Timpul, iulie 1899 (nr. 145-170)

1899-07-01 / nr. 145

V­ > A V EDIȚIA A TREIA smm ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI UNU — No. 145 UN NUMAR 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an................................... » pe 6 luni................................... » pe 3 luni................................... Pentru străinatate un an • . 30 lei 18 lei 10 lei 50 lei ln Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numarul la Agence de jonm­aux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 JUN­1/13 IULIE 1899 UN NU­MÉR 10 BANI AMUNCIURI SI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV .... 0.40 Reclame . . . . » III . . . 2.50 » . . . . » II . In Paris» anunciurile se prinspasc la :A­gniția Havas, 8 place de la BonGASI ț REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei 70 m mm d-lei take­­ mm rostit în ședința Senatului de la 18 Iunie 1899 în desbaterea Adresei D. Take Ionescu, ministrul culte­lor și instrucțiunii publice. D-lor se­natori, am auzit erî și azî pe cei trei reprezentanți al celor trei grupări de opozițiune din acest Senat. Dintre trei, evident că cel ce mă va ocupa mai puțin este d. Ilariu Isvoranu. Cu d-sa socoteala e ușoară , d. Isvoranu ne-a vorbit și era dator să vorbească în nu­mele grupului politic reprezentat de fostul guvern, de d. Dimitrie Sturdza. Și a redeschis înaintea noastră proce­sul dintre noi și d. Dimitrie Sturdza, proces în care noi nu suntem singuri, ci ne găsim aproape pe de-antregul a­­lături cu al treilea orator al opozițiunii, ba credeam până erî că ne găsim în această privință alături și cu al douilea orator al opozițiunii. Recunosc că de erî s’a produs o mare schimbare în situațiunea politică și că am asistat la un început de reformare a partidului liberal, la un fel de împă­­căciune postumă. Incontestabil că un om de abilitatea și cumpătarea politică a d-lui Aurelian, când ne-a spus că acum nu știe pentru ce s’a retras d. Sturdza de la guvern, că chiar rea a făcut că s’a retras, și când a adăogat că nu s’a dovedit nimic din acele puncte de care a fost acuzat d. Sturdza, a făcut cât putea parlamentar să facă pentru a în­tinde podul pe care să se facă împăcă­­ciunea între cele două grupări liberale. De va reuși sau nu, vina nu va fi a­șa. Netăgăduit însă că această atitudine nu era așteptată. Ziceam că cu d. Isvoranu socoteala noastră e ușoară. E absolut inadmisibil și ar fi chiar un act de răutate să re­luăm față de d. Isvoranu tot procesul dintre noi și d.­­ Sturdza. Și afirm însă un lucru: că din cele ce am spus nu avem nimic de retractat și că dacă s’a așteptat, d­lor, că prezența noastră pe banca ministerială ne va închide gura, s’au înșelat. Când am acuzat pe d. Sturdza,­­l-am acuzat cu convingere deplină, și fiind-că a fost cu con­vingere deplină și cu minte luminată, nu avem nimic de retras. Evident că dacă astâ­zi am reface procesul față cu d. Sturdza aici, am ști ceea­ ce se datorește unui vrăjmaș căzut, de în­dulcire în vorbe și de mai multă cum­pătare în atac, căci oamenii de inimă atacă cu bărbăție pe cei puternici și sunt cu desăvârșire indulgenți pentru cei slabi. D-lor senatori, s’au plâns și d. Ilariu Isvoranu bian, mai și d. Maiorescu și d. Aure­puțin o recunosc, că alege­rile nu au fost libere. Vedeți lucru ciu­dat : pentru d. Maiorescu alegerile nu au fost libere, și vom­ intra imediat în de­talii, tocmai în județele în care au fost combătuți junimiștii ; pentru rani alegerile nu au fost libere d. Isvo­în ju­dețul său, unde junimiștii și drapeliștii erau alături cu noi nn contra naționa­­lilor-liberali, și probabil că dacă ar fi fost un județ în care am fi mers cu drapeliștii numai, pentru d. Aurelian a­­legerile ar fi fost libere în acel județ. Or, d-lor, guvernul și partidul con­servator este unul și acelaș pretutin­deni ; apucăturile noastre în alegeri nu au putut fi deosebite după deosebitele județe de care e vorba, și ar fi fost bine ca cei trei oratori ai opozițiunii să se pună mai î nainte de acord asupra ces­­tiunei libertății și ingerințelor în ale­geri, căci atunci când d. Isvoranu se plânge de ingerințe în alegeri, sunt în dreptul meu să-l trimit să întrebe pe d. Porumbaru, amicul d-lui Aurelian, și pe d. Gr. Constantinescu, amicul d-lui Maiorescu, dacă în Mehedinți a­­legerile s’au făcut libere ; iar când d. Maiorescu se plânge că alegerile nu au fost libere, atunci ași putea să ’l întreb ce ar zice d. Anton Carp despre ale­gerile de la Buzau, în care amicii d-lui Maiorescu au făcut campanie cu noi in contra d-lui Carp și a amicilor săi. Ce dovedește aceasta, d lor ? Nu cunosc de la 1860 până astă­zi ab­solut nici­ o alegere despre care cei cari au căzut în alegere „să nu se fi plâns. Ceea­ ce este mai caracteristic astă­zi este că nici unul din grupurile de opozi­ție nu poate să ne acuze de ingerințe ge­nerale, căci toate au luptat alături cu noi în contra uneia dintre ele, și că ast­fel nimic mai ușor de­cât să trimiți pe fie­care opozant să întrebe pe alt o­­pozant dacă alegerile au fost libere sau nu. Mai este ceva caracteristic, este că unele grupuri politice, care departe de a fi fost supărate au fost ajutate de ac­țiunea partidului conservator, se plâng că n’au fost și mai mult ajutate. Aci este tot secretul supărării și miezul ces­­tiunei. Tot de aceea­ s’a spus că guvernul, sau mai bine zis partidul conservator, a avut un mare elector, cum zice d. Maiorescu, și acel mare elector am fost eu. N­ rog să știe că în acest guvern fie­care ministru se ocupă de treburile lui, dar cu toții iau răspunderea fapte­lor fie­căruia; aceasta este caracteristi­ca guvernului nostru ; și când d voas­tră voiți să alegeți pe unul de pe ban­ca ministerială care vă displace— și vă vom­ spune de ce eu vă displac și vă vom­ adăuga că sunt foarte feri­­țt că vă displac și că știa să apreciez aceste acuzațiuni —, când alegeți pe unul mai ales și ’1 declarați marele elector pen­tru ca să aruncați discredit asupra ce­lor 1’alți miniștri și mai ales asupra mi­nistrului special de interne, care este și șeful guvernului, credeți-mă că faceți o încercare zadarnică. Veți repeta-o cât veți voi, dar nici nu veți face pe nimeni să crează că d. Cantacuzino și-a părăsit drepturile sale, nici eu nu -mi voi­ pierde mintea bucurându-mă de aceste recunoașteri de conducător de partid, pentru că este contrariu a­­devărului, pentru că nici nu intră în dorința mea. Eu vreau să fiu om de partid, iar un creiator de biserici separate (aplause), ca să mă fac șef in partibus m­odelium ca archiereii fără scaun, înțelegeți bine că atunci când mi-ați declarat resbel, nu sunt om să nu -l primesc pe de-an­­tregul, absolut pe de-antregul. Las pentru moment cestiunea inge­rințelor, care a fost fondul discursului d-lui Maiorescu. Se plânge intern d. Isvoranu că nu suntem guvern conservator, ba­ne și întreabă ce suntem. Și a venit d. Ma­iorescu și a spus : sunteți guvern con­servator, dar representați o parte nu­mai a conservatorilor ; a adăugat­­ par­tea cea mai numeroasă. Cred că în a ști ce este un guvern conservator, d. Maiorescu este mai cunoscător de­cât d. Ilariu Isvoranu, și că dacă chiar de către adversarii noștri, cari se zic con­servatori, cari poate să fie conservatori —dar ar face bine să nu mai aibă do­uă nume, căci două nume încurcă și în viața publică și in cea privată și și este foarte rea să te chemi în două feluri după împrejurări—,dacă chiar ei recunosc că guvernul, Senatul, Camera sunt conservatoare, absolut n’am de ce să mai răspund d-lui Ilariu Isvoranu, nici d-lui Aurelian dacă suntem sau nu conservatori. De alt­fel, d-lor, d. Aurelian a făcut în această privință, ni se pare, o gre­­șală la care nu mă așteptam de la d-sa. Vorbind de colegul meu de la justiție, zicea : ce caută d. Dissescu într’un mi­nister conservator ? D-sa îl știa că a fost junimist și dacă din junimist s’a făcut conservator, după cum ovreiul botezat nu se poate face arh­iereu, ci trebue să aștepte până la a doua gene­­rațiune, tot așa un junimist devenit con­servator nu poate deveni ministru în­tr’un minister conservator. Dar tot d-sa, cu câte­va minute înainte, zicea că a­­cest guvern nu reprezintă partidul con­servator, căci o altă ramură a acestui partid, junimiștii, sunt afară din guvern. Apoi, d-lar,dacă acest echivoc încurcă chiar pe d. Aurelian, de sigur că tre­bue să aibă rădăcini adânci. Căci , ori junimiștii sunt o altă fracțiune a parti­dului conservator, identică cu conser­vatorii cel­ l’alți și atunci nu se poate numi un junimist devenit conservator evreiu botezat , ori este o deosebire gro­zavă între o fracțiune și alta, și atunci rog pe d. Aurelian să nu mai întrebe de ce guvernul se compune numai din­­tr’o nuanță. Asta este nenorocirea situațiilor ne­lămurite , încurcă și pe d. Aurelian care în aceeași zi aci spune că junimiștii și conservatorii sunt tot una, aci spune că sunt religii deosebite. Dar spre liniștea d-lui Aurelian țin să­i spun că d. Dis­sescu, colegul meu de la justiție, a pă­răsit partidul liberal de opt ani. D. C. Dissescu, ministru de justiție . Am fost eliminat. D. Take Ionescu, ministru de in­strucție Ați fost eliminat ? D. C. Dissescu, ministru de justiție: Dat afară ! D. Take Ionescu, ministru de in­strucție : Atât, mai bine. (Ilaritate). D. Dissescu de vre-o șase ani și mai bine făcea parte din clubul junimist, dar și din clubul conservator. Această situa­­țiune de a face parte din amândouă clu­burile părea așa de normală multor con­servatori,în­cât principele Știrbey, despre care se zicea adineauri că­­ l-am gonit din alegeri, până acum două luni făcea parte din amândouă cluburile. Vom­ adăuga chiar că d. Dissescu, de­și făcea parte și din clubul constituțio­nal, totuși ori de câte ori în politică conservatorii au avut o altă atitudine de­cât constituționalii, d-sa a lucrat cu conservatorii. Vă aduceți aminte de cam­pania făcută în țară la 1896 de către partidul conservator, campanie la care n’au voit să se alieze constituționalii, și cu toate acestea d. Dissescu a făcut campanie alături cu noi. D. Aurelian trebue să-și aducă bine aminte, că­ I poate chiar crearea grupului d-sale, cam atunci și cu ocazia acelei agitațiuni, a­­celei campanii politice, s’a întâmplat. Cât despre d. doctor Istrati, d. Au­relian iarăși zice : d-sa nu e om politic și n’are ce căuta într’un guvern con­servator. Dar de ce d. dr. Istrati nu e om politic ? De ce un profesor, un sa­vant, care de trei ani și mai bine este înscris în clubul politic conservator, care n’a lipsit de la nici o întrunire po­litică, care a luat parte la campania dusă de presa politică, de ce nu e om politic și de ce să nu poate fi membru într’un minister conservator ? Nu pricep și nu caut să pricep. Apoi d. Aurelian nu știe că în par­tidul d-sale, la 1895, a debutat ca mi­nistru un tânăr care probabil a fi știind multă carte, dar nu este încă recunos­cut ca savant, care nu ținuse un cuvânt politic în viața sa, nu scrisese un ar­ticol politic în viața sa, și cu toate a­­cestea a fost ministru al partidului na­țional liberal, fără ca nimeni să-I tăgă­duiască— ’î-o fi tăgăduit capacitatea — dreptul de a fi ministru ? Dar pe d. Spiru Haret, până în mo­mentul de a fi ministru de instrucțiune, cine ’l-a văzut în vre-o acțiune politică? In care județ s’a știut că este un om politic cu numele de Spiru Haret? A­­fără de faptul că a fost secretar gene­ral al ministerului de instrucție, după cum și d. dr. Istrati a fost ceva mai mult, inspector general al învățămân­tului superior, în colo nimic, politicește vorbind, nu era în d. Spiru Haret, așa în­cât sunt convins că dacă v’ați fi dus la un comitet liberal din provincie și ați fi întrebat : Spiru Haret este om politic ? răspunsul ar fi fost de­sigur : nu. Cu totul alta era situațiunea d-lui dr. Is­trati. Puteți tăgădui meritele unui mi­nistru, după ce­’l veți vedea la muncă ; aceasta este treaba d-voastră de opo­­sanțî. Dar n’aveți dreptul să tăgăduiți că nu e om politic și că nu putea să fie ministru în partidul conservator. Cât pentru d. Fleva, d-sa vă va răs­punde singur. Cred că nu veți pierde nimic așteptând. (Ilaritate). O dată lămuriți, d-lor senatori, asupra cestiunii persoanelor din guvern și a guvernului, de este conservator sau nu, eu ași vrea să ne lămuriți într’o cestiune de ordine mai înaltă. Ceea ce face ca un guvern să fie o­­mogen, este unitatea de direcțiune. Ceea ce face ca un guvern să fie conserva­tor, este linia lui de purtare atât în cele legislative cât și în cele administrative. Ei bine, n’am văzut ca criticile d-voas­­­tră să fi fost Îndreptate in sensul că a­­vem o administrație demagogică sau că prezentăm legi incompatibile cu ideile conservatoare. Din contră, ați văzut că am debutat în aceste puține zile cu o lege asupra gendarmeriei. Eu știu că gendarmeria nu este nici conservatoare, nici liberală, dar In tot cazul nu ne pu­teți acuza că a întări gendarmeria nu este operă conservatoare. Aveți programul nostru de la Iași. Ei bine, care este principiul, care este ideia, care este reforma care ar fi în contradicție cu credințele conservatoare? Care e tendința, care e sufletul din a­­cest program, care să nu fie conserva­tor, care să nu fie în acord cu princi­piile conservatoare profesate de acest partid, de când el are cinstea să se a­­firme în această țară, când la guvern, când în opozițiune, în­tot­dea­una însă în conglăsuire cu dorințele țărei. (A­­plause). Când, d-lor senatori, veți vedea în purtarea noastră, în proiectele noastre de legi, în faptele noastre, apucături neconservatoare, atunci veți fi în drept să vă întrebați dacă aveți un guvern conservator, și atunci veți fi în drept d-voastră să și desfaceți guvernul dacă nu-1 veți găsi destul de conservator. Trec la o altă ordine de idei, și nu mă voiü ocupa de ce a căzut d. Sturdza; voiai să amintesc d-lui Aurelian numai un fapt: dacă d-sa vrea să știe de ce a căzut d. Sturdza, să bine-voiască a citi cele ce a zis in Cameră d. Vasile Lascar, d. Costinescu (ilaritate), nu are de­cât să recitească colecțiunea ziaru­lui Drapelul până în ziua din urmă a căderei d-lui Sturdza. (Ilaritate). Eu înțeleg că este un lucru asupra căruia d. Aurelian nu este bine deslu­șit , este lupta de obstructionism din ultimele timpuri. Este adevărat, d. Au­relian, de­și in București, s’a absentat de la Parlament atunci, s’a absentat așa de regulat în­cât d. Pherekyde a anun­țat printr’o circulară oficială că a dis­părut (ilaritate), un cuvânt, recunosc, nepoliticos, necuviincios pentru colegi de-ai noștri din Parlament. Dar dacă d. Aurelian fizicește a dis­părut din Cameră în acele lupte, d-sa, dacă nu a putut auzi cele zise atunci, ca om politic de sigur că a citit cele ce s’au discutat, că le-a citit măcar în ziarul d-sale Drapelul, care era în mij­locul luptei­ și publica discursurile unora din­amicii d-sale, cari steteau pe hota­rul dintre d-sa și noi și cari nu înțele­­geau tocmai bine atitudinea d-lui Aure­lian. (Ilaritate): din Tot așa ar putea d. Aurelian să afle această literatură ce însemnează «sguduitura» de care a vorbit la Iași de prim-ministru. Guvernul d­lui Sturdza era deja într’o situație intolerabilă, când a venit dis­­cuțiunea din Camera de la Buda­pesta cu toate urmările ei. Aceasta a fost sguduitura care­­ l-a răsturnat. Toți știam de multă vreme că d. Sturdza nu mai putea să dăinuiască, casarea alegerilor comunale din Bucu­rești ar fi trebuit să ’l facă să vadă și pe d-sa­că nu mai poate să stea la gu­vern și de aceea d. prim-ministru a spus la Iași că d. Sturdza a căzut peste vreme. Intr’adevăr, trebuia să cadă de la Noembrie, și atunci nu s’ar mai fi vor­bit de acea «sguduitură», care nu are nimic de a­ face cu « fatalitatea», și dis­­cuțiunile de la Buda­ Pesta n’ar mai fi provocat acea indignare generală din țară, indignare de care vă vorbea d. Ma­iorescu și a cărei urmare fatală și ine­vitabilă era căderea d-lui Sturdza de la guvern. Așa­dar, mi se pare că putem să fim toți luminați: țara știe pentru­ ce a căzut d. Sturdza . d. Aurelian, care nu prea știe, am credința că dacă ’și va reciti această literatură, va ști ca și noi toți, și putem să închidem acest capitol. De alt­fel cum înțeleg pe d. Aure­lian. D-sa s’a distins în toată campa­nia contra d-lui Sturdza prin tendința de a nu rupe nici măcar în aparență cu gruparea care recunoștea pe d. Stur­dza drept șef. In toate discuțiunile din Cameră, în care atacau cu violență domnii cari se numeai­ «Drapeliștî», cel care vorbea cu mai multă dulceață era d. Aurelian. Poate că acum d. Aure­lian, ca om politic, crede că a venit momentul de a se reface unirea tutu­ror liberalilor­ naționali, și în această dorință era firesc să vorbească cum a vorbit, dar tot așa de firesc e să răs­pundem și noi cum am răspuns și să trimetem pe d. Aurelian nu la o repe­­tire a celor ce am zis deja, ci la o re­citire a celor ce au spus amicii săi cei mai de aproape. Acum, d-lar, trec la cestiunea arză­toare, trec la cestiunea alegerilor, care a fost atinsă și de unul și de altul. D. Maiorescu a fost foarte abil, ca in toate cuvântările sale,—și am învă­țat să cunosc această abilitate de multă vreme, din prima oară când am avut să lupt cu d-sa într’o afacere judiciară. Dar omul e acelaș, modul de gândire e acelaș, și dacă ’l asculți bine, înțe­legi cum zidește d-sa lucrurile, și vezi că în realitate că nu stă pe mare lucru. D sa afirmă un aforism, îi primești a­­forismul acesta, s’a isprăvit; din deduc­­țiune in deducțiune, din consecință în consecință, zidește o clădire așa de puternică în­cât rămâi înmărmurit și te dai bătut. Dacă in să ii examinezi afo­rismul, dacă î­’l tai de la început, atunci vezi că tot restul a fost de­geaba și nu mai rămâne nimic. Care a fost aforismul, d-lor ? iată-’l: «Opozițiunea se poate alia cu ori­cine în alegeri, un partid la guvern nu se poate alia cu adversarii săi hotă­­rîți.» De unde acest aforism ? Pentru ce intr’o luptă electorală par­tidul care nu e la putere se poate alia cu ori­ cine, și partidul de la guvern nu se poate alia cu nimeni ? A căutat d. Maiorescu să ne dea un sezon ; se poate alia opoziția, căci a doua zi după alegeri cade orî­ ce urmă a cartelului, fie­care își reia rolul lui , nu se poate alia partidul de la guvern, pentru-că... d. Maiorescu nu a spus pentru­ ce. Dar cine poate spune că continuă și a doua zi cartelurile făcute pentru a­­legeri între partidul de la guvern și opoziție ? Cartelurile făcute pentru ale­geri, toate aceste carteluri încetează a doua zi după alegeri; ori­ce cartel pur­ electoral când merge mai departe de­cât alegerile, devine alianță , atunci nu mai este vorba de cartel electoral, a­­tunci este vorba de alt­ceva, de schim­bare de partid din partea aliaților, și, slavă Domnului, că dacă vom lua gru­pările noastre politice și vom căuta par­tizanii cari n’au fost în alte grupări, am putea aproape să desființăm viața politică a României moderne. Așa se petrec lucrurile și acum, și așa s’au petrecut în­tot­deau­na. Ati insă ceva caracteristic alegerile de la 1899, și această parte caracte­ristică se datorește tocmai amicilor d-lui Maiorescu, iar nu noué. Ce a fost caracteristic în aceste ale­geri, este că în alianța lor cu partidul de la guvern, diferitele opozițiuni n’au avut aceeași atitudine în toată țara și au variat după localități. Ați văzut de exemplu pe aiurea pe junimiști aliați cu conservatorii contra liberalilor, în alte părți pe liberali aliați cu junimiștii în contra conservatorilor, sau pe conservatori aliați cu libe­ralii în contra junimiștilor , au­ văzut în fie­care localitate alianțe deosebite după nevoile localității. Evident că o ast­fel de stare de lucruri crează așa anomalii, în­cât îmi era ușor adinea­­ura să zic că dacă d. Isvoranu s’a plâns de modul cum s’au făcut alege­rile, rog să-l răspunda d. Porumbaru și junimiștii de la Cameră cari s’au aliat cu noi contra liberalilor la Mehe­dinți ; dacă s’au plâns junimiștii, rog să respunda junimiștii din alte județe, cari s’au ales cu noi contra liberalilor ; iar dacă se plâng liberalii, rog să răs­punda liberalii cari s’au aliat cu noi în contra altor grupuri din opoziție. D-lor, este acesta un răspuns la acu­zările de ingerințe electorale? Evident că nu, aceasta însă dove­dește un lucru, aceasta dovedește că atunci când cartelul electoral se face pe localități, se crează o situațiune com­plicată, ciudată. A cui este vina, d-lor ? Când s’a compus acest guvern, cân­d după ce fracțiunea cea­l’altă zisă con­servatoare, care a spus astă­zi că este mai puțin numeroasă de­cât noi, a re­fuzat oferta șefului partidului, care le oferea jumătate din guvern, plus pre­ședinția consiliului, am trebuit să luăm sarcina puterei cu toate greutățile pu­­terei. (Aplause). Care a fost sfatul pe care­­ l-a dat d. Carp partizanilor săi? Le-a spus : «Aliați­­ve prin județe, în aceste alegeri, sau cu opozițiunea sau cu guvernul ; fa­­ceți fie­care cum puteți, numai să res • biți în Cameră și Senat.» Ca grup nu s’a aliat nici cu noi nici cu liberalii, a lăsat această chestie să de­vie o chestie individuală pentru fie­care. La o ast­fel de tactică, cum vă închi­puiți că puteam noi să răspundem ? Dacă aplicam aforismul d-lui Maiorescu, era să fim în situațiunea aceasta . Nu ne puteam alia de­cât cu junimiștii, după d. Maiorescu, și prin urmare eram datori să primim toate condițiunile ju­­­nimiștilor, ori­care ar fi fost condițiunile lor. Și aceasta pentru ce ? Pentru­ că pentru noi ar fi lucru inadmisibil, deși suntem partizani ai reprezentărei mi­norităților, ca să ne aliăm cu d. Să­­veanu, dar este admisibil , ca fîomniile­­lor să se alieze cu d. Pallade la Bârlad, cu d. Ionel Brătianu la Gorj, — pen­tru că ai noștri de la Râmnicu-Sărat nu se pot alia cu d. Gheorghe Lupescu, iar domniile­ lor se pot alia cu toți partizanii d-lui Sturdza. (Aplause). Și aceste alianțe ale d-lor nu constituie, ca alianțele noastre, o «depravare po­litică» !­ Am notat cuvântul. Ei bine, dacă s’a gândit d. Maiorescu la efectul real pe care ’l poate produce asupra spiritului public exemplul de a se vedea mână în mână, dinaintea urnei electorale, oameni cari se ata­caseră în ajun pe cestiuni grave, cre­­deți-ma că efectul e același, fie că a văzut la Bârlad pe junimiști alături cu d. Pallade, fie că a văzut la Focșani pe conservatori alături cu d. Săveanu ; credeți-mă că în spiritul mulțimei nu se pot trage asemenea demarcațiuni fine, ca săpăturile tăiate cu briceagul, că unul este în opoziție și altul se află la guvern. Toată clădirea d-v. este zidită pe nisip ! Ea, d-lor, nu mă plâng că prin aceste carteluri au pătruns în Cameră câți­va liberali, eu mă plâng că n’au pătruns mai mulți, și fiind­că d. Maio­rescu îmi face onoarea să-’mi zică că am fost marele elector, îi pot afirma că de­și nu am fost elector, dar păr­ticica mea de influență politică în par­tid, din care fac parte, și pe care am avut-o — și dacă d. Maiorescu vrea să aibă detalii, i se pot da — această in­fluență am exercitat-o cu succes ca să TNÎist. V­ra­c ’

Next