Timpul, septembrie 1898 (nr. 190-213)

1898-09-01 / nr. 190

A. A, ANUL AL DOUĂ­ZECELEA — No. 190 EDIȚIA A XBET1 UN NUMER 10 BANI AB0NAMENTELE ■whbm EBBE* «wnp <Vi^HPl» In țară pe un an­:................................. • 30 lei W MHHH MaMwi § LäSb IlfflB WW­M : SÎB::......... 2B r ■ 1 ■ IM /■ 6 WBUB ia o I­H­­ Pentru streinătate, un an.......................50 lei |HH| | HhI HKM| Mi H| ff ■ff BUg M In Paris ziarul nostru se cu o,ao b. K Wfflf KnHH HH M HBHk numărul la Agence de joumaux étrangers rue de hH , TMWBni­ ^BMBfs Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70____ GRIJA NETREBNICILOR UN­ mare neastâmpăr a cuprins cercurile colectiviste: întrunirile tai­nice între conducătorii partidului guvernamental urmează neîntrerupt de câte­va zile, ba aci în Capitală, ba la Sinaia, ba la Constanța, ma­tadorii colectiviști se consfătuesc ce cale să apuce pentru a isbuti în alegerile comunale. Ultima speranță a regimului este de a da o lovitură decisivă cu pri­­legiul acestor alegeri. Colectiviștii simt că sunt discre­ditați, deochiați, disprețuiți de ma­rea majoritate a țerei; ei știu că nu pot conta de­cât pe tabăra bud­­getiveră, că toate partidele și nu­anțele politice ale țerei îl repu­diază. Chiar liberalii fără sgardă, acel cari se încearcă a scăpa neîntinat un colțișor al drapelului partidului, se depărtează din ce în ce mai mult de mocirla guvernamentală. Alegătorii din toate partidele au văzut cele ce s’au petrecut de trei ani încoace în toate comunele țerel începând cu Capitala și mergând până la cea din urmă comună ru­rala. Ei au vezut cum avântul ce ’i luaseră orașele spre progres s’a oprit pentru a face loc la o des­trăbălare și la o chiverniseală fără nume, cum de trei ani încoace consiliile comunale ale colectiviști­lor nu s’au învrednicit de a urma măcar cu lucrările începute și pro­iectate de administrațiile preceden­te, necum să mai întreprinză și lu­crări noul. In toate orașele nu auzi de­cât blestemându-se pe primarii și pe con­silierii actuali și regretându-se pri­marii conservatori. Am putea cita chiar acum o listă întreagă de orașe în care mai toți cetățenii indepen­denți nu așteaptă de­cât momentul în care vor scăpa de nepastea admi­nistrației comunale a colectiviștilor. In curând vom face enumerația nele­giuirilor comise în toate comunele de reședință de către edilii colectiviști. Aci în Capitală afacerile comunale sunt o oglindă fidelă de starea în care se află restul țarei. Acești trei ani cari au trecut de la venirea colectiviștilor la putere, pot fi considerați ca pierduți din punctul de vedere al propășirei orașului. De unde Bucureștii erau să fie astă­zi deja un oraș înzestrat cu cele două condițiuni primordiale care constitue buna stare a capitalelor și chiar a tuturor orașelor moderne, cu apă și artere de comunicație spațioase, au trecut trei ani, veniturile au sporit în proporție cu desvoltarea avuției publice, și cu toate acestea, toate lucrările mari de edilitate pentru care studiile erau deja făcute, au rămas baltă. Nu se aude de­cât de certuri în sînul consiliului comunal; sfănțuiala este elogiată în sistem, consilierii își fac case și averi, nepotismul și chiverniseala sunt în floare. Și ceea­ ce se petrece în Capitală se repetă în toata țara. Pretutin­deni incapacitatea cea mai com­plectă, nepăsarea absolută pentru tot ce nu este cestiune de gașcă, nicieri progres și în multe cazuri regres, desordine, destrăbălare. Nu este de mirat ca în fața unei asemenea situațiuni, de care con­ducătorii taberei guvernamentale au conștiință, el să se îngrijească de lupta ce se va da după două luni cu prilegiul alegerilor comunale. De­sigur, regimul colectivist va întrebuința toate mijloacele licite și ilicite pentru a isbuti. Dovadă este modul cum procedează deja de pe acum pentru a pregăti tă­­rîmul Caracteristic este mai intein fap­tul că toată campania pregătitoare pentru viitoarele alegeri comunale se face în taină. Se chiamă pre­fecții unul după altul la oficina cen­trală și li se pune întrebarea dacă se cred în stare de a scoate o listă colectivistă. Bieții prefecți răspund mai toți că va fi greu de luptat; unii mai țanțoși dau asigurări de reușită, dar pun condițiuni care cuprind tot felul de remanieri în toate ramurile administrațiunei Și se promite tot, numai să garan­teze succesul. Dar în urma pre­fecților sosesc membrii influenți ai partidului care dau sfaturi cu totul contrarii celor date de prefecți; unii cer chiar înlocuirea prefectu­lui ca fiind prea moale și reco­manda pe un altul mai pișicher și energic. Pe la ministere, la Credite, la prefecturi, la primării, lozinca zilei este­ alegerile comunale. Când un cetățean are vr’o treabă pe la vr’o au­toritate, fie cererea sa cât de dreaptă, ea este subordonată atitudinei pe care o va avea în alegeri. Este «de­ai noștri ?» Afacerea merge găitan ; este el îndoielnic ? Cestiunea se a­­mână până după alegeri. Dacă are însă cusurul de a fi opozant, mai ales dacă este cunoscut ca conser­vator, cererea se refuză sub un pretext oare­care. Nu mai vorbim de sumedeniile de mici șicane și neajunsuri polițienești, de contra­­vențiunile, de greutățile de tot felul, de șuruburile administrative care se întrebuințează pentru a smulge voturi. Dacă acum este așa, când încă două luni ne despart de alegeri, ce va fi când vom fi în ajunul luptei electorale ? El bine, cu toate acestea, cu toate că dispun de tot aparatul budge­tar, grija este mare în tabăra co­lectivistă. Ori­cât de maeștri sunt co­lectiviștii în echilibristica electorală, totuși ei se lovesc de curentul să­nătos al opiniei publice, care­­ i-a cântărit și privește cu dispreț la svârcolirile lor spasmodice. Ar fi de alt­fel și trist ca un partid care ’și-a bătut joc în așa chip de toate interesele comunelor noastre să mai poată spera că ce­tățenii îl vor reînoui încrederea. Azi nu mai suntem în fața unei mase electorale inconștiente; fra­zeologia și morfologia liberală ’și-aui perdut farmecul. Toată lumea îi cunoaște pe domnii liberali,­­i-a pre­țuit și de­sigur Îi va pune la ca­rantină. Curentul puternic care este deja format în opinia publică arată cu siguranță care va fi soarta acestui partid netrebnic în apropiatele ale­geri comunale. -------------------------**#•-------------------------­ TELEGRAME Pacea americano-spanio­ă Madrid, 9 Septembrie Liberal crede că în urma adoptării de că­tre Camere a legii relative la protocol, ceea ce se va face săptămâna viitoarea, cabinetul Sagasta va părăsi puterea. Washington, 9 Septembrie D. Gray a fost numit membru al comisiunii păcii ce se va întruni la Paris. Madrid, 11 Septembrie Senatul a adoptat protocolul păcii. Imparțial află din sorginte sigură că la în­ceputul răsboiului dintre Spania și Statele­ Unite, cabinetele din Londra și Lisabona au stabilit un acord în privința unui tratat prin care Portugalia ceda Angliei golful Demagoa, pe când Anglia promitea să preteagă dinastia portugheză în contra ori­cărei tentative revo­luționare, și pe Portugalia în contra ori­cărui atac străin. Budgetul Ungariei Buda­pesta, 9 Septembrie Camera deputaților. Astă­zi a fost prezintat budgetul. Cheltuelile ordinare se ridică la patru sute șase­zeci de mil­oane cinci mii trei sute nouă­zeci și nouă florini, iar veniturile ordinare se ridică la 482,464.037 florini. Cheltuelile extra­ordinare ating suma de la 43,259,047­ florini, iar veniturile extra­ordinare ating suma de 20.839.566 De aci rezultă un excedent (?) nete de 39.157 (?) de fiorini față de 48.721 în 1898. Cota-parte a Ungariei pentru cheltuelile co­mune acuză o adăugire de 435.206 fiorini în comparațiune cu 1898. --------- — ------— •*«#»***­— MARȚI 1 (13) SETEMBRE 1898 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI SI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV • Reclame •••••••• IIII » .......................... • • •­­* • * o,4o «­ •­­­ «­. • « a,5a . . . . 5,~ In Paria anunciurile se primesc la Agenția Hava», 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 împărăteasa Austriei —asasinată S’au împlinit în Iunie patru ani de când Sadi Carnot, cel mai blând și mai umanitar dintre președinții Republicei franceze, a căzut sub loviturile pumna­lului lui Caserio, și iată ca nebunia a­­narh­istă a mai făcut o victimă, pe îm­părăteasa Elisabeta a Austriei, o femeie blândă și umanitară, care trăia departe de ori­ce svârcolire politică. Doliul popoarelor din Austria și Un­garia e imens, căci Suverana lor întru­pa toate calitățile unei Regine ideale, iubitoare a omenirei, extrem de afabilă cu ori­cine avea prilegiu să vie în con­tact, cu mâna larg deschisă ori­când și ori­unde, tot­dea­una gata să alineze durerile și necazurile altora. E deci ex­plicabil când aflăm că crima nebună a anarhistului din Geneva a provocat pre­tutindeni o explozie de revoltă și de durere,­pretutindeni, căci Augusta de­cedată a știut să inspire simpatii și dincolo de hotarele țărilor peste care domnea. Nu există motive directe care să ex­plice acest asasinat. Criminalul refuză să dea explicații, dar a declarat că este anarhist. împărăteasa Elisabeta a fost dar ucisă numai pentru­ că anarhistului Îi trebuia o victimă dintr’o familie dom­nitoare, fără să se intereseze dacă vic­tima sa merită o soartă așa de crudă. Asasinul­­ și-a înarmat brațul urmând preceptele doctrinei anarhiste, care cere dispariția violentă a capetelor încoro­nate ca unul din mijloacele de a schim­ba actualele întocmiri sociale și politice. * * « Iată depeșile ce am primit asupra a­­cestui tragic eveniment: Geneva, 10 Septembrie împărăteasa Elisabeta a Austriei pără­sea hotelul «Beau-Bivage», la orele 12 și 40 minute, îndreptându-se apte îmbarca­­derul vapoarelor, când un int­ivid atacă pe Majestatea Sa, precipitându­se asupra ei, și îi dete o lovitură violență, împără­teasa căzu, în urmă se ajutase până la vapor, unde Își perdu cumpătul din nou­. Căpitanul nu voia să plece, cu toate acestea a dat semnalul plecării în urma insistențelor persoanelor din suita împă­rătesei. După ce vaporul a eșit dintre grămezile de pietre și nisip aruncate in canalul de lângă port, pentru a opri năvala valurilor, se reîntoarse la imbarcader. Atunci se află că împărăteasa nu-­și venise în fire, împărăteasa fu transportată la hotelul «Beau-Rivage», pe o targă făcută la mo­ment. Veștmintele împărătesei aveau­ pete de sânge. Agresorul a fost arestat; identitatea sa n’a fost încă stabilită. Geneva. 10 Septembrie împărăteasa a murit câte­va minute după intrarea sa în hotel. S-a constatat că primise o lovitură de pumnal în re­giunea inimei. Asasinul este un anarh­ist născut la Paris. Numele său e Luch­eni. Viena, 10 Septembrie O ediție specială a ziarului Wiener Abend­­post, cernită, exprimă în cuvinte atingătoare durerea generală cauzată de pierderea no­bilei împărătese, a cărei viață nu a fost de­cât un șir de binefaceri pentru omenire, care a plecat suferindă pentru a recăpăta noul forțe și a murit victima unui atentat infam. Articolul se termină prin exprimarea ce­lei mai profunde simpatii pentru Imperat, lovit In anul acesta de bucurie de doliul cel mai profund, pe care poporul Întreg va ști să-l împărtășească. Buda­ Pesta, 10 Septembrie Camera deputaților și aceea a Seniorilor se va Întruni mâine pentru a și exprima condoleanțele lor. Geneva. 10 Septembrie Atentatul contra împărătesei de Austria a fost comis la înălțimea monumentului Brunswick, in timpul drumului dintre ho­telul «Beau-Rivage» și imbarcaderul cheiu­lui Mont-Blanc. Asasinul, urmat de un bătrân cu o barbă mare, se aruncă asupra împărătesei, dân­­du-i o lovitură violentă. Toată lumea crezu că era vorba de o lovitură de pumn, îm­părăteasa se ridică, ajutată de o damă din suita sa și de mai mulți oameni cari se plimbau, putu să ajungă până la im­barcader și să se sue in vapor. In timpul acesta agresorul fusese a­­restat. Pe bord, împărătesei îi veni rău, tn urmă leșină. Atunci Majestatea Sa fu tran­sportată la hotel «Beau-Rivage». Doctorii Goloz, Mayer și un preot fură imediat chemați. Nimic nu s’a negligiat pentru a scăpa pe împărăteasa, dar totul fu za­­darnic. împărăteasa își dete sufletul pe la orele trei. Asasinul a fost arestat de două vizitii numiți Victor Vuillemin și Louis Cha­­martin. Ajuns la poliție, asasinul a declarat că e anarh­ist, fără pâine, și că din cauza aceasta ars pică nu pe săraci, ci pe bo­gați. In timpul interogatoriului său, el pretinse că nu știe franțuzește și nu vor să respunză. S-a găsit asupra lui un li­bret de serviciu militar. In cele din urmă asasinul dete oareși­­carl explicații și zise că a venit în Ge­neva cu gândul să ucidă un personagiu înalt. El se gândea mai ales la ducele de Orleans (probabil la principele Henry), dar nu-și putu pune in aplicare planul din cauza unor motive ce nu vrea să le dea. Numai din întâmplare a aflat trecerea împărătesei prin Geneva. Geneva, 10 Septembrie Președintele Confederațiunii și cei­l­alți membri ai consiliului federal, absenți, che­mați printr’o depeșă, se vor reîntoarce astă­­seară la Berna. Consiliul federal va ține o ședință extra­ordinară Duminecă dimineață la 10 ore. Senzațiunea e mare în toată Elveția. Toate ziarele publică suplimente arătându-și groaza. Luch­eni va fi judecat conform Codului penal genovez, care nu prevede condam­narea la moarte, ci închisoarea pe viață. Paris, 10 Septembrie îndată ce a aflat despre moartea împă­rătesei Elisabeta de Austria, d. Delcassé se duse imediat la ambasada Austro-Un­­gariei pentru a prezintă complimentele de condoleanță ale Republicei. D. Faure a adresat o telegramă de vie simpatie împăratului Frantz Josef. D. Faure a renunțat la vănătoarea pe care trebuia să o facă mâine la pădurea de la Marly. Prefectura poliției din Paris nu are nici o cunoștință asupra lui Luccheni. Dar are în mână semnalmentele unui oare­care numit Lucceni-Nicaise, supranumit Ravachol, stu­dent născut în 1873, căutat de mult timp de către poliția din Bolonia, ca un anarh­ist periculos. Cu toate acestea s-ar putea în­­tămpla să nu fie acesta asasinul. Viena, 10 Septembrie Teribila noutate venită din Geneva a pro­dus groază. Consternațiunea, doliul și indig­narea sunt de nedescris. Conții Goluchowski și de Thun au ple­cat imediat pe lângă împăratul Frantz-Io­­sef la Schoenbrunn. Plecarea împăratului Frantz-Iosef pen­tru marile manevre nu va mai avea loc. Geneva. 10 Septembrie Luch­ens s-a servit de o pilă triunghiu­lară ascuțită numită tiers point. Asasinul este orgininar din Parma, in Ita­lia, dar s’a născut la Paris, Fiena. 10 Septembrie Consiliul comunal va ține mâine o șe­dință extra­ordinară în care Își va arăta condoleanțele sale. Toate clădirile comunei, ca și cele­l’alte edificii ale orașului, au arborat drapele de doliu. Cele două teatre ale Curții au fost În­chise. Fremdenblatt anunță că în urma știrei din Geneva, împăratul a zis prințului Liech­tenstein, primul­ mare­ maestru al Curții: «E de neînțeles cum un om poate să atace o femeie, care toată viața sa n’a făcut ni­mănui nici un zeü și care n’a făcut de­cât bine.» Noua Presă Liberă zice că împăratul a plâns și a zis gemănd : «Cu toate acestea nu mi-e cruțat nimic în lumea asta !» Arh­iducesa Maria-Valeria va sosi astă­zi la Schoenbrunn, venind din Walsen. Prin­­țesa Stefania, care se află acum la Darm­stadt, a fost rugată telegrafic să se reîntoarcă cât mai repede la Viena. După spusa ziarelor, numele de Luch­eni este cu totul necunoscut poliției din Viena. După dispozițiunile luate până acum, ră­mășițele mortuare ale Impărătesii vor fi a­­duse In ziua de 15 Septembrie; ele vor fi expuse In ziua de 16 pe un pat de paradă, iar serviciile funerare se vor face în ziua de 17. Berna. 11 Septembre Consiliul general a însărcinat legațiunea elvețiană din Viena să comunice guvernului austro-ungar îngrozitoarea știre și să trans­mită împăratului expresiunea durerii sale profunde și a viilor sale simpatii. Consiliul federal a ordonat legațiunilor elvețiene din Europa și din America să informeze guvernele pe lângă care sunt creditate de acest eveniment. New­ York. 11 Septembre C. Mac­Kinley a trimis împăratului Aus­triei o telegramă de condoleanțe zicănd că a aflat cu cea mai profundă părere de rea­­ntemplarea grozavă și exprimându-­și adânca sa simpatie în numele guvernului și a poporului Statelor­ Unite. Roma(P). 11 Septembre Președintele consiliului de miniștri a or­donat ca pe toate edificiile guvernului din Berna să se arboreze stindardul național in doliu. Paris, 11 Septembre Circulă svonul, și e dat cu multă reservă, că Luccheni a fost compromis în tulbură­­rile din Milan. Expulzat din Italia, el se duse la Zürich, unde asistă la o întrunire de anarh­iști, in cursul căreia ș­apte din­tre ei, printre care Luccheni, au fost aleși pentru a asasina un Suveran. Lausanne, 11 Septembre S’au făcut zece arestări printre amicii lui Lucc­eni. Geneva. 11 Septembre Tribuna de aci publică un interview cu d. Teisset, membrul Camerii de comerț, care în urma atentatului a chemat un medic. Când împărăteasa se sui tn vapor, căpi­tanul de pe toate Îngrijirile Majestații Sale, care nu era însoțită de­cât de o damă de onoare și de un servitor. Pilotul desfăcu vestmintele împărătești și observă o mică rană din care curgeau câte­va picături de sânge. Se păru un minut că împărăteasa își vine în fire și dama de onoare o întrebă: «Sufe­riți, Majestate?» împărăteasa a răspuns «Nu.» La hotel, doctorul Încercă să -I producă respirație artificială prin ajutorul fricțiunilor, dar totul fu în zadar. Se constată moartea. înainte de a-­și da sufletul, un preot a uns cu maslul pe Majestatea Sa. După ce moartea fu constatată, cel de față Inge nu­­chiară și se rugară. Geneva­ li Septembre In timpul interogatoriului său, Lucchesi­a­ a dat probă de un Îngrozitor cinism. Decla­­rându-se anarh­ist, el a zis: «Știți că o crimă izolată nu folosește la nimic, dar voi fi dat cel puțin un exemplu.» Lucchesi a fost examinat de un medic legist. Gendarmeria caută, dar la zadar, să regă­sească instrumentul crimei. Consiliul de Stat, în ședință extra­ordinară, a hotărît să publice faptele cunoscute. ] Geneva, 11 Septembre împărăteasa Elisabeta sosise Vineri, la Geneva, incognito. Ea voia să se reîntoarcă la băi. Însoțită de o damă de onoare. Cele­­l­alte persoane ale suitei plecaseră deja. La interogatoriu, Lucchesi a declarat că venise la Geneva sperând să întâlnească pe principele Orléans, care însă plecase. Lucchesi pândea pe împărăteasa, de Vineri, dar nu găsea ocasie pentru a comite aten­tatul. Numai Sâmbătă de dimineață, aproape de hotelul «Beau-Rivage», văzând că Majes­tatea Sa voia să meargă pe marginea la­cului, se instală pe chei ascunzând o pilă pentru a comite crima. Guvernul cantonal a așezat corpul Majes­­tății Sale Intr’un sicriu Înconjurat de lumini numeroase. Guvernul a trimis o coroană cu o inscripție de omagii și de dureroasă simpatie a popu­­lațiunii din Geneva. Mai multe dame au depus coroane. O gardă de onoare a fost postată în fața hotelului. La hotelul «Beau Rivage» sosesc o mul­țime de telegrame cerând amănunte. Prin­tre altele multe se găsește una a Majestații Sale Regelui Carol al României. Constantinopol, 11 Septembrie Sultanul a trimis împăratului pe un ad­jutant general. Însărcinat să prezinte con­­doleanțele Sale împăratului Frantz Josef și să’l arate cât de adânc este atins de Îngro­zitoarea crimă. Viena, 11 Septembrie împăratul n’a părăsit până acum castelul din Schoenbrunn. Știrile unanime constată că zgomotele răspândite la Viena de puțin timp asupra unei pretinse sdruncinări a sănătății împăratului, sunt cu totul false. Toți cei dinprejurul împăratului arată o mare admirație față de resignarea eroică cu care împăratul, cu toată durerea de ne­­descris, suportă grozava suferință prin care trece. împăratul a ordonat un doliu de ș­ase luni: două luni de doliu foarte mare, două luni de doliu mare și două luni de doliu mic. Mase enorme continuă să aflueze la Hoff­­burg și în Schoenbrunn. Pretutindeni dom­nește o mare părere de roü și o simpatie mișcătoare pentru împăratul așa de crud lovit. Decorațiunile de doliu devin din ceas un ceas mai numeroase la Viena. Drapelele misiunilor străine au fost ceru­te. Șefii misiunilor străine și monseniorul Ta­­liaui, nunțiul apostolic, au prezintat condo­leanțele lor ministrului afacerilor străine. Ambasadorul german, contele d’Eulen­­bourg,­­și-a întrerupt vacanțiile ce petrece în Tyrol și a sosit seara. Știrile spre sosesc neîncetat din toate pro­vinciile constată adânca impresiune cauzată de moartea împărătesei, participarea între­­gei populațiuni la durerea Suveranului așa de greu lovit, groaza și desgustul teribil care se ivesc pretutindeni. Doliul domnește in toate orașele Austriei și Ungariei. Pretutindeni a Încetat bucuria și steagurile de doliu au fost arborate. Ziarele tuturor partidelor sunt unanime pentru a arata via lor durere și simpatia sinceră a populațiunei pentru Suveran, fă­­când elogiul rarelor calități ale împărătesei ca Suverană, soție și mamă. Geneva. 10 Septembrie Autopsia făcută de către doctori a probat că moartea împărătesei a fost datorită unei răul cu totul mortale. Ipoteza că împără­teasa suferind de o boală de inimă ar fi sucombat în urma unei emoțiuni pricinuită de atentat, este cu totul falsă. O proclamație a guvernului din Geneva invită populația, un semn de simpatie res­pectuoasă către familia imperială și po po­­porul Austro-Ungariei, să defileze cu autori­tățile în fața hotelului «Beau Rivage,» unde se găsește reprezentantul Austro-Ungariei, și să închidă prăvăliile și biurourile în tim­pul manifestației. Autopsia corpului împărătesei a stabilit că rana primită de împărăteasa este foarte mică și de abia perceptibilă. Hemoragia a 1). Pe când depeșile de erl spuneau­ că asa­sinul se numește Luccheni, cele de azi îl numesc Lucchesi. — N. red. Timpul.

Next