Timpul, octombrie 1897 (nr. 218-242)
1897-10-01 / nr. 218
DECORAȚIA IESZENSZKY Un mare Suveran a spus că dacă s’ar putea să i se scoată inima din piept, într’ensa s’ar putea citi un singur cuvânt: Calais. Atât de îndurerat fusese de pierderea acestei cetăți. Azi, cine ar putea să citească în inimile tuturor Românilor, o vorbă ar găsi Coroana României pe pieptul lui Ieszenszky. Nu pentru întâia oară în istorie lucruri în aparență mici întrupează și simbolizează chestiile mari. O Coroană a României mai mult sau mai puțin, la un mai demn sau mai nedemn, este o bagatelă. Azi Coroana României, chiar Sererdul credincios cl. II lui Leszenszky este un eveniment. Așa de adânc, așa de complect, așa de usturător se simte lucrul de către toți, încât de o mie de ori am fi preferit tăcerea scormonirei zadarnice a unei dureri nestinse. Partidul liberal care prin d. Sturdza, șeful seu, a iscălit cu răspundere către țară decorația aceasta a luat în spinare o cruce pe care va trebui, este inevitabil să fie răstignit. Sunt ceasuri în care nu e nevoe să atragi luarea aminte nimănui pentru ca să pornească aurgia. In împrejurarea decorării cu coroana de oțel a eroului proceselor din Golgota Românilor de dincolo, chiar dacă noi cu toții am vrea să ne face în scut în dreptul liberalilor și lui Sturdza, tot l’ar ajunge mânia neamului, dacă mai este un neam pe moșia aceasta. De aceea am și tăcut până azi. Și am fi tăcut până la sfârșit dacă un confrate n’ar fi găsit cu cale să sgândărească afacerea și să arunce moartea... în Ungari. După acest confrate, vinovat că s’a aninat de furtucul furnisorului de temnițe pentru Românii din Ungaria cavaleria pe care stă scris »Prin noi înșine», ar fi guvernul unguresc care l’a propus pe Leszenszky la așa înaltă distincție. Adecă guvernul unguresc ar fi trebuit să simtă că numele lui Jeszenszky nu se poate înjuga cu decorație românească, guvernul unguresc să priceapă ce răsunet a putut avea în inimile noastre rechizitoarele din Cluj, guvernul unguresc să dea celui care a slujit cu devotament un fel de avertisment prin omisiune. Ei bine, nu. Astfel de învertituri nu sunt demne de o națiune care având conștiința propriei ei demnități este datoare să înțeleagă și să respecte acel sentiment și la alții. Guvernul unguresc propuind pe Jeszenszky a fost în dreptul lui. Că și-a înțeles și exercitat dreptul într’un mod grosolan și lipsit de condescendență, este adevărat, dar că a fost în dreptul lui nu încape vorbă. Vinovat este guvernul românesc. Vinovat dacă s’a lăsat să fie surprins. Și mai vinovat dacă cu conștiință a primit propunerea guvernului unguresc. Când ai făcut o astfel de greșeală, este și fățărnicie și lipsă de bărbăție ca să arunci vina asupra altora. Dacă ești om de omenie, dacă mai ai priceperea rușinei, te retragi. Și atunci în loc să sufere România decorația lui Jeszenszky, o suferă un partid, chiar dacă prin surprindere a păcătuit. Astfel ceea ce este mare și vecinic, rămâne neatins și păcatul confundându-se cu lucrul cel mai efemer, viața unui guvern, își pierde importanța și peste o vreme se șterge fără de nici o urmă, fără de nici o pată. Liberalii nu o vor face. Doctrina lor o cunoaștem. Ei sunt inteia liberali și pe urmă Români. Cu doctrina asta vor decora poate pe urmașii lui Jeszenszky în scaunul de procuror la Cluj, numai să rămână încă câteva luni sub oblăduirea sfântului budget iar România va plăti pentru dânșii. ----------------------*#»»*—7——-----—T— IUELE^îRAME Conflictul turco-persan Constantinopol, 11 Octombre După ziare, guvernul persan acceptă propunerea Porții de a numi o comisiune militară mixtă și de a deschide o anchetă asupra incidentelor ce s’au petrecut de curând la graniță. Un nou drum de fier Cair, 11 Octombre Guvernul a decis să înceapă îndată construirea drumului de fer Abuhamed-Berber. Scontul în Germania Berlin. 11 Octombre Bănca Imperiului a ridicat scumptul la 5 ° C. ----------------------------+#***---------------------------- LUPTA REÎNCEPE Imediat după publicarea comunicatului ce am reprodus și comentat erb Drapelul și intră în luptă contra guvernului de azi. Deocamdată organul grupării aurelianiste anunță că săptămâna aceasta va începe să publice o serie de articole asupra legăturii liniei noastre maritime cu portul Rotterdam. Prin cuvintele tce însoțesc această înștiințare:Înțelegem că studiul Drapelului va conchide în contra modului cum a rezolvit chestia guvernul, din care face parte tînărul ministru al lucrărilor publice ; iată ce zice organul disidenței liberale : «Atragem deosebita atenție a cititorilor asupra acestei cestiuni de o gravitate excepțională. «In adevăr, prin legarea liniei noastre cu Olanda, suntem amenințați, din cauza atitudinei țărilor unde exportăm cea mai mare parte din cerealele noastre și cari s’au văzut lăsate la o parte în folosul Olandei, suntem amenințați, zicem, de a fi greu loviți în exportul nostru». Gruparea aurelianistă vede clar chestia aceasta în același mod cum am privit’o și noi din capul locului, ca o avantagiare nemotivată a unui port care nu ne oferă în shhimb compensațiuni serioase și ca o desavantagiare a altor porturi, cu care stăm de mai înainte în relațiuni comerciale întinse și meritau, din cauza aceasta, să fie preferate. Se știe că hotărîrea ce a luat guvernul de a lega serviciul nostru maritim de portul Rotterdam a avut deja un efect păgubitor pentru noi: presa inspirată de marii comercianți din porturile desavantagiate a început o campanie de ponegrire contra grânelor române, și, cum glasul nostru e prea slab ca să acopere strigătele vătămătoare, calomnia va prinde ușor rădăcini. Recunoscând acest adevăr, Drapelul îșî va inaugura noua fază de luptă in contra guvernului de azi printr’o serie de articole doveditoare că d. Dimitrie Sturdza și minorii din ministerul său nu au destulă minte spre a apăra interesele cele mai mari ale țârii. Un alt semnal de răsboiű e demisia d-lui E. Costinescu din postul de director la Banca Națională. Se știe că d. Costinescu vrea să se devoteze cu tot dinadinsul nouei Bănci Generale, dar cum nu și-a rezervat aci decât un modest post de cenzor, d-sa putea rămâne și la Banca Națională. Demisia ce și-a dat-o acum în mod neașteptat se interpretează ca o consecință a atitudinei politice hotărîtă de conducătorii grupării de la Drapelul. Guvernul nu și-a manifestat încă intențiunile față cu această situațiune nouă. Voința Națională se ocupă, plângând amar, de legendele liberale ce am reușit să distrugem una câte una și face sforțări nervoase, dar zadarnice spre a le reacredita. De rest nu-i pasă. Spargă-’și capul d. Sturdza și ai săi; lupte cât vrea cu Aurelianiștii; prăbușească-se de la putere. — Voinței nu-i pasă : pe ea o interesează legendele. Ceea ce se șoptește la Capșa și în clubul național-liberal nu poate fi luat în serios. Guvernul actual nu poate disolva Parlamentul și nu poate face alegeri noue în contra tuturor disidențelor și a partidului conservator, căci aceasta ar însemna a-’șî pregăti însuși o înmormântare rușinoasă. Cum am spus și elîd. Sturdza 11’are nici o alternativă ; nu’i rămâne decât să se retragă și, dacă ar face-o acum cât mai grabnic, ar dovedi, pentru prima oară în viața sa, că a înțeles o situațiune și a știut să iasă dintr’ânsa cu folos relativ. Dar, tocmai pentru că aceasta ar fi singura soluție practică și inteligentă, suntem siguri că d. Sturdza nu’are s’o pue în practică. Cu atât mai rău pentru partidul al cărui șef e și nu e. —.——. ... ..—---------------—— O CONFAPATIE D. Caton Lecca, prefectul politiei capitalei, merită o dome aspră, n’a comunicat Voinței Naționale știrea că Duminecă s’a ținut in sala Hugo e întrunire publică în [chestiunea națională și Voința Națională n’a publicat nimic în privina aceasta, n’a spus îndelung răi că în Capitala țemeilor ei cititori la o mișcare in chestia care o preocupa așa de mult până în toamna anului 1895. Liniștea care a domnit pe timpul întrunire și după terminarea ei a inspirat poate d-lui Caton Lecca reflecțiunea că manifestația nu merită un raport special; nu-l era, totuși, iertat să o ignoreze cu desăvârșire organul guvernului. Să lăsăm insă glumit la o parte. Nu roșesc oare colectiviștii când remarcă atitudinea de seamă Voinței Naționale în chestia fraților de peste munți? Nu se indignează ei când constată că Voința nu mai are nici un simțiment de frăție intru Românii din Ungaria, pe cari ii plângea cu atâta foc până acum doui ani. Nu. Colectiviștii nu roșesc și nu se indignează, căci prețul atitudinei de acum e venirea in mânerea lor la putere, cu mâinile burpate adânc in budgetele Stat Județelor, a comunelor. sLn- *y* . Aktinium. Și în prviința aceasta ce mare e deosebirea între partidul conservator și cel national-liberal. ... Am fost și noi la guvern, și încă în perioada cea mai acută a mișcării naționale. Liberalii își făcuseră din chestia aceasta o armă de luptă contra noastră, o armă din acelea care știu să o făurească numai roșii noștri, gazetele lor țipați, se sbăteau în spasmuri acute, își umpleau coloanele cu tot ce se scria în ziarele române de peste munți, întrebuințați termeni violenți în contra Maghiarilor, exploatau cel mai mic incident ce se petrecea in Ungaria Pe acea vreme, presa conservatoare nu ignora insă mișcarea fraților de dincolo: reproduceam și noi recriminările legitime și moderate, ne făceam și noi ecoul plângerilor intemeiate, înregistram ca și condamnațiunile nedrepte,foile liberale Azi, în opoziție, presa conservatoare, continuă a avea această atitudine. Dar gazetele liberale ? Pentru ele, de îndată ce au venit la guvern, chestia națională a încetat fie a mai exista: nu mai țipă în contra Ungurilor, nu mai reproduc plângerile fraților de peste munți, nu înregistrează măcar condamnările nedrepte.Tăcerea această ostentativă e o aprobare a tot ce fac Ungurii în contra Românilor, e o desaprobare a tot ce fac și scriu Românii din Regat în folosul fraților de dincolo. Colectiviștii nu roșesc și nu se indignează însă decât când nu au budgetele la mână. ---------------------*$mm-------------------— 7urburări la Roma — Prin fir telegrafic — Roma 11 Octombre Azi un cortegiu mare de negustori s-a dus la ministerul de interne, cerând să se ia măsuri în privința aprecierilor impozitelor asupra venitului. D. di Rudini a promis că va face tot ce e cu putință în limitele legii. Câțiva restratitori, profitând de aglomerație, au încercat să strice pavagiul într’o stradă mică, au scos strigăte subversive și au tras un foc de revolver. Intervenind forța publică, un resvrătit a fost omorît și alți trei răniți. 4 agenți de poliție și trei carabinieri au fost răniți, dintre cari unul în mod grav. S’au făcut vr’o 20 de arestări. Seara orașul este liniștit. Reprezentanții guvernului și mai mulți negustori vor discuta mâine cestiunea impozitului pe venit. 1 --------------------- -*«**«---------------------- ALEGEREAj)£ LA BAROU Adevĕrul se înșeală când atribue partidului conservator intenția de a face politică la alegerea consiliului de disciplină al baroului din capitală. Toți avocații cari erau de față la alegerea de Duminecă vor mărturisi că n’a existat nici o listă conservatoare, că avocații cari fac parte din partidul conservator nici nu ’și-au pus candidatura, n’au rugat pe nimeni să le dea votul și nici nu erau in Palatul Justiției când s’a făcut alegerea. E insă perfect adevărată ceal’altă susținere a Adevărului, că liberalii au căutat să facă politică și cu prilegiul acesta. Cei cari au asistat la această alegere povestesc că liberalii veniseră cu o listă a lor, pe care au încercat să o treacă, făcând toate sforțările pentru a o scoate din urnă cu majoritate. Văzând aceasta, câțiva avocați tineri, din toate partidele, au prezintat altă listă, pe care figurau și conservatori și liberali, și, dejucând astfel planul colectiviștilor, au reușit prin rezultatul obținut, să dea alegerii un caracter de imparțialitate politică. Acesta e adevărul. Liberalii făcând politică cu ocazia aceasta, au suferit o înfrângere, înfrângere rușinoasă, își mobilizaseră o la Palatul de Justiție întreg statul-major din barou, ingerau și se rugau ca să fie votați,—și au fost bătuți. Aceasta e singura semnificație a acestei alegeri. Conservatorii nu s’au amestecat, nu ’și-au pus candidaturi, n’au obținut prin urmare nici triumf, nici înfrângere. Colectiviștii au mai căpătat o lecție. -------------------------------------------------- SPANIA ȘI CUBA O dată cu schimbarea guvernului în Spania, era inevitabil ca și politica cub wia să fie modificată: începutul s’a, ‘ itHPS i u !. "a în Weyiorsși înlocuirea sa cu mareșalul Blanco , dar pe când cel d’intern avea două funcțiuni, de guvernator general și de comandant al armatei, mareșalului Blanco ’i s-a rezervat numai comanda superioară militară, căci, deși poartă și el titlul de guvernator general, va avea un sub-guvernator, care va avea să se ocupe cu afacerile civile ale insulei. Generalul Weyler se cramponase la postul său și în ultimul moment telegrafiase guvernului Sagasta că nu poate să -și dea demisia din cauza dublei sale însărcinări, dar că așteaptă ca guvernul să desavueze ziarele guvernamentale care ’l atacă. Drept răspuns, a apărut în Gazetta oficială rechemarea sa. Cercurile politice sunt acum curioase să știe dacă schimbarea regimului din Spania va aduce în fine și năbușirea, pe cale pacinică, a răscoalei din Cuba, cu atât mai mult că Statele Unite manifestă o mare nerăbdare pentru rezolvarea acestei chestiuni. Se spune că noul reprezentant al Statelor Unite la Madrid, generalul Woodfort, ar fi supus guvernului spaniol un proiect de autonomie pentru Cuba, cuprinzând punctele următoare : 1. Lărgirea dreptului electoral pentru alegerea membrilor cari vor compune o Cameră numită «consiliu administrativ». Camera aceasta va avea să se ocupe în prima și ultima instanță de toate chestiile financiare, vamale, administrative, școlare și cele privitoare la lucrările publice, poștă și telegraf. Guvernatorul general nu va avea dreptul de veto decât în chestii politice și cele privitoare la apărarea țărei. 2. Numirea unei executive, compusă din membri ai consiliului administrativ și cari vor funcționa ca secretari sau miniștri responsabili ai guvernatorului general. 3. Repartizarea dreaptă a datoriei publice cubane între tezaurul cuban și spaniol și garantarea ei suficientă pentru a înlătura neîncrederea posesorilor de acțiuni. 4. Fixarea unei sume maximale pentru budgetul colonial și, în întrul acestei cifre, iarăși fixarea unei sume maximale pentru cheltuelile armatei și marinei. Rămâne să se știe dacă punctele acestea largi concordă cu proiectul de autonomie plănuit de Sagasta și Marét. La Washington se pun mari speranțe pe realizarea sa, pentru că Sagasta ar fi dispus să acorde în cea mai mare parte punctele notate mai sus. Se mai spune că în cazul când noul guvern spaniol va consimți la reformele propuse de Statele Unite, MacKinley și-ar lua angajamentul de a năbuși mișcarea separatistă din Cuba; în cazul contrariu ar invita Congresul american să ia măsurile necesare pentru terminarea răsboiului. *■ 4L * Agenția Română ne comunică azi telegrama următoare : Havana, 11 Octombre Generalul Weyler se va imbarca pentru Spania la 20 Octombre. El a semnat o amnistie în favoarea aproape a tuturor deportaților cubani. -----------------—-------------------- Pacea turco-greacă — Prin fir telegrafic — Viena, l1 Octombre Se anunță din Constantinopol ziarului Fremdenblatt că Austro-Ungaria a delegat pe maiorul baron Giesl de Gieslingen, atașat militar, pe lângă comisiunea însărcinată cu stabilirea definitivă a graniței grecoturcești. Consilierul de Curte la ministerul afacerilor străine, cavaler de Suzzara, a fost numit delegat pe lângă comisiunea de control a finanțelor grecești. Constantinopol, 11 Octombre Sultanul a conferit baronului Saurma marele cordon al Medjidiei cu briliante, și d-șoarei Saurma, marele cordon Nidiam-i- Cherălat. Afară de asta a mai dăruit un cal frumos fiului ambasadorului german. Paris, 11 Octombre Atașatul militar francez la Constantinopol fiind bolnav, va fi înlocuit ca delegat francez pe lângă comisiunea de delimitare a graniței turco-grecești, prin căpitanul Chazelles. ----------------------Ml»»*--------------------- COMPROMISUL AUSTRO-UNGAR In neputința de a obține în Parlamente votarea noului compromis, guvernele din Viena și Budapesta au fost silite să recurgă la o amânare: se va vota prelungirea pe un an a compromisului de până acum. Ziarele oficioase din Austria și Ungaria rescă în curând Parlamentele vor fi , in același ziu,, sesizate de un proiect respectiv al guvernelor și speră că ele vor fi votate in grabă și liniște. Cu prilegiul acesta, oficiosul Pester Lloyd publică un articol care aruncă o lumină vine asupra situațiunii. «Asupra a două lucruri—scrie ziarul acesta—n’ar trebui să ’și facă iluzii domnii de dincolo de Leitha. Unul e—și observația aceasta o facem mai ales la adresa majorității parlamentare — că Ungaria nu va recunoaște nici o dată întrebuințarea faimosului paragraf al forții majore pentru afacerile comune și nu va admite nici o dată să fie tratată astfel, căci Ungaria se ține strict de stipulațiunile Constituției. Cum s’a zis o dată în Franța că constituția trebue să devie un adevăr, așa cerem și noi ca acea constituționalitate, care am fixat’o în legea compromisului ca o condiție sine qua non pentru tratarea egală a afacerilor comune, să fie un adevăr... Cu o Austrie guvernată pe ascuns în mod absolutist, Ungaria—și aceasta e a doua observație ce avem de făcut —nu va trata nici o dată în mod comun afacerile indicate ca comune in sancțiunea pragmatică, aceasta nu însemnează însă, bineînțeles, că ne sustragem de la îndatoririle ce ne incumbă în sensul sancțiunei pragmatice și, in cazul când din vina Austriei ne-ar fi imposibil să aplicăm afacerile comune prevăzute in legea compromisului, că contestăm caracterul comun al acestor afaceri. Din contră declarăm foarte hotârii, și credem că in privința aceasta nici un partid nu ne va desavoa, că in orice timp vom suporta sarcinele ce ni sunt impuse de sancțiunea pragmatică și vom face toate sacrificiile necesare. In principiu Ungaria are dreptul— aceasta nu trebue s’o uite prietenii noștri de dincolo de Leitha — să procedeze și în afacerile acestea cu totul de sine stătătoare și fără nici o considerație pentru vero-un factor strein. Dreptul acesta n’a încetat nici o dată de a exista, el se odihnește numai de 30 de ani, adecă de când clarat gata de a împărți cu neam deAustria, sub rezerve exprese formulate în art. 12 din anul 1867, tratarea acestor afaceri comune. In momentul când vor dispare aceste presupuneri, se stinge și mărginirea ce ne-am impus de bunăvoe în legea compromisului. Rămâne atunci în picioare ne-am impus prin numai datoria ce sancțiunea prag I. Dreptul Suveranului de a fixa condițiunile compromisului în cazul neînțelegerilor dintre ambele Parlamente.— N. Red. Timpul