Timpul, iulie 1898 (nr. 157-166)
1898-07-19 / nr. 157
No. 157 care tot au făut memorabila campanie din 1877. Este deci o întâlnire a ostașilor vechi în acest timp de pace, a ostașilor care acuma sunt douăzeci de ani s’au cunoscut pe câmpul de luptă. Călătoriei i se dă mare importanță politică. Ea e considerată ca un semn nou al tendințelor de a susține pacea europeană, și de a se consolida Statele din Peninsula balcanică. Relațiunilor bune dintre România și Rusia li se vor da expresiune de bună seamă în toastele celor două monarhi, și lumea din gura Suveranilor va auzi cum judecă cercurile normative actuala situațiune dintre aceste 2 State. Nu tot așa au fost relațiunile în trecut. România are triste reminiscențe cu Rusia în contacturile din timpurile trecute, și în special este adânc înrădăcinată în inima Românilor amărăciunea pentru nemulțumirea Rusiei în răsboiul din urmă cu Turcia, când armata română, sub conducerea regelui Carol, a salvat onoarea Rusiei în fața leului Osman din șanțurile de la Plevna. Ca mulțumită pentru acest ajutor, Rusia a anexat Basarabia și a pus în inima Românilor baza unei amărăciuni care va ține veacuri de-a rândul. Presa europeană comentează foarte simpatic această călătorie. Ziarul Pester Lloyd din Budapesta, în numărul de la 26 iulie, la locul prim se ocupă cu această călătorie. Adevărul ese la lumină și în cazul, concret, căci deși organul guvernului nostru are motive să nu spună lucruri neplăcute Rușilor și plăcute Românilor, totuși ambele reies din articolul scris din incidentul mergerea Regelui român la Petropole. Se accentuează în acel articol la locul prim, modul cum comandantul oștirilor rusești a chemat în ajutor armatele române, și îndată, ca drastică illustrare, se accentuează modul brusc cu care s-a luat o parte din teritoriul Statului român, deși prin o convenție de la 4/16 Aprilie 1876, Țarul Rusiei a asigurat integritatea teritorială a Statului român. Accentuată această recunoștință, vine îndată prezentată figura măreață a Regelui Carol, «care a ridicat bunăstarea, a promovat progresul țărei sale, însă numai din puterile interne, din puterile proprii ale poporului său, fără a fi sprijinit prin munificența sau mărinimositatea vre unei puteri părintești». Este prezentată deci România ca avântată la poziția sa actuală numai prin forțelel sale, în opozițiune cu celelalte State din Balcani, care toate au fost ridicate prin alții, din alte considerațiuni. Figura nobilă a Regelui Carol e pusă în relief în zugrăvirea ținutei politice a României în acest 20 de ani din urmă: «Nimeni nu poate discuta Regelui Carol «recunoștința,—zice numitul ziar,—că el în «curs de 20 de ani a ținut cu credință și «cu statornicie la o direcțiune politică, de «la care nu l’aț abătut fenomenele trecătoare, și aici zace adevăratul motiv pentru «care nici unul dintre cellealte Sate balcanice nu se poate lăuda cu asemenea rezultate interne ca și România». Politica externă a României o conduce înțeleptul Rege Carol. Acestuia este a se mulțumi că România în cele externe urmărește cu insistență de un lung șir de ani alipirea către puterile centrale din Europa, care în timpul din urmă a devenit perfectă prin intrarea României în alianța întreită : Austro Ungaria, Italia, Germania. De la direcțiunea aceasta nu s-a abătut politica externă a României nici atunci când actualul prim-ministru al României, în fruntea opozițiunei, folosea pentru scopuri de partid cestiunea noatră națională formulând teoria samsarului cinstit, nici mai târziu când ajuns la guvern a făcut retragerea de la banchetul din Iași. Liberă de valurile politicei interne, politica externă a României a urmat o direcțiune sănătoasă, și presa streină află acum timpul potrivit să o accentueze aceasta din incidentul vizitei Regelui Carol I la împăratul Rusiei.» «Pesti Napi» Ziarul guvernamental Pesti Napló din capitala Ungariei a publicat la 26 iulie articolul ce urmează : «Nimic nu diferă atâ de tare de politica actuală a Rusiei, cu cugetul unei ciocniri cu marile puteri ale Europei centrale. Orice schimbare a statului-qtn balcanic ar provoca inevitabil conflicte. Nimic nu a ată atât de lămurit că la Petersburg doresc cu toții ca stările din Balcani să rămână nestrămutate, ca însuși fătul că vizita Regelui CVI urmează îndată după vizita principe Iurdinand. Riomânia e un Stat balcanic, care nimic nu are a face cu provinciile europene ale imeriului turcesc. Adevărat că în Macedonia locuesc aproape un mi ion de așa numacedo-Români, cari sunt de același sânge cu el. Dar interesul lor nu pretinde nici cum ca această provincie rurce să să ngă pe mâna Sârbilor, Bulgarilor ori a Grecilor. Dacă întinsele insule românești din Macedonia ar fi în vecinătate geografică cu România, politica românească ar încerca să le cucerească. fDar e între ei un popor întreg — Bulanul — și sunt munți și teritorii grozave. aptul acesta are consecința că România e un factor conservativ în politica balcaiĂST Regele Carol ^sft^f^ 'd^bioperațiune înțeleajtă și adâncă pricepere politica externă a țarei sale, care îl îndeamnă să susțină relațiuni pacinice cu puterile Europei centrale, în primul loc cu monarhia noastră. Această situație politică nu exclude îngrijirirea bunelor relații cu Rusia. Și se poate susține cu siguranță, că dacă vizita lui Ferdinand ar avea o însemnătate suspectă, vizita lui Carol ar contrabalansa-o. Intre popoarele balcanice sunt divergențe de interese neimpacabile. Dacă ar fi vorbă de vre-o modificare în harta Statelor balcanice, ar trebui să isbucnească antagonismul acut dintre Români și Bulgari, Bulgari și Sârbi, Albanezi și Sârbi. Există un singur mijloc de a înfrâna aceste divergențe de interese: susținerea statului-quo neschimbat.A trecut vremea când confederațiunea balcanică ar însemna un factor de putere care să provoace îngrijiri. îndată ce s-ar frânge pacea, popoarele balcanice se încadră unul cu altul. Că pentru noi ar putea fi periculoase aceste popoare, fie singuratice, fie în acțiune comună, — e o chestiune deja trecută. Politica balcanică ne interesează numai din punctul de vedere al relațiilor noastre față de Rusia. Noi dorim independența, propășirea culturală și economică a acestor popoare. Centrul de gravitațiune al politicei balcanice e pentru noi Rusia, și cu acest Stat ne-am limpezit situația atât de bine, încât e exclus orice conflict deocamdată. Pentru aceasta privim cu liniște la vizitele Domnitorior balcanici la Petersburg. «Le Temps» Ziarul parizian Le Temps publică o depeșe din București anunțând plecarea Regelui la Petersburg. Telegrama se termină cu aprecierile următoare : «Se zice că Regele Carol pleacă la Petersburg după povața împăratului Austriei și în virtutea înțelegerii austro-ruse din anul trecut, cu scopul de a risipi cu totul neînțelegerile ce se produseseră între România și Rusia în urma tratatului din Berlin și a schimbării Basarabiei contra Dobrogei.» ȘTIRILE ZILEI M. Sa. Regele a acordat autorizația de a purta următorele decorțiuni streine : D-lui general de brigadă Comăneanu (Achil), comandantul divisiei V infanterie, însemnele ordinului S-tu Alexandru in gradul de mare oficier cu briliante (Bulgaria), și D lui Căpitan Margăritescu (Mihail), din administrația centrală a resbelului, însemnele ordinului Medjidie cl. IV (Turcia), și ale ordinului Meritul Civil, în gradul de comandor (Bulgaria). * * * S’a conferit medalia Serviciu Credincios cl. II-lor; Ciucă Ciosteanu, comerciant din Craiova; D. Georgescu, directorul școalei de meserii, de la Valea Boului, și Lazăr Teodor, secretar al camerei de comerciu din Botoșani. * * * Prin decret regal guvernatorul cetățel București este numit inspector general al trupelor acestei cetăți, având aceleași drepturi și îndatoriri ca și inspectorii generali, iar inspectorul general al artileriei s’a desărcinat de inspectarea trupelor de artilerie ale cetăței București. * * * Căpitanul Boteanu Constantin, din arma infanteriei, aflat în posiție de disponibilitate pentru infirmități timporale a fost rechemat în activitate de serviciu, pe ziua de 20 iulie 1898, la vacanța ce este în regimentul 6 Tecuciu No. 24. * * * Administratorul cl. II Zănescu Anghel din compania 3 subsistență, a fost trecut în posiție de disponibilitate pentru infirmități timporale provenite pe timpul serviciului, însă nu din causa serviciului.* * * Soldatul bacalauriat Frenchian N. Garabet, din batalionul 1 vânători, a fost înaintat la gradul de sublocotenent în rezervă, în arma infanteriei, pe ziua de 16 iulie 1898, în regimentul Constanța No. 34.* * * D. I. Ionesti, fost elev al școalei de arte și meserii din București, inginer cu diplomă de la școala tehnică din Zürich, a fost numit, pe ziua depunerea jurământului, în postul de șef al atelierelor de aplicație ale școalei de meserii din București, devenit vacant prin demisionarea d-lui I. C. Petrescu. * * * Sub-chirurgii de mai jos sunt permutați în urmâtoarele posturi de sub-chirurgi, la spitalele rurale: Subchirurgul N. Ghițescu, de la spitalul rural Sulița, din județul Botoșani, la spitalul rural Horezu, din județul Vâlcea, în locul sub-chirurgului Chr. Andronescu, trecut în alt post. Sub-chirurgul Chr. Bolintineanu, de la spitalul rural Viziru, din județul Brăila, la spitalul rural Sulița, din județul Botoșani, în locul sub-chirurgului N. Ghițescu. Sub-chirurgul G. Ionscu, actual agentsanitar-vaccinator în județul Teleorman, în postul de sub-chirurg al spitalului rural Viziru, din județul Brăila, în locul sub-chirurgului Chr. Bolintineanu. * * * ULTIM CUVÎNT nsu— Ce are, doctore^m&asta re bol— Suferă de lipsă de aer mrat... Trebue s’o duez la Govora... — O dur, vai de mine... — încă ceva, săi el și mai multe rodii ca să se schimbe, înțelegi, schimbarea climei, băile.... o pot face să răcească ! ________________________Wo^Veagn D- STERIEN. CIURCIX Pelikangasse—No. 10, Viena Consultațiuni cu celebritățile medicale, și cu specialiștii de la facultatea de medicină din Viena, TIMPUL Spania, Cuba și Statele Unite (Urmare) Nu mai erau comunicații interioare nici comunicații exterioare. Spania era tăiată în douăzeci de bucăți și separată de Europa. Pirineii erau de netrecut, dar peste el putea trece numai contrabanda de resboia. Drumurile erau stricate. Don Carlos avea vameșii săi, ca Regele cel mai autentic, și pe tovarășii săi, cari străbăteau munții ca Hermani. Aceea ce dânșii prindeau, jefuiau și ucideau, era Spania. Ea își dedea sufletul sub călcâiul lor, cu respirarea suspendată, cu sângele înghețat, în sincopă. Ah, dacă s’ar sătura el de a tot lovi și dacă ea ar putea să fugă din caverna în care o puzeau, cum s’ar precipita ea în orice s’ar deschide în fața ei, fie chiar într’un abuz! S’ar fi voit să i se dea absolutismul cu Ferdinand al VII sau Carol al IV, cu Godoy, așa că de osteneală sau de frică și pentru că suferea și de un alt ron, ea ar fi primit totul, fie ca apoi, după șase luni, să se scape de toate printr’o nouă revoluțiune. Și, intr’adevĕr, care aventură ,nu era mai de preferat decât acest sfârșit fără sfârșit, care da sensațiunea grozavă a unei vieți de națiune care curge și se pierde picătură cu picătură! Când la 20 Decembre 1874, generalul Martinez Campos scoase la Sagonte strigătul de: «Trăiască Regele Alfons al XII-lea !» și când, în mijlocul armatei din Nord, față cu Carliștii, și în Camera lui Serrano, alți generali repetară acest strigăt ; când căpitanul general al Madridului, în disprețul tuturor făgăduelilor sale, în credință orașul acelora pe care datoria sa era să-l ducă la închisoare, Spania nu avea decât gratitudine și iubire pentru rebeli: ea îl primi ca pe niște liberatori, îl recompensă ca pe niște victorioși și nici o dată o pace nu a fost mai mult binecuvântată ca această insurecțiune, care în cugetarea întregului popor închidea în mod așa de fericit era insurecțiunilor. Nor, în 1894, monarhia restaurată a Burbonilor a împlinit 20 de ani de existență, și se poate zice că pentru ea ca și pentru Spania, acești douăzeci de ani au fost o reîntinerire, o renaștere, ceva la fel cu o vita nuova. La spatele Tronului lui Don Alfons XIII-lea, scaun de copil pe care o femeie stă plecată, Spania se ținea în picioare liniștită și mândră. Carlismul nu se supusese poate fără dorința de a-și lua revanșa, dar cel puțin nu mai era înarmat. Papa prescriind respectul către autoritățile stabilite, îl luase în același timp aureola sa de legitimitate și aureola sa de sfințenie, îl deposedase și decoronase. Preoți fanatici puteau să urmeze a vedea in Don Carlos sau în Don Jaime, fiul său, pe aleșii, pe unșii Domnului, dar ei nu puteau susține că aveau pentru el și cu el Biserica. Andalusia, Estramadura, erau tot așa de liniștite, tot așa de reale ca și Castiliele. Spania era una din cele cincizeci de provincii ale sale, scoase din zece Regate stinse. Cantonalismul se ștersese, cum se șterg amintirile unui vis urît. Federalismul era redus la starea teorielor pure. Armata spaniolă era refăcută moralmente și materialmente. Ea învățase ce nu știea sau reînvățase ceea ce uitase: marile precepte puse de Revoluția franceză, de Constituantă și Convențiune că, «forța armată este esențialmente supusă», că ea nu deliberează în nici un caz, că ea nu are drept a face nici legi nici Regi, că onoarea ei constă în tăere și virtutea sa în abnegație. Ceea ce se zicea de administrația Spaniei, reul care s’a zis despre ea, în tot timpul, foarte exagerat, ar fi foarte injust a’l mai zice acum. Cel mai mare reproș pe care ea îl merită, administrație nu’l merită peste tot, în diferite grade, în Europa contimporană? Situația financiară nu provoacă nici admirația nici primă; budgetul se salvează cu deficite sau mai bine zisau se soldează decât numai cu împrumuturi din ce în ce mai oneroase și din ce ine mai grele, trecutul apasă asupra prezentului, care încarcă fără considerație viitorul. Dar care este oare Statul din Europa care a girat ca un bun tată de familie averea publică? care e acela al cărui Tezaur este plin, creditul intact, cartea mare închisă și domeniile fără hipo-Cel ,puțin impozitul ,se încasează cu o îndestulătoare exact ftui%e în provinciile basce, și navaeze, ca' în celel’alte provinii,6 ?*' nu merge în a tfei lăzi decât în aiP. Statului. Comerțul din Spania suferă poate încă âz de oarecare aixie sau paralizie, dar nu din cauză că banui se ascunde banii circulă în Catalonia, circulă la Biscaya, pentru întreprinderi co legate, circulă la Madrid pentru cheltueli de lux. Bandele nu mai interceptează nici drumurile din interior,nici debușeurile către continent: singurele bariere care le închid și pe care mărfurile și banii nu le pot trece sunt tarifele quasi-prohibitive pe care națiunile Europei și le opun una alteia, pentru a se proteja fiecare, condamnându-se astfel la un fel de regim celular, ca și cum a se proteja ar fi a se izola, ca și cum a trăi însemnează a vedea murind pe vecinul său. Spania, care aproape s’a vindecat de separatismul politic, va avea fără îndouială a se vindeca de regionalismul economic, a împăca, a unifica într’un interes superior interesele diferite din nord-vestul industrial, care voește să-și păstreze piața națională, și interesele din miază-zi, din sud-est, și din estul agricole, care ar voi marea deschisă. Ar trebui să se amestece într’o singură și aceeași culoare dealurile roșiatice și cenușii din împrejurimile lui Bilbao, negrele uzine din Barcelona și miracolul Spaniei, câmpiile andaluze, toate verzi de măslini și toate aurite de grâu. Dar unde nu este oare ?de rezolvit o asemenea problemă? unde lupta pentru existență nu isbucnește oare în cutare sau cutare din antagonismele ucigătoare ? Unde este oare Statul european care să nu se fi adăpostit,"ascuns, înghesuit după o barieră spinoasă de taxe, suprataxe, drepturi diferențiale, astfel precum aproape de Sevilla satele albe și vitele se învăluesc, se acoperă de alee ghimpoase și de smochini de Barbaria? (Va urma) MIȘCAREA COMERCIALA Raport consular.—D. D. Nedeganu, consider la legațiunea română din Londra, a trimis ministerului de interne raportul următor, cu data de 6 iunie, dar care s’a publicat d’abia azi, 18 iulie, în Monitorul Oficial. După cum se prevedea, Banca Angliei a redus scumptul său în sâptămâna trecută, de la 3*/*, la 3 la sută. Consecința a fost o mișcare favorabilă a diferitelor efecte pubblice pe piața Londrei. Consolidatele se află acum la 1115/" ex cupon și renta Indiană 37* "/o la 1147*; asemenea și rentele coloniilor Britanice se află în creștere. Renta Statelor Unite 4»/« 1877, s’a ridicat de la 110.4 la 112.6, iar cea nouă 4 °/0 la 124.8 ; această creștere se întinde și la mai toate obligațiunile căilor ferate din Statele Unite. Toate valorile străine cotate în bursa Londrei se află în creștere, afară numai de renta Uruguai și cea turcă cari au scăzut puțin. Renta spaniolă se află acum la 35. Cerealele au scăzut și mai jos decât acum două săptamâni și grâul și făina au perdut de la 2 lei și 50 bani până la 3 lei și 75 bani pe quarter, aproape 3 hectolitri. Depreciarea cerealelor în timpul din urmă se atribue aci următoarele cause: 1) Cantitatea enormă în comparație cu anii trecuți cu America a trimis în Europa în cursul celor două luni și jumătate. In anul 1896, s’a importat în Europa, în acest spadu de timp, 8.700.000 quartieri de grafl; în 1897, 6.580.000 quarteri, iar în 1898 11.790.000 quarterl. O treime numai din această cantitate a intrat în regatul Unit; se crede că restul nu va putea fi absorbit în întregul săü de continentul european și o parte va reveni pe târgurile Angliei. 2) Recolta franceză se anunță bună și se așteaptă să producă 45.000.000 quarterl, astfel că acea țară, care nu consumă mai mult decât 43.000 000 quarteri anual, va produce destul pentru trebuințele sale. Taxe asupra grânelor în Italia. Guvernul italian, care suspendase, prin decretul din 15 Min trecut, taxa asupra grânelor până la 30 Iunie st. n., a propus și Camera a aprobat înființarea taxei de 7 franci și 50 ban pe quintalul de grâu, în condițiunile următoare: a) De la 1—15 Iulie st. n., un quintal de grâu introdus in Italia, va plăti o taxă de 5 fran 1. b) De la 15 Iulie —15 August st. n., guvernul are latitudine de a adăuga sau nu restul de 2 fr., 50 bani la taxa de 5 lei . c) De la 15 August st. n., taxa de 7,50 fr. pe quintal este reînființată în întregime. Cultura Nicotianei. — Direcțiunea generală a regiei monopolurilor Statului aduce la cunoștința generală că cultura plantelor, aparținând genului «Nicotiana» (tutun), făcând posibilă călcarea legei monopolului tutunurilor, este considerată la noi, ca și în relealte éri în cari aceste produse sunt monopolizate de Stat, contrară prescripțiunilor suscitatei legi. In consecință, pentru a evita urmăririle aplicărei legei pentru cel ce ar cultiva din neștiință acest fel de plante, direcțiunea generală a regiei monopolurilor Statului aduce la cunoștința lor, că a luat măsurile necesare pentru oprirea acestei culturi. In special atrage atenția publicului asupra plantei «Nicotiana affinis» și «Nicotiana Colossea» care se plantează ca ornament prin grădini, și sunt prohibite: -----------------------»•*•«---------------------- INFORMATION D. Al. Ciurcu, directorul nostru, a plecat azi cu familia d-sale, pentru o lună de zile, în Elveția. La ministerul lucrărilor publice se studiază construirea liniei ferate Slobozia—Urziceni—Ploești—. Această linie "■"a trece prin o moșie de lângă Urziceni și stodiul Eugen Stătescu, moșie care în parte a fi rescumpărată de Stat pentru construirea liniei și a unei gări. Se fac clar tratative cu d. Eugen Stătescu,—tratative care vor lása urme adânci în lada Statului și în gruparea drapelistă. y Monitorul Oficial va publica în curând regulamentul privitor la concursurile medicilor din serviciul Eforiei spitalelor civile din București, 1898 Acest regulament a fost prelucrat conform cu modificările introduse în legea sanitară de curând promulgată. In urmă, Eforia va hotărî data acestui concurs, care după regulamentul cel nou, trebue să fie publicată în Monitorul Oficial cu 4 luni înainte. Aflăm că între directorul general al Teatrului Național și ministerul instrucției publice a isbucnit o neînțelegere. Directorul Teatrului Național cere ministerului de instrucție să plătească un deficit de 10.000 lei din stagiunea trecută; ministerul refuză însă acest lucru. D. Gr. Cantacuzino e hotărît să -și dea demisia în cazul când ministerul nu ar reveni asupra primei hotărîri. Phedon-bey, ca prim secretar al legațiunei Turciei, a sosit în Capitală. Se știe că Rustem-bey a fost înaintat în postul de prim-secretar al ambasadei otomane din Londra. Phedon bey și-a ocupat deja postul. Neaprobându-se licitația ținută la primărie pentru darea în întreprindere a executării lucrărilor pavagiului de lemn de pe calea Victoriei, se va ține o nouă licitație în ziua de 29 Iulie curent. S’a acordat exequatur de rigoare d-lui Christo Christides, vice-consul al Greciei la Giurgiu. Scandalurile dese care s’au succedat la primăria Capitalei de la venirea colectiviștilor la comună, s’au îmbogățit cu unul nou petrecut ori la amiazi. Scandalul a fost enorm și un număr colosal de persoane a asistat, la el. Ajutorul de primar Solacolu, locțiitor de primar acum, a dat afară două funcționari de la poliția comunală și i-a înlocuit îndată, pe motivul că au făcut pungășii. Funcționarii aceștia, cari s-au crezut în drept să comită gheșefturi pentru că sunt agenți electorali și au făcut scandaluri în opoziție conduși de însuși d. Sturdza, au alergat pe la protectorii lor și au adus pe consilierul comunal, cârciumarul Chirițescu și pe vestitul Ionel Antonescu cari au apostrofat pe d. Solacolu, strigând că a pus în slujbă alți pungași, oamenii săi. Cum se vede erau acuzații reciproce între părinții orașului că patronează pe pungași. Consilierul comunal s’a dus apoi la ministerul de interne, unde s’a plâns contra d-lui Solacolu și și-a dat demisia. Pe de altă parte Ionel Antonescu a telegaflat d-lui C. F. Robescu că Solacolu dă afară pe agenții lor colectiviști cu cari vor avea să lupte la alegerile comunale. Frumos de tot! D. Petre Bălăeanu, inspector domenial, a fost delegat de ministerul domeniilor să ia parte la concursul de viticultură de la 29 August, care se va ține la Lyon. D. Bălăceanu a primit in afară de aceasta misiunea să studieze în Franța organizarea învâțământului viticol, atât teoretic cât și practic. Ministrul de domenii își propune a creia astfel de școli la noi în țară, spre a regenera cultura viei prin inițiativa privată și mai ales prin ajutorul țăranilor. D. George Filakti, directorul serviciului consular al ministerului afacerilor străine, a fost detașat în calitate de prim secretar la legațiunea română din Constantinopole. Direcțiunea consulară din minister va fi condusă provizoriu de d. Mihail Burghele, secretar de legațiune. Printre negustorii fruntași din Capitală s’a emis ideia să se facă o loterie cu câștiguri în bani și produsul acestei loterii să servească la clădirea unui local de școală de adulți. Din cauza serbatoarei de Luul —Profetul sile—numeral viitor al ziarului nostru nu va apare decât Marți, la orele obicinuite* INTEMPLARI Crima din strada Labirint.Erl s’a comis o crimă în strada Labirint la No. 136. Un samsar, Niculae Gheorghief, bulgar, locuia acolo cu o ferată Marița. De mai mult timp ei erau în ceartă cu proprietarii caselor, căci nu plătiseră chiria. Erl Gheorghief și Marița se luară la bătae cu proprietarul Cristache Tudor. Femeia lui Tudor, anume Petra, sări și ea să-și scape bărbatul, dar în bătae fu lovită așa de puternic în cap, în cât căzu jos și după câteva momente mari. Petra era în etate de vr’o 50 de ani. Cadavrul ei a fost dus la morgă, iar criminalii arestați. Bătăi cu răniri.— Femeia Bica Constantinescu din strada Șerbănică 26, a fost bătută foarte grav și rănită la cap de Ștefan Stroescu, din șoseaua Ștefan cel Mare. Femeia a fost dusă la spitalul Colentina, iar bătăușul la secție. — Niculae Fântâneanu, din strada Măgurele, a bătut pe o vecină a sa, anume Rada Toma, și a rănit-o grav la mână cu un cu-