Timpul, iulie 1899 (nr. 145-170)
1899-07-01 / nr. 145
V > A V EDIȚIA A TREIA smm ANUL AL DOUĂZECI ȘI UNU — No. 145 UN NUMAR 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an................................... » pe 6 luni................................... » pe 3 luni................................... Pentru străinatate un an • . 30 lei 18 lei 10 lei 50 lei ln Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numarul la Agence de jonmaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 JUN1/13 IULIE 1899 UN NUMÉR 10 BANI AMUNCIURI SI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV .... 0.40 Reclame . . . . » III . . . 2.50 » . . . . » II . In Paris» anunciurile se prinspasc la :Agniția Havas, 8 place de la BonGASI ț REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei 70 m mm d-lei take mm rostit în ședința Senatului de la 18 Iunie 1899 în desbaterea Adresei D. Take Ionescu, ministrul cultelor și instrucțiunii publice. D-lor senatori, am auzit erî și azî pe cei trei reprezentanți al celor trei grupări de opozițiune din acest Senat. Dintre trei, evident că cel ce mă va ocupa mai puțin este d. Ilariu Isvoranu. Cu d-sa socoteala e ușoară , d. Isvoranu ne-a vorbit și era dator să vorbească în numele grupului politic reprezentat de fostul guvern, de d. Dimitrie Sturdza. Și a redeschis înaintea noastră procesul dintre noi și d. Dimitrie Sturdza, proces în care noi nu suntem singuri, ci ne găsim aproape pe de-antregul alături cu al treilea orator al opozițiunii, ba credeam până erî că ne găsim în această privință alături și cu al douilea orator al opozițiunii. Recunosc că de erî s’a produs o mare schimbare în situațiunea politică și că am asistat la un început de reformare a partidului liberal, la un fel de împăcăciune postumă. Incontestabil că un om de abilitatea și cumpătarea politică a d-lui Aurelian, când ne-a spus că acum nu știe pentru ce s’a retras d. Sturdza de la guvern, că chiar rea a făcut că s’a retras, și când a adăogat că nu s’a dovedit nimic din acele puncte de care a fost acuzat d. Sturdza, a făcut cât putea parlamentar să facă pentru a întinde podul pe care să se facă împăcăciunea între cele două grupări liberale. De va reuși sau nu, vina nu va fi așa. Netăgăduit însă că această atitudine nu era așteptată. Ziceam că cu d. Isvoranu socoteala noastră e ușoară. E absolut inadmisibil și ar fi chiar un act de răutate să reluăm față de d. Isvoranu tot procesul dintre noi și d. Sturdza. Și afirm însă un lucru: că din cele ce am spus nu avem nimic de retractat și că dacă s’a așteptat, dlor, că prezența noastră pe banca ministerială ne va închide gura, s’au înșelat. Când am acuzat pe d. Sturdza,l-am acuzat cu convingere deplină, și fiind-că a fost cu convingere deplină și cu minte luminată, nu avem nimic de retras. Evident că dacă astâzi am reface procesul față cu d. Sturdza aici, am ști ceea ce se datorește unui vrăjmaș căzut, de îndulcire în vorbe și de mai multă cumpătare în atac, căci oamenii de inimă atacă cu bărbăție pe cei puternici și sunt cu desăvârșire indulgenți pentru cei slabi. D-lor senatori, s’au plâns și d. Ilariu Isvoranu bian, mai și d. Maiorescu și d. Aurepuțin o recunosc, că alegerile nu au fost libere. Vedeți lucru ciudat : pentru d. Maiorescu alegerile nu au fost libere, și vom intra imediat în detalii, tocmai în județele în care au fost combătuți junimiștii ; pentru rani alegerile nu au fost libere d. Isvoîn județul său, unde junimiștii și drapeliștii erau alături cu noi nn contra naționalilor-liberali, și probabil că dacă ar fi fost un județ în care am fi mers cu drapeliștii numai, pentru d. Aurelian alegerile ar fi fost libere în acel județ. Or, d-lor, guvernul și partidul conservator este unul și acelaș pretutindeni ; apucăturile noastre în alegeri nu au putut fi deosebite după deosebitele județe de care e vorba, și ar fi fost bine ca cei trei oratori ai opozițiunii să se pună mai î nainte de acord asupra cestiunei libertății și ingerințelor în alegeri, căci atunci când d. Isvoranu se plânge de ingerințe în alegeri, sunt în dreptul meu să-l trimit să întrebe pe d. Porumbaru, amicul d-lui Aurelian, și pe d. Gr. Constantinescu, amicul d-lui Maiorescu, dacă în Mehedinți alegerile s’au făcut libere ; iar când d. Maiorescu se plânge că alegerile nu au fost libere, atunci ași putea să ’l întreb ce ar zice d. Anton Carp despre alegerile de la Buzau, în care amicii d-lui Maiorescu au făcut campanie cu noi in contra d-lui Carp și a amicilor săi. Ce dovedește aceasta, d lor ? Nu cunosc de la 1860 până astăzi absolut nici o alegere despre care cei cari au căzut în alegere „să nu se fi plâns. Ceea ce este mai caracteristic astăzi este că nici unul din grupurile de opoziție nu poate să ne acuze de ingerințe generale, căci toate au luptat alături cu noi în contra uneia dintre ele, și că astfel nimic mai ușor decât să trimiți pe fiecare opozant să întrebe pe alt opozant dacă alegerile au fost libere sau nu. Mai este ceva caracteristic, este că unele grupuri politice, care departe de a fi fost supărate au fost ajutate de acțiunea partidului conservator, se plâng că n’au fost și mai mult ajutate. Aci este tot secretul supărării și miezul cestiunei. Tot de aceea s’a spus că guvernul, sau mai bine zis partidul conservator, a avut un mare elector, cum zice d. Maiorescu, și acel mare elector am fost eu. N rog să știe că în acest guvern fiecare ministru se ocupă de treburile lui, dar cu toții iau răspunderea faptelor fiecăruia; aceasta este caracteristica guvernului nostru ; și când d voastră voiți să alegeți pe unul de pe banca ministerială care vă displace— și vă vom spune de ce eu vă displac și vă vom adăuga că sunt foarte ferițt că vă displac și că știa să apreciez aceste acuzațiuni —, când alegeți pe unul mai ales și ’1 declarați marele elector pentru ca să aruncați discredit asupra celor 1’alți miniștri și mai ales asupra ministrului special de interne, care este și șeful guvernului, credeți-mă că faceți o încercare zadarnică. Veți repeta-o cât veți voi, dar nici nu veți face pe nimeni să crează că d. Cantacuzino și-a părăsit drepturile sale, nici eu nu -mi voi pierde mintea bucurându-mă de aceste recunoașteri de conducător de partid, pentru că este contrariu adevărului, pentru că nici nu intră în dorința mea. Eu vreau să fiu om de partid, iar un creiator de biserici separate (aplause), ca să mă fac șef in partibus modelium ca archiereii fără scaun, înțelegeți bine că atunci când mi-ați declarat resbel, nu sunt om să nu -l primesc pe de-antregul, absolut pe de-antregul. Las pentru moment cestiunea ingerințelor, care a fost fondul discursului d-lui Maiorescu. Se plânge intern d. Isvoranu că nu suntem guvern conservator, bane și întreabă ce suntem. Și a venit d. Maiorescu și a spus : sunteți guvern conservator, dar representați o parte numai a conservatorilor ; a adăugat partea cea mai numeroasă. Cred că în a ști ce este un guvern conservator, d. Maiorescu este mai cunoscător decât d. Ilariu Isvoranu, și că dacă chiar de către adversarii noștri, cari se zic conservatori, cari poate să fie conservatori —dar ar face bine să nu mai aibă două nume, căci două nume încurcă și în viața publică și in cea privată și și este foarte rea să te chemi în două feluri după împrejurări—,dacă chiar ei recunosc că guvernul, Senatul, Camera sunt conservatoare, absolut n’am de ce să mai răspund d-lui Ilariu Isvoranu, nici d-lui Aurelian dacă suntem sau nu conservatori. De altfel, d-lor, d. Aurelian a făcut în această privință, ni se pare, o greșală la care nu mă așteptam de la d-sa. Vorbind de colegul meu de la justiție, zicea : ce caută d. Dissescu într’un minister conservator ? D-sa îl știa că a fost junimist și dacă din junimist s’a făcut conservator, după cum ovreiul botezat nu se poate face arhiereu, ci trebue să aștepte până la a doua generațiune, tot așa un junimist devenit conservator nu poate deveni ministru într’un minister conservator. Dar tot d-sa, cu câteva minute înainte, zicea că acest guvern nu reprezintă partidul conservator, căci o altă ramură a acestui partid, junimiștii, sunt afară din guvern. Apoi, d-lar,dacă acest echivoc încurcă chiar pe d. Aurelian, de sigur că trebue să aibă rădăcini adânci. Căci , ori junimiștii sunt o altă fracțiune a partidului conservator, identică cu conservatorii cel l’alți și atunci nu se poate numi un junimist devenit conservator evreiu botezat , ori este o deosebire grozavă între o fracțiune și alta, și atunci rog pe d. Aurelian să nu mai întrebe de ce guvernul se compune numai dintr’o nuanță. Asta este nenorocirea situațiilor nelămurite , încurcă și pe d. Aurelian care în aceeași zi aci spune că junimiștii și conservatorii sunt tot una, aci spune că sunt religii deosebite. Dar spre liniștea d-lui Aurelian țin săi spun că d. Dissescu, colegul meu de la justiție, a părăsit partidul liberal de opt ani. D. C. Dissescu, ministru de justiție . Am fost eliminat. D. Take Ionescu, ministru de instrucție Ați fost eliminat ? D. C. Dissescu, ministru de justiție: Dat afară ! D. Take Ionescu, ministru de instrucție : Atât, mai bine. (Ilaritate). D. Dissescu de vre-o șase ani și mai bine făcea parte din clubul junimist, dar și din clubul conservator. Această situațiune de a face parte din amândouă cluburile părea așa de normală multor conservatori,încât principele Știrbey, despre care se zicea adineauri că l-am gonit din alegeri, până acum două luni făcea parte din amândouă cluburile. Vom adăuga chiar că d. Dissescu, deși făcea parte și din clubul constituțional, totuși ori de câte ori în politică conservatorii au avut o altă atitudine decât constituționalii, d-sa a lucrat cu conservatorii. Vă aduceți aminte de campania făcută în țară la 1896 de către partidul conservator, campanie la care n’au voit să se alieze constituționalii, și cu toate acestea d. Dissescu a făcut campanie alături cu noi. D. Aurelian trebue să-și aducă bine aminte, că I poate chiar crearea grupului d-sale, cam atunci și cu ocazia acelei agitațiuni, acelei campanii politice, s’a întâmplat. Cât despre d. doctor Istrati, d. Aurelian iarăși zice : d-sa nu e om politic și n’are ce căuta într’un guvern conservator. Dar de ce d. dr. Istrati nu e om politic ? De ce un profesor, un savant, care de trei ani și mai bine este înscris în clubul politic conservator, care n’a lipsit de la nici o întrunire politică, care a luat parte la campania dusă de presa politică, de ce nu e om politic și de ce să nu poate fi membru într’un minister conservator ? Nu pricep și nu caut să pricep. Apoi d. Aurelian nu știe că în partidul d-sale, la 1895, a debutat ca ministru un tânăr care probabil a fi știind multă carte, dar nu este încă recunoscut ca savant, care nu ținuse un cuvânt politic în viața sa, nu scrisese un articol politic în viața sa, și cu toate acestea a fost ministru al partidului național liberal, fără ca nimeni să-I tăgăduiască— ’î-o fi tăgăduit capacitatea — dreptul de a fi ministru ? Dar pe d. Spiru Haret, până în momentul de a fi ministru de instrucțiune, cine ’l-a văzut în vre-o acțiune politică? In care județ s’a știut că este un om politic cu numele de Spiru Haret? Afără de faptul că a fost secretar general al ministerului de instrucție, după cum și d. dr. Istrati a fost ceva mai mult, inspector general al învățământului superior, în colo nimic, politicește vorbind, nu era în d. Spiru Haret, așa încât sunt convins că dacă v’ați fi dus la un comitet liberal din provincie și ați fi întrebat : Spiru Haret este om politic ? răspunsul ar fi fost desigur : nu. Cu totul alta era situațiunea d-lui dr. Istrati. Puteți tăgădui meritele unui ministru, după ce’l veți vedea la muncă ; aceasta este treaba d-voastră de oposanțî. Dar n’aveți dreptul să tăgăduiți că nu e om politic și că nu putea să fie ministru în partidul conservator. Cât pentru d. Fleva, d-sa vă va răspunde singur. Cred că nu veți pierde nimic așteptând. (Ilaritate). O dată lămuriți, d-lor senatori, asupra cestiunii persoanelor din guvern și a guvernului, de este conservator sau nu, eu ași vrea să ne lămuriți într’o cestiune de ordine mai înaltă. Ceea ce face ca un guvern să fie omogen, este unitatea de direcțiune. Ceea ce face ca un guvern să fie conservator, este linia lui de purtare atât în cele legislative cât și în cele administrative. Ei bine, n’am văzut ca criticile d-voastră să fi fost Îndreptate in sensul că avem o administrație demagogică sau că prezentăm legi incompatibile cu ideile conservatoare. Din contră, ați văzut că am debutat în aceste puține zile cu o lege asupra gendarmeriei. Eu știu că gendarmeria nu este nici conservatoare, nici liberală, dar In tot cazul nu ne puteți acuza că a întări gendarmeria nu este operă conservatoare. Aveți programul nostru de la Iași. Ei bine, care este principiul, care este ideia, care este reforma care ar fi în contradicție cu credințele conservatoare? Care e tendința, care e sufletul din acest program, care să nu fie conservator, care să nu fie în acord cu principiile conservatoare profesate de acest partid, de când el are cinstea să se afirme în această țară, când la guvern, când în opozițiune, întotdeauna însă în conglăsuire cu dorințele țărei. (Aplause). Când, d-lor senatori, veți vedea în purtarea noastră, în proiectele noastre de legi, în faptele noastre, apucături neconservatoare, atunci veți fi în drept să vă întrebați dacă aveți un guvern conservator, și atunci veți fi în drept d-voastră să și desfaceți guvernul dacă nu-1 veți găsi destul de conservator. Trec la o altă ordine de idei, și nu mă voiü ocupa de ce a căzut d. Sturdza; voiai să amintesc d-lui Aurelian numai un fapt: dacă d-sa vrea să știe de ce a căzut d. Sturdza, să bine-voiască a citi cele ce a zis in Cameră d. Vasile Lascar, d. Costinescu (ilaritate), nu are decât să recitească colecțiunea ziarului Drapelul până în ziua din urmă a căderei d-lui Sturdza. (Ilaritate). Eu înțeleg că este un lucru asupra căruia d. Aurelian nu este bine deslușit , este lupta de obstructionism din ultimele timpuri. Este adevărat, d. Aurelian, deși in București, s’a absentat de la Parlament atunci, s’a absentat așa de regulat încât d. Pherekyde a anunțat printr’o circulară oficială că a dispărut (ilaritate), un cuvânt, recunosc, nepoliticos, necuviincios pentru colegi de-ai noștri din Parlament. Dar dacă d. Aurelian fizicește a dispărut din Cameră în acele lupte, d-sa, dacă nu a putut auzi cele zise atunci, ca om politic de sigur că a citit cele ce s’au discutat, că le-a citit măcar în ziarul d-sale Drapelul, care era în mijlocul luptei și publica discursurile unora dinamicii d-sale, cari steteau pe hotarul dintre d-sa și noi și cari nu înțelegeau tocmai bine atitudinea d-lui Aurelian. (Ilaritate): din Tot așa ar putea d. Aurelian să afle această literatură ce însemnează «sguduitura» de care a vorbit la Iași de prim-ministru. Guvernul dlui Sturdza era deja într’o situație intolerabilă, când a venit discuțiunea din Camera de la Budapesta cu toate urmările ei. Aceasta a fost sguduitura care l-a răsturnat. Toți știam de multă vreme că d. Sturdza nu mai putea să dăinuiască, casarea alegerilor comunale din București ar fi trebuit să ’l facă să vadă și pe d-sacă nu mai poate să stea la guvern și de aceea d. prim-ministru a spus la Iași că d. Sturdza a căzut peste vreme. Intr’adevăr, trebuia să cadă de la Noembrie, și atunci nu s’ar mai fi vorbit de acea «sguduitură», care nu are nimic de a face cu « fatalitatea», și discuțiunile de la Buda Pesta n’ar mai fi provocat acea indignare generală din țară, indignare de care vă vorbea d. Maiorescu și a cărei urmare fatală și inevitabilă era căderea d-lui Sturdza de la guvern. Așadar, mi se pare că putem să fim toți luminați: țara știe pentru ce a căzut d. Sturdza . d. Aurelian, care nu prea știe, am credința că dacă ’și va reciti această literatură, va ști ca și noi toți, și putem să închidem acest capitol. De altfel cum înțeleg pe d. Aurelian. D-sa s’a distins în toată campania contra d-lui Sturdza prin tendința de a nu rupe nici măcar în aparență cu gruparea care recunoștea pe d. Sturdza drept șef. In toate discuțiunile din Cameră, în care atacau cu violență domnii cari se numeai «Drapeliștî», cel care vorbea cu mai multă dulceață era d. Aurelian. Poate că acum d. Aurelian, ca om politic, crede că a venit momentul de a se reface unirea tuturor liberalilor naționali, și în această dorință era firesc să vorbească cum a vorbit, dar tot așa de firesc e să răspundem și noi cum am răspuns și să trimetem pe d. Aurelian nu la o repetire a celor ce am zis deja, ci la o recitire a celor ce au spus amicii săi cei mai de aproape. Acum, d-lar, trec la cestiunea arzătoare, trec la cestiunea alegerilor, care a fost atinsă și de unul și de altul. D. Maiorescu a fost foarte abil, ca in toate cuvântările sale,—și am învățat să cunosc această abilitate de multă vreme, din prima oară când am avut să lupt cu d-sa într’o afacere judiciară. Dar omul e acelaș, modul de gândire e acelaș, și dacă ’l asculți bine, înțelegi cum zidește d-sa lucrurile, și vezi că în realitate că nu stă pe mare lucru. D sa afirmă un aforism, îi primești aforismul acesta, s’a isprăvit; din deducțiune in deducțiune, din consecință în consecință, zidește o clădire așa de puternică încât rămâi înmărmurit și te dai bătut. Dacă in să ii examinezi aforismul, dacă î’l tai de la început, atunci vezi că tot restul a fost degeaba și nu mai rămâne nimic. Care a fost aforismul, d-lor ? iată-’l: «Opozițiunea se poate alia cu oricine în alegeri, un partid la guvern nu se poate alia cu adversarii săi hotărîți.» De unde acest aforism ? Pentru ce intr’o luptă electorală partidul care nu e la putere se poate alia cu ori cine, și partidul de la guvern nu se poate alia cu nimeni ? A căutat d. Maiorescu să ne dea un sezon ; se poate alia opoziția, căci a doua zi după alegeri cade orî ce urmă a cartelului, fiecare își reia rolul lui , nu se poate alia partidul de la guvern, pentru-că... d. Maiorescu nu a spus pentru ce. Dar cine poate spune că continuă și a doua zi cartelurile făcute pentru alegeri între partidul de la guvern și opoziție ? Cartelurile făcute pentru alegeri, toate aceste carteluri încetează a doua zi după alegeri; orice cartel pur electoral când merge mai departe decât alegerile, devine alianță , atunci nu mai este vorba de cartel electoral, atunci este vorba de altceva, de schimbare de partid din partea aliaților, și, slavă Domnului, că dacă vom lua grupările noastre politice și vom căuta partizanii cari n’au fost în alte grupări, am putea aproape să desființăm viața politică a României moderne. Așa se petrec lucrurile și acum, și așa s’au petrecut întotdeauna. Ati insă ceva caracteristic alegerile de la 1899, și această parte caracteristică se datorește tocmai amicilor d-lui Maiorescu, iar nu noué. Ce a fost caracteristic în aceste alegeri, este că în alianța lor cu partidul de la guvern, diferitele opozițiuni n’au avut aceeași atitudine în toată țara și au variat după localități. Ați văzut de exemplu pe aiurea pe junimiști aliați cu conservatorii contra liberalilor, în alte părți pe liberali aliați cu junimiștii în contra conservatorilor, sau pe conservatori aliați cu liberalii în contra junimiștilor , au văzut în fiecare localitate alianțe deosebite după nevoile localității. Evident că o astfel de stare de lucruri crează așa anomalii, încât îmi era ușor adineaura să zic că dacă d. Isvoranu s’a plâns de modul cum s’au făcut alegerile, rog să-l răspunda d. Porumbaru și junimiștii de la Cameră cari s’au aliat cu noi contra liberalilor la Mehedinți ; dacă s’au plâns junimiștii, rog să respunda junimiștii din alte județe, cari s’au ales cu noi contra liberalilor ; iar dacă se plâng liberalii, rog să răspunda liberalii cari s’au aliat cu noi în contra altor grupuri din opoziție. D-lor, este acesta un răspuns la acuzările de ingerințe electorale? Evident că nu, aceasta însă dovedește un lucru, aceasta dovedește că atunci când cartelul electoral se face pe localități, se crează o situațiune complicată, ciudată. A cui este vina, d-lor ? Când s’a compus acest guvern, când după ce fracțiunea ceal’altă zisă conservatoare, care a spus astăzi că este mai puțin numeroasă decât noi, a refuzat oferta șefului partidului, care le oferea jumătate din guvern, plus președinția consiliului, am trebuit să luăm sarcina puterei cu toate greutățile puterei. (Aplause). Care a fost sfatul pe care l-a dat d. Carp partizanilor săi? Le-a spus : «Aliațive prin județe, în aceste alegeri, sau cu opozițiunea sau cu guvernul ; faceți fiecare cum puteți, numai să res • biți în Cameră și Senat.» Ca grup nu s’a aliat nici cu noi nici cu liberalii, a lăsat această chestie să devie o chestie individuală pentru fiecare. La o astfel de tactică, cum vă închipuiți că puteam noi să răspundem ? Dacă aplicam aforismul d-lui Maiorescu, era să fim în situațiunea aceasta . Nu ne puteam alia decât cu junimiștii, după d. Maiorescu, și prin urmare eram datori să primim toate condițiunile junimiștilor, oricare ar fi fost condițiunile lor. Și aceasta pentru ce ? Pentru că pentru noi ar fi lucru inadmisibil, deși suntem partizani ai reprezentărei minorităților, ca să ne aliăm cu d. Săveanu, dar este admisibil , ca fîomniilelor să se alieze cu d. Pallade la Bârlad, cu d. Ionel Brătianu la Gorj, — pentru că ai noștri de la Râmnicu-Sărat nu se pot alia cu d. Gheorghe Lupescu, iar domniile lor se pot alia cu toți partizanii d-lui Sturdza. (Aplause). Și aceste alianțe ale d-lor nu constituie, ca alianțele noastre, o «depravare politică» ! Am notat cuvântul. Ei bine, dacă s’a gândit d. Maiorescu la efectul real pe care ’l poate produce asupra spiritului public exemplul de a se vedea mână în mână, dinaintea urnei electorale, oameni cari se atacaseră în ajun pe cestiuni grave, credeți-ma că efectul e același, fie că a văzut la Bârlad pe junimiști alături cu d. Pallade, fie că a văzut la Focșani pe conservatori alături cu d. Săveanu ; credeți-mă că în spiritul mulțimei nu se pot trage asemenea demarcațiuni fine, ca săpăturile tăiate cu briceagul, că unul este în opoziție și altul se află la guvern. Toată clădirea d-v. este zidită pe nisip ! Ea, d-lor, nu mă plâng că prin aceste carteluri au pătruns în Cameră câțiva liberali, eu mă plâng că n’au pătruns mai mulți, și fiindcă d. Maiorescu îmi face onoarea să-’mi zică că am fost marele elector, îi pot afirma că deși nu am fost elector, dar părticica mea de influență politică în partid, din care fac parte, și pe care am avut-o — și dacă d. Maiorescu vrea să aibă detalii, i se pot da — această influență am exercitat-o cu succes ca să TNÎist. Vrac ’