Timpul, iulie 1896 (nr. 144-168)
1896-07-02 / nr. 144
ANUL AL OPTSPREZECELEA. — NO. 144 EDIȚIA A TREIA UN NUMER^IO BANI ABONAMENTELE In țară pe un an................................................30 lei » pe 6 luni.................................................18 lei » ,pe 3 luni. ........................................10 lei Pentru streinătate, un an.............................50 lei lm Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubsuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA SSr ADMINISTRAȚIA Bucureștii, Pasagiul Roulon 7-8 Unde sunt liberalii ? Orice partid politic care voește să trăiască trebue neapărat să progreseze ; asta pe loc este pentru un partid, a muri. Evoluțiunea partidelor spre progres nu se face numai la guvern, ci și în opoziție. La guvern se aplică ideile și programele, în opoziție se pregătesc: Un partid care nu procedează astfel își perde dreptul de existență ca partid politic și devine o coterie de persoane sau un sindicat de afaceri. Aceste adeveruri necontestate neam crezut datoria le repeta fiindcă am făgăduit să respundem la întrebarea : Ce a devenit partidul liberal în mâna guvernanților actuali ? A existat într’adevăr un partid liberal în această țară ; a existat înaintea unirei țarilor surori, atunci când la București și la Iași o pleiadă de bărbați entuziaști și patrioți se luptau pentru a dărîma privilegiurile și a stabili principiile liberalismului occidental în societatea română. Rezultatul acestei lupte a fost Constituțiunea de la 1866, într’însa s’a închegat baza politică a României contimporane. In rândurile acestui partid liberal au figurat reprezentanți ai tuturor claselor, marea majoritate însă a luptătorilor fruntași au fost ceea ce se numea atunci «boeri»; erau atunci boeri cu idei progresiste și boeri cu idei anti-progresiste. De la 1866 încoace boerimea anti-progresistă a dispărut treptat; liberalismul a devenit un bun obștesc, platforma după care au plecat toate partidele politice. Singura deosebire a fost că conservatorii au crezut și cred și astăzi că progresul se poate face în limitele cadrului impus de Constituție, pe când liberalii au avut oarecare apucături democratice și demagogice care au iluzionat un cârd de ani masele populare, făcându-le să crează că mai sunt drepturi și libertăți de cucerit. Această închipuire n’a ținut mult. Regimurile liberale de la 1868—70 și de la 1876—88 s’au însărcinat a o risipi. S’a dovedit că tocmai acei cari voiau să-și însușească monopolul liberalismului erau autoritarii cei mai sfruntați; mai ales sfîrșitul regimului liberal de la 1884 până la 1888 a distrus orice iluziune în privința apucăturilor democratice ale partidului; în locul liberalismului a apărut colectivismul care a luat stăpânirea partidului liberal și a păstrat-o până astăzi. S’au făcut unele încercări de meremet în timpul când liberalii erau în opozițiune prin așa zisul program de la Iași înjghebat la 1892, dar se știe că faimosul program a rămas mort-născut și că, cu toate opintirile unora din tinerii liberali, orice reînviere a fost zădărnicită de direcțiunea ocultă a partidului. Astăzi partidul liberal a ajuns a fi o gașcă condusă de un fel de consiliu de zece, care n’are alt ideal decât căpătuiala și procopsirea membrilor asociațiunii. In șeapte ani de opozițiune liberalii deveniți colectiviști nu s’au învrednicit a înjgheba un program, măcar de formă ; ei însuși au mărturisit în mai multe rânduri că au venit la putere cu totul nepregătiți. In fine, s’au văzut visul cu ochii, prin mila lui .....Dumnezeu puterea le-a căzut în sîn și cu dînsa ș’au fabricat unanimități parlamentare. Ce ocazie mai bună puteau ei să găsească pentru a reîmprospăta puterea morală și intelectuală a partidului ? Folositu-s’au colectiviștii de dînsa? Nici ei însuși nu vor putea zice că da ! Nu s’a pomenit în analele politice ca un regim să acumuleze atâtea greșeli în scurtul timp de opt luni de când ocupă puterea. In afară umilire și lipsă de considerație, în lăuntru agitație perpetuă și stârpiciune complectă. Activitatea guvernului nu se simte decât în réű; el se întitulează național—liberal, cu toate acestea, a lovit în tot ce este național în țară și peste hotare, și în toate instituțiuniunile pe care se rezimă adevăratul liberalism. Debutând fără opozițiune în Parlament, regimul și a creat în lăuntrul partidului o disidență care îl combate mai crâncen decât adversarii săi firesci. Din mijlocul acestor certuri intestine nu se aud decât invectivele pe care le preschimbă foștii tovarăși și nu ese decât emanațiunele pestilențiale ale panamalelor cari se înmulțesc din zi în zi în toate unghiurile țârei. De vre-o lucrare spornică în interesul obștesc, de vre reformă serioasă, nici nu se pomenește, miniștrii s’au ostenit nu de lucru, ci de certuri și au luat-o la sănătoasa, punându-se la adăpostul generalilor Iulie și August. Iată tabloul pe care îl înfățișază guvernanții actuali: Nu e așa că e frumos și plin de speranțe pentru viitor ? Și niște asemenea oameni cari nu știu unde merg nici ce fac, cari depun și căznesc pe un Mitropolit pe baza unor acte plăzmuite de care le e rușine, cari până astăzi n’au știut de cât a pângări tot ce e scump, tot ce e sfânt acestei țâri, cari din propriul lor partid au făcut o ceată de gheșeftari, cari ne-au coborît în ochii streinilor în rândul Statelor bântuite de neastâmpăr, cari de opt luni distrug, desființează, desorganisează, fără a pune o singură piatră pentru a reclădi și a reorganiza, niște asemenea nemernici cutează să zică că partidul conservator nu există. Priviți-va pe voi, nenorociților și mocirla în care va sbateți! Pe noi nu ne puteți distruge, căci nu se poate distruge ce este în conștiința țârei; nici o dată partidul conservator n’a fost mai necesar țârei decât în ziua de astăzi, căci numai într’ensul e scăparea ei. De un lucru însă ne mirăm : Cum nu le este groază colectiviștilor de opera de distrugere pe care o săvârșesc în contra partidului liberal ? Cum nu le este groază că are să se ridice din mormânt vocea unui C. A. Rosetti, ursui D. Brătianu și a unui M. Kogălniceanu care să-i întrebe : Ce ați făcut din partidul liberal ? ----------------------------------------- TELEGRAME Chestiunea Cretenilor Berlin, 10 Iulie Se anunță din Atena Agenției Wolff că cretenii refugiați în Grecia se îmbarcă pentru Canea, deoarece guvernul turcesc a garantat siguranța lor după cererea ambasadorilor puterilor. Din Camera Italiană Roma, 10 iulie După desvoltarea diferitelor ordine de zi asupra proiectului privitor la trimiterea unui comisar civil în Sicilia, d. di Rudini declară că primește pe acela al d-lui Gallo, care zice că, Camera, având încredere în guvern, trece la discuția articolelor. Ordinea de zi a d-lui Gallo s’a adoptat cu 232 voturi contra 139. Din Camera Comunelor Londra, 10 iulie, D. Curzon declară că guvernul nu primit nici o informațiune în privința știre! răspândită de ziare, că Franța ar avea de gând să ocupe insula Creta.—D. Curzon crede că această știre nu este adevărată. Contribuțiunile directe în Franța Paris, 10 iulie. Camera deputaților a adoptat cu 424 voturi contra 66, proiectul celor patru contribuțiuni directe vechi. Arion a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru faliment. Prinții moștenitori ai Greciei Atena, 11 iulie Prințul și principesa moștenitoare și prințul Nicolae vor pleca Luni la Londra, pentru a asista la căsătoria principesei Maud. Din cauza evenimentelor din Creta, Regele nu va merge anul acesta la Aixles-Bains, după cum avea obiceiu în fiecare an. Criză ministerială în Italia Roma, 11 Iulie Toate ziarele vorbesc de o criză ministerială parțială, în legătură cu chesstiunea punerea la ordinea zilei a Camerei a proiectului d-lui Ricotti asupra reformelor din armată. Din Parlamentul Francez Paris, 41 iulie. Camera deputaților. D-nul Isaac cere să interpeleze guvernul asupra cestiunei zahărurilor. D-nul Méline combate urgența care este respinsă cu 325 voturi contra 171. D. Pourquery își desvoltă interpelarea asupra situațiunei din Madagascar și blamează politica urmată în această colonie. D. Lebon replică și zice că guvernul va ști să oprească răsvrătirile indivizilor cari ațâță la desordine. Apoi se adoptă ordinea de zi pură și simplă primită de guvern. D. Méline citește apoi decretul de închidere a sesiunea. Senat. Această adunare adoptă proiectul asupra contribuțiunilor directe precum și legea care declară Madagascarul de colonie franceză. Dlul Hanotaux declară că aceasă lege va aplana dificultățile ridicate de unele puteri. Căsătorie Princiară Kassel. 11 iulie. împărăteasa a sosit la Wilhelmshöhe cu patru fii și principesa Luiza Victoria. Generalul Baratieri Verona, 11 iulie. Generalul Baratieri a sosit din Milan și a plecat la Arco. Importul și exportul Franței Paris, 12 Iulie.—Oficial Importațiunile pentru primele șase luni ale anului ating cifra de 2028000000, contra 1814 pentru aceiași perioadă din 1895 și exportațiunile 1708000000, contra 1015000000 în 1895. Concentrarea Republicană Lisieux, 12 Iulie. La un banchet care a avut loc azi, d. Bourgeois a preconizat concentrarea republicană spre a face să isbutească reformele ; daca nu, dreapta va continua să împedice progresele democratice. Roma, 12 Iulie. Generalul Pelloux e pe drum de a conferi cu d. di Rudini. Ziarele cer ca chestiunea militară să fie rezolvată în prima linie, deoarece de ea vor depinde desvoltarea, durata și soluțiunea crizei. Roma, 12 Iulie. Regele a conferit cu generalul Pelloux. Apoi a fost o conferință între d-nn. d. Rudini, Brin, Pelloux și Colombo. După ziare generalul Pelloux cere să se ridice budgetul resbelului de la 234 la 246 000000. Alegerile din Belgia Bruxelles, 12 iulie. Catolicii au fost aleși la alegerile suplimentare pentru cameră la Bruxelles și la Anvers. Cabinetul va dispune de o majoritate de 60 de voturi. ---------------------------------------- ISPRAVA COLECTIVISTA Orientalische Correspondenz, care se inspiră de la ministerul de externe din Viena, publică următorul comunicat oficios de o extremă gravitate : «Afacerea Agliardi de la noi precum și criza Mitropolitului României pornesc din același izvor, și au aceiași importanță foarte mare, pentru poziția de mare putere a Austro-Ungariei. Ceea ce a perdut în cele trei decenii din urmă diplomația rusească în România, o va recîștiga acum în câteva luni. Nici o dată propaganda rusească nu a avut ocaziuni mai favorabile ca acum ca să convingă pe poporul român că ramura catolică a Hohenzolernilor cari domnesc azi în România, plănuiesc un atentat în contra bisericei naționale române, în contra acestui ideal sfînt al poporului român. Și Rusia exploatează cu mult succes în favoarea sa penibila afacere a mitropolitului român. In Macedonia unde România, în timp de 30 de ani a jertfit mai mult de 15 milioane de lei ca să stabilească o cultură și o biserică românească, toată munca, și toate sacrificiile au rămas zadarnice, deoarece populațiunea din Macedonia s 'a convins că agenții actuali ai guvernului român lucrează pe sub mină în contra întemeierea bisericei naționale române și împiedică mereu înființarea episcopatului român. De aici se pot explica desele manifestații ce se fac de vreo 8 luni în Macedonia în onoarea Țarului, precum și faptul că la serbările consulului rusesc din Bitolia iau parte în mod ostentativ toți fruntașii români din localitate. Așa numiții iconari ruși au început din nou să inunde părțile Dunărei de jos; aceștia sunt misionarii cari în 1888 cu ocazia revoltelor țărănești, au desfășurat o activitate atît de febrilă, încit miniștri de pe atunci d-nii Carp și Al. Lahovari au fost nevoiți să-i expulzeze ceea ce a dat loc la un lung schimb de note diplomatice între guvernul român și cel rusesc. Nimic nu e mai ușor decât a face pe masele inculte să creadă că numai Țarul e drept credincios, el care a desrobit pe creștini de sub jugul turcesc, el care va desrobi pe Români de sub jugul mult mai insuportabil al nepravoslavnicului, care domnește azi in România. Deja iconarii respîndesc prin sate svonul că nu miniștrii, ci singur regele Carol trebue făcut răspunzător de consecințele crizei mitropolitane. ----------------------mm*--------------------- CRIZA MINISTERIALA DIN ITALIA — Prin fir telegrafic — Roma, 11 Iulie. In urma demisiunei ministrului de resbel intreg ministerul a demisionat. D. di Rudini a fost însărcinat să constituiască un nou cabinet. Roma, 11 iuie. Camera deputaților. Adunare numeroasă, toți miniștrii sunt de față. D. di Rudini comunică Camerei demisiunea cabinetului și anunță că Regele l’a Însărcinat cu formarea unui minister nou. Cere Camerei să se amâne sine die ceea ce s’a adoptat. Senatul, după ce a ascultat comunicarea de misiune a ministerului, s’a amânat pe Marți. Roma, 11 Iulie. După Ralia, d. di Rudini se ocupă Înainte de toate să examineze cestiunea de a se ști dacă reducerea bugetului resbelului la 324,000,000 este excesivă. Opinia ne crede că criza se va rezolva repede. Ziarele sunt de acord pentru a anunța retragerea definitivă din cabinet a d-lor Ricotti și Perazzi. ----------------------------------------- CHESTIUNEA CRETEI — Prin fir telegrafic — Deputații Creteni și Poarta Constantinopol, 10 iulie Deputații creștini creteni au decis să participe la Adunare după cererea consulilor. Deputații tari au aderat la epitropie au primit o trecere liberă de la Abdulah-pașa. Atena. Î1 Iulie Cinci deputați creștini au sosit la Canea escortați militărește. E temere ca opoziția deputaților musulmani să nu aducă discuții violente în sinul Adunării. Constantinopol. 12 Iulie Două treimi dintre deputații creteni s-au întrunit la Canea. Epitropia a renunțat la mai multe puncte din revindecările sale. Punctele principale menținute sunt:numirea unui guvernator general creștin pentru o perioadă de 5 ani cu drept de veto, in înțelegere cu puterile; întrebuințarea de către Creta a jumătății veniturilor vămilor; modificarea legei electorale. Epitropia a trimes o comisiune la Canea spre a veghea ca deputații să se conformeze în mod exact revindecărilor convenite. Deschiderea Adunării s-a asigurat prin intervențiunea consulară. --------------------------------------------------- MARȚI 2/14 IULIE 1896 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII -------------- "y %« * , Linia 30 litere petit pag. VI....................vo,4ft,‘ ----- -»■ I ’J Í . .«1.2,50 N. TJ * • • ' ' "| L’ la Paris anunciurile se primesc la Agin Havas, 8 Place de la Bourse. dt-REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA Bucureștii, Pasagiul Human 7-8 Vaticanul și Noi Citind in ziarul Timpul de la 19 Iunie sub titlul «Chestia Mitropolitului în străinătate», câte-va pasagii dintr’o scrisoare primită de la Roma de către un cetățean din București, am rămas uimit de preocupațiunea cardinalilor din Vatican. Din acele pasagii se vede clar cum că catolicii nu vor să ne lase în pace ; ca unii ce pescuiesc în apă turbure, ei caută și așteaptă momentul binevenit, să se arunce asupra răsăritului.—Curcanii din Roma, își lungesc nasul, se umflă în pene și’și desfășură cozile, pregătindu-se a face rotiri cu huruituri; dar cum în țara noastră, oportunitatea nu le va fi soață nici o dată, rotirile și huruiturile lor vor trece făcând numai un zgomot în aer, iar ei vor remâne ca întotdeauna, cu sacul gol, privind și sorbind cu ochii și înghițind în sec. Papa în consistoriu secret, vorbește într’una despre biserica răsăritului, iar cardinalii, povestindu’și unul altuia, despre Vindicibile scandale al bisericei române, merg cu naivitatea până a zice că așteaptă numai convertirea Mitropolitului Miron din Transilvania, căci d. Sturdza ar primi cu plăcere primele oferte ce -i s’ar face pentru o unire cu Roma și pentru trimiterea unor episcopi din biserica Romei, cari să măture murdăriile bisericei bucureștene. Nu știu, nu văd bine, nu aud bine, sau că ochii și urechile mele nu se pot obicinui cu așa ceva. Dar ce e și mai mult, un cardinal ar fi spus că nu este cler mai stupid, mai lacom, mai ignorant decât clerul din România și că cu cinci, mult șase milioane, el ar face pre toți călugării din România, începând cu episcopii și arhiereii, să devină mai catolici decât Papa... — O! Aceasta însemnează că venerabilii, cutezători întotdeauna, acum însă în setea lor de a’și întinde dominațiunea și-au perdut bunul simț. Până unde veți merge oare, prea sfinților ? Și până când veți abuza, și vă veți bate joc de cei pe cari îi credeți slabi și neștiutori ? Că Sanctitatea Sa Papa se ocupă de biserica răsăritului, aceasta nu e ceva nou; și predecesorii Sanctităței Sale au făcut același lucru în toate timpurile.— Aceasta o știm și nu ne surprinde; liber este fie cine să găndiască orice și să -și facă socotelile cum îi cere inima.Un lucru e hotărît: noi nu voim să admitem nici una din inovațiile bisericei papale și între altele, mai ales dogma Infailibilității și a existenței unui cap văzut al bisericei, așa cum îl înțeleg latinii. Și tocmai aici e bula. Pentru noi, ortodoxii, biserica nu este triumfătoare aici pre pământ, pre care n’avem și nici putem a-l stăpâni In veci, ci numai luptătoare și așteptăm încununarea operei mântuire cu anexa credinței adevărate și faptelor noastre bune din această viață dincolo, în Imperiul ceriului.—Pentru noi autoritatea supremă în biserica de acum este numai Sinodul general, care decide și ’n materie de dogme, iar sinoade generale zise și ecumenice, avem până astăzi numai șapte, cari și sunt recunoscute de întreaga biserică.—Deci domnia tiranică a unui om pământean, a unui muritor, sub mantia sacerdotală asupra lumei, fiind contrară învățăturilor lui Isus, contrară S-tei Scripturi și tradițiunei apostolice, este ori producțiunea unui creer atrofiat, ori cu urmărirea unor scopuri lumești, se uită că e o aberațiune. Ceea ce n’au făcut Ebreii in statul lor Teocratic,—căci altul era arhhiereul însărcinat cu serviciul divin, cu cultul la ei și altul era conducătorul poporului in timp de pace și de răsboiu—, aceea au voit și vor să facă preoții apuseni, de a întruni în persoana Papei toate puterile din ceriu și de pre pământ. Trecutul lor probează aceasta. E, o recunoaștem, o stare anormală la noi astăzi. Biserica trece prin grele încercări.— Se vede că Dumnezeu ne ceartă pentru lămurire.—Nu pricepem însă cum își închipuiesc cei de la Roma că în persoana unui singur om, în persoana d-lui Sturdza, ori chiar a câtorva, s’ar concentra credința Întregului popor românesc.— Cei ce au o astfel de idee înseamnă că ’și au format-o numai după observarea proprie și că nu știu nimic, dar absolut nimic, despre caracterul și trecutul poporului român. Credința pe care o avem și astăzi ’l a păstrat pe Român, ’’ a făcut să trăiască, iar el cu inima încălzită de această credință, ’și a apărat națiunea în contra tuturor cotropitorilor. Tot astfel va face și în viitor, conservând la rîndul său depozitul sacru care îi prelungește viața și ’l face astfel să joace și el un rol în istoria lumei.