Timpul, noiembrie 1897 (nr. 244-266)

1897-11-01 / nr. 244

t- ANUL AL NOUA­SPRE­ZECELEA— No. 244 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe u­n an..............................................30 lei » pe 6 luni...........................................18 lei » pe 3 luni..............................................10 lei Pentru_ streinatate, un an...........................50 lei Sn Pi»rî» ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. num­erul la Agence de journaux ét­rangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA SSiacsirești, S®rs».8;IsbS 9R<t»mâ*a t EDIȚIA A TREIA TELEGRAME Situația din Austria Viena. 11 Noembre Camera deputaților. — Ședința începe prin prin mai multe apeluri nominale cirute de stânga. După 5 apeluri nominale, Camera continuă discuția asupra punerii sub acuzație a miniș­trilor. D. Vasaty, Cech vorbește, contra și d. Menger, liberal-german, pentru punerea sub acuzație. Discuția este întreruptă și viitoarea ședință s’a fixat pe mâine. In cercurile parlamentare se asigură că d. Ebenhach a refuzat în mod definitiv preși­­denția Camerei deputaților. D. Abrahamovici va fi deci ales prim vice-președinte. Intru ce pri­vește alegerea celui de al 2-lea vice-președinte versiunile diferă. Remaniere în cabinetul englez Londra, 11 Noembrie. Circula știrea că marchizul de Salisbury își va da în curând demisia ca ministru al aface­rilor străine și va fi înlocuit prin lord Lands­­downe la Foreign­ Office. Totuși va rămâne șef al cabinetului. -----------------------mem-----------------------­ CIl A DECORAT ! DE IESZEASZKY ? De când s’a aflat, de când s’a sus­pinat pe întreg pământul locuit de Români că furnisorul temnițelor de Stat ungurești poartă pe piept icoana­­ Coroanei de oțel, ruptă din tunurile­­ de la Plevna, de atunci noi am spus că este lașitate și ipocrizie de a căuta alt autor pentru această dureroasă întâmplare de­cât pe Sturdza al nostru. Am spus—pricepea și un copil lu­crul — că decorația Leszenszky nu era de­cât apoteoza cu foc bengal a tragicomediei pe care o joacă de 4 ani saltimbancul din capul guvernu­lui nostru, care tocmai ca în melo­dramele de bâlciu a apărut în actul I și II, amenințând cu un pumn ne­putincios și cu un glas de cucuvaie Statul unguresc, pentru ca la actul III sa facă scuze în genuchi, iar la sfârșitul bufoneriei să vază eșind ca într’o apoteoză pe Ieszenszky acu­zatorul de la Cluj, împodobită cu Coroana României. Am spus—și trebuia să fie cine­va nerod ca să nu priceapă—că nici călătoria de la Budapesta, nici deco­rația lui Ieszenszky nu s’ar fi pro­dus dacă nu s’ar fi produs aiurările lui Sturdza de la Senat și spasmele băloase ale aceluiași nemernit din sala Orfeu. Am spus că Dan Chișot­ul nepu­tincios și viclean, ajungând din pă­cate prim-ministru al României și ast­fel personificând el politica și ființa Statului român, Nemesis cea maghiară, care nu s’a desbărat încă de patima neînduplecată a omului primitiv, a trebuit, pălmuind pe cel cu fulgerele de carton, să lase ur­mele degetelor ei și pe obrazul Ro­mâniei. Pâcătosul crezuse că dând în ge­nunchi, că cerând iertare, că închi­­nându-se în tină, că adăogând la toate acestea și câte­va slujbe de spion prin râsfoirea mandatelor și prin coruperea Românilor de din­colo, va fi iertat pe deplin și va fi cel puțin tratat cu acea blândețe cu care prefecții de poliție tratează pe foștii pușcăriași deveniți mondiarzi ! Ei bine, s’a înșelat. Poporul ma­ghiar este mai exigent. Cu un amenințător demn poate ar fi stat la vorbă; față de un Stur­dza îl trebuia și o icoană materială a umilinței lui. Ii trebuia o icoană, un simbol, unul din acele lucruri care se im­pun tuturor, care nu se discută. Ii trebuia un fapt pe care nici bizan­tinismul lui Sturdza să nu’l poată interpreta. Acestea le-am spus noi din pri­ma zi, acestea le-am știut noi din prima zi. Și de aceea ca nici o dată am fost de o violență care a putut să sbârlească chiar amici de ai noștri. Am simțit sfârcul biciului ungu­resc, și am simțit în același timp că nu ne puteam plânge când sun­tem în stare să tolerăm pe Sturdza în capul guvernului nostru. El bine, Pester Lloyd, organul­­ lui Falk, căruia Sturdza­­ i-a făcut o mătanie de zacuscă cu câte­va luni înainte de a se așeza la masa ministerială, organul lui Banffy, care privește la Sturdza cu un suveran și meritat dispreț, spune astă­zi ceea­­ce am spus noi de la început, întocmai ca noi, Pester Lloyd­ adecă guvernul unguresc, leagă Co­roana României a lui Leszenszky de Leopold­ul lui Sturdza, rechizi­torul procurorului din Cluj de dis­cursul energumenului de la Orfeu. Ni se spune verde că una a pri­cinuit pe cea­l­altă. Și cum Sturdza este cel care a început.... să înghițim pe Ieszenszky și să fim fericiți că nu înghițim mai mult. El bine, se poate, dar astă­zi este sigur că România e silită de con­veniențele internaționale să înghită împreună cu Sturdza pe Leszewsky. Ori­cât de dureroasă ar fi ope­rația, un singur lucru o poate ate­nua­­ cel puțin din acest ospâț Stur­dza să se înece. ------------------------------------------------------­ TIFOSUL IN CAPITALA Epidemia febrei tifoide ce s’a ivit in capitală Îngrijește în gradul su­prem pe toți locuitorii acestui oraș. Și cu drept cuvânt, căci fie­care ține la viața sa și a alor sei. De aceea e urgent ca Primăria să ia energice măsuri pentru combate­rea epidemiei. Am văzut că In consiliul de igienă al capitalei care s’a ținut alaută-seară sub președenția primarului s’a hotă­­rit a se ridica gunoaiele de pe mai­­danuii, a se inspecta localurile pu­blice, magazinele de fructe și de zar­zavaturi, lâptăriile și toate prăvăliile unde se vînd articole alimentare. Am mai văzut că s’a hotărît a se invita publicul să fiarbă apa Înainte de a o bea. Aceste măsuri ni se par cu totul insuficiente: înainte de toate Primăria trebuie să se pună pe capete ca să descopere focarul de infecțiune, căci numai a­­tunci va putea stinjeni efectele lui teribile. Pentru aceasta trebuie să facă imediat apel la luminele d-lui dr. Victor Babeș, la ajutorul institutului nostru bactereologic. Nici o­dată exis­tența acestui institut n’a fost mai necesară ca In aceste momente. Spre a se descoperi focarul de in­fecțiune trebuie ca Primăria cu aju­torul specialiștilor noștri in bactereo­­logie să proceadă la o anchetă minu­țioasă pentru fie­care caz de boală, să cerceteze ce a băut și ce a mân­cat pacientul, să analizeze apoi ali­mentele de unde s’a furnisat bolnavul, până când va descoperi cuibul in­fecți­os. Astă­ vară, după potopul de ploi care s’a revărsat peste țara noastră, am prevenit necontenit pe edilii noștri, dimpreună cu alți confrați, că de nu se vor lua din vreme măsuri de pre­­cauțiune, ne putem aștepta­­ tot fe­lul de epidemii. Pare-ni-se că am predicat un pustiu. D. C. F. Robesc­u, in loc de a veghia la starea sanitară a capitalei, a plecat în străinătate ca să’și Îngrijească propria sa sănătate. Nu voim să zicem că d. Robescu n’are dreptul să facă aceasta, dar da­că sănătatea­­ sale nu’i permitea să se ocupe de soarta orașului in capul caruia se află, putea să lase această grije altuia mai destoinic și să se re­tragă dintr’o funcțiune incompatibilă cu puterile sale. Se știe că in cele mai multe cazuri febra tifoidă se propagă prin contac­tul alimentelor cu materii fecale. Am spus astă­ vară că inundațiile au fă­cut să se reverse toate acele latrine primitive de care e presărat orașul nostru și că n’ar fi mirare dacă ne vom pomeni cu o epidemie tifoidă. Prevederile noastre din nefericire s’au realizat. Să cerceteze dar Primăria dacă nu cum­va vre-unul sau mai multe pu­țuri din oraș primesc infiltrațiuni de la vre-o latrină fără fund cum sunt atâtea în oraș, asemenea să analiseze toate zarzavaturile care ne vin din terenurile udate de Dâmbovița din­spre Dudești, Cățelu și Tinganu și care toate sunt îngrășate cu apa Dîm­boviței, saturată în mod exagerat cu materii fecale. Știi­nț­a bactereologică stabilește că prin asemenea culturi, când nu sunt rațional făcute, se pot propaga germenii infecțioși. In fine să se cerceteze toate insta­­lațiune de totul la canal, spre a se vedea dacă nu cum­va defectuozita­­tea unei asemenea instalațiuni sau a canalului public a cauzat cuibarul de infecțiune, punând lăturile din ca­nal in contact cu vre-o conductă de apă sau cu vre­un puț. Numai după ce se va descoperi cui­bul de infecțiune, se vor putea lua măsuri un adevăr eficace pentru stâr­pi­rea râului. Și fiind­că nu e nici un minut de pierdut, Primăria să se grăbească. Atât de­o­cam­dată, -----------------------***♦+----------------------­ Capul d-lui Sturdza Cu toate svonurile de împăcare din­tre Aurelianiști și Sturdziști, continuă să atace pe d. Dim. Drapelul Sturdza pe tema chestiilor naționale. Chiar azi, ziarul aurelianist face imputări șefului partidului național-liberal,grave Relevând părerea lui Pester Lloyd, adecă a guvernului din Budapesta, că «guvernul român trebue să poarte, după principiile constituționale, răspunderea pentru faptele Suveranului» —aci e vor­ba de decorarea lui Leszenszky —Dra­pelul exclamă : „Așa este: guvernul român are răspun­derea pentru acordarea acelei decorațiuni. Și tocmai pentru aceea am stăruit atât de mult ca Monitorul sau vre­ un organ ofi­cios să lămurească o dată această cestiune. Din nenorocire ni s'a răspuns cu tăcerea cea mai absolută... Cestiunea decorării lui cu seamă cu tălmăcirile și Leszenszky, mai înțelesul poli­tic ce-î dă guvernul și presa maghiară, este mult mai gravă de­cât se crede. Și de aceea revenim și cerem ca să se lămu­rească cestiunea cât mai fără întârziere. Dacă baronul Banffy a refuzat să dea ori­ce explicațiuni deputatului Șerban, nu aceeași atitudine poate fi, luată’de guver­nul român“.­­ Printre Informațiuni, Drapelul a­­trage atenția asupra articolului din urmă din Pester Lloyd, pe care l’am tradus și noi în numărul nostru de azi, și îl însoțește cu următoarele comentarii: „Cititorii au văzut la pagina I rezumatul scrisoarei din București publicate în Na­­tionalzeitung din Berlin, precum și comen­tariile pe care le face Pester Lloyd la a­ceastă scrisoare. Ziarul berlinez zice că autorul scrisoarei este o persoană bine informată. Pe de altă parte oficiosul ungur, polemi­­sând cu această scrisoare, găsește cu cale să dea avertismente guvernului român. Dacă mai considerăm că în zisa scrisoare se spune, că, „retragerea d-lui Sturdza ar deschide Rusiei drumul spre Balcani, Du­năre și Carpați" și că „nici un alt prim­­ministru român nu va păstra o atitudine atât de rezervată în chestia națională ca d. Sturdza“, se va înțelege că în realitate discuția dintre Paster Lloyd și Național- Zeitung este o polemică dintre d-nii Bánffy și Sturdza. D. Sturdza amenință guvernul ungur, că în caz când nu vor înceta cu persecuțiile contra Românilor din Ungaria, România va trece de partea Rusiei în caz de mobilizare. Iar d. Bánffy răspunde că această ame­nințare nu va avea nici o influență asupra politicei ungare, ci va slăbi numai încre­derea Triplicei în România. Iată dar că, după toată umilirea pe care am suferit-o de la impertinența ungurească, nu ne vom alege nici măcar cu o poziție internațională sigură. Prudență politică­­» Nu e nevoe să adăugăm noi un sin­gur cuvânt. Atacurile acestea ale Aurelianiștilor sunt o indicațiune că ei tot continuă a cere capul d-lui Sturdza în schimbul unei reîntregiri a partidului liberal, și tocmai aceasta e piatra de care se îm­piedică cei ce tratează împăcarea. Sunt însă mulți optimiști cari asigură că ra­­liarea se va face, totuși, sub președin­ția d-lui Dim. Sturdza. Vedere mo. -----------------------------------------------------­ PESTER LLOYD IN CHESTIA NATIONALA Am semnalat ori printre Informa­­țiuni un articol din Pester Lloyd asupra chestiunii Românilor de peste munți. Organul oficios al guvernului din Bu­dapesta polemizează cu National-Zei­tung din­­ Berlin, care a publicat in chestia aceasta o corespondență din București; e de prisos să reproducem părerile acestuia din urmă, căci din răspunsul lui Pester Lloyd reies punc­tele conținute în corespondența din National-Zeitung. Amintim numai că SAMBATA 1/13 NOEMBRE 1897 IN M­AV8ER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV.....................0,40 Reclame........................III 2,50 » ••«••••. II....j*v 5, 1 Im Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse, REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA Ilneurești, B»asagl«IS JHLoan&n 7 National-Zeitung iși încheie articolul cu următoarea amenințare : * Retra­gerea d-lui Sturdza în împrejurările de acum­ ar deschide iarăși calea in­fluenței rusești nu numai în Macedo­nia și Balcani, ci și la Dunărea de jos și pe ambele părți ale Carpaților. Nu e greu de ghicit cine a inspirat acea­stă amenințare. Ne interesează acum în prima linie răspunsul lui Pester Lloyd. Se știe că organul acesta a reprezintat tot­dea­­una ■ vederile cercurilor guvernante din Ungaria In sensul că mișcarea românească de acolo se datorește nu­mai câtor-va agitatori, iar nu senti­mentului general al Românilor din Ungaria; natural că Pester Lloyd nu se desminte nici acum. Sunt, totuși, din multe puncte de vedere intere­sante pasagiile ce traducem aci. «Presa română și opinia publică din România—scrie Pester Lloyd—interpre­tează decorarea lui Leszenszky in sen­sul ca și când prin aceasta actualul guvern român ar fi desavuat tendințele naționale ale conducătorilor Românilor din Ungaria și întreaga lor politică. Interpretarea^ aceasta falsâ­ aț fost mai o consecință a dorinței nutrite un­de presa română și de opinia publică ro­mână, exprimată de altmintieri și în scrisoarea din București din National- Zeitung, ca Regele Carol să fi formu­lat, cu prilejul vizitei sale la Budapesta ca o condiție sine qua non pentru a­­lipirea României de tripla alianță, ce­rerea ca guvernul maghiar să pășească fața cu cererile naționaliste ale Români­lor din Ungaria pe calea «tratamentu­lui mai blând», sau, cu alte cuvinte, a concesiunilor" Ar fi cu totul fals și ar trăda o con­cepție regretabilă, cu totul încurcată, dacă oamenii politici serioși din Româ­nia sau poate și guvernanții de acolo ar lega alipirea României de tripla ali­anță de condiția ca Statul ungar să ur­meze față de națiunea română, care lo­­cuește pe teritoriul său, acel program politic, pe care lan născocit câți­va ad­­vocăței și popi din Sibiu în nematuri­­tatea lor politică și mai mult ca mijloc de traiu pentru dânșii de­cât pentru scopuri adevărat naționale. România și monarhia noastră au nevoe de o ali­anță reciprocă din motive de internațională, pentru a opune politică unor pericole comune, și ar fi o pieptul mio­pie de neiertat de a trece peste aceasta cu vederea, din cauza unor chestiuni politice interne de al anumite douilea și al treilea rang. Statul maghiar n’are absolut nici un motiv de a ceva din actuala sa politică de schimba națio­nalități și noi credem că și cercurile cele mai competente din România pot fi de acord numai cu acea politică pe care o urmărește prim-ministrul ma­ghiar prin secțiunea condusă de mult pomenitul consilier ministerial. Nimeni nu poate imputa guvernului maghiar că nu aplică legea naționali­tăților sau că menține și aplică față cu Români oare­care legi speciale. Le­gea naționalităților nu e aplicată nu­mai după intrepretarea ce vor să-i dea scriitorașii din Sibiu cari *e erig în conducători naționali români. Legea naționalităților, nu poate și nu trebue interpretată în sensul de a acorda Ro­mânilor, cu ajutorul ei, o poziție na­țională separată pe contul egalei în­dreptățiri a Maghiarismului și a celor­­l’ale naționalități. Dar, cât de hotărît trebue să protesteze guvernul maghiar contra unei asemenea interpretări, tot atât de bucuros va ține seamă în fie­care caz concret de dorințele și plânge­rile îndreptățite al Românilor. Zicem­­ plângeri îndreptățite, căci pretențiunile care sunt în contrazicere cu legea, sau plângerile care se referă numai la pă­suri închipuite, nu va putea lua în con­siderare nici actualul nici ori­care alt guvern maghiar. In părțile transilvane ale Ungariei nu există nici o lege specială care s’ar a­­plica numai Românilor singuri. Legea electorală pomenită in discursul lui Sturdza, dacă formează cum­va un nea­­juns, nu e un neajuns numai pentru Români ci și pentru Unguri­a), fără mai socoti că mai mult de jumătate din a Românizmul care se zice că numără trei milioane (?) nici nu e supusă a­­cestei legi electorale speciale, pentru că partea cea mai mare a Românilor trăește dincoace, nu dincolo de Piatra Craiului, unde nu există cens transil­vănean, nici lege­a presei transilvă­­nease, care, aceasta din urmă, își­ va pierde în ori­ce caz în curând ori­ce putere în Transilvania, când se va a­­plica Procedura codului penal. Cum reiese din cele de mai sus, au­*) Dar sunt foarte puțini ÜDguri pe acolo­ — Nu­torul scrisoarei din București se ames­tecă fără drept, în numele opiniei pu­blice române, în afacerile interioare ale unui Stat vecin, cere modificarea legi­lor ce nu-i convin și declară că nu se va găsi nici­odată în România un G­u­­vern care să desaprobe lupta Români­lor din Ungaria pentru drepturile lor. Cu regret trebue să constatăm că avem aci o nesocotire­­n flagranta a suverani­­tăței unui Stat, care trăește în buni termeni de vecinătate cu România, și corespondentul din București al lui Na­­tional-Zeitung poate numai să se bu­cure dacă date cât de teoriile sale tot atât de ciu­periculoase nu vor atrage atenția cercurilor politice din Sofia, căci pe temeiul cererilor ce ni­ se fac nouă cu atât de puțina Îndreptățire, s’ar pu­tea cere și din partea Bulgarilor ca­ să se abroge legile excepționale românești ce se întrebuințează în număr mult mai mare și m măsură mult mai întinsă față cu locuitorii bulgari din Dobrogea, și pe temeiul acelorași teorii periculoase s ar putea atunci întâmpla ca și în Bul­­gari «să nu se găsească nici un gu­vern care să desaprobe lupta Bulgarilor din Dobrogea contra legilor excepțio­nale române».... Cine crede în România î că [vecinii noștri și-au câștigat sau vor câștiga prin alipirea la tripla alianță dreptul de a se amesteca ln polica internă a Statului unguresc, aceluia ’i­ se poate recomanda’­ opinia exprimată din nou de Prințul Bismark în ziarul Hambur­ger Nachrichten Acest ziar a scris, relativ la luptele actuale ale Germani­­­lor din Austria, că tripla alianță, care este absolut produsul situației interna­ționale,­­nu dă drept ’Germanilor din imperiu, de a interveni în favorul Ger­manilor austriaci și că fie­care Stat, care spe f baza raporturilor­­ de­ alianță , ar amesteca în politica internă a altui Stat , ar­ provoca de­cât aceeași latitu­dine din partea acestuia. Acesta e sin­gurul punct de vedere corect de care Germania ține de fapt socoteală cu pri­vire la afacerile austriace. De unde de­­clar ®, dar ?omâni? dreptul de a se pune pe.„ N1­părâm Și de a exercita, bazată pe­ alipirea ei la tripla alianță în poli­­tica internă Ungariei ? Câtă vreme se . “ 3.U București, atenție strigătelor in­­teresate ale câtor­va agitatori de aici— caz­va in înțelesul titlul, de­oare­cei;de aritmetic al cuvân­tapt sunt puțini— nu vor înceta nici­o­dată în Transilva­nia acuzațiunile de pretinse atrocități în contra Românilor și ast­fel opinia pu­­blică română, dacă ii place, se poate afla:K­ontinuu 111 iritațiune și­­ să răs­prunf­e 7unele după Plac- Căci acei agitatori gträesc din țipetele­ de durere vorfi Ca -Sa Prunească în schimb parale­lă se încerce numai o­dată ca m*i dea bani> Și nu va mai exista o chestiune transilvană, nici o plângere,­­ nici o maghiarizare forțată și alte asemenea neghiobii. Ar fi foarte îmbucurător dacă cu o­­cazia incidentului de față opinia publi­­c și um­ea politică din România ar trage din evenimente învățământul că demonstrațiunile sgomotoase și păti­­mașa campanie întreprinsă în presa ro­mană și cea străină nu vor putea in­­fuența nici o politică internă a Statu­lui unguresc, nici nu sunt în stare de a inspira factorilor triplei alianțe, în­credere în valoarea unei alianțe, care numai pentru că­’i este interzis de a se amesteca în afacerile interne ale satului unguresc pune alternativa: dacă monarh­ia noastră e­­ dispusă să cumpănească importanța armatei ro­mâne gata de luptă ca un tovarăș de­uptă contra Rusiei !— sau ca un ad­versar in luptă. Ei bine, ori­care ar fi probele convingătoare despre valoarea cea mare a armatei române, fie ea cu noi, fie contra noastră: e sigur—și acea­sta probabil și după concepția genera­­lilor austro-ungari - pentru tripla aic­i putere a Statului maghiar unitar d­at “Ult “ai Prețioasă de­cât capa­citatea problematică a unei Unitarii imbunătățită în sens federalists după vointa§1­06 naponalizä fi Și stânjenită în­­ L r­L- CUm- ar fi să se organizeze sau mai bine zis să se­ desorganizeze pe temeiul programului unei politice de naționalități, propagat cu atâta căl­dură din București». ------------------ - ------------­ PACEiA TURCO-GREACĂ — Prin fir telegrafic — Constantinopol, 12 Noembre Negocierile cu Banca Otomană în pri­vința împrumutului de un milion de lire sterline sau rupt, de­oare­ce Banca cere să se plătească cu această sumă datoria provenită din transportul trupelor cu dru­mul de fier și joncțiunea drumului de fier din Smirna.

Next