Timpul, septembrie 1899 (nr. 196-219)
1899-09-26 / nr. 216
ANUL AL DOUAZECI ȘI UNU - NO. 216 UN NUMAR 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an..........................................30 lci » pe 6 lun..........................................18 le » pe 3 luni...........................................10 lei Pentru străinatate un an . . . . 50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numérul la Agence de joutnaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 TIMPUL UN NUMÉR 10 BANI A HUHCIURISI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . 0.40 Reclame . ... » 111... 2,50 » . . . . » II . . . 5.— Im Pari» anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 place de la BourS&T r -REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 POLITICA de CAFENEA Opoziția actuală n’are șansă, guvernul nefăcând greșeli, el răpește adversarilor săi elementul de viață. Situația aceasta se reoglindește admirabil în presa noastră. Ziarele opoziției sunt lipsite de subiecte palpitante care să atragă cititori și să învioreze speranțele paraponișiților , de aceea se văd silite să-și umple coloanele cu tot ce se vorbește prin cafenele, ca să aibă apoi prilej să comenteze și să combată. Toată politica actuală a opoziției se reduce la reproducerea și discutarea tuturor combinațiilor fantastice ce se făuresc în jurul mușamalei roșii de pe mesele d-lui Capșa. Reporterii stau cu urechea ațintită, avizi de noutăți, cum aud câte ceva, oricât de puțin probabil sau imposibil ar fi, se reped la gazetă, strigă triumfător către secretarul redacției: «Am ceva sensațional!» și toarnă o informație cu cursive și aldine din cele mai bătătoare la ochi. A doua zi, sau chiar în aceeași zi, un alt glumeț sau politician de cafenea răspândește o versiune contrarie celei dintâia; se repetă aceeași scenă : reporterul îmbracă iarăși aerul triumfal și trântește la gazetă știrea opusă, cu aceleași aldine și cursive. E tipic, sub raportul acesta, unul din reporterii unui mare ziar de tiraj. Se plimbă de dimineața până seara pe trotuarul dintre Boulevard și piața Teatrului, acostează pe acei pe cari îi crede în secretele miniștrilor și’î roagă: — Spune-’mî ceva nou ! ’I se răspunde : — Dar nu e nimic important. Atunci reporterul, cu un surîs pe buze. — Inventează măcar ceva care să fie de crezut. Mă așteaptă la redacție să aduc informații sensaționale ! Și dacă cel interlocat e «băiat bun», el combină ceva fantastic în legătură cu vre-o chestiune a zilei și marele ziar de tiraj se grăbește să publice invenția punând titlu mare pe manșeta primei pagini. Dar, informațiile ca informațiile. Se mai iartă reporterilor de la ziarele de tiraj când se fac ecoul versiunilor imaginate de farsuri sau de dânșii singuri. Lucrul devine hazliu când citești apoi în aceste ziare articole care comentează cu multă gravitate svonurile fantastice ale farsorilor. Și cine rîde mai cu poftă de aceste discuțiuni atât de serioase ? Reporterii, cari au știut să îmbrace minciuna în forma care înșeală și pe primii redactori. In cursa aceasta cad uneori și gazete care țin să fie considerate ca serioase. Așa, n’a publicat mai alaltă eri L’Indépendance - Roumaine știrea inventată cum că mai mulți comercianți de băuturi spirtoase ar fi avut o conferință cu d. ministru al finanțelor spre a protesta contra unui proect imaginar pentru înființarea monopolului asupra alcoolului ? Dar nu era numai știrea în sine care ne-a silit să publicăm o desmințire formală, ci și comentariile cu care redacția ziarului francez se grăbise să o însoțească. De aceeași natură e și informația Independenței de erijează despre o pretinsă remaniare ministerială ce s’ar discuta printre deputații și senatorii guvernamentali. Sorgintea acestei știri se cunoaște cale de o poștă : reporterul a fost victima combinațiilor din jurul meselor de la Capșa , iar redacția, voind să se arate fină, a adăugat : «Noi nu acordăm, bineînțeles, nici o importanță exagerată tuturor acestor combinațiuni. Ele dovedesc totuși câtă nesiguranță și zăpăceală domnesc în partidul guvernamental.» Și când vom întreba acum : «dacă știrea e o combinațiune, cum dovedește ea nesiguranța și zăpăceala în partidul guvernamental ?» —ce poate să râspunză L’Indépendance Roumaine ? Lucrurile stând astfel, toată politica ce fac ziarele opoziției se reduce la ceea ce se numește cu atâta dreptate «politică de cafenea». Dacă vom căuta să ne dăm seama cu imparțialitate de sorgintea acestei stări de lucruri, trebue să recunoaștem că vina nu este întreagă a presei de opoziție. Regimul d-lui Dim. Sturdza obicinuise ziarele cu știri sensaționale: se grămădeau greșeli peste greșeli, se produceau mai în fiecare zi nemulțumiri și disidențe, scandalurile se ținea și lanț, certurile din tabăra guvernamentală nu mai conteneau. Toate acestea alimentau zilnic coloanele ziarelor. Acestea s’au deprins deci cu reportagii politice pline de combinațiuni și acum le vine greu să nu mai întrețe publicul cu astfel de știri de sensație. Va trebui însă să se facă în cele din urmă revirimentul cel sănătos în presa noastră. Când se vor demonetiza cu desăvârșire informațiunile fantastice, ziarele vor fi silite să treacă la discuția cea adevărat serioasă a actelor serioase ale guvernului. Regimul conservator speră să producă și acest curent sănătos în viața noastră politică. --------------------------------------------------- TELEGRAME Greva din Creuzot Paris, 6 Octombre D. Schneider a sosit la Paris și a remis d-lui Waldeck-Rousseau o scrisoare spunând că primește cu încredere arbitragiul său și promite să-l execute. Congresul orientaliștilor Roma. 6 Octombre Congresul orientaliștilor ’șî-a continuat azi ședințele care sunt animate și foarte interesante. D. Visconti-Venosta va da la 12 Octombre, la ministerul afacerilor străine, o recepțiune în onoarea membrilor străini ai congresului. --------------------------------------------------------------------------------- REPLICA UMORISTICA Am spus de atâtea ori că Voința NațiOnală e un ziar umoristic și acum ea însăși a găsit cu cale să confirme aprecierea noastră. Alaltă ori publicase știrea că «d. G. Gr. Cantacuzino, președintele consiliului, îndată ce se va întoarce din Oltenia, va convoca la club o întrunire a fruntașilor și va ceda șefia partidului și președinția consiliului d-lui P. P. Carp». La această scornitură am răspuns că, deoarece colectiviștii știu prea bine că nu e decât o invențiune, n’aîm publicat-o probabil decât pentru a ridica moralul paraponișiților din partid, cari fac răspunzător pe d. Sturdza de căderea lor de la putere. Azi, Voința se grăbește să ne lămurească. Recunoaște că știrea a fost inventată în redacția ei, dar că constituia o replică la știrea inventată de ziarele oficioase cum că «d.Dim. Sturdza se va retrage din șefia partidului național-liberal». Replica aceasta păcătuește în două feluri: întâia pentru că numai serioasă nu e al douilea, pentru că noi n’am zis că d. Sturdza se va retrage din șefia partidului liberal, ci că se fac încercări pentru a-l retrage din această șefie. In orice caz, această replică nu cadrează cu seriositatea unui organ autorizat al unui partid, căci știm ca acele despre retragerea unui șef de partid nu se desmint cu o contra-știre copilărească, ci cu un comunicat serios. Intr’un ziar umoristic se trec asemenea glume, nu într’o gazetă politică cu pretenții de seriositate. Redactorii Voinței se țin deci de glume și de farse. E bine săa se știe EDIfIA A TItEIA aceasta, căci atunci știm ce valoare au articolele semnate de d-nil Dim. Sturdza și Spiru Haret. A publicat și Moș Teacă niște poezii semnate de Dom’ Palladi, fără ca fostul ministru al finanțelor să poată pretinde că este autorul lor ; nu sunt prin urmare autentice nici articolele d-lui Sturdza și Haret din Voința Națională ? ----------------------Wfi USIt--------------------- DUMINECA 26 SEPTEMBRE (8 OBRE) 1899 CONFLICTUL ANGLO-TRANSVAALIAN La Londra nu se prea crede în posibilitatea ținerei unui consiliu de miniștri zilele acestea. Aproape toți miniștrii au părăsit Londra și răspunsul Transvaalului n’a sosit încă la Colonial Office. Cum se vede, au dreptate Burii să creadă că Anglia caută cu orice preț să câștige timp pentru a-l sdrobi mai bine. Un patriotism de paradă și de teatru continuă de a se arăta la Londra, al cărui erou este d. Chamberlain, pe când în provincie manifestațiunile contra răsboiului continuă. D. E."Pease, membru al Parlamentului, într’o proclamație către alegătorii săi, declară că Anglia n’are decât trei lucruri contra Burilor : Ei au aur, voiesc să rămâne independenți, au bătut o armată engleză la Majouba-Hill. Două nepoții ai președintelui Krueger, atașați la agenția diplomatică a Transvaalului la Bruxelles, s’au îmbarcat Sâmbătă la Southampton pe Kinfones- Castle. Cu tot secretul ce se ține la Londra asupra pregătirilor militare, s’au putut afla multe din aceste pregătiri. S’a decis ca corpul militar al poștelor să fie mobilizat în același timp cu corpul de armată, care va fi trimis în Africa de Sud. Ordine au fost date în acest scop. Din Candia pleacă Jelanya cu un batalion, din Boston Quinthia pentru a îmbarca mulatrii la Noul Orléans ; din Jamaica s’a trimis de asemenea un batalion de infanterie cu două mii de mulatri. Times spune că al douilea contigent al trupelor destinate Africei de Sud este pe mare și că în curând vor fi în Africa de Sud 22.000 de oameni, dintre care cea mai mare parte vor fi comandați de sir George White. Această forță va fi îndestulătoare pentru a apăra colonia în mod serios, dar ar fi cu totul insuficientă pentru a face operațiuni de ofensivă. Trebue să semnalăm o depeșă a corespondentului lui Daily News la Berlin, anunțând că doctorul Leyds ar fi indicat data de 3 Octombre ca aceea când Boerii vor face declarațiunea de résboiu. Același corespondent anunță sub rezervă că Regina Victoria ar fi adresat o scrisoare Reginei Wilhelmina, în care deplânge întorsătura luată de evenimente și declară că ea a întrebuințat întreaga sa influență, în limitele dreptului constituțional, pentru a se da conflictului o soluțiune pacinică. Din Lisabona se anunță că încrucișătorul englez Adamastor ar fi plecat pentru Laurenzo Marquez și că transportul Afric îi va urma numaidecât. Corespondentul lui Daily Telegraph la Pretoria, adresează ziarului său o depeșă remarcabilă : „Cu toate că cele două republici, zice el, au urmat și au mobilizat întreaga populațiune bărbătească, ordinea domnește peste tot. Nici o dată nimeni, în fața unei astfel de crize, nu s’a arătat așa de calm și de hotărît. Tineri și bătrâni sunt hotărîți să lupte până la ultima extremitate“. Orice s’ar spune, este sigur că mulți uitlanderi, aparținând naționalităței engleze și altor naționalități, au luat armele pentru a-șî apăra țara adoptivă. Autoritățile bure arată ca probă că cauza lor este cea dreaptă, faptul că Statul liber, care n’a avut niciodată nici un diferend cu Anglia, s’a unit cu Transvaalul. Cele două republici, spun ele, sunt amenințate de destrucțiune, după chiar vorbele lui sir Alfred Mellner. Burii sunt așa de convinși că răsboiul nu este justificat de nimic, încât chiar acum președintele Krueger se întreabă serios dacă nu ar trebui să adreseze o telegramă personală Reginei Victoria și lordului Salisbury , dar el se teme ca nu cumva acest demers să fie interpretat ca semn de slăbiciune. Cu toate că un modus vivendi nu s-a găsit imediat, nimic nu poate împedica ostilitățile, căci Burii nu vor permite ca să se aducă trupe pe frontiera lor. Când detașamentul din Pretoria s-a îmbarcat în mijlocul aclamațiunilor mulțimea, câțiva membri ai Randului au strigat: «Iată ultimatumul nostru». Afacerile au încetat. Un mare număr de persoane au abandonat orașul. Trenurile plecate pentru cap și Natal erau pline. Starea de asediu va fi proclamată Marți sau Miercuri. Oficialul din Transvaal a anunțat suspensiunea tribunalelor civile. Curtea cu jurați a fost suprimată. După corespondentul lui Standard la New Castle, Burii exprimă pe față intențiunea de a invada Natalul. Ei evaluează la 20.000 de oameni armata de pe frontieră. Burii au stabilit un lagăr la Scheepers-Nek, la aproape opt mile de Wrijheid, pe malurile rîului Blood. Ei ar avea intențiunea de a trimite un detașament puternic la Doornkop și la Handesman, pe malul rîului Buffalo. Se asigură că 5.000 de Buri ar fi concentrați pe frontieră. Artileria din Natal s-a concentrat Sâmbătă seara la Ladysmith. Trenul din Transvaal, plin cu refugiați, a sosit acum 3 zile cu întârziere. Fusese oprit la Standerton pentru a lăsa să treacă trenurile bure mergând la frontiera Natalului și pentru a lua artileria Burilor, care fusese lăsată la Volksruth. Generalul Symnens, care comandă provizoriu trupele engleze din Natal, pare a nu fi neliniștit de vre-un atac al Burilor. El se crede sigur de a-i ține în loc, căci poate să le opună 8.000 de oameni trupe engleze, 1.800 voluntari și 500 de cavaleriști. Charlestown, ultimul oraș englez pe frontiera Transvaalului, a fost părăsit de locuitorii de rasă albă. * * * Primim azi telegramele următoare : Londra, 6 Octombre După o comunicațiune oficială, un număr de rezerviști vor fi chemați sub arme la 15 Octombre. Se anunță din New Castle ziarululi Standard că Burii au înaintat până la Charlestown. Times află din Pretoria că guvernul Transvaalului declară că n’are nici o cunoștință de apropiata sosire a domnilor Schreiner și Hofmeyer. Opinia generală la Pretoria este că resboiul va începe peste câteva zile. Londra. 6 Octombre Azi s-au îmbarcat la Southampton noul detașamente destinate Africei de Sud. Printre ofițerii acestor trupe se află și Prințul Christian-Victor de Schleswig-Holstein. Londra. 6 Octombre D. Champbell-Bannerman a ținut un discurs la Maidstone, spunând că Anglia n’a formulat cererile ei ca putere suzerană, ci bazată pe dreptul internațional și pe responsabilitatea sa pentru salvarea Africei de Sud. Pretoria. 6 Octombre S’a suspendat trimiterea trupelor la hotar. Pretoria. 6 Octombre Interviewat asupra svonurilor care spun că Burghezii au de gând să năvălească pe teritoriul englez, d. Krueger a răspuns că Transvaalul nu va lua ofensiva decât în cazul când va fi silit prin atitudinea răsboinică a Angliei. Cape Towia, 6 Octombre După o telegramă din Volkslust, s’a ținut un consiliu de răsboiű sub președinția generalului Joubert, la care au luat parte toți comandanții. După discuție nu s’a luat nici o deciziune. Insă pare că s’a hotărît ca Burn să nu înainteze decât peste câteva zile. După o telegramă din Volksrust, lagărul Burilor ar fi fost înaintat până la unghiul de nord al hotarului dinspre Natal, Londra, 6 Octombre Se vestește din Melbourn Agenției Reuter că într’o adunare a comandanților militari din coloniile australiene, s’a recomandat să se formeze un corp de 2000 de oameni, care s-ar trimite în Africa de Sud. D. Chamberlain a invitat coloniile din Victoria și din Noua Galia de Sud să trimeată 500 de oameni din infanterie în Africa de Sud. Bloemfontein, 6 Octombre Mai mulți Burghezi venind dinspre rîul Bloemadder, au fost primiți de către d. Steyn, președintele, și d. Fischer, membru al guvernului, în trecerea lor prin Bloemfontein. D. Steyn a adresat Burghezilor o alocuțiune, în care și-a arătat bucuria ce o are văzându-i că răspund la chemarea sub arme. Oratorul a declarat că Statul Oranje n’are de gând să atace, însă voește să-și apere drepturile sale. Inamicul este puternic, însă dacă trece peste hotar, va fi atacat de către Burghezii cari vor apăra independența lor. Londra, 6 Octombre Corespondentul din Lisabona al ziarului Standard telegrafiază că Anglia va respecta drepturile Portugaliei în baia Delagoa. Insă dacă vreo putere voește să pue mâna pe Lorenzo Marquez și Portugalia nu poate să se opue, atunci Anglia o va împedeca cu corăbiile sale. In caz de răsboiu în contra Transvaalului, comandantul flotei portugheze va primi ordinul de a împedica transportul materialului de resboiu și a munițiunilor pentru Transvaal prin teritoriul portughez. DE PESTE MUNȚI Să ne concentrăm puterile ! Sub titlul acesta găsim în Telegraful Român din Sibiu articolul următor : Ca valurile mărei aruncate la înălțimi uriașe pentru a se prăvăli în văile formate jur împrejur, vedem trecând năzuințele omenimei către ținta croită ei din etern de ziditorul universului. Precisă și perfectă e această țintă, întocmai ca Cel ce a prescns’o. Dar imperfectă e firea omului, plină de aberații alegerea mijloacelor și spinoasă calea ce duce la țintă. Un ideal de „fericire“ plutește viu înaintea ochilor sufletești a omului, dar de câte ori nu aleargă pe căi de tot depărtate de acela ? Mersul desvoltării culturale e o linie foarte neregulată : aci urcă, aci coboară, uneori—ca și cum s’ar reculege—poposește, pentru ca mai apoi din nou să urce sau să coboare. Năzuința a fost și va fi totd’auna, înainte ! Dar’ pe ce cale, cum, la aceasta ne răspund ideile conducătoare ce le croesc stegarii, răpind cu sine greul popoarelor. E evident că aceste idei variază din timp în timp, și îndată ce se prea tocesc unele, se aduc altele pe tapet. Ceea ce în evul mediu trecea de „principiu genial“, de „raze pline de lumină“, astâzi s’a depus simplu în „haosul epocei medievale“, și ar trece drept „absurditate“ sau „comică încercare“, voind să mai susții rugina acelor veacuri. Din contră, cu față accentuăm avantajele epocei recente, a „luminilor“, a „invențiunilor“, a „electricității“ și a „vaporului“, fără să băgăm de seamă că progresele în știință, lipsite de principiul vivificător eticreligios aduc mai multe dezastre decât victorii, și roadele luminei actuale ascund în sine adeseori germenii decadenței, anarhiei sociale. Cu desvoltarea științelor reale, principiul religios care stăpânea toate pornirile și aspirațiile spre „fericire“, a început să cedeze locul unui alt principiu, dus astăzi până la fanatism: acesta e principiul național, întocmai precum odinioară, dacă nu mărturiseai acea „una singură mântuitoare credință“, erai torturat până cădeai înfrânt, tot astfel astăzi sub cuvântul „unității de limbă“, a „unității Statului“ și a altor fel de unități, se cearcă modelarea’ individului, turnarea lui în forme nouă, plăsmuite la razele unor iluzii optice. Zadarnică, nerealizabilă probă întocmai precum zadarnic ai căuta să sădești un arbore într’un pământ nepotrivit cu cerințele lui de traiű, zicându-i: „ori te acomodezi, ori vei peri!“ Unde e idealul ce ni ’l-a însemnat Mântuitorul nostru, când a pus principiul iubirei între popoare drept maxima, fericirei supreme ? Se pare că neghina a copleșit semănătura divină, căci pacea propagată sub fel și fel de forme e numai o chimeră, un vis. Dar să revenim de la aceste generalități la special, să ne ocupăm puțin cu noi înșine, cu poporul nostru, și iată ce tablou ni se oferă. Stînjenit e în desvoltarea sa, luat e la goană, dacă ’șî iubește limba sa și voește să o cultive, căci așa cere „unitatea“ ce planează ca sabia lui Damocle in toate afacerile publice. Nu e zi în care să nu ți se revolte sufletul de atentatele comise asupra existenței noastre naționale! In schimb însă noi ce facem? E de lipsă să o mai și spunem ? Vedem cum unii creează noul abisuri între frați, ispitesc după punctele de vrajbă și le alimentează cu tot focul fără a ține cont de regula că orice element divizat e mai puțin apt de resistență. Câte centre românești, tot atâtea grupe răslețe ce-și stau față în față, nu totdeauna cu dragostea frățească sinceră ce ar trebui să cimenteze legăturile. Abstracție de viața politică, în care—grație desbinărilor—rol nu e dat Românului să ducă, chiar și pe celel alte terenuri arareori ne întâlnim cu dorul sincer de progres. In cele mai multe cazuri ceea ce clădesc unii, surpă alții. S’au făcut și se fac multe începuturi bune pentru consolidarea forțelor noastre, desvoltarea lor pe terenul economic, comercial și industrial, ca astfel să prosperăm și în cele materiale, dar lucrul merge de tot încet. Lipsește jocul entuziasmului nobil, încurajarea celor gingași și conlucrarea comună. Tot atât de nesimpatic e tabloul vieței sociale. ..Stările desolate ce le observăm pretutindenea ne inspiră ideea de a le supune aprecierii și meditației tuturor confraților noștri. Nu numai meditației platonice, ci studiului sanării acelora și începerii unui curent de viață mai sănătos. Românul la orice treaptă socială ar ajunge, trebue să fie din firea sa amicul credincios al nației sale, al opiniei desprețuite de alții, dar prețioasă nouă. Comună este obârșia, sorgintea noastră, și n’avem să ne jenăm de ea, dacă soarta pe unii sau pe alții ne-a favorisat să ne urcăm ceva pe scara socială. Să fim din contră sentinele credincioase acelui popor oropsit, să-I dăm mână de ajutor în nevoile zilnice, căci numai așa Îi vom asigura durata. O regenerare temeinică se așteaptă mai departe între relațiile ce ar trebui să domnească între inteligența aceluiași centru și a diferitelor centre între sine. Să nu fie oare posibil ca cu aceeași căldură să îmbrățișăm pe orice inteligent conațional al nostru, fie și mai inferior situat materialicește sau intelectualicește, ca și pe cel