Timpul, iulie 1898 (nr. 157-166)

1898-07-19 / nr. 157

No. 157 care tot­ au fă­ut memorabila campanie din 1877. Este deci o întâlnire a ostașilor vechi în acest timp de pace, a ostașilor care acuma sunt două­zeci de ani s’au cunoscut pe câmpul de luptă. Călătoriei i­ se dă mare importanță po­litică. Ea e considerată ca un se­mn nou al ten­dințelor de a susține pacea europeană, și de a se consolida Statele din Peninsula balcanică. Relațiunilor bune dintre România și Ru­sia li­ se vor da expresiune de bună seamă în toastele celor două monarhi, și lumea din gura Suveranilor va auzi cum judecă cer­curile normative actuala situațiune dintre aceste 2 State. Nu tot așa au fost relațiunile în trecut. România are triste reminiscențe cu Rusia în contacturile din timpurile trecute, și în special este adânc înrădăcinată în inima Românilor amărăciunea pentru nemulțumi­rea Rusiei în răsboiul din urmă cu Turcia, când armata română, sub conducerea rege­lui Carol, a salvat onoarea Rusiei în fața leului Osman din șanțurile de la Plevna. Ca mulțumită pentru acest ajutor, Rusia a anexat Basarabia și a pus în inima Ro­mânilor baza unei amărăciuni care va ține veacuri de-a­ rândul. Presa europeană comentează foarte sim­patic această călătorie. Ziarul Pester Lloyd din Budapesta, în numărul de la 26 iulie, la locul prim se ocupă cu această călătorie. Adevărul ese la lumină și în cazul, con­cret, căci deși organul guvernului nostru are motive să nu spună lucruri neplăcute Rușilor și plăcute Românilor, totuși ambele reies din articolul scris din incidentul mer­­gerea Regelui român la Petropole. Se accentuează în acel articol la locul prim, modul cum comandantul oștirilor ru­sești a chemat în ajutor armatele române, și îndată, ca drastică illustrare, se accentu­ează modul brusc cu care s-a luat o parte din teritoriul Statului român, deși prin o convenție de la 4/16 Aprilie 1876, Țarul Rusiei a asigurat integritatea teritorială a Statului român. Accentuată această recunoștință, vine în­dată prezentată figura măreață a Regelui Carol, «care a ridicat bună­starea, a promo­vat progresul țărei sale, însă numai din pu­terile interne, din puterile proprii ale popo­rului său, fără a fi sprijinit prin munifi­­cența sau mărinimositatea vre­ unei puteri părintești». Este prezentată deci România ca avân­tată la poziția sa actuală numai prin forțelel sale, în opozițiune cu cele­l­alte State din Balcani, care toate au fost ridicate prin alții, din alte considerațiuni. Figura nobilă a Regelui Carol e pusă în relief în zugră­virea ținutei politice a României în acest 20 de ani din urmă: «Nimeni nu poate discuta Regelui Carol «recunoștința,—zice numitul ziar,—că el în «curs de 20 de ani a ținut cu credință și «cu statornicie la o direcțiune politică, de «la care nu l’aț­ abătut fenomenele trecă­­­toare, și aici zace adevăratul motiv pentru «care nici unul dintre cellealte Sate bal­­­canice nu se poate lăuda cu asemenea re­­­zultate interne ca și România». Politica externă a României o conduce înțeleptul Rege Carol. Acestuia este a se mulțumi că România în cele externe urmărește cu insistență de un lung șir de ani alipirea către puterile centrale din Europa, care în timpul din urmă a devenit perfectă prin intrarea Ro­mâniei în alianța întreită : Austro Ungaria, Italia, Germania. De la direcțiunea aceasta nu s-a abătut politica extern­ă a României nici atunci când actualul prim-ministru al României, în fruntea opozițiunei, folosea pentru sco­puri de partid cestiunea noa­tră națională formulând teoria samsarului cinstit, nici mai târziu când ajuns la guvern a făcut re­tragerea de la banchetul din Iași. Liberă de valurile politicei interne, poli­tica externă a României a urmat o direc­țiune sănătoasă, și presa streină află acum timpul potrivit să o accentueze aceasta din incidentul vizitei Regelui Carol I la împă­ratul Rusiei.» «Pesti Nap­i» Ziarul guvernamental Pesti Napló din capitala Ungariei a publicat la 26 iulie articolul ce urmează : «Nimic nu diferă atâ de tare de politica actuală a Rusiei, cu cugetul unei ciocniri cu marile puteri ale Europei centrale. Ori­ce schimbare a statului-qtn balcanic ar pro­voca inevitabil conflicte. Nimic nu a ată atât de lămurit că la Petersburg doresc cu toții ca stările din Balcani să rămână nes­trămutate, ca însuși fă­tul că vizita Regelui CV­­I urmează îndată după vizita principe Iu­rdinand. Rio­mânia e un Stat balcanic, care nimic nu are a face cu provinciile europene ale im­­er­iului turcesc. Adevărat că în Macedo­­­nia locuesc aproape un mi ion de așa nu­­macedo-Români, cari sunt de același sânge cu el. Dar interesul lor nu pretinde­­ nic­i cum ca această provincie rur­ce s­ă să ngă pe mâna Sârbilor, Bulgarilor ori a Grecilor. Dacă întinsele insule românești din Macedonia ar fi în vecinătate geogra­fică cu România, politica românească ar încerca să le cucerească. fDar e între ei un popor întreg — Bul­anul — și sunt munți și teritorii grozave. aptul acesta are consecința că România e un factor conservativ în politica balcai­ĂST Regele Carol ^sft^f^ 'd­^bioperațiune înțe­­leaj­tă și adâncă pricepere politica externă a țarei sale, care îl îndeamnă să susțină relațiuni pacinice cu puterile Europei cen­trale, în primul loc cu monarh­ia noastră. Această situație politică nu exclude îngriji­­rirea bunelor relații cu Rusia. Și se poate susține cu siguranță, că dacă vizita lui Fer­dinand ar avea o însemnătate suspectă, vi­zita lui Carol ar contrabalansa-o. Intre popoarele balcanice sunt divergențe de interese neimpacabile. Dacă ar fi vorbă de vre-o modificare în harta Statelor balcanice, ar trebui să is­­bucnească antagonismul acut dint­re Români și B­ulgari, Bulgari și Sârbi, Albanezi și Sârbi. Există un singur mijloc de a înfrâna aceste divergențe de interese: susținerea statului-quo neschimbat.­­A trecut vremea când confederațiunea balcanică ar însemna un factor de putere care să provoace în­grijiri. îndată ce s-ar frânge pacea, popoa­rele balcanice se încadră unul cu altul. Că pentru noi ar putea fi periculoase aceste popoare, fie singuratice, fie în acțiune co­mună, — e o chestiune deja trecută. Politica balcanică ne interesează numai din punctul de vedere al relațiilor noastre față de Rusia. Noi dorim independența, pro­pășirea culturală și economică a acestor popoare. Centrul de gravitațiune al politi­cei balcanice e pentru noi Rusia, și cu acest Stat ne-am limpezit situația atât de bine, în­cât e exclus ori­ce conflict deocamdată. Pentru aceasta privim cu liniște la vizitele Domnitori­or balcanici la Petersburg. «Le Temps» Ziarul parizian Le Temps publică o depeșe din București anunțând plecarea Regelui la Petersburg. Telegrama se ter­mină cu aprecierile următoare : «Se zice că Regele Carol pleacă la Pe­tersburg după povața împăratului Austriei și în virtutea înțelegerii austro-ruse din anul trecut, cu scopul de a risipi cu totul neînțelegerile ce se produseseră între Ro­mânia și Rusia în urma tratatului din Ber­lin și a schimbării Basarabiei contra Do­­brogei.» ȘTIRILE ZILEI M. Sa. Regele a acordat autorizația de a purta următorele decor­țiuni streine : D-lui general de brigadă Comăneanu (Achil), comandantul divisiei V infante­rie, însemnele ordinului S-tu Alexandru in gradul de mare oficier cu briliante (Bulgaria), și D lui Căpitan Margăritescu (Mihail), din administrația centrală a resbelului, însemnele ordinului Medjidie cl. IV (Turcia), și ale ordinului Meritul Civil, în gradul de comandor (Bulgaria). * * * S’a conferit medalia Serviciu Credin­cios cl. I­I-lor; Ciucă Ciosteanu, comer­ciant din Craiova; D. Georgescu, direc­torul școalei de meserii, de la Valea­ Boului, și Lazăr Teodor, secretar al ca­merei de comerciu din Botoșani. * * * Prin decret regal guvernatorul cetățel București este numit inspector general al trupelor acestei cetăți, având aceleași drepturi și îndatoriri ca și inspectorii generali, iar inspectorul general al ar­tileriei s’a desărcinat de inspectarea trupelor de artilerie ale cetăței Bucu­rești. * * * Căpitanul Boteanu Constantin, din ar­ma infanteriei, aflat în posiție de dis­ponibilitate pentru infirmități timporale a fost rechemat în activitate de servi­­ciu, pe ziua de 20 iulie 1898, la vacan­ța ce este în regimentul 6 Tecuciu No. 24. * * * Administratorul cl. II Zănescu Anghel din compania 3 subsistență, a fost tre­cut în posiție de disponibilitate pentru infirmități timporale provenite pe tim­pul serviciului, însă nu din causa ser­viciului.* * * Soldatul bacalauriat Frenchian N. Garabet, din batalionul 1 vânători, a fost înaintat la gradul de sublocote­nent în rezervă, în arma infanteriei, pe­­ ziua de 16 iulie 1898, în regimentul Constanța No. 34.* * * D. I. Iones­ti, fost­­ elev al școalei de arte și meserii din București, inginer cu diplomă de la școala teh­nică din Zürich, a fost numit, pe ziua depunerea jură­mântului, în postul de șef al atelierelor de aplicație ale școalei de meserii din București, devenit vacant prin demisio­­narea d-lui I. C. Petrescu. * * * Sub-chirurgii de mai jos sunt permu­tați în urmâtoarele posturi de sub-chi­­rurgi, la spitalele rurale: Sub­chirurgul N. Ghițescu, de la spi­talul rural Sulița, din județul Botoșani, la spitalul rural Horezu, din județul Vâlcea, în locul sub-chirurgului Chr. Andronescu, trecut în alt post. Sub-chirurgul Chr. Bolintineanu, de la spitalul rural Viziru, din județul Brăila, la spitalul rural Sulița, din județul Bo­toșani, în locul sub-chirurgului N. Ghi­­țescu. Sub-chirurgul G. Ion­scu, actual agent­­sanitar-vaccinator în județul Teleorman, în postul de sub-chirurg al spitalului rural Viziru, din județul Brăila, în locul sub-chirurgului Chr. Bolintineanu. * * * ULTIM CUVÎNT nsu— Ce are, doctore^m&asta­ r­e bol­— Suferă de lipsă de aer mrat... Tre­­bue s’o duez la Govora... — O dur, vai de mine­­... — încă ceva, săi el și mai multe rodii ca să se s­chimbe, înțelegi, sc­him­­barea climei, băile.... o pot face să ră­cească ! ________________________Wo^­Veagn D- STERIE­N. CIURC­IX Pelikangasse—No. 10, Viena Consultațiuni cu celebritățile medicale, și cu specialiștii de la facultatea de me­dicină din Viena, TIMPUL Spania, Cuba și Statele­ Unite (Urmare) Nu mai erau comunicații interioare nici comunicații exterioare. Spania era tăiată în două­zeci de bucăți și separată de Europa. Pirineii erau de netrecut, dar peste el putea trece numai contrabanda de resboia. Drumurile erau stricate. Don Carlos avea vameșii săi, ca Regele cel mai au­tentic, și pe tovarășii săi, cari străbă­­teau munții ca Hermani. Aceea ce dânșii prindeau, jefuiau și ucideau, era Spania. Ea își dedea sufletul sub călcâiul lor, cu respirarea suspendată, cu sângele înghețat, în sincopă. Ah, dacă s’ar sătura el de a tot lovi și dacă ea ar putea să fugă din ca­verna în care o puzeau, cum s’ar pre­cipita ea în ori­ce s’ar deschide în fața ei, fie chiar într’un abuz! S’ar fi voit să i se dea absolutismul cu Ferdinand al VII sau Carol al IV, cu Godoy, așa că de osteneală sau de frică și pentru că suferea și de un alt ron, ea ar fi pri­mit totul, fie ca apoi, după ș­ase luni, să se scape de toate printr’o nouă­­ re­­voluțiune. Și, intr’adevĕr, care aventură ,nu era mai de preferat de­cât acest sfârșit fără sfârșit, care da sensațiunea grozavă a unei vieți de națiune care curge și se pierde picătură cu picătură! Când la 20 Decembre 1874, generalul Martinez Campos scoase la Sagonte stri­gătul de: «Trăiască Regele Alfons al XII-lea !» și când, în mijlocul armatei din Nord, față cu Carliștii, și în Camera lui Serrano, alți generali repetară acest strigăt ; când căpitanul general al Ma­dridului, în disprețul tuturor făgăduelilor sale, în credință orașul acelora pe care datoria sa era să-l ducă la închisoare, Spania nu avea de­cât gratitudine și iubire pentru rebeli: ea îl primi ca pe niște liberatori, îl recompensă ca pe niște victorioși și nici o dată o pace nu a fost mai mult bine­cuvântată ca a­­ceastă insurecțiune, care în cugetarea întregului popor închidea în mod așa de fericit era insurecțiunilor. N­­or, în 1894, monarhia restaurată a Burbonilor a împlinit 20 de ani de e­xistență, și se poate zice că pentru ea ca și pe­ntru Spania, acești două­zeci de ani au fost o reîntinerire, o renaștere, ceva la fel cu o vita nuova. La spatele Tronului lui Don Alfons XIII-lea, scaun de copil pe care o femeie stă plecată, Spania se ținea în picioare liniștită și mândră. Carlismul nu se su­pusese poate fără dorința de a-­și lua revanșa, dar cel puțin nu mai era înarmat. Papa prescriin­d respectul către auto­ritățile stabilite, îl luase în același timp aureola sa de legitimitate și aureola sa de sfințenie, îl deposedase și deco­­ronase. Preoți fanatici puteau să urmeze a vedea in Don Carlos sau în Don Jaime, fiul său, pe aleșii, pe unșii Domnului, dar ei nu puteau susține că aveau pen­tru el și cu el Biserica. Andalusia, Estramadura, erau tot așa de liniștite, tot așa de reale ca și Casti­­liele. Spania era una din cele cinci­zeci de provincii ale sale, scoase din zece Regate stinse. Cantonalismul se ștersese, cum se șterg amintirile unui vis urît. Federalismul era redus la starea teorie­­lor pure. Armata spaniolă era refăcută moral­mente și materialmente. Ea învățase ce nu știea sau reînvățase ceea ce uitase: marile precepte puse de Revoluția fran­ceză, de Constituantă și Convențiune că,­ «forța armată este esențialmente su­pusă», că ea nu deliberează în nici un caz, că ea nu are drept a face nici legi nici Regi, că onoarea ei constă în tă­ere și virtutea sa în abnegație. Ceea ce se zicea de administrația Spa­niei, reul care s’a zis despre ea, în tot timpul, foarte exagerat, ar fi foarte in­just a’l mai zice acum. Cel mai mare reproș pe care ea îl merită, administra­ție nu’l merită peste tot, în diferite grade, în Europa contimporană? Situa­ția financiară nu provoacă nici admira­ția nici primă; budgetul se salvează cu deficite sau mai bine zis­au se soldează de­cât numai cu împrumuturi din ce în ce mai oneroase și din ce in­­e mai grele, trecutul apasă asupra prezentului, care încarcă fără considerație viitorul. Dar care este oare Statul din Europa care a girat ca un bun tată de familie averea publică? care e acela al cărui Tezaur este plin, creditul intact, cartea mare închisă și domeniile fără hipo-Cel ,puțin impozitul ,se încasează cu o îndestulătoare exact ftui%e în provin­ciile basce, și nava­eze, ca­' în cele­l’alte provinii,6 ?*' nu merge în a tfei lăzi de­cât în aiP. Statului. Comerțul d­in Spania suferă poate încă âz de oare­care a­ixie sau paralizie, dar­­ nu din cauză că b­anui se ascunde banii circulă în Catalonia, circulă la Biscaya, pentru întreprinderi co­ legate, circulă la Madrid pentru cheltueli de lux. Bandele nu mai interceptează nici dru­murile din interior,­­nici debușeurile că­tre continent: singurele bariere care le închid și pe care mărfurile și banii nu le pot trece sunt tarifele quasi-prohibi­­tive pe care națiunile Europei și­ le opun una alteia, pentru a se proteja fie­care, condamnându-se ast­fel la un fel de re­gim celular, ca și cum a se proteja ar fi a se izola, ca și cum a trăi însem­nează a vedea murind pe vecinul său. Spania, care aproape s’a vindecat de separatismul politic, va avea fără îndou­­ială a se vindeca de regionalismul eco­nomic, a împăca, a unifica într’un in­teres superior interesele diferite din nord-vestul industrial, care voește să-și păstreze piața națională, și interesele din miază-zi, din sud-est, și din estul agricole, care ar voi marea deschisă. Ar trebui să se amestece într’o singură și aceeași culoare dealurile roșiatice și cenușii din împrejurimile lui Bilbao, negrele uzine din Barcelona și miracolul Spaniei, câmpiile andaluze, toate verzi de măslini și toate aurite de grâu. Dar unde nu este oare ?de rezolvit o aseme­nea problemă? unde lupta pentru exis­tență nu isbucnește oare în cutare sau cutare din antagonismele ucigătoare ? Unde este oare Statul european care să nu se fi adăpostit,"ascuns, înghesuit după o barieră spinoasă de taxe, supra­taxe, drepturi diferențiale, ast­fel pre­cum aproape de Sevilla satele albe și vitele se învăluesc, se acoperă de alee ghimpoase și de smochini de Barbaria? (Va urma) MIȘCAREA COMERCIALA Raport consular.—D. D. Nedeganu, con­sider la legațiunea română din Londra, a trimis ministerului de interne raportul ur­mător, cu data de 6 iunie, dar care s’a pu­blicat d’abia azi, 18 iulie, în Monitorul Oficial. După cum se prevedea, Banca Angliei a redus scumptul său în sâptămâna trecută, de la 3*/*, la 3 la sută. Consecința a fost o mișcare favorabilă a diferitelor efecte pub­blice pe piața Londrei. Consolidatele se află acum la 1115/" ex cupon și renta Indiană 37* "/o la 1147*; ase­menea și rentele coloniilor Britanice se află în creștere. Renta Statelor­ Unite 4»/« 1877, s’a ridicat de la 110.4 la 112.6, iar cea nouă 4 °/0 la 124.8 ; această creștere se întinde și la mai toate obligațiunile căilor ferate din Statele­ Unite. Toate valorile străine cotate în bursa Lon­drei se află în creștere, afară numai de renta Uruguai și cea turcă cari au scăzut puțin. Renta spaniolă se află acum la 35. Cerealele au scăzut și mai jos de­cât acum două săptamâni și grâul și făina au perdut de la 2 lei și 50 bani până la 3 lei și 75 bani pe quarter, aproape 3 hectolitri. Depreciarea cerealelor în timpul din urmă se atribue aci următoarele cause: 1) Cantitatea enormă în comparație cu anii trecuți cu America a trimis în Europa în cursul celor două luni și jumătate. In anul 1896, s’a importat în Europa, în acest spadu de timp, 8.700.000 quartieri de grafl; în 1897, 6.580.000 quarteri, iar în 1898 11.790.000 quarterl. O treime numai din această cantitate a intrat în regatul Unit; se crede că restul nu va putea fi absorbit în întregul săü de continentul european și o parte va reveni pe târgurile Angliei. 2) Recolta franceză se anunță bună și se așteaptă să producă 45.000.000 quarterl, ast­fel că acea țară, care nu consumă mai mult de­cât 43.000 000 quarteri anual, va produce destul pentru trebuințele sale. Tax­­e asupra grânelor în Italia.­­ Gu­vernul italian, care suspendase, prin decre­tul din 15 M­in trecut, taxa asupra grâ­nelor până la 30 Iunie st. n., a propus și Camera a aprobat înființarea taxei de 7 franci și 50 b­an pe quintalul de grâu, în condițiunile următoare: a) De la 1—15 Iulie st. n., un quintal de grâu introdus in Italia, va plăti o taxă de 5 fran 1. b) De la 15 Iulie —15 August st. n., gu­vernul are latitudine de a adăuga sau nu restul de 2 fr., 50 bani la taxa de 5 lei . c) De la 15 August st. n., taxa de 7,50 fr. pe quintal este reînființată în întregime. Cultura Nicotianei. — Direcțiunea gene­rală a regiei monopolurilor Statului aduce la cunoștința generală că cultura plantelor, aparținând genului «Nicotiana» (tutun), fă­când posibilă călcarea legei monopolului tu­tunurilor, este considerată la noi, ca și în rele­alte­­ éri î­n cari aceste produse sunt monopolizate de Stat, contrară prescripțiu­­nilor sus­citatei legi. In consecință, pentru a evita urmăririle aplicărei legei pentru cel ce ar cultiva din neștiință acest fel de plante, direcțiunea ge­nerală a regiei monopolurilor Statului aduce la cunoștința lor, că a luat măsurile nece­sare pentru oprirea acestei culturi. In spe­cial atrage atenția publicului asupra plan­tei «Nicotiana affinis» și «Nicotiana Colossea» care se plantează ca ornament prin grădini, și sunt prohibite: -----------------------»•­­*•«----------------------­ INFORMATION D. Al. Ciurcu, directorul nostru, a plecat azi cu familia d-sale, pentru o lună de zile, în Elveția. La ministerul lucrărilor publice se studiază construirea liniei ferate Slo­bozia—Urziceni—Ploești—. Această linie "■"a trece prin o moșie de lângă Urzi­­ceni și stod­iul Eugen Stătescu, moșie care în parte a fi rescumpărată de Stat pen­tru construirea liniei și a unei gări. Se fac clar tratative cu­ d. Eugen Stă­­tescu,—tratative care vor lása urme a­­dânci în lada Statului și în gruparea drapelistă. y Monitorul Oficial va publica în cu­rând regulamentul privitor la concur­surile medicilor din serviciul Eforiei spi­talelor civile din București, 1898 Acest regulament a fost prelucrat con­form cu modificările introduse în legea sanitară de curând promulgată. In urmă, Eforia va hotărî data aces­tui concurs, care după regulamentul cel nou, trebue să fie publicată în Monito­rul Oficial cu 4 luni înainte. Aflăm că între directorul general al Teatrului Național și ministerul instruc­ției publice a isbucnit o neînțelegere. Directorul Teatrului Național cere mi­nisterului de instrucție să­­ plătească un deficit de 10.000 lei din stagiunea trecută; ministerul refuză însă acest lucru. D. Gr. Cantacuzino e hotărît să -și dea demisia în cazul când ministerul nu ar reveni asupra primei hotărîri. Phedon-bey, ca prim secretar al le­­gațiunei Turciei, a sosit în Capitală. Se știe că Rustem-bey a fost înaintat în postul de prim-secretar al ambasadei otomane din Londra. Phedon bey­­ și-a ocupat deja postul. Neaprobându-se licitația ținută la pri­mărie pentru darea în întreprindere a executării lucrărilor pavagiului de lemn de pe calea Victoriei, se va ține o nouă licitație în ziua de 29 Iulie curent. S’a acordat exequatur de rigoare d-lui Christo Christides, vice-consul al Greciei la Giurgiu. Scandalurile dese care s’au succedat la primăria Capitalei de la venirea co­lectiviștilor la comună, s’au îmbogățit cu unul nou petrecut ori la amiazi. Scandalul a fost enorm și un număr colosal de persoane a asistat, la el. Ajutorul de primar Solacolu, loc­țiitor de primar acum, a dat afară două func­ționari de la poliția comunală și i-a înlocuit îndată, pe motivul că au făcut pungășii. Funcționarii aceștia, cari s-au crezut în drept să comită gheșefturi pentru că sunt agenți electorali și au făcut scan­daluri în opoziție conduși de însuși d. Sturdza, au alergat pe la protectorii lor și au adus pe consilierul comunal, câr­­ciumarul Chirițescu și pe vestitul Ionel Antonescu cari au apostrofat pe d. So­lacolu, strigând că a pus în slujbă alți pungași, oamenii săi. Cum se vede erau acuzații reciproce între părinții orașului că patronează pe pungași. Consilierul comunal s’a dus apoi la ministerul de interne, unde s’a plâns contra d-lui Solacolu și­­ și-a dat demisia. Pe de altă parte Ionel Antonescu a te­­leg­aflat d-lui C. F. Robescu că Solacolu dă afară pe agenții lor colectiviști cu cari vor avea să lupte la alegerile co­munale. Frumos de tot! D. Petre Bălăeanu, inspector dome­­nial, a fost delegat d­e ministerul dome­niilor să ia parte la concursul de viti­cultură de la 29 August, care se va ține la Lyon. D. Bălăceanu a primit in afară de a­­ceasta misiunea să studieze în Franța organizarea învâțământului viticol, atât teoretic cât și practic. Ministrul de domenii își propune a creia ast­fel de școli la noi în țară, spre a regenera cultura viei prin iniția­tiva privată și mai ales prin ajutorul țăranilor. D. George Filak­ti, directorul serviciului consular al ministerului afacerilor stră­ine, a fost detașat în calitate de prim secretar la legațiunea română din Cons­­tantinopole. Direcțiunea consulară din minister va fi condusă provizoriu de d. Mihail Bur­­ghele, secretar de legațiune. Printre negustorii fruntași din Capi­tală s’a emis ideia să se facă o loterie cu câștiguri în bani și produsul acestei loterii să servească la clădirea unui lo­cal de școală de adulți. Din cauza serbat­oarei de Luul —Profetul sile—numeral vi­itor al ziarului nostru nu va a­­pare de­cât Marți, la orele obici­nuite* INTEMPLARI Crima din strada Labirint.­Erl s’a co­mis o crimă în strada Labirint la No. 136. Un samsar, Niculae Gheorghief, bulgar, locuia acolo cu o ferat­ă Marița. De mai mult timp ei erau în ceartă cu proprietarii case­lor, căci nu plătiseră chiria. Erl Gheorghief și Marița se luară la bă­­tae cu proprietarul Cristache Tudor. Fe­meia lui Tudor, anume Petra, sări și ea să-și scape bărbatul, dar în bătae fu lovită așa de puternic în cap, în cât căzu jos și după câte­va momente mari. Petra era în etate de vr’o 50 de ani. Ca­davrul ei a fost dus la morgă, iar crimina­lii arestați. Bătăi cu răniri.— Femeia Bica Constan­­tinescu din strada Șerbănică 26, a fost bă­tută foarte grav și rănită la cap de Ștefan Stroescu, din șoseaua Ștefan­ cel Mare. Femeia a fost dusă la spitalul Colentina, iar bătăușul la secție. — Niculae Fântâneanu, din strada Măgu­rele, a bătut pe o vecină a sa, anume Rada Tom­a, și a rănit-o grav la mână cu un cu-

Next