Timpul, septembrie 1896 (nr. 193-216)

1896-09-26 / nr. 213

ANUL AL OPT-SPRE-ZfI­CELEA. ■— NO. 20 AU NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an.......................................30 lei » pe 11 luni....................................18 lei » pe 3 luni....................................10 lei Pentru streinătate, un an......................5 ° *ei la Paris íyárul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agende de journaux étrangers, rue de Maubruge, 69'r și la toate chioșcurile. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA Bucureștii, jj Panaglul Român 7-8 JOI 26 SEPTEMBRE (8 O­BRE) 1896 EDITIA A TREIA NUIAÎ INTR’UN IN Guvernul nu a fost încă în stare să închidă discuțiunea publică asu­pra hoțiilor săvârșite la Galați de primarul Malaxa, care e in localitate fruntașul partidului național-liberal, și iată că se descoperă și în ad­ministrația comunală din Iași abu­zuri săvârșite de ajutorul de primar cu știința și complicitatea primarului. Ecoul acestor noui hoții n au avut încă vreme să străbată toată țara, și se află că și administrația comu­nală a capitalei se face culpabilă de abuzuri. . . . S’a arătat în de ajuns, și­ cu do­vezi irefutabile, că hoții s­au plă­nuit și în parte s’au comis în cele mai multe județe ale țării. Aface­rile colectiviste care s­au aliat­e pe când erau încă în stare de proiect au fost zădărnicite grație denunță­rilor venite la vreme ; cele săverșite înainte de a pătrunde în public au fost acoperite cu faimoasa mușama pusă de rîndul acesta în mâna ins­pectorilor administrativi. Dar toate aceste abuzuri au aruncat o lumină clară asupra scopului pe­nal,­tidul n­ațional-lif­eral , urmărește când vine la putere, afacerile grase, abuzive, făcute în paguba contribua­bililor. „­­ Această sete de a se îmbogăți re­pede fără a ține seamă de reguli cinstei si prescripțiile codului penal nu a putut fi înfrânată nici de edilii orașelor celor mai mari din țara. Se controlul se­ poate face cu mai multă înlesnire, și așa piesa inregis­trează azi, pe lângă interminabila afacere de la Galați, furturi comise la comuna Iași și abuzuri săverșite la primăria capitalei. Nu ne ocupăm, cat privește fâșii, de comisionul încasat în abu­ziv ‘ de ’ inginerul comunei , admin mstrația nu poate fi învinovățită pentru faptul unui funcționar care a comis o escrocherie fara știrea celor ce conduc comuna. Dar ce rușinoase sunt celelalte descoperiri ale comisiunei de anchetă. În toată arcfiÎYa Oașului nu se găsește un singur dosar cu actele huruite și cusute ; un mare număr de acte nici n’au fost înregistrate și sunt răspândite pretutindeni in cea mai mare neorânduială ; te unele hârtii oficiale s’au găsit lăsături in text si pasagii întregi înlocuite cu altele. Ajutorul de primar introduce in oraș mărfuri supuse taxelor comunale pe care nu le plătește, cu știrea pri­mărului, de­cât după ce făptui­a denunță. La licitațiuni pentru lucrări publice părinții orașului se fac cul­pabili de favoritism, protejează pe unii concurenți in dauna intereselor comunale și depărtează pe acei cari nu s’au putut înțelege mai­­ înainte cu cei cari conduc afacerile co­­m­unale. Iar in capitala țărei consilierii co­munali se transformă in apărători pe fată ai contrabandiștilor, se pun in conflict cu alți funcționari publici pentru a scăpa de răspundere pe cei prinși în contrabande în dauna in­tereselor comunale, se fac complicii antreprenorilor de lucrări publice in­­cercările acestora de a frustra co­muna. c y Alăturați toate aceste «afaceri» descoperite acum la Iași și București pe lângă cea din Galați și ce e a­­coperite cu mușama­ni cele­l­alte o­­rașe ale terii și aveți tabloul activi­tății la care s’a crezut chemat par­tidul colectivist când M. Sa. Regele ’i-a încredințat frânele puterii. Peste câte­va zile național-lipe­ralii vor serba anul revenirii lor, la cârma Statului și în acest scurt in­terval bagagiu­l fără-­de­legilor și ho­țiilor a devenit de o greutate excep­țională. .. începând cu compunerea cabine­tului care era un scandal prin per­­sonagiile nule și nărăvite ridicate la cea mai înaltă treaptă administra­tivă; trecând prin faimoasele alegeri «libere» care au arătat tezei și străi­nătății ce poate un guvern care fuge de control și prin scandaloasa sesi­une parlamentară care a desvelit ră­nile urâte de pe corpul «marelui și disciplinatului­ partid colectivist ; lo­vind apoi în Biserica română prin nedreapta caterisire a Mitropolitului Primat, guvernul acesta a dovedi­t cu prisos că este incapabil să con­ducă țara. Iar scuzele de la Iași, desființarea consulatului român din Bitolia și închiderea școalelor româ­nești din Macedonia au ilustrat în de ajuns caracterul și patriotismul șefului titular al colectivității. In timpul acesta, când guvernul trecea de la un scandal la altul, membrii cei mai marcanți ai parti­dului guvernamental se îndeletniceau cu furtul ordinar din punga comu­nelor, cu samsarlicul productiv în­tre antreprenori și guvern, cu scor­moniri de afaceri judiciare dubioase, dar grase, menite să procure avoca­­țilo­r agreați de guvern cauze de apărat bine retribuite. Nu e vina noastră dacă tabloul activității de un an a guvernului și partidului național-liberal se pre­zintă în ast­fel de culori. Am fi voit, pentru­ binele acestei țări, ca succesiunea partidelor la cârtița Sta­tului să se poată­ efectua în liniște complectă, c­a fie­care partid de gu­vernământ să contribue, la marginele puterilor sale, la desvoltarea Româ­niei, care a început a fi apreciată și in străinătate grație ordinei, legali­tății și muncei noastre creatoare. Co­lectivitatea pe înțelege însă aceasta ; fie aceea prăbușirea ei va fi conse­cința fatală a sumei prea mari de scandaluri, hoții și inepții ce a gră­mădit într’un timp relativ foarte scurt. ".»«K­-------—----------—--------­caii veniseră în țară cu prilejul vizitei împărătești, n’a îngăduit musafirilor să iasă nici un moment din cercul de a­­genți guvernamentali. Căci, zice negru pe alb organul Ocultei, tree ne-ar fi pu­tut folosi daca ziariștii streini ar fi fost puși in curent cu Mijloacele absolut barbare cu care presă opoziției de la noi îșî poartă lupta politică?» E, cum am zis la început, o proble­mă daca ar fi folosit la ceva ca ziariștii streini să fie puși în curent cu nedem­­nitatea d-lui Sturdza, cu potlogăriile de la Galați, cu respectul d-lui Stătescu pentru magistratură, cu «afacerea» de la Huși, cu hoțiile de la Iași, cu «pla­nurile» de la Ploești, și, mai vârtos, cu purtarea odioasă a guvernului în afa­cerea mitropolitului—e o problemă, re­cunoaștem. Dar nu noi e chestiunea. Ceea ce supără pe ziariștii din Ro­mânia în faptul că au fost împedecați de a vedea pe confrații de la ziarele streine este că comitetul de recepție a prezintat pe d. Bianu ca cea mai naltă expresiune a presei românești; aceasta e chestie de obraz și obrazul gazetari­lor din opoziție, cum s’a dovedit în a­­tâtea rânduri, se deosibește cu totul de furtul guvernamental. Cât despre problemă în sine, ea încă nu poate fi rezolvată în sensul Voinței Naționale, căci daca ar fi adevărat că e în folosul țărei să nu se vorbească despre potlogăriile care constituiesc pro­gramul de guvernământ al partidului național-liberal, atunci ar fi tot așa de adevărat că e în interesul țărei să se suspende libertatea presei cât timp gu­vernează colectivitatea—ceea ce nu e. Dar această problemă nu se discută într-un articol de gazetă, articol a că­rui dimensiune depinde de capriciul pa­ginatorului. -------------------------------------­ Dan. T­EL C3KR, A. 3WE EI Din Camera austriacă Viena, 6 Octombre. Camera deputaților. Răspunzând la interpelarea d-lul Kuenburg, d. Badeni declară că guvernatorul din Salzburg a salutat congresul catolic în numele gu­vernului. Acest fapt nu poate fi privit ca o identificare a politicei guvernului cu de­­cisiunile congresului catolic. In ceea ce privește afacerile politicei streine, guver­nul își ia deplina răspundere. Călătoria prințului de Neapole Brindisi, 6­0,etombre. Prințul de Neapole a sosit și a primit omagiile autorităților. In tot cursul călă­toriei sale a fost foarte mult aclamat, mai cu deosebire la Toggia Trani și Bari. El s-a îmbarcat pe bordul vaporului Savine ș­i a fo­st aclamat de toată populația. Chestia Orientală Paris,, 6 octombrre. Nru­pe știri din Copenhaga. Regele Gre­ciei, care a avut deja o întrevedere la Bernsdorff cu Țarul asupra cestiunei O­­rientale, va avea o a doua întrevedere cu Țarul la Paris, după ce acesta din urmă va fi conferit cu oamenii de Stat francezi. prins rădăcini adânci, toată lumea stimează nobila pereche regală, al că­rei nume e nedespărțit de istoria pro­gresului din răsăritul Europei». In numărul său din urmă, și Pes­ter Lloyd se ocupă de vizita împără­tească. «La noi s’a recunoscut imediat — scrie ziarul oficios din Budapesta — că vizita monarh­ului nostru la Bu­curești și primirea entuziastă ce­­ i-a făcut Curtea și populațiun­ea, e un e­­veniment politic de primul rang. A­­cum și străinătatea recunoaște aceasta și începe să aprecieze importanța ali­anței amicale, a cărei existență e des­tul de clară după zilele de jubilare din București și Sinaia. «Se poate zice—și aceasta e perfect adevărat — că regele nostru a luat o parte însemnată la starea de acum a relațiunilor noastre cu România, re­lați­uni îmbucurătoare și pe care le aprobă toată monarh­ia, și că amici­ția de la Curte la Curte a fost spri­jinul cel mai bun pentru bunele re­­lațiuni ce există acum și între Stat­ și Stat și cari măresc cu un factor im­portant garanțiile păcii europene». -----------------mim*----------------­ UN NUMER 10 BAN! n­ECIURI ȘI INSERJII Linia 30 litere petit pag. VI Reclame................... » III » ............ »II In Paris anunciurile se prime Havas, 8 Place de la REDACȚIA SI ADMINIISIMNTI Bucureștii, Pasagiul ț­j PROBLEMĂ E o problemă chestiunea de a se ști daca e mai bine să păstrăm, față cu streinătatea, vălul peste turpitudinele din țara noastră, sau să deschidem rănile ca să vază lumea că, oameni moderni, nu suntem streini de mijloacele pe care higiena le pune la îndemână celor cari vor să înlăture contagiunea. Voința Națională, cel mai larg din­tre organele care se tipăresc pe hârtie de la Letea, s’a pronunțat, prin artico­lul său «Nemulțumire sau Recunoștin­ță?», în sensul că rușinile noastre tre­­bue să le păstrăm pentru noi iar străi­­nătății să nu-i arătăm de­cât soldați în mare ținută, balcoane împodobite cu covoare, coroane împărătești și ghir­lande de flori. Condus de această idee, explică Voința Națională, comitetul de recepție instituit pentru ziariștii strein Toate cercurile politice din Austria sunt încântate de primirea ce regele Carol și populația României a făcut împăratului Francis-. Iosef. Mulțumi­rea aceasta reiese din toate articolele publicate în ziarele austriace și din care am tradus o bună parte pentru cititorii Timpului. Rămâne să arătăm în ce termeni vorbește despe eveni­mentul acesta ziarul Fremdenblatt din Viena, ale cărui legături cu mi­nisterul de externe al Austro-Ungariei sunt destul de cunoscute. După ce scoate în evidență cordia­litatea cu care a fost primit Suvera­nul monarh­iei austro-ungare și im­portanța toasturilor rostite la prânzul de gală din capitala de către împă­ratul Francisc­ Iosef și regele Carol, Fremdenblatt adaugă: «România poate privi cu mândrie la ceea ce a ajuns sub conducerea Hohenzollernului care stă în fruntea ei; valoarea ce­­ i se acordă acum o datorește sie­i și și Domnitorului ei. Împăratul nostru a recunoscut aceasta în toastul său, iar regele Carol a re­cunoscut importanța vizitei monar­­h­ului vecin pentru România. Cuvin­tele regelui Carol mai arată că rela­­țiunile de strânsă alianță dintre Aus­­tro-Ungaria și România pot fi consi­derate ca durabile. Relațiunile acestea corespund­ cu interesele ambelor părți, cu condițiunile naturale și poartă ast­fel în sine și garanția durabilității. «Austro-Ungaria e o putere pacînică , împăratul nostru dorește să conducă un guvern pacînic, cum a accentuat și regele Carol; năzuința politică a acestui imperiu e menținerea păcii și toate sacrificiile popoarelor noastre pentru întărirea puterii de apărare, sunt sacrificii pentru întărirea păcii. Intre un asemenea Stat, care nu vrea să facă alte cuceriri de­cât cuceriri culturale în jntrul granițelor sale pro­prii, și un Stat vecin animat de ten­dințe egale, există o comunitate na­turală și faptul că vizita împăratului în România a urmat după o solem­nitate care a sărbătorit desăvârșirea unei mari opere culturale, are o­ im­portanță simbolică. Expoziția mile­nară din capitala Ungariei, lucrările gigantice de la Porțile-de-fier și Ro­mânia care a propășit așa de repede sunt dovezi pentru desvoltarea cultu­rală ce s’a făptuit în zilele noastre la malurile Dunării. Ele arată ce poate activitatea unor popoare capabile cari se dedică serios la opera păcii și în fruntea cărora stau personagii însem­nate . «Toată lumea știe ce sunt pentru­ România regele Carol și regina, și dacă poporul României a primit cu entuziasm pe împăratul nostru, și in Austro-Ungaria, unde simțământul de famiciție pentru națiunea română a Versailles, 6 Octombre. Trenul presidential a sosit la 8 și 27 m. și trenul imperial la 8 ore și 50 m. D. Faure a primit pe Majestățile Lor rusești, care s-au urcat în trenul pre­sidential care a plecat la Paris la 9 ore și 30 m. Paris, 6 Octombre. Majestățile Lor rusești au sosit la 10 ore și au fost primite în sunetele im­nului rusesc și ale Marseliezei. S-a tras o salvă de 101 tunuri, pe când mulți­mea striga: «Trăiască Țarul! Trăiască Republica!» Țarul purta uniforma de colonel de artilerie rusească și marele cordon al Legumei de onoare. La sosirea trenului erau înșirați pe peronul gării membrii ambasadei Rusiei, miniștrii, birourile celor două Camere, bi­roul consiliului municipal, arh­ie­­piscopul de Paris și generalii Davoust și Saussier. După prezentări, d. Faure a oferit brațul Țarinei, având la dreapta sa pe Țarul, care a trecut în revistă compa­nia de onoare a gardei republicane. Când cortegiul s-a urcat în trăsură, mulțimea a scos urale imense și a a­­clamat pe Țarul, Țarina și pe d. Faure. Țarul a mulțumit publicului salutând militărește , Țarina înclinând capul în mod grațios, iar d. Faure saluta cu pălăria. Cele 15 trăsuri ale cortegiului sunt escortate de spahii vânători din Africa și gărzi republicani precedați de șefi Arabi. In prima trăsură iau parte : Țarul, Ța­rina purtând o toaletă albă garnisită cu blană, și în fața lor de Faure. Pe străzi mulțimea este imensă. Ca­sele, balcoanele, terasele, arborii și fe­linarele sunt încărcate cu lame. Corte­giul trece pe lângă arcul de triumf și coboară Avenue des Champs-Élysées 1 care oferă o priveliște minunată. Mul­­­­țimea strigă:­ «Trăiască Țarul! Trăiască Im­peratul!Trăiască Republica! Trăiască Franța!» și agită batistele și pălăriile. In dosul gardului de agenți și trupe spectacolul este de nedescris. La sosirea lor la ambasada rusească, Țarul, surizînd, salută o ultimă oară militărește și Țarina se înclină în mod grațios în fața acestui spectacol. La ambasada rusească fâlfâe drapelul personal al Țarului. Majestățile lor rusești sunt primite în marea sală a ambasadei în sunetul imnului rusesc de d. și d-na de Moh­­renheim cari, înconjurați de personalul ambasadei, le oferi pâinea și sarea. Țarul se întreține apoi câte­va minute cu d. Faure spunându-i cât de mult Țarina ș­i dânsul sunt mișcați de căldu­roasa primire ce li s’a făcut în Franța și ce impresiune adâncă simt amândoi. D. Faure a părăsit ambasada la 11 ore 20.. m. și mulțimea i-a făcut o o­­vațiune călduroasă. Paris, 6 Octombre, D,-na și d-șoara Faure au sosit la ora 1 și jum. la reședința imperială, ca să facă vizită Majestăților Lor rusești. în­treținerea a ținut un sfert de oră. Paris, 6 Octombre. Majestățile Lor rusești s’au dus la 2 ore la biserica rusească unde se aflau deja ambasadorul, soția ambasadorului și personalul ambasadei. întoarsă la ambasadă, Țarina a pri­mit vizita d-nei Carnot, Paris, 6 Od­on. După vizita sa la biserica rusească, Țarul s-a dus la Elisey, unde d. Faure îl aștepta pe peron, înconjurat de casa sa militară. După ce ’și-au strâns mâna în mod amical, cei doi șefi de Stat s’au retras într’un salon unde au avut o întreținere particulară care a ținut 20 de minute. Apoi a avut loc prezintarea miniștri­lor, în urmă, în sala mare de serbări, recepțiunea senatorilor și a deputaților în număr de peste 500. D. Faure a ex­primat Țarului mulțumirea sa că poate să-i prezinte pe membrii Parlamentului. Din partea sa Țarul a răspuns că este fericit că se găsește în mijlocul aleșilor națiuneî. Arh­iepiscopul de Paris, generalii funcționarii înalți au fost prezintați alte saloane. Țarul s-a întors apoi la ambasada rusească, unde nunțiul apostolic i-a pre­zintat corpul diplomatic. Țarul a pri­mit apoi pe ambasadorul englez, pe miniștrii danez și grec în audiență par­ticulară, ca reprezentanți ai caselor cu care se înrudește. Țarul a făcut să se remită d-lor Mé­­line, Loubet, Brisson și Hanotaux, ma­rea cruce a ordinului Sfântului Ale­xandru Newsky. Suveranii ruși s’au dus la 7 ore la prânzul de la Elizen oferit de d. Faure. Erau escortați de cuirasieri și ofițeri superiori călări. Străzile erau iluminate în mod minunat. Prînzul numără 225 de tăcâmuri. Masa de onoare 18, împăratul și Președintele Republicei sunt la mijloc, împărăteasa este alături de d. Faure și Țarul are lângă dînsul pe d-na Faure. Mai iau încă parte la masa de o­­noare d-nii Loubet, Brisson, d-na Bris­son, generalul prinț Woronzow-Dasch­­koff, d-na Loubet, d. Méline, princi­pesa Galitzin, d. de Mohrenheim, d-na Méline, generalul Richter, d-na Bar­­thou, d. Șișkin, d-na de Mohrenheim, d. Hanotaux, prințul Orlov și d. Dar­­lan. In discursul său președintele Repu­­blicei s­a exprimat în acești termeni: «Primirea ce a salutat intrarea Ma­iestății Voastre în Paris, s-a dovedit «sinceritatea sentimentelor a cărei ex­­­­presiune am ținut să o primească pil­onând piciorul pe pământul Republicei. «Prezența Majestății Voastre printre «noi a încheiat, în aclamațiunile unui­­ popor întreg, legăturile ce unesc cele a două țâri într’o activitate armonioasă a și într’o încredere mutuală în chesti­­­nele lor. Unirea unui imperiu puter­­­nic și a unei republice laborioase au «putut să exercite deja o acțiune bine­­n­făcătoare asupra păcii lumii. «întărită printro fidelitate dovedită, «această unire va continua să răspân­­­dească peste tot fericita sa influență, « Interpret al națiunei întregi, reînoiesc «Majestățiî Voastre urările ce facem , pentru mărirea domniei sale, pentru afericirea M. S. împărătesei și pentru­­.(prosperitatea vastului imperiu ale că­­­rui destine sunt în mâinele Majestății « Voastre. Fie-mî permis să mai adaog­i cât de mult a fost mișcată Franța «de graba cu care Majestatea sa im­­­perială a bine-voit să satisfacă dorin­­­țele sale ; grațioasa sa ședere va lăsa­­ în țara noastră o amintire neștearsă. »(Ridic paharul în onoarea M. S.­­­împăratului Nicolae și a M. S. Im­­­părătesei A­lexandra­ Teodorovna», împăratul a răspuns : * Sunt adânc «mișcat de primirea ce Ni s’a făcut,­­­împărătesei și Mie, în acest oraș mare «Paris, sorginte a atâtor genii, a­­­ atâta gust și atâta lumină. « Credincios nenumăratelor tradițiuni, ..am venit în Franța pentru a saluta în id-voastră, domnule președinte, pe șeful «unei națiuni cu care ne unesc niște le­­­gături așa de prețioase. Dupe cum ați­­ spus și d-voastră, această unire prin­­(constanța sa nu poate să aibă de­cât c­ea mai fericită influență.­­­ Vă rog, d-le președinte, să fiți inter­­«prețul acestor sentimente pe lângă «Franța întreagă. Mulțumindu-ne pen­­­tru urările exprimate pentru Im­peră­­«teasa și pentru mine, beau pentru pros­­aperitatea Franței și ridic paharul meu­ »din onoarea președintelui Republicei « francezei». Paris, 6 Octombrie La sosirea MM. II. la biserica rusească s’a produs un incident. Caii înhămați la trăsura­­ la Caumont în care se aflau Țarul și Țarina s’au speriat și s’au în­curcat în hățurile lor. împărăteasa s’a atins cu obrazul de crăcile arborilor. Cor­tegiul a avut multă caznă ca să se re­formeze și s-au produs câte­va înghesurl în mulțime, dar fără incident. In trăsura în care luaseră loc Suverani AUSTRIA ȘI ROMÂNIA ȚARUL IN FRANȚA — Prin fir telegrafic — Și în

Next