinde dominațiunea­­ și-au perdut bunul simț. Până unde veți merge oare, prea sfinților ? Și până când veți abuza, și vă veți bate joc de cei pe cari îi credeți slabi și neș­tiutori ? Că Sanctitatea Sa Papa se ocupă de biserica răsăritului, aceasta nu e ceva nou; și predecesorii Sanctităței Sale au făcut același lucru în toate timpurile.— Aceasta o știm și nu ne surprinde; li­ber este fie­ cine să găndiască ori­ce și să -și facă socotelile cum îi cere ini­ma.­­Un lucru e hotărît: noi nu voim să admitem nici una din inovațiile bise­ricei papale și între altele, mai ales dogma Infailibilității și a existenței unui cap văzut al bisericei, așa cum îl înțe­leg­ latinii. Și tocmai aici e bula. Pentru noi, ortodoxii, biserica nu este triumfătoare aici pre pământ, pre care n’avem și nici putem a-l stăpâni In veci, ci numai luptătoare și așteptăm încununarea operei mântuire­ cu anexa credinței adevărate și faptelor noastre bune din această viață dincolo, în Im­periul ceriului.—Pentru noi autoritatea supremă în biserica de acum este nu­mai Sinodul general, care decide și ’n materie de dogme, iar sinoade generale zise și ecumenice, avem până astăzi nu­mai ș­apte, cari și sunt recunoscute de întreaga biserică.—Deci domnia tiranică a unui om pământean, a unui muritor, sub mantia sacerdotală asupra lumei, fiind contrară învățăturilor lui Isus, con­trară S-tei Scripturi și tradițiunei apos­tolice, este ori producțiunea unui creer atrofiat, ori cu urmărirea unor scopuri lumești, se uită că e o aberațiune. Ceea ce n’au făcut Ebreii in statul lor Teocratic,—căci altul era arhhiereul însărcinat cu serviciul divin, cu cultul la ei și altul era conducătorul poporu­lui in timp de pace și de răsboiu—, a­­ceea au voit și vor să facă preoții a­­puseni, de a întruni în persoana Papei toate puterile din ceriu și de pre pă­mânt. Trecutul lor probează aceasta. E, o recunoaștem, o stare anormală la noi astăzi. Biserica trece prin grele încercări.— Se vede că Dumnezeu ne ceartă pentru lămurire.—Nu pricepem însă cum își închipuiesc cei de la Roma că în persoana unui singur om, în per­soana d-lui Sturdza, ori chiar a câtor­va, s’ar concentra credința Întregului popor românesc­.— Cei ce au o ast­fel de idee înseamnă că ’și au format-o numai după observarea proprie și că nu știu nimic, dar absolut nimic, despre caracterul și trecutul poporului român. Credința pe care o avem și astă­zi ’l a păstrat pe Român, ’’ a fă­­cut să trăiască, iar el cu inima încălzită de această credință, ’și a apărat națiunea în contra tuturor cotropitorilor. Tot ast­fel va face și în viitor, conservând la rîndul său depozitul sacru care îi pre­lungește viața și ’l face ast­fel să joace și el un rol în istoria lumei.

Next