Timpul, noiembrie 1897 (nr. 244-266)
1897-11-01 / nr. 244
t- ANUL AL NOUASPREZECELEA— No. 244 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an..............................................30 lei » pe 6 luni...........................................18 lei » pe 3 luni..............................................10 lei Pentru_ streinatate, un an...........................50 lei Sn Pi»rî» ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numerul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA SSiacsirești, S®rs».8;IsbS 9R<t»mâ*a t EDIȚIA A TREIA TELEGRAME Situația din Austria Viena. 11 Noembre Camera deputaților. — Ședința începe prin prin mai multe apeluri nominale cirute de stânga. După 5 apeluri nominale, Camera continuă discuția asupra punerii sub acuzație a miniștrilor. D. Vasaty, Cech vorbește, contra și d. Menger, liberal-german, pentru punerea sub acuzație. Discuția este întreruptă și viitoarea ședință s’a fixat pe mâine. In cercurile parlamentare se asigură că d. Ebenhach a refuzat în mod definitiv preșidenția Camerei deputaților. D. Abrahamovici va fi deci ales prim vice-președinte. Intru ce privește alegerea celui de al 2-lea vice-președinte versiunile diferă. Remaniere în cabinetul englez Londra, 11 Noembrie. Circula știrea că marchizul de Salisbury își va da în curând demisia ca ministru al afacerilor străine și va fi înlocuit prin lord Landsdowne la Foreign Office. Totuși va rămâne șef al cabinetului. -----------------------mem----------------------- CIl A DECORAT ! DE IESZEASZKY ? De când s’a aflat, de când s’a suspinat pe întreg pământul locuit de Români că furnisorul temnițelor de Stat ungurești poartă pe piept icoana Coroanei de oțel, ruptă din tunurile de la Plevna, de atunci noi am spus că este lașitate și ipocrizie de a căuta alt autor pentru această dureroasă întâmplare decât pe Sturdza al nostru. Am spus—pricepea și un copil lucrul — că decorația Leszenszky nu era decât apoteoza cu foc bengal a tragicomediei pe care o joacă de 4 ani saltimbancul din capul guvernului nostru, care tocmai ca în melodramele de bâlciu a apărut în actul I și II, amenințând cu un pumn neputincios și cu un glas de cucuvaie Statul unguresc, pentru ca la actul III sa facă scuze în genuchi, iar la sfârșitul bufoneriei să vază eșind ca într’o apoteoză pe Ieszenszky acuzatorul de la Cluj, împodobită cu Coroana României. Am spus—și trebuia să fie cineva nerod ca să nu priceapă—că nici călătoria de la Budapesta, nici decorația lui Ieszenszky nu s’ar fi produs dacă nu s’ar fi produs aiurările lui Sturdza de la Senat și spasmele băloase ale aceluiași nemernit din sala Orfeu. Am spus că Dan Chișotul neputincios și viclean, ajungând din păcate prim-ministru al României și astfel personificând el politica și ființa Statului român, Nemesis cea maghiară, care nu s’a desbărat încă de patima neînduplecată a omului primitiv, a trebuit, pălmuind pe cel cu fulgerele de carton, să lase urmele degetelor ei și pe obrazul României. Pâcătosul crezuse că dând în genunchi, că cerând iertare, că închinându-se în tină, că adăogând la toate acestea și câteva slujbe de spion prin râsfoirea mandatelor și prin coruperea Românilor de dincolo, va fi iertat pe deplin și va fi cel puțin tratat cu acea blândețe cu care prefecții de poliție tratează pe foștii pușcăriași deveniți mondiarzi ! Ei bine, s’a înșelat. Poporul maghiar este mai exigent. Cu un amenințător demn poate ar fi stat la vorbă; față de un Sturdza îl trebuia și o icoană materială a umilinței lui. Ii trebuia o icoană, un simbol, unul din acele lucruri care se impun tuturor, care nu se discută. Ii trebuia un fapt pe care nici bizantinismul lui Sturdza să nu’l poată interpreta. Acestea le-am spus noi din prima zi, acestea le-am știut noi din prima zi. Și de aceea ca nici o dată am fost de o violență care a putut să sbârlească chiar amici de ai noștri. Am simțit sfârcul biciului unguresc, și am simțit în același timp că nu ne puteam plânge când suntem în stare să tolerăm pe Sturdza în capul guvernului nostru. El bine, Pester Lloyd, organul lui Falk, căruia Sturdza i-a făcut o mătanie de zacuscă cu câteva luni înainte de a se așeza la masa ministerială, organul lui Banffy, care privește la Sturdza cu un suveran și meritat dispreț, spune astăzi ceeace am spus noi de la început, întocmai ca noi, Pester Lloyd adecă guvernul unguresc, leagă Coroana României a lui Leszenszky de Leopoldul lui Sturdza, rechizitorul procurorului din Cluj de discursul energumenului de la Orfeu. Ni se spune verde că una a pricinuit pe cealaltă. Și cum Sturdza este cel care a început.... să înghițim pe Ieszenszky și să fim fericiți că nu înghițim mai mult. El bine, se poate, dar astăzi este sigur că România e silită de conveniențele internaționale să înghită împreună cu Sturdza pe Leszewsky. Oricât de dureroasă ar fi operația, un singur lucru o poate atenua cel puțin din acest ospâț Sturdza să se înece. ------------------------------------------------------ TIFOSUL IN CAPITALA Epidemia febrei tifoide ce s’a ivit in capitală Îngrijește în gradul suprem pe toți locuitorii acestui oraș. Și cu drept cuvânt, căci fiecare ține la viața sa și a alor sei. De aceea e urgent ca Primăria să ia energice măsuri pentru combaterea epidemiei. Am văzut că In consiliul de igienă al capitalei care s’a ținut alaută-seară sub președenția primarului s’a hotărit a se ridica gunoaiele de pe maidanuii, a se inspecta localurile publice, magazinele de fructe și de zarzavaturi, lâptăriile și toate prăvăliile unde se vînd articole alimentare. Am mai văzut că s’a hotărît a se invita publicul să fiarbă apa Înainte de a o bea. Aceste măsuri ni se par cu totul insuficiente: înainte de toate Primăria trebuie să se pună pe capete ca să descopere focarul de infecțiune, căci numai atunci va putea stinjeni efectele lui teribile. Pentru aceasta trebuie să facă imediat apel la luminele d-lui dr. Victor Babeș, la ajutorul institutului nostru bactereologic. Nici odată existența acestui institut n’a fost mai necesară ca In aceste momente. Spre a se descoperi focarul de infecțiune trebuie ca Primăria cu ajutorul specialiștilor noștri in bactereologie să proceadă la o anchetă minuțioasă pentru fiecare caz de boală, să cerceteze ce a băut și ce a mâncat pacientul, să analizeze apoi alimentele de unde s’a furnisat bolnavul, până când va descoperi cuibul infecțios. Astă vară, după potopul de ploi care s’a revărsat peste țara noastră, am prevenit necontenit pe edilii noștri, dimpreună cu alți confrați, că de nu se vor lua din vreme măsuri de precauțiune, ne putem aștepta tot felul de epidemii. Pare-ni-se că am predicat un pustiu. D. C. F. Robescu, in loc de a veghia la starea sanitară a capitalei, a plecat în străinătate ca să’și Îngrijească propria sa sănătate. Nu voim să zicem că d. Robescu n’are dreptul să facă aceasta, dar dacă sănătatea sale nu’i permitea să se ocupe de soarta orașului in capul caruia se află, putea să lase această grije altuia mai destoinic și să se retragă dintr’o funcțiune incompatibilă cu puterile sale. Se știe că in cele mai multe cazuri febra tifoidă se propagă prin contactul alimentelor cu materii fecale. Am spus astă vară că inundațiile au făcut să se reverse toate acele latrine primitive de care e presărat orașul nostru și că n’ar fi mirare dacă ne vom pomeni cu o epidemie tifoidă. Prevederile noastre din nefericire s’au realizat. Să cerceteze dar Primăria dacă nu cumva vre-unul sau mai multe puțuri din oraș primesc infiltrațiuni de la vre-o latrină fără fund cum sunt atâtea în oraș, asemenea să analiseze toate zarzavaturile care ne vin din terenurile udate de Dâmbovița dinspre Dudești, Cățelu și Tinganu și care toate sunt îngrășate cu apa Dîmboviței, saturată în mod exagerat cu materii fecale. Știința bactereologică stabilește că prin asemenea culturi, când nu sunt rațional făcute, se pot propaga germenii infecțioși. In fine să se cerceteze toate instalațiune de totul la canal, spre a se vedea dacă nu cumva defectuozitatea unei asemenea instalațiuni sau a canalului public a cauzat cuibarul de infecțiune, punând lăturile din canal in contact cu vre-o conductă de apă sau cu vreun puț. Numai după ce se va descoperi cuibul de infecțiune, se vor putea lua măsuri un adevăr eficace pentru stârpirea râului. Și fiindcă nu e nici un minut de pierdut, Primăria să se grăbească. Atât deocamdată, -----------------------***♦+---------------------- Capul d-lui Sturdza Cu toate svonurile de împăcare dintre Aurelianiști și Sturdziști, continuă să atace pe d. Dim. Drapelul Sturdza pe tema chestiilor naționale. Chiar azi, ziarul aurelianist face imputări șefului partidului național-liberal,grave Relevând părerea lui Pester Lloyd, adecă a guvernului din Budapesta, că «guvernul român trebue să poarte, după principiile constituționale, răspunderea pentru faptele Suveranului» —aci e vorba de decorarea lui Leszenszky —Drapelul exclamă : „Așa este: guvernul român are răspunderea pentru acordarea acelei decorațiuni. Și tocmai pentru aceea am stăruit atât de mult ca Monitorul sau vre un organ oficios să lămurească o dată această cestiune. Din nenorocire ni s'a răspuns cu tăcerea cea mai absolută... Cestiunea decorării lui cu seamă cu tălmăcirile și Leszenszky, mai înțelesul politic ce-î dă guvernul și presa maghiară, este mult mai gravă decât se crede. Și de aceea revenim și cerem ca să se lămurească cestiunea cât mai fără întârziere. Dacă baronul Banffy a refuzat să dea orice explicațiuni deputatului Șerban, nu aceeași atitudine poate fi, luată’de guvernul român“. Printre Informațiuni, Drapelul atrage atenția asupra articolului din urmă din Pester Lloyd, pe care l’am tradus și noi în numărul nostru de azi, și îl însoțește cu următoarele comentarii: „Cititorii au văzut la pagina I rezumatul scrisoarei din București publicate în Nationalzeitung din Berlin, precum și comentariile pe care le face Pester Lloyd la această scrisoare. Ziarul berlinez zice că autorul scrisoarei este o persoană bine informată. Pe de altă parte oficiosul ungur, polemisând cu această scrisoare, găsește cu cale să dea avertismente guvernului român. Dacă mai considerăm că în zisa scrisoare se spune, că, „retragerea d-lui Sturdza ar deschide Rusiei drumul spre Balcani, Dunăre și Carpați" și că „nici un alt primministru român nu va păstra o atitudine atât de rezervată în chestia națională ca d. Sturdza“, se va înțelege că în realitate discuția dintre Paster Lloyd și Național- Zeitung este o polemică dintre d-nii Bánffy și Sturdza. D. Sturdza amenință guvernul ungur, că în caz când nu vor înceta cu persecuțiile contra Românilor din Ungaria, România va trece de partea Rusiei în caz de mobilizare. Iar d. Bánffy răspunde că această amenințare nu va avea nici o influență asupra politicei ungare, ci va slăbi numai încrederea Triplicei în România. Iată dar că, după toată umilirea pe care am suferit-o de la impertinența ungurească, nu ne vom alege nici măcar cu o poziție internațională sigură. Prudență politică» Nu e nevoe să adăugăm noi un singur cuvânt. Atacurile acestea ale Aurelianiștilor sunt o indicațiune că ei tot continuă a cere capul d-lui Sturdza în schimbul unei reîntregiri a partidului liberal, și tocmai aceasta e piatra de care se împiedică cei ce tratează împăcarea. Sunt însă mulți optimiști cari asigură că raliarea se va face, totuși, sub președinția d-lui Dim. Sturdza. Vedere mo. ----------------------------------------------------- PESTER LLOYD IN CHESTIA NATIONALA Am semnalat ori printre Informațiuni un articol din Pester Lloyd asupra chestiunii Românilor de peste munți. Organul oficios al guvernului din Budapesta polemizează cu National-Zeitung din Berlin, care a publicat in chestia aceasta o corespondență din București; e de prisos să reproducem părerile acestuia din urmă, căci din răspunsul lui Pester Lloyd reies punctele conținute în corespondența din National-Zeitung. Amintim numai că SAMBATA 1/13 NOEMBRE 1897 IN MAV8ER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV.....................0,40 Reclame........................III 2,50 » ••«••••. II....j*v 5, 1 Im Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse, REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA Ilneurești, B»asagl«IS JHLoan&n 7 National-Zeitung iși încheie articolul cu următoarea amenințare : * Retragerea d-lui Sturdza în împrejurările de acum ar deschide iarăși calea influenței rusești nu numai în Macedonia și Balcani, ci și la Dunărea de jos și pe ambele părți ale Carpaților. Nu e greu de ghicit cine a inspirat această amenințare. Ne interesează acum în prima linie răspunsul lui Pester Lloyd. Se știe că organul acesta a reprezintat totdeauna ■ vederile cercurilor guvernante din Ungaria In sensul că mișcarea românească de acolo se datorește numai câtor-va agitatori, iar nu sentimentului general al Românilor din Ungaria; natural că Pester Lloyd nu se desminte nici acum. Sunt, totuși, din multe puncte de vedere interesante pasagiile ce traducem aci. «Presa română și opinia publică din România—scrie Pester Lloyd—interpretează decorarea lui Leszenszky in sensul ca și când prin aceasta actualul guvern român ar fi desavuat tendințele naționale ale conducătorilor Românilor din Ungaria și întreaga lor politică. Interpretarea^ aceasta falsâ aț fost mai o consecință a dorinței nutrite unde presa română și de opinia publică română, exprimată de altmintieri și în scrisoarea din București din National- Zeitung, ca Regele Carol să fi formulat, cu prilejul vizitei sale la Budapesta ca o condiție sine qua non pentru alipirea României de tripla alianță, cererea ca guvernul maghiar să pășească fața cu cererile naționaliste ale Românilor din Ungaria pe calea «tratamentului mai blând», sau, cu alte cuvinte, a concesiunilor" Ar fi cu totul fals și ar trăda o concepție regretabilă, cu totul încurcată, dacă oamenii politici serioși din România sau poate și guvernanții de acolo ar lega alipirea României de tripla alianță de condiția ca Statul ungar să urmeze față de națiunea română, care locuește pe teritoriul său, acel program politic, pe care lan născocit câțiva advocăței și popi din Sibiu în nematuritatea lor politică și mai mult ca mijloc de traiu pentru dânșii decât pentru scopuri adevărat naționale. România și monarhia noastră au nevoe de o alianță reciprocă din motive de internațională, pentru a opune politică unor pericole comune, și ar fi o pieptul miopie de neiertat de a trece peste aceasta cu vederea, din cauza unor chestiuni politice interne de al anumite douilea și al treilea rang. Statul maghiar n’are absolut nici un motiv de a ceva din actuala sa politică de schimba naționalități și noi credem că și cercurile cele mai competente din România pot fi de acord numai cu acea politică pe care o urmărește prim-ministrul maghiar prin secțiunea condusă de mult pomenitul consilier ministerial. Nimeni nu poate imputa guvernului maghiar că nu aplică legea naționalităților sau că menține și aplică față cu Români oarecare legi speciale. Legea naționalităților nu e aplicată numai după intrepretarea ce vor să-i dea scriitorașii din Sibiu cari *e erig în conducători naționali români. Legea naționalităților, nu poate și nu trebue interpretată în sensul de a acorda Românilor, cu ajutorul ei, o poziție națională separată pe contul egalei îndreptățiri a Maghiarismului și a celorl’ale naționalități. Dar, cât de hotărît trebue să protesteze guvernul maghiar contra unei asemenea interpretări, tot atât de bucuros va ține seamă în fiecare caz concret de dorințele și plângerile îndreptățite al Românilor. Zicem plângeri îndreptățite, căci pretențiunile care sunt în contrazicere cu legea, sau plângerile care se referă numai la păsuri închipuite, nu va putea lua în considerare nici actualul nici oricare alt guvern maghiar. In părțile transilvane ale Ungariei nu există nici o lege specială care s’ar aplica numai Românilor singuri. Legea electorală pomenită in discursul lui Sturdza, dacă formează cumva un neajuns, nu e un neajuns numai pentru Români ci și pentru Unguria), fără mai socoti că mai mult de jumătate din a Românizmul care se zice că numără trei milioane (?) nici nu e supusă acestei legi electorale speciale, pentru că partea cea mai mare a Românilor trăește dincoace, nu dincolo de Piatra Craiului, unde nu există cens transilvănean, nici legea presei transilvănease, care, aceasta din urmă, își va pierde în orice caz în curând orice putere în Transilvania, când se va aplica Procedura codului penal. Cum reiese din cele de mai sus, au*) Dar sunt foarte puțini ÜDguri pe acolo — Nutorul scrisoarei din București se amestecă fără drept, în numele opiniei publice române, în afacerile interioare ale unui Stat vecin, cere modificarea legilor ce nu-i convin și declară că nu se va găsi niciodată în România un Guvern care să desaprobe lupta Românilor din Ungaria pentru drepturile lor. Cu regret trebue să constatăm că avem aci o nesocotiren flagranta a suveranităței unui Stat, care trăește în buni termeni de vecinătate cu România, și corespondentul din București al lui National-Zeitung poate numai să se bucure dacă date cât de teoriile sale tot atât de ciupericuloase nu vor atrage atenția cercurilor politice din Sofia, căci pe temeiul cererilor ce ni se fac nouă cu atât de puțina Îndreptățire, s’ar putea cere și din partea Bulgarilor ca să se abroge legile excepționale românești ce se întrebuințează în număr mult mai mare și m măsură mult mai întinsă față cu locuitorii bulgari din Dobrogea, și pe temeiul acelorași teorii periculoase s ar putea atunci întâmpla ca și în Bulgari «să nu se găsească nici un guvern care să desaprobe lupta Bulgarilor din Dobrogea contra legilor excepționale române».... Cine crede în România î că [vecinii noștri și-au câștigat sau vor câștiga prin alipirea la tripla alianță dreptul de a se amesteca ln polica internă a Statului unguresc, aceluia ’i se poate recomanda’ opinia exprimată din nou de Prințul Bismark în ziarul Hamburger Nachrichten Acest ziar a scris, relativ la luptele actuale ale Germanilor din Austria, că tripla alianță, care este absolut produsul situației internaționale,nu dă drept ’Germanilor din imperiu, de a interveni în favorul Germanilor austriaci și că fiecare Stat, care spe f baza raporturilor de alianță , ar amesteca în politica internă a altui Stat , ar provoca decât aceeași latitudine din partea acestuia. Acesta e singurul punct de vedere corect de care Germania ține de fapt socoteală cu privire la afacerile austriace. De unde declar ®, dar ?omâni? dreptul de a se pune pe.„ N1părâm Și de a exercita, bazată pe alipirea ei la tripla alianță în politica internă Ungariei ? Câtă vreme se . “ 3.U București, atenție strigătelor interesate ale câtorva agitatori de aici— cazva in înțelesul titlul, deoarecei;de aritmetic al cuvântapt sunt puțini— nu vor înceta niciodată în Transilvania acuzațiunile de pretinse atrocități în contra Românilor și astfel opinia publică română, dacă ii place, se poate afla:Kontinuu 111 iritațiune și să răsprunfe 7unele după Plac- Căci acei agitatori gträesc din țipetele de durere vorfi Ca -Sa Prunească în schimb paralelă se încerce numai odată ca m*i dea bani> Și nu va mai exista o chestiune transilvană, nici o plângere, nici o maghiarizare forțată și alte asemenea neghiobii. Ar fi foarte îmbucurător dacă cu ocazia incidentului de față opinia public și umea politică din România ar trage din evenimente învățământul că demonstrațiunile sgomotoase și pătimașa campanie întreprinsă în presa romană și cea străină nu vor putea infuența nici o politică internă a Statului unguresc, nici nu sunt în stare de a inspira factorilor triplei alianțe, încredere în valoarea unei alianțe, care numai pentru că’i este interzis de a se amesteca în afacerile interne ale satului unguresc pune alternativa: dacă monarhia noastră e dispusă să cumpănească importanța armatei române gata de luptă ca un tovarăș deuptă contra Rusiei !— sau ca un adversar in luptă. Ei bine, oricare ar fi probele convingătoare despre valoarea cea mare a armatei române, fie ea cu noi, fie contra noastră: e sigur—și aceasta probabil și după concepția generalilor austro-ungari - pentru tripla aici putere a Statului maghiar unitar dat “Ult “ai Prețioasă decât capacitatea problematică a unei Unitarii imbunătățită în sens federalists după vointa§106 naponalizä fi Și stânjenită în L rL- CUm- ar fi să se organizeze sau mai bine zis să se desorganizeze pe temeiul programului unei politice de naționalități, propagat cu atâta căldură din București». ------------------ - ------------ PACEiA TURCO-GREACĂ — Prin fir telegrafic — Constantinopol, 12 Noembre Negocierile cu Banca Otomană în privința împrumutului de un milion de lire sterline sau rupt, deoarece Banca cere să se plătească cu această sumă datoria provenită din transportul trupelor cu drumul de fier și joncțiunea drumului de fier din Smirna.