Timpul, octombrie 1897 (nr. 218-242)

1897-10-01 / nr. 218

DECORAȚIA IESZENSZKY Un mare Suveran a spus că dacă s’ar putea să i­ se scoată ini­ma din piept, într’ensa s’ar pu­tea citi un singur cuvânt: Calais. Atât de îndurerat fusese de pier­derea acestei cetăți. Azi, cine ar putea să citească în inimile tuturor Românilor, o vorbă ar găsi­ Coroana României pe pieptul lui Ieszenszky. Nu pentru întâia­ oară în isto­rie lucruri în aparență mici în­trupează și simbolizează chestiile mari. O Coroană a României mai mult sau mai puțin, la un mai demn sau mai nedemn, este o bagatelă. Azi Coroana României, chiar Sererdul credincios cl. II lui Leszenszky este un eveniment. Așa de adânc, așa de complect, așa de usturător se simte lucrul de către toți, în­cât de o mie de ori am fi preferit tăcerea scor­monirei zadarnice a unei dureri nestinse. Partidul liberal care prin d. Sturdza, șeful seu, a iscălit cu răspundere către țară decorația aceasta a luat în spinare o cruce pe care va trebui, este inevitabil să fie răstignit. Sunt ceasuri în care nu e ne­­voe să atragi luarea aminte nimănui pentru ca să pornească a­urgia. In împrejurarea decorării cu coroana de oțel a eroului pro­ceselor din Golgota Românilor de dincolo, chiar dacă noi cu­­­ toții am vrea să ne face în scut în dreptul liberalilor și lui Stur­dza, tot l’ar ajunge mânia nea­mului, dacă mai este un neam pe moșia aceasta. De aceea am și tăcut până azi. Și am fi tăcut până la sfârșit dacă un confrate n’ar fi găsit cu cale să sgândărească afacerea și să a­­runce moartea... în Ungari. După acest confrate, vinovat că s’a aninat de furtucul fur­­nisorului de temnițe pentru Românii din Ungaria cavaleria pe care stă scris »Prin noi în­șine», ar fi guvernul unguresc care l’a propus pe Leszenszky la așa înaltă distincție. Adecă guvernul unguresc ar fi trebuit să simtă că numele lui Jeszenszky nu se poate înjuga cu decorație româ­nească, guvernul unguresc să pri­ceapă ce răsunet a putut avea în inimile noastre rechizitoarele din Cluj, guvernul unguresc să dea celui care­­ a slujit cu devota­ment un fel de avertisment prin omisiune. Ei bine, nu. Ast­fel de învertituri nu sunt demne de o națiune care având conștiința propriei ei demnități este datoare să înțeleagă și să res­pecte acel sentiment și la alții. Guvernul unguresc propuind pe Jeszenszky a fost în dreptul lui. Că și-a înțeles și exercitat drep­tul într’un mod grosolan și lip­sit de condescendență, este ade­vărat, dar că a fost în dreptul lui nu încape vorbă. Vinovat este guvernul românesc. Vinovat dacă s’a lăsat să fie surprins. Și mai vinovat dacă cu conști­ință a primit propunerea guver­nului unguresc. Când ai făcut o ast­fel de greș­eală, este și fățărnicie și lipsă de bărbăție ca să arunci vina asupra altora. Dacă ești om de omenie, dacă mai ai priceperea rușinei, te retragi. Și atunci în loc să sufere România decorația lui Jes­zenszky, o suferă un partid, chiar dacă prin surprindere a păcătuit. Ast­fel ceea­ ce este mare și vecinic, rămâne neatins și păcatul confundându-se cu lucrul cel mai efemer, viața unui guvern, își pierde importanța și peste o vre­me se șterge fără de nici o urmă, fără de nici o pată. Liberalii nu o vor face. Doctrina lor o cunoaștem. Ei sunt inteia liberali și pe urmă Ro­mâni. Cu doctrina asta vor decora poate pe urmașii lui Jeszenszky în sca­unul de procuror la Cluj, numai să rămână încă câte­va luni sub oblăduirea sfântului budget iar România va plăti pentru dânșii. ----------------------*#»»*—7——-----—T— IUELE^îRAME Conflictul turco-persan Constantinopol, 11 Octombre După ziare, guvernul persan acceptă propu­nerea Porții de a numi o comisiune militară mixtă și de a deschide o anchetă asupra inci­dentelor ce s’au petrecut de curând la graniță. Un nou­ drum de fier Cair, 11 Octombre Guvernul a decis să înceapă îndată construi­rea drumului de fer Abuhamed-Berber. Scontul în Germania Berlin. 11 Octombre Bănca Imperiului a ridicat scumptul la 5 °­ C. ----------------------------+#***----------------------------­ LUPTA REÎNCEPE Imediat după publicarea comunica­tului ce am reprodus și comentat erb Drapelul și intră în luptă contra gu­vernului de azi. De­o­cam­dată orga­nul grupării aurelianiste anunță că săp­tămâna aceasta va începe să publice o serie de articole asupra legăturii liniei noastre maritime cu portul Rotterdam. Prin cuvintele tce­­ însoțesc această în­științare:Înțelegem că studiul Drapelului va conchide în contra modului cum a rezolvit chestia guvernul, din care face parte tînărul ministru al lucrărilor pu­blice ; iată ce zice organul disidenței liberale : «Atragem deosebita atenție a cititorilor asu­pra acestei cestiuni de o gravitate excepțională. «In adevăr, prin legarea liniei noastre cu Olanda, suntem amenințați, din cauza atitu­dinei țărilor unde exportăm cea mai mare parte din cerealele noastre și cari s’au văzut lăsate la o parte în folosul Olandei, suntem amenin­­­­țați, zicem, de a fi greu loviți în exportul nostru». Gruparea aurelianistă vede clar ches­tia aceasta în același mod cum am pri­­vit’o și noi din capul locului, ca o a­­vantagiare nemotivată a unui port care nu ne oferă în s­hhimb compensațiuni serioase și ca o desavantagiare a altor porturi, cu care stăm de mai înainte în relațiuni comerciale întinse și meri­­tau, din cauza aceasta, să fie preferate. Se știe că hotărîrea ce a luat guvernul de a lega serviciul nostru maritim de portul Rotterdam a avut deja un efect păgubitor pentru noi: presa inspirată de marii comercianți din porturile de­­savantagiate a început o campanie de ponegrire contra grânelor române, și, cum glasul nostru e prea slab ca să a­­copere strigătele vătămătoare, calomnia va prinde ușor rădăcini. Recunoscând acest adevăr, Drapelul îșî va inaugura noua fază de luptă in contra guvernului de azi printr’o serie de articole doveditoare că d. Dimitrie Sturdza și minorii din ministerul său nu au destulă minte spre a apăra inte­resele cele mai mari ale țârii. Un alt semnal de răsboiű e demisia d-lui E. Costinescu din postul de direc­tor la Banca Națională. Se știe că d. Costinescu vrea să se devoteze cu tot dinadinsul nouei Bănci Generale, dar cum nu­­ și-a rezervat aci de­cât un mo­dest post de cenzor, d-sa putea rămâne și la Banca Națională. Demisia ce­­ și-a dat-o acum în mod neașteptat se inter­pretează ca o consecință a atitudinei politice hotărîtă de conducătorii grupă­rii de la Drapelul. Guvernul nu­­ și-a manifestat încă in­­tențiunile față cu această situațiune nouă. Voința Națională se ocupă, plângând amar, de legendele liberale ce am reu­șit să distrugem una câte una­­ și face sforțări nervoase, dar zadarnice spre a le reacredita. De rest nu-­i pasă. Spar­­gă-’și capul d. Sturdza și ai săi; lupte cât vrea cu Aurelianiștii; prăbușească-se de la putere. — Voinței nu-­i pasă : pe ea o interesează legendele. Ceea ce se șoptește la Capșa și în clubul național-liberal nu poate fi luat în serios. Guvernul actual nu poate di­­solva Parlamentul și nu poate face ale­geri noue în contra tuturor disidențelor și a partidului conservator, căci aceasta ar însemna a-’șî pregăti însuși o înmor­mântare rușinoasă. Cum am spus și elî­­d. Sturdza 11’are nici o alternativă ; nu’i rămâne de­cât să se retragă și, dacă ar face-o acum cât mai grabnic, ar do­vedi, pentru prima oară în viața sa, că a înțeles o situațiune și a știut să iasă dintr’ânsa cu folos relativ. Dar, tocmai pentru că aceasta ar fi singura soluție practică și inteligentă,­­ suntem siguri că d. Sturdza nu’are s’o pue în practică. Cu atât mai rău pen­tru partidul al cărui șef e și nu e. —.——. ... ..—---------------—— O CON­FAPATIE D. Caton Lecca, prefectul politiei capitalei, merită o do­me aspră, n’a comunicat Voinței Naționale știrea că Duminecă s’a ținut in­ sala Hugo e întrunire publică în [chestiunea na­­țională și Voința Națională n’a pu­blicat nimic în privina aceasta, n’a spus îndelung răi că în Capitala țem­­e­il­or ei cititori la o mișcare in chestia care o preocupa așa de mult până în toamna anului 1895. Liniștea care a domnit pe timpul în­trunire­ și după terminarea ei a ins­pirat poate d-lui Caton Lecca reflec­­țiunea că manifestația nu merită un raport special; nu-­l era, totuși, iertat să o ignoreze cu desăvârșire organul guvernului. Să lăsăm insă glumit la o parte. Nu roșesc oare colectiviștii când re­marcă atitudinea de­­ seam­ă Voinței Naționale în chestia fraților de peste munți? Nu se indignează ei când con­stată că Voința nu mai are nici un simțiment de frăție intru Românii din Ungaria, pe cari ii plângea cu a­­tâta foc până acum doui ani. Nu. Colectiviștii nu roșesc și nu se indignează, căci prețul atitudinei de acum e venirea i­n mânerea lor la putere, cu mâinile burpate adânc in budgetele Stat Județelor, a co­m­u­nelor. sLn- *y* . Aktinium. Și în prviința aceasta ce mare e de­osebirea între partidul­ conservator și cel national-liberal. ... Am fost și noi la guvern, și încă în perioada cea mai acută a mișcării naționale. Liberalii își făcuseră din chestia aceasta o armă de luptă con­tra noastră, o armă din acelea care știu­ să o făurească numai roșii noștri, ga­zetele lor țipați, se sbăteau în spas­muri acute, își umpleau­ coloanele cu tot ce se scria în ziarele române de peste munți, întrebuințați termeni violenți în contra Maghiarilor, exploatau cel mai mic incident ce se petrecea in Un­garia Pe acea vreme, presa conserva­toare nu ignora insă mișcarea fraților de dincolo: reproduceam și noi recri­minările legitime și moderate, ne fă­ceam și noi ecoul plângerilor inteme­­iate, înregistram ca și condamnațiunile nedrepte,foile liberale Azi, în opoziție, presa conservatoare, continuă a avea această atitudine. Dar gazetele liberale ? Pentru ele, de în­dată ce au venit la­­ guvern, chestia națională a încetat fie a mai exista: nu mai țipă în contr­a Ungurilor, nu mai reproduc plângerile fraților de peste munți, nu înregistrează măcar condamnările nedrepte.Tăcerea această ostentativă e o aprobare a tot ce fac Ungurii în contra Românilor, e o desaprobare a tot ce fac și scriu Ro­mânii din Regat în folosul fraților de dincolo. Colectiviștii nu roșesc și nu se in­dignează însă de­cât când nu au bud­getele la mână. ---------------------*$mm-------------------— 7­urburări la Roma — Prin fir telegrafic — Roma 11 Octombre Azi un cortegiu mare de negustori s-a dus la ministerul de interne, cerând să se ia măsuri în privința aprecierilor impo­zitelor asupra venitului. D. di Rudini a promis că va face­ tot ce e cu putință în limitele legii. Câți­va restratitori, profitând de aglo­merație, au încercat să strice pavagiul în­­tr’o stradă mică, au scos strigăte subver­sive și au tras un foc de revolver. Inter­venind forța publică, un resvrătit a fost omorît și alți trei răniți. 4 agenți de po­liție și trei carabinieri au fost răniți, din­tre cari unul în mod grav. S’au făcut vr’o 20 de arestări. Seara orașul este liniștit. Reprezentanții guvernului și mai mulți negustori vor discuta mâine cestiunea im­pozitului pe venit. 1 --------------------- -*«**«----------------------­ ALEGEREAj)£ LA BAROU Adevĕrul se înșeală când atribue partidului conservator intenția de a face politică la alegerea consiliului de disciplină al baroului din capitală. Toți avocații cari erau de față la ale­gerea de Duminecă vor mărturisi că n’a existat nici o listă conservatoare, că avocații cari fac parte din parti­dul conservator nici nu ’și-au pus can­didatura, n’au rugat pe nimeni să le dea votul și nici nu erau in Palatul Justiției când s’a făcut alegerea. E insă perfect adevărată cea­l’altă susținere a Adevărului, că liberalii au căutat să facă politică și cu pri­­legiul acesta. Cei cari au asistat la această ale­gere povestesc că liberalii veniseră cu o listă a lor, pe care au încercat să o treacă, făcând toate sforțările pentru a o scoate din urnă cu majoritate. Văzând aceasta, câți­va avocați tineri, din toate partidele, au prezintat altă listă, pe care figurau și conservatori și liberali, și, dejucând ast­fel planul colectiviștilor, au reușit prin rezulta­tul obținut, să dea alegerii un carac­ter de imparțialitate politică. Acesta e adevărul. Liberalii făcând politică cu ocazia aceasta, au suferit o înfrângere, înfrângere rușinoasă, își mobilizaseră o la Palatul de Justiție întreg statul-ma­­jor din barou, ingerau și se rugau ca să fie votați,—și au fost bătuți. A­­ceasta e singura semnificație a acestei alegeri. Conservatorii nu s’au ames­tecat, nu ’și-au pus candidaturi, n’au obținut prin urmare nici triumf, nici înfrângere. Colectiviștii au mai căpătat o lecție. --------------------------------------------------­ SPANIA ȘI CUBA O dată cu schimbarea guvernului în Spania, era inevitabil ca și politica cu­­b­ wia să fie modificată: începutul s’a, ‘ itHPS i u !. "a î­n Weyiors­și înlocuirea sa cu mareșalul Blanco , dar pe când cel d’intern avea două funcțiuni, de guvernator general și de comandant al armatei, mareșalului Blan­co ’i­ s-a rezervat numai comanda supe­rioară militară, căci, de­și poartă și el titlul de guvernator general, va avea un sub-guvernator, care va avea să se ocupe cu afacerile civile ale insulei. Generalul Weyler se cramponase la postul său și în ultimul moment tele­grafiase guvernului Sagasta că nu poate să -și dea demisia din cauza dublei sale însărcinări, dar că așteaptă ca gu­vernul să desavueze ziarele guverna­mentale care ’l atacă. Drept răspuns, a apărut în Gazetta oficială rechemarea sa. Cercurile politice sunt acum curio­ase să știe dacă schimbarea regimului din Spania va aduce în fine și năbușirea, pe cale pacinică, a răscoalei din Cuba, cu atât mai mult că Statele­ Unite ma­nifestă o mare nerăbdare pentru rezol­­varea acestei chestiuni. Se spune că noul reprezentant al Statelor­ Unite la Madrid, generalul Woodfort, ar fi su­pus guvernului spaniol un proiect de autonomie pentru Cuba, cuprinzând punctele următoare : 1. Lărgirea dreptului electoral pentru alegerea membrilor cari vor compune o Cameră numită «consiliu administra­tiv». Camera aceasta va avea să se o­­cupe în prima și ultima instanță de toate chestiile financiare, vamale, admi­nistrative, școlare și cele privitoare la lucrările publice, poștă și telegraf. Gu­vernatorul general nu va avea dreptul de veto de­cât în chestii politice și cele privitoare la apărarea țărei. 2. Numirea unei executive, compusă din membri ai consiliului administrativ și cari vor funcționa ca secretari sau miniștri responsabili ai guvernatorului general. 3. Repartizarea dreaptă a datoriei pu­blice cubane între tezaurul cuban și spa­niol și garantarea ei suficientă pentru a înlătura neîncrederea posesorilor de acțiuni. 4. Fixarea unei sume maximale pen­tru budgetul colonial și, în întrul a­­cestei cifre, iarăși fixarea unei sume maximale pentru cheltuelile armatei și marinei. Rămâne să se știe dacă punctele a­­cestea largi concordă cu proiectul de autonomie plănuit de Sagasta și Marét. La Washington se pun mari speranțe pe realizarea sa, pentru că Sagasta ar fi dispus să acorde în cea mai mare parte punctele notate mai sus. Se mai­­ spune că în cazul când noul guvern­­ spaniol va consimți la reformele pro­­­puse de Statele­ Unite, Mac­Kinley­­ și-ar­­ lua angajamentul de a năbuși mișcarea separatistă din Cuba; în cazul contra­riu ar invita Congresul american să ia măsurile necesare pentru terminarea răs­­boiului. *■ 4L * Agenția Română ne comunică azi te­legrama următoare : Havana, 11 Octombre Generalul Weyler se va imbarca pentru Spania la 20 Octombre. El a semnat o amnistie în favoarea a­­proape a tuturor deportaților cubani. -----------------—--------------------­ Pacea turco-greacă — Prin fir telegrafic — Viena, l1 Octombre Se anunță din Constantinopol ziarului Fremdenblatt că Austro-Ungaria a delegat pe maiorul baron Giesl de Gieslingen, a­­tașat militar, pe lângă comisiunea însărci­nată cu stabilirea definitivă a graniței greco­­turcești. Consilierul de Curte la ministerul afacerilor străine, cavaler de Suzzara, a fost numit delegat pe lângă comisiunea de control a finanțelor grecești. Constantinopol, 11 Octombre Sultanul a conferit baronului Saurma marele cordon al Medjidiei cu briliante, și d-șoarei Saurma, marele cordon Nidiam-i- Cherălat. Afară de asta a mai dăruit un cal frumos fiului ambasadorului german. Paris, 11 Octombre Atașatul militar francez la Constantino­­pol fiind bolnav, va fi înlocuit ca delegat francez pe lângă comisiunea de delimitare a graniței turco-grecești, prin căpitanul Chazelles. ----------------------Ml»»*---------------------­ COMPROMISUL AUSTRO-UNGAR In neputința de a obține în Parla­mente votarea noului compromis, gu­vernele din Viena și Budapesta au fost silite să recurgă la o amânare: se va vota prelungirea pe un an a compromisului de până acum. Ziarele oficioase din Austria și Ungaria res­­că în curând Parlamentele vor fi , in același ziu,, sesizate de un proiect respectiv al guvernelor și speră că ele vor fi votate in grabă și liniște. Cu prilegiul acesta, oficiosul Pester Lloyd publică un articol care aruncă o lumină vine asupra situațiunii. «Asupra a două lucruri—scrie zia­rul acesta—n’ar trebui să ’și facă i­­luzii domnii de dincolo de Leitha. Unul e—și observația aceasta o facem mai ales la adresa majorității parlamen­tare — că Ungaria nu va recunoaște nici o dată întrebuințarea faimosului paragraf al forții majore pentru a­­facerile comune și nu va admite nici o dată să fie tratată astfel, căci Un­garia se ține strict de stipulațiunile Constituției. Cum s’a zis o dată în Franța că constituția trebue să devie un adevăr, așa cerem și noi ca acea constituționalitate, care am fixat’o în legea compromisului ca o condiție sine qua non pentru tratarea egală a afacerilor comune, să fie un adevăr... Cu o Austrie guvernată pe ascuns în mod absolutist, Ungaria—și aceasta e a doua observație ce avem de făcut —nu va trata nici o dată în mod co­mun afacerile indicate ca comune in sancțiunea pragmatică, aceasta nu în­semnează însă, bine­înțeles, că ne sus­­tragem de la îndatoririle ce ne in­cumbă în sensul sancțiunei pragma­tice și, in cazul când din vina Aus­triei ne-ar fi imposibil să aplicăm a­­f­aceri­le comune prevăzute in legea compromisului, că contestăm carac­terul comun al acestor afaceri. Din contră declarăm foarte hotârii, și cre­dem că in privința aceasta nici un partid nu ne va desavoa, că in ori­ce timp vom suporta sarcinele ce ni sunt impuse de sancțiunea pragma­tică și vom face toate sacrificiile ne­cesare. In principiu Ungaria are dreptul— aceasta nu trebue s’o uite prietenii noștri de dincolo de Leitha — să pro­cedeze și în afacerile acestea cu totul de sine stătătoare și fără nici o con­siderație pentru vero-un factor strein. Dreptul acesta n’a încetat nici o dată de a exista, el se odihnește numai de 30 de ani, adecă de când clarat gata de a împărți cu ne­am de­Austria, sub rezerve exprese formulate în art. 12 din anul 1867, tratarea acestor afa­ceri comune. In momentul când vor dispare aceste presupuneri, se stinge și mărginirea ce ne-am impus de bună­­voe în legea compromisului. Rămâne atunci în picioare ne-am impus prin numai datoria ce sancțiunea prag­ I. Dreptul Suveranului de a fixa condițiu­­nile compromisului în cazul neînțelegerilor din­tre ambele Parlamente.— N. Red. Timpul

Next