Timpul, iulie 1900 (nr. 144-168)
1900-07-01 / nr. 144
ANUL AL DOUĂZECI ȘI DOUILEA — NO. 144________________EDIȚIA A TREIA UU NUMÎTR 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an...................................30 lei pe 6 luni...................................18 lei » pe 3 luni...................................16 lei Pentru străinătate un an .... 50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Telefon ; 47A O LĂMURIRE Am urmărit, ca simpli cronicari, fără mult interes, o mărturisim, și fără a le atribui o importanță pe care nu o au, știrile de sensație lansate de presa liberală, recunoscută și nerecunoscută, asupra așa zisei crize ministeriale care ar fi isbucnit de acum nu mai știm câte săptămâni. Ar fi să ne supunem unei munci zadarnice, dacă am recapitula atât rasele prin care ar fi trecut această criză cât și motivele care ar fi determinat-o. Poate că ar avea un interes psihologic această recapitulare, căci s’ar pune în evidență seninătatea cu care unii confrați se desmint singuri de mai multe ori pe zi. Dar nu e momentul să ne oprim asupra unor lucruri așa de secundare. Dacă ne depărtăm de tăcerea pe care ne-o impusesem, este ca să lămurim lucrurile pentru edificarea publicului. Criză, în adevăratul înțeles al cuvântului, n’a existat și nu exista. Criză ministerială este atunci când un guvern și-a depus mandatul, și se consideră ca având ființă până la constituirea unui nou cabinet. Exemplu : criză ministerială a fost în Aprilie anul trecut, când cabinetul Sturdza își dăduse demisia și, timp de zece zile, cu toate frământările și tratativele urmate, partidul naționalliberal nu a fost în stare să dea o altă formațiune; acea criză s’a terminat odată cu depunerea jurământului de către nouii miniștri eșiți din sânul partidului conservator Astăzi nu se poate vorbi de criză ministerială, pentru că guvernul conservator nu și-a depus mandatul. . Ceea ce a dat prilegiu la știrile ziarelor despre criză, au fost oarecari demersuri în vederea fusiunei celor două ramuri ale partidului conservator. Firește, nici nu era decăderea noastră, și nici oportun n’ar fi fost să ne întreținem cititorii cu toate rasele acestor demersuri. Singurul lucru ce ni s’ar putea pretinde, ar fi să anunțăm faptul împlinit. „Ne cunoaștem în această privință datoria și pot fi siguri cititorii noștri că ne-o vom împlini. Este neîndoios că odată cu săvârșirea fusiunei guvernul actual va trebui să se retragă, pentru că el nu va mai fii oglindirea exactă a partidului fusionat. Cele ce vor urma, nu sunt de atribuțiunea noastră. Capul Statului va aviza. Fusiunea cu ramura cea tânără a partidului conservator era un desiderat vechiű al tuturor conservatorilor. Dacă unii din fruntași noștri au socotit oportun să ia inițiativa unor demersuri în vederea ei, fără îndoială au făcut-o cu intenții lăudabile și atât în interesul partidului cât și mai ales în acela al țării. In orice împrejurare, cât mai multe lumini și energii în serviciul patriei, cu atât mai bine. Guvernul conservator, în formațiunea sa actuală, n’a cruțat nici o jertfă spre a îndruma Statul român și națiunea pe calea unei pacinice și sănătoase desvoltări. Este incontestabil că moștenirea guvernului liberal a fost grea. In nici un moment însă, și nimeni dintre fruntașii noștri nu s’a gândit să se dea înapoi de la împlinirea datoriei. Amar s’ar înșela aceia cari ar crede că lipsa de energie sau neîncrederea în propriile noastre puteri, ar fi motivul ce ne face să vroim fusiunea. Desideratul este mult mai vechiű decât împrejurările create în mare parte de neprevederea partidului liberal; și dacă, în toiul luptelor s’a putut uneori vorbi altfel de cum se cugeta, nu e mai puțin adevărat că, conservatori și constituționali, în forul conștiinței lor, întotdeauna s’au considerat ca două ramure din aceeași tulpină. Desideratul fusiunei era vechiű și constant. Dacă va deveni azi o realitate, aceasta nu va putea decât să umple de bucurie inimile tuturor adevăraților conservatori. Și odată fusiunea făcută, e și drept și natural ca toate forțele partidului întregit să colaboreze la opera de îndreptare a relelor moștenite de la adversari și de regenare a țării. Noi considerăm deținerea puterei ca o datorie patriotică. Dacă partidul național-liberal s’ar afla în așa condiții încât să i se poată încredința frânele puterei, am fi gata să’i cedăm locul, căci ar fi mai just ca el să suporte urmările propriilor sale greșeli, și tot el să dreagă ceea ce a stricat. Astăzi, însă, partidul liberal se află în condiții care exclud eventualitatea venirei sale la cârmă. Așadar, partidul conservator singur sau fusionat, are datoria de a lucra pentru înlăturarea primejdiilor acumulate de neprevederea adversarilor săi, și pentru propășirea țărei. Aceasta o considerăm ca o datorie sfântă și suntem siguri că partidul conservator și-o va îndeplini fără șovăire și cu tot patriotismul de care a dat totdeauna atâtea dovezi ----------------------------------9 TELEGRAME Paris, 17 Iulie Numirea generalului Veyron ca comandant șef al trupelor franceze din China se confirmă. El va avea sub ordinele sale ca comandanți de brigadă pe generalii Baillaud și Frey. Vice-amiralul Pottier va comanda forțele navale. Duel Paris, 11 iulie In urma unui articol de ziar, o întâlnire cu spada va avea loc mâine între d.Gérault-Richard și d. Lasses, deputat. Tariful turcesc și Muntenegrul Cetinge, 11 Iulie Tariful diferențial turcesc a fost desființat pentru produsele muntenegrene. Mandat contra lui Lipido Bruxelles, 11 Iulie După La Gazette un mandat de arestare a fost dat în contra lui Lipido. Mâsuri sanitare Bremerhaven, 11 Iulie Portul Smyrna fiind infestat de ciumă, vasele care vin de acolo vor fi supuse unui control sanitar. Tratat germano-american Washington, 11 Iulie D. Kay și ambasadorul Germaniei au semnat era un aranjament după care Germania se va bucura, în materie vamală, de tratamentul națiunei celei mai favorizate; un decret al președintelui va fi publicat în curând reducând taxele vamale. Rănite în duel Paris. 12 Iulie Un duel cu spada a avut loc azi dimineață între d. Garault-Richard și Lasses; acest din urmă a fost rănit ușor la braț. Catastrofa din New-York New-York, 12 Iulie Vaporul «Saale» a fost scos. S-a găsit în interiorul lui 24 de cadavre, ceea ce ridică la 60 numărul morților vasului «Saale». Noul ambasador german în China Berlin, 11 iulie D. Mumm, ministrul Germaniei la Luxemburg, desemnat să reprezinte Germania în China, va pleca zilele acestea, însoțit de d. Goltz, interpret. Comisiunea consiliului Federal pentru afacerile streine a aprobat cu [’unanimitate explicațiile amănunțite ale d-lui Buelow asupra situațiunei în China: «"WWIM. ro/AWIVI SAMBATA 1/14 IULIE 1900 UN NUMER 10 BANI anunciursî INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV Reclame . . . . » m » ■ ...» NI 0.40 a.56 5.— In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei— 70 Telefon: 479. SITUAȚIE JALNICA Clamurile presei liberale au ajuns la paroxismul lor. Confrații noștri nu-și mai impun nici o margine în expresiile lor catilinare și incendiare împotriva guvernului conservator. Judecând după această furie, și având în vedere maxima de care s’au condus întotdeauna liberalii, aceea de a împiedeca pe adversar de a face chiar binele, am putea deduce că partidul conservator trebue să fie în ajun de a face un mare bine țârei. Clamurile adversarilor noștri pornesc mai ales din necazul ce le inspiră starea lor de decrepitudine, și imposibilitatea de fapt de a năzui să vie la putere. Căzuți sub povara unor greșeli neer tpte, divisați, cu un șef fără prestigiu și amestecat în afaceri în cari a jucat un rol așa de nedemn încât nimeni nu îndrăsnește să ia apărarea, partidul liberal se vede în prada unei crize grozave din care nu se știe cum va eși. Și e cu atât mai dureroasă pentru liberali această situație, cu cât, în împrejurările de față, se vede în imposibilitate de a candida la putere, de a declara că e gata să o primească. Toate acestea influențează asupra moralului și disciplinei partizanilor și clienților de toate categoriile. Cei mai mulți dintre aceștia au fost momiți cu tot felul de făgădueli, de știri tendențioase și false, menite să dea lor speranță și partidului un lustru vremelnic. Cu minciuni și momeli însă nu se ajunge departe. Revolta clienților este o perspectivă apropiată care mărește nervozitatea conducătorilor și scriitorilor liberali. Ziua lichidărei nu e departe, înțelegem lichidarea actualei direcțiuni a partidului, care din greșală in greșală J l-au adus în pragul falimentului politic, intelectual și moral. Toate astea se simt și se văd. Iată rostul clamurilor presei liberale. Acuma, este întrebarea dacă e mai bine ca partidul liberal să-și cheltuiască energia în strigăte epileptice, în loc de a începe serios o muncă de regenerare, cu schimbarea direcției, unirea tuturor elementelor liberale și un program de acțiune comun și cinstit. întrebarea aceasta se vede că nu ’șî a fi pus’o căpeteniile național-liberale. S'a vorbit, ce e drept, zilele trecute, despre o fusiune cu drapeliștii, însă era din capul locului evident că ea era imposibilă cu actuala direcție și cu șefia d-lui Sturdza. Acesta, după toate probabilitățile, a văzut în fusiune un certificat de absolvire, și a căutat să-l aibă Nu i s-a dat însă și cu drept cuvânt. Regenerarea partidului liberal trebue să înceapă prin înlăturarea șefiei d-lui Sturdza. Aceasta pare a fi o necesitate inexorabilă, pe care toate clamurile din lume nu o pot ascunde. Dar partidul liberal are și o altă nenorocire : o mare lipsă de oameni. Nimeni, din tot statul său major, nu se desinează ca apt spre a lua jalnica succesiune a d-lui Sturdza, cel puțin dintre aceia cari fac parte din fracțiunea sturdzistă. Aceia cari ar fi, se află în rândurile drapeliștilor, și e cunoscut fanatismul celor din jurul Voinței ca să se admită că ei ar accepta un conducător eștt nu din rândurile lor. Jalnică situație pentru liberali, dar nu e mai puțin adevărat că ea nu e mulțumitoare nici pentru țară, căci de fapt astăzi ne lipsește un partid serios în opoziție, factor necesar pentru funcționarea mașinei constituționale. Până acum, mi-am dat multă osteneală pentru Europenii închiși în Peking. Am căutat în mai multe rînduri să trimit pe cineva care să capete informațiuni sau să le vie în ajutor, însă fără succes. Acum toate căile spre Peking sunt pline de rebeli, deci speranțele sunt și mai puține. Totuși, voi rămâne credincios datoriei mele și voi face tot posibilul spre a le veni în ajutor. Consulul german din Shanghai telegrafiază următoarele : O depeșă a guvernatorului Cian-Tungului anunță că bombardarea celor două ambasade care mai existau în Peking slăbise la 3 iulie, din cauza marilor perderi suferite de asediatori; astfel, situația Europenilor refugiați în aceste ambasade nu e absolut disperată, afară dacă nu și-au isprăvit proviziile și munițiunile. Așadar, lipsă de știri noul și positive * # * Iată acum câteva amănunte retrospective: O scrisoare din Peking, trimisă la 24 iunie și primită la 29 la Tientsin, spune : La legațiunea engleză, cinci marinari au fost uciși, un ofițer și șase oameni răniți. Francezii, Rușii, Italienii și Olandezii avuseseră câte un mort și mai mulți răniți. Legațiunea olandeză nu avea gardă. După spusa Chinezilor, soldații germani cu două tunuri luate de la Chinezi, păzesc poarta de la miază-zi a orașului tătar. Trupele lui Tung-Fuh-Liang, cu un tun, păzesc poarta de la răsărit. Toate celelalte porți sunt păzite de Chinezi cu tunuri. Boxerii au ars poarta interioară a cetăței imperiale și o parte a legațiunei ruse. Legațiunile belgiană, italiană, olandeză, austriacă și americană, biuroul de vamă, toate misiunile străine și mai toate casele din apropierea legațiunilor au fost arse. Singurele legațiuni rămase intacte sunt a Franței, a Angliei și a Germaniei. Ele sunt păzite de trupe. Nu se spune dacă aceste trupe sunt exclusiv europene, exclusiv chineze, sau mixte. Cetatea imperială e păzită de trupele lui Tung-Fuh-Liang. Se zice că generalul acesta are 20.000 de oameni între Peking și Tien-Tsin. Un mare număr de trupe Manciu asediază pe generalul Centa Asuni cu vr’o mie de oameni. Se zice că Prinții Ceng și Tuan cu 2 sau 8000 de pușcași combat pe Boxeri. Aceștia caută să prindă pe Prințul Ceng spre a-l ucide. Despre împărat nu se știe nimic. Impărăteasa s’a retras la palatul de vară. Curierul spune că în momentul plecărei sale nu era nici un străin bolnav, nici femeile nici copiii nu fuseseră răniți, numai proviziile se roreau iar munițiuni rămăseseră atât de puține, încât soldaților le era frică să tragă ca să nu se isprăvească repede. Se adaogă din Tien -Tsin, la 29 iunie. Știrile acestea par veridice, cum însă nu sunt confirmate și vin din izvor chinezesc, sunt privite ca prea exagerate. Totuși, poziția streinilor este fără îndouială critică. Ceea ce inspiră groază, este că, orice s’ar face, chiar cu sforțările cele mai mari pentru grăbirea expediției, nu se va putea ajunge la Peking decât abia peste câteva săptămâni. Nu trebue însă să părăsim speranța că legațiunile vor mai putea să reziste câtva timp. * * * La Tien-Tsin, lipsă de apă și de merinde. Din Tien-Tsin însă s’ar putea lua ofensiva, dacă s’ar cunoaște mișcările Chinezilor. Regiunea însă e inundată și e peste putință să se afle ceva. Cel puțin, după luarea arsenalului, orașul european nu mai este bombardat. Nu se mai aud decât focuri de pușcă intermitente la avanposturi. Mai periculoasă e disenteria care a început să bântue printre trupele amiralului Seymour. De asemenea a isbucnit și scarlatina. Cine știe dacă nu va fi nevoe să se evacueze Tien-Tsinul. După știrile din urmă, 10.000 de Chinezi ar fi reluat arsenalul și ar fi reînceput bombardarea. * * * La Cefu, mare neliniște. Concesiunea străină se află la direcția a două forturi chineze înarmate cu tunuri Krupp și care se află așezate de ambele părți. Se speră în protecția vaselor de răsboiu, dar acestea sunt și ele primejduite de focul celor două forturi. Vasele streine, care sunt Terrible englez, Nashville american, un încrucișător, două canoniere și un torpilor japonez, staff necontenit sub presiune. Vasele japoneze au luat disposițiuni de luptă. Consulatele Germaniei și Angliei sunt păzite. Patrule civile străbat noaptea concesia străină , din când în când comandantul chinez trimite și patrule chineze. Regiunea din interior este un centru de rebeliune. Se zice că Boxerii ar putea să atace orașul. Cinci sute de soldați au venit din interior spre a întări forturile. Autoritățile chineze manifestă o prietenie în aparență sinceră. Dacă însă guvernul le-ar da ordin să atace pe streini, se crede că el s-ar supune. La 7 iulie, misiunea daneză din Hsin- Yung, la oarecare distanță de Cefu, telegrafiază că este înconjurată de Boxeri și că mai poate să fie încă două zile. Un detașament de Cazaci a plecat în ajutor, împreună cu consulul englez și cu reședinții străini. Se anunță asasinarea unui episcop catolic, a două preoți și două călugărițe, la Moukden, la 5 Iunie. Guvernatorul Cian-Tunguijn crede că, dacă revolta din Cihi nu e reprimată în două săptămâni, trupele vor face cauză comună cu Boxerii. Chiar Germanii văd cum se împrăștie trupele lor indigene. O companie de Chinezi, care fusese organisată și echipată de Germani, a trecut la inamic cu arme și munițiuni. Hong-Kongul și Cantonul sunt mai liniștite. Cantonul e mândru de Li-Hung-Ciang. Bătrânul vice-Rege spune că va reprima cu asprime orice revoltă. Aceasta e posibil, căci trupele lui sunt bune, iar el e cel mai puțin slab din toți vice-Regii. El va avea nevoie de toată energia lui, dacă e adevărat că 4000 de steaguri negre înaintează spre canton venind de la miazăzi. Europenii se înarmează. Misionarii părăsesc valea Li- Kiang. Shanghai și Nankin par neliniștite. S-ar părea totuși că Lin-Kun-Yi, vice-Regele Nankinului, este cu totul de acord cu Ciang- Cih-Tong, vice-Regele Hu-peului, stăpânul văei mijlocii, spre a resista Boxerilor și a ține piept Prințului Tuan. Se zice că vice-Regele Se-Chuenului a dat ordin Englezilor să-I părăsească provincia. Nu se știe ce o fi proecând. Vice-Regele Fu Kienului rămâne îndouios. El deține arsenalul din Fu-Cen. Li Ping Leng, supranumit amiralul Yang Tseului, este la Yang-Chow, pe Canalul cel Mare. El îndeamnă trupele să adopte uniforma patriotică a Boxerilor. Trupele din Yunnan au refuzat de a-i urma spre nord. Am primit astăzi următoarele depeși: Londra, 11 Iulie Se comunică din Ci-Fa ziarului Daily Express că 75.000 de Chinezi cu 100 de tunuri au atacat la 4 Iulie, Tien-Tsinul care era apărat de 14.000 de oameni ai trupelor internaționale. Trupele străine au suferit mari pierderi. Cei cari au avut pierderi mai mari sunt Japonezii și Rușii.O singură companie rusească a avut 115 uciși dintr-un efectiv de 420 de oameni. Detașamentul german a suferit de asemenea mari pierderi. Englezii au pierdut 30 de oameni. Chinezii au reînceput atacul la 6 iulie, dar tunurile lor au fost reduse la tăcere. Washington, 11 Iulie 6000 de oameni de întărire provisorie se duc din Filipine în China. Seoul. 11 Iulie Linia telegrafică între acest oraș și Port- Arthur este întreruptă , comunicațiunea se îndeplinește provizoriu cu Ci-Fu și Tien- Tsin prin Cohmulpo. Borna, 10 iulie (Politische Correspondenz). Două batalione vor pleca în China pe la mijlocul săptămânei viitoare. Regele va asista probabil la plecare. Afară de aceasta pregătirile necesare se fac la ministerele de marină și de răsboiu pentru trimiterea a 3 sau 4 alte batalioane. Berlin. 11 iulie Consulul german din Ci Fu telegrafiază că după o depeșă a guvernatorului din Shantung, miniștrii străini din Peking erau la 4 iulie în afară de orice primejdie. Răscoala s-a micșorat. Consulul din Tien-Tsin telegrafiază că coloniile străine au fost bombardate de la 5 până la 8 iulie. 2000 de Boxeri, cari au atacat colonia franceză la 6 iulie au fost respinși de Ruși. Englezii și Japonezii au bombardat la 7 iulie bateriile chinezești. Mai toate familiile streinilor locuitori din Tien-Tsin au plecat la Taku. Paris. 11 iulie Ministrul Chinei la Paris a înștiințat pe d. Delcassé că Li-Hung-Thang îi telegrafiase, la 10 iulie, din Canton, că primise din Peking o telegramă care îi anunța că soldații rebeli, cari impresurați legațiunile s’au împrăștiat puțin câte puțin. Londra, 11 Iulie Jurnalele din Shanghai, de erî, anunță că din toate luptele de la Tien-Tsin, cea mai violentă a fost cea de la 6 Iulie. Rușii singuri au avut 200 de oameni uciși. Numai mulțumită minunatului serviciu de escadre al Rușilor s-a putut ca posițiunile europenilor să nu fie luate. Washington, 11 Iulie Amiralul Remey telegrafiază că a sosit, la 9 iulie, la Ci-Fu. Două batalioane de infanterie și un batalion de marinari au fost debarcate, la 10 iulie, pentru a fi pornite spre Tien-Tsin, unde situațiunea străinilor este foarte grea. Wilhemshaven, 11 Iulie Escadra pentru China, sub comanda amiralului Geissler, a plecat după amiazi în mijlocul ovațiunilor unei enorme mulțimi. Londra. 11 Iulie Agenția Reuter a primit de la Yokohama o telegramă cu data de azi chiar în care i se spune că consiliul de miniștri ține zilnic ședințe și discută despre trimiterea unei alte diviziuni în China. Nu s’a luat încă nici o hotărîre. Berlin, 11 iulie După jurnale, numărul trupelor germane ce se vor trimite în curând în China, trece de 10.000 de oameni. Washington, 12 Iulie Ministrul Chinei a remis d-lui Huy o comunicare a consiliului de Stat chinez, cu EVENIMENTELE DIN CHINA Știri mai liniștitoare ne vin din China. In Shanghai, consulii consideră ca oficială știrea că legațiunile din Peking erau încă intacte la 4 Iulie. Totuși corespondentul lui Daily Express observă că această informație a fost adusă la 3 iulie la Ci-Nan-fu de un curier. Curierul acesta trebue să fi plecat din Peking la 28 sau 29 iunie, iar măcelul Europenilor ar fi fost la 30 iunie sau la 1 iulie. Astfel, credința consulilor din Shanghai ar putea să fie neîntemeiată. Se confirmă că Boxerii și imperialiștii se luptă între ei. Preceptorul împăratului a fost măcelărit. Este imposibil ca Europenii din Peking să fi fost ajutați de către cei din Tien-Tsin. Tot ce se poate spera este ca ei să nu fi fost măcelăriți. De altfel, telegramele din urmă ne spun că revolta s’a mai potolit. Din Tsing-Tau guvernatorul Cian- Tungului răspunde următoarele la telegrama împăratului Wilhelm: