Timpul, iulie 1900 (nr. 144-168)

1900-07-01 / nr. 144

ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI DOUILEA — NO. 144________________EDIȚIA A TREIA UU NUMÎTR 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an...................................30 lei­­ pe 6 luni...................................18 lei » pe 3 luni...................................16 lei Pentru străinătate un an .... 50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Telefon ; 47A O LĂMURIRE Am urmărit, ca simpli croni­cari, fără mult interes, o mărtu­risim, și fără a le atribui o im­­portanță pe care nu o au, știrile de sensație lansate de presa libe­rală, recunoscută și nerecunoscută, asupra așa zisei crize ministeriale care ar fi isbucnit de acum nu mai știm câte săptămâni. Ar fi să ne supunem unei munci zadarnice, dacă am recapitula a­­tât rasele prin care ar fi trecut această criză cât și motivele care ar fi determinat-o. Poate că ar avea un interes psihologic această recapitulare, căci s’ar pune în e­­vidență seninătatea cu care­ unii confrați se desmint singuri de mai multe ori pe zi. Dar nu e momentul să ne oprim asupra unor lucruri așa de secundare. Dacă ne depărtăm de tăcerea pe care ne-o impusesem, este ca să lămurim lucrurile pentru edi­ficarea publicului. Criză, în adevăratul înțeles al cuvântului, n’a existat și nu exista. Criză ministerială este atunci când un guvern­­ și-a depus man­datul, și se consideră ca având ființă până la constituirea unui nou cabinet. Exemplu : criză mi­nisterială a fost în Aprilie anul trecut, când cabinetul Sturdza își dăduse demisia și, timp de zece zile, cu toate frământările și tra­tativele urmate, partidul național­­liberal nu a fost în stare să dea o altă formațiune; acea criză s’a terminat odată cu depunerea ju­rământului de către nouii miniștri eșiți din sânul partidului con­­servator Astă­zi nu se poate vorbi de criză ministerială, pentru că gu­vernul conservator nu­­ și-a depus mandatul. . Ceea­ ce a dat prilegiu la știrile ziarelor despre criză, au fost oare­­cari demersuri în vederea fusiu­­nei celor două ramuri ale parti­dului conservator. Firește, nici nu era de­căderea noastră, și nici oportun n’ar fi fost să ne între­ținem cititorii cu toate rasele a­­cestor demersuri. Singurul lucru ce ni s’ar putea pretinde, ar fi să anunțăm faptul împlinit. „Ne cunoaștem în această privință datoria și pot fi siguri cititorii noștri că ne-o vom împlini. Este neîndoios că odată cu să­vârșirea fusiunei guvernul actual va trebui să se retragă, pentru că el nu va mai fii oglindirea exactă a partidului fusionat. Cele ce vor urma, nu sunt de atribuțiunea noastră. Capul Statului va aviza. Fusiunea cu ramura cea tânără a partidului conservator era un desi­­derat vechiű al tutur­or conser­vatorilor. Dacă unii din fruntași noștri au socotit oportun să ia inițiativa unor demersuri în ve­derea ei, fără îndoială au făcut-o cu intenții lăudabile și atât în interesul partidului cât și mai a­­les în acela al țării. In ori­ce îm­prejurare, cât mai multe lumini și energii în serviciul patriei, cu atât mai bine. Guvernul conservator, în for­mațiunea sa actuală, n’a cruțat nici o jertfă spre a îndruma Sta­tul român și națiunea pe calea unei pacinice și sănătoase desvol­­tări. Este incontestabil că moște­nirea guvernului liberal a fost grea. In nici un moment însă, și nimeni dintre fruntașii noștri nu s’a gân­dit să se dea înapoi de la împli­nirea datoriei. Amar s’ar înșela aceia cari ar crede că lipsa de e­­nergie sau neîncrederea în pro­priile noastre puteri, ar fi motivul ce ne face să vroim fusiunea. Desideratul este mult mai vechiű de­cât împrejurările create în mare parte de neprevederea par­tidului liberal; și dacă, în toiul luptelor s’a putut une­ori vorbi alt­fel de cum se cugeta, nu e mai puțin adevărat că, conserva­tori și constituționali, în forul con­științei lor, în­tot­dea­una s’au con­siderat ca două ramure din aceeași tulpină. Desideratul fusiunei era vechiű și constant. Dacă va de­veni azi o realitate, aceasta nu va putea de­cât să umple de bucurie inimile tuturor adevăraților con­servatori. Și odată fusiunea făcută, e și drept și natural ca toate forțele partidului întregit să colaboreze la opera de îndreptare a relelor moștenite de la adversari și de regenare a țării. Noi considerăm deținerea pu­­terei ca o datorie patriotică. Dacă partidul național-liberal s’ar afla în așa condiții încât să i­ se poată încredința frânele puterei, am fi gata să’i cedăm locul, căci ar fi mai just ca el să suporte urmă­rile propriilor sale greșeli, și tot el să dreagă ceea ce a stricat.­­ Astăzi, însă, partidul liberal se a­­flă în condiții care exclud eventu­alitatea venirei sale la cârmă. Așa­dar, partidul conservator singur sau fusionat, are datoria de a lucra pentru înlăturarea pri­mejdiilor acumulate de nepreve­derea adversarilor săi, și pentru propășirea țărei. Aceasta o con­siderăm ca o datorie sfântă și suntem siguri că partidul conser­vator și-o va îndeplini fără șo­văire și cu tot patriotismul de care a dat tot­de­a­una atâtea dovezi ----------------------------------­9 TELEGRAME Paris, 17 Iulie Numirea generalului Veyron ca comandant șef al trupelor franceze din China se confir­mă. El va avea sub ordinele sale ca coman­danți de brigadă pe generalii Baillaud și Frey. Vice-amiralul Pottier va comanda forțele navale. Duel Paris, 11 iulie In urma unui articol de ziar, o întâlnire cu spada va avea loc mâine între d.­­Gérault-Ri­chard și d. Lasses, deputat. Tariful turcesc și Muntenegrul Cetinge, 11 Iulie Tariful diferențial turcesc a fost desființat pentru produsele muntenegrene. Mandat contra lui Lipido Bruxelles, 11 Iulie După La Gazette un mandat de arestare a fost dat în contra lui Lipido. Mâsuri sanitare Bremerh­aven, 11 Iulie Portul Smyrna fiind infestat de ciumă, va­sele care vin de acolo vor fi supuse unui con­trol sanitar. Tratat germano-american Washington, 11 Iulie D. K­ay și ambasadorul Germaniei au sem­nat era un aranjament după care Germania se va bucura, în materie vamală, de tratamentul națiunei celei mai favorizate; un decret al președintelui va fi publicat în curând reducând taxele vamale. Rănite în duel Paris. 12 Iulie Un duel cu spada a avut loc azi dimineață între d. Garault-Richard și Lasses; acest din urmă a fost rănit ușor la braț. Catastrofa din New-York Ne­w-York, 12 Iulie Vaporul «Saale» a fost scos. S-a găsit în interiorul lui 24 de cadavre, ceea­ ce ridică la 60 numărul morților vasului «Saale». Noul ambasador german în China Berlin, 11 iulie D. Mumm, ministrul Germaniei la Luxem­burg, desemnat să reprezinte Germania în China, va pleca zilele acestea, însoțit de d. Goltz, interpret. Comisiunea consiliului Federal pentru afa­cerile streine a aprobat cu [’unanimitate expli­cațiile amănunțite ale d-lui Buelow asupra si­tuațiunei în China: «"WWIM. ro/AWIVI SAMBATA 1/14 IULIE 1900 UN NUMER 10 BANI anunciur­sî INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV Reclame . . . . » m » ■ ...» NI 0.40 a.56 5.— In Paris anunciurile se primesc la A­­genția Havas, 8 place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei— 70 Telefon: 479. SITUAȚIE JALNICA Clamurile presei liberale au ajuns la paroxismul lor. Confrații noștri nu-și mai impun nici o margine în expresiile lor catilinare și incendiare împotriva guvernului conservator. Judecând după această furie, și având în vedere maxima de care s’au condus în­tot­dea­una liberalii, aceea de a îm­piedeca pe adversar de a face chiar binele, am putea deduce că partidul conservator trebue să fie în ajun de a face un mare bine țârei. Clamurile adversarilor noștri pornesc mai ales din necazul ce le inspiră sta­rea lor de decrepitudine, și imposibili­tatea de fapt de a năzui să vie la putere. Căzuți sub povara unor greșeli neer tpte, divisați, cu un șef fără prestigiu și amestecat în afaceri în cari a jucat un rol așa de nedemn în­cât nimeni nu îndrăsnește să ia apărarea, partidul li­beral se vede în prada unei crize gro­zave din care nu se știe cum va eși. Și e cu atât mai dureroasă pentru liberali această situație, cu cât, în îm­prejurările de față, se vede în imposi­bilitate de a candida la putere, de a declara că e gata să o primească. Toate acestea influențează asupra mo­ralului și disciplinei partizanilor și clien­ților de toate categoriile. Cei mai mulți dintre aceștia au fost momiți cu tot felul de făgădueli, de știri tendențioase și false, menite să dea lor speranță și partidului un lustru vremelnic. Cu min­ciuni și momeli însă nu se ajunge de­parte. Revolta clienților este o perspec­tivă apropiată care mărește nervozitatea conducătorilor și scriitorilor liberali. Ziua lichidărei nu e departe, înțelegem lichidarea actualei direcțiuni a partidu­lui, care din greșală in greșală J l-au adus în pragul falimentului politic, in­telectual și moral. Toate astea se simt și se văd. Iată rostul clamurilor presei liberale. Acuma, este întrebarea dacă e mai bine ca partidul liberal­ să-și cheltuiască energia în strigăte epileptice, în loc de a începe serios o muncă de regenerare, cu schimbarea direcției, unirea tuturor elementelor liberale și un program de acțiune comun și cinstit. întrebarea aceasta se vede că nu ’șî­ a fi pus’o căpeteniile național-liberale. S'a vorbit, ce e drept, zilele trecute, despre o fusiune cu drapeliștii, însă era din capul locului evident că ea era impo­sibilă cu actuala direcție și cu șefia d-lui Sturdza. Acesta, după toate pro­babilitățile, a văzut în fusiune un certi­ficat de absolvire, și a căutat să-l aibă Nu i­ s-a dat însă și cu drept cuvânt. Regenerarea partidului liberal trebue să înceapă prin înlăturarea șefiei d-lui Sturdza. Aceasta pare a fi o necesitate inexorabilă, pe care toate clamurile din lume nu o pot ascunde. Dar partidul liberal are și o altă ne­norocire : o mare lipsă de oameni. Ni­meni, din tot statul său major, nu se desinează ca apt spre a lua jalnica suc­cesiune a d-lui Sturdza, cel puțin din­tre aceia cari fac parte din fracțiunea sturdzistă. Aceia cari ar fi, se află în rândurile drapeliștilor, și e cunoscut fa­natismul celor din jurul Voinței ca să se admită că ei ar accepta un condu­cător eștt nu din rândurile lor. Jalnică situație pentru liberali, dar nu e mai puțin adevărat că ea nu e mul­țumitoare nici pentru țară, căci de fapt astă­zi ne lipsește un partid serios în opoziție, factor necesar pentru func­ționarea mașinei constituționale. Până acum, mi-am dat multă osteneală pentru Europenii închiși în Peking. Am căutat în mai multe rînduri să trimit pe cine­va care să capete informațiuni sau să le vie în ajutor, însă fără succes. Acum toate căile spre Peking sunt pline de re­­beli, deci speranțele sunt și mai puține. Totuși, voi rămâne credincios datoriei mele și voi face tot posibilul spre a le veni în ajutor. Consulul german din Shanghai te­legrafiază următoarele : O depeșă a guvernatorului Cian-Tungului anunță că bombardarea celor două amba­sade care mai existau în Peking slăbise la 3 iulie, din cauza marilor perderi suferite de asediatori; ast­fel, situația Europenilor refugiați în aceste ambasade nu e absolut disperată, afară dacă nu și-au isprăvit pro­viziile și munițiunile. Așa­dar, lipsă de știri noul și positive * # * Iată acum câte­va amănunte retros­pective: O scrisoare din Peking, trimisă la 24 iunie și primită la 29 la Tientsin, spune : La legațiunea engleză, cinci marinari au fost uciși, un ofițer și ș­ase oameni răniți. Francezii, Rușii, Italienii și Olandezii avu­seseră câte un mort și mai mulți răniți. Legațiunea olandeză nu avea gardă. După spusa Chinezilor, soldații germani cu două tunuri luate de la Chinezi, păzesc poarta de la miază-zi a orașului tătar. Tru­pele lui Tung-Fuh-Liang, cu un tun, păzesc poarta de la răsărit. Toate cele­l­alte porți sunt păzite de Chinezi cu tunuri. Boxerii au ars poarta interioară a cetăței imperiale și o parte a legațiunei ruse. Legațiunile belgiană, italiană, olandeză, austriacă și americană, biuroul de vamă, toate misiunile străine și mai toate casele din apropierea legațiunilor au fost arse. Singurele legațiuni rămase intacte sunt a Franței, a Angliei și a Germaniei. Ele sunt păzite de trupe. Nu se spune dacă aceste trupe sunt exclusiv europene, exclusiv chineze, sau mixte. Cetatea imperială e păzită de trupele lui Tung-Fuh-Liang. Se zice că generalul acesta are 20.000 de oa­meni între Peking și Tien-Tsin. Un mare număr de trupe Manciu ase­diază pe generalul Centa Asuni cu vr’o mie de oameni. Se zice că Prinții Ceng și Tuan cu 2 sau 8000 de pușcași combat pe Boxeri. Aceștia caută să prindă pe Prințul Ceng spre a-l ucide. Despre împărat nu se știe nimic. Impă­răteasa s’a retras la palatul de vară. Curierul spune că în momentul plecărei sale nu era nici un străin bolnav, nici fe­meile nici copiii nu fuseseră răniți, numai proviziile se roreau iar munițiuni rămăseseră atât de puține, în­cât soldaților le era frică să tragă ca să nu se isprăvească repede. Se adaogă din Tien -Tsin, la 29 iunie. Știrile acestea par veridice, cum însă nu sunt confirmate și vin din izvor chinezesc, sunt privite ca prea exagerate. Totuși, po­ziția streinilor este fără îndouială critică. Ceea­ ce inspiră groază, este că, ori­ce s’ar face, chiar cu sforțările cele mai mari pentru grăbirea expediției, nu se va putea ajunge la Peking de­cât abia peste câte­va săptămâni. Nu trebue însă să părăsim spe­ranța că legațiunile vor mai putea să reziste cât­va timp. * * * La Tien-Tsin, lipsă de apă și de merinde. Din Tien-Tsin însă s’ar putea lua ofensiva, dacă s’ar cunoaște mișcările Chinezilor. Regiunea însă e inundată și e peste putință să se afle ceva. Cel puțin, după luarea arsenalului, orașul european nu mai este bombardat. Nu se mai aud de­cât focuri de pușcă intermitente la avan­posturi. Mai periculoasă e disenteria care a început să bântue printre trupele amiralului Seymour. De asemenea a isbucnit și scarlatina. Cine știe dacă nu va fi nevoe să se evacueze Tien-Tsinul. După știrile din urmă, 10.000 de Chinezi ar fi reluat arsenalul și ar fi reînceput bombardarea. * * * La Ce­fu, mare neliniște. Concesiunea străină se află la direcția a două forturi chineze înarmate cu tunuri Krupp și care se află așezate de ambele părți. Se speră în protecția vaselor de răs­­boiu, dar acestea sunt și ele primejduite de focul celor două forturi. Vasele streine, care sunt Terrible englez, Nashville ameri­can, un încrucișător, două canoniere și un torpilor japonez, staff necontenit sub pre­siune. Vasele japoneze au luat disposițiuni de luptă. Consulatele Germaniei și Angliei sunt păzite. Patrule civile străbat noaptea con­cesia străină , din când în când comandan­tul chinez trimite și patrule chineze. Regiunea din interior este un centru de rebeliune. Se zice că Boxerii ar putea să a­­tace orașul. Cinci sute de soldați au venit din interior spre a întări forturile. Autori­tățile chineze manifestă o prietenie în a­­parență sinceră. Dacă însă guvernul le-ar da ordin să atace pe streini, se crede că el s-ar supune. La 7 iulie, misiunea daneză din Hsin- Yung, la oare­care distanță de Ce­fu, telegra­­fiază că este înconjurată de Boxeri și că mai poate să fie încă două zile. Un detașament de Cazaci a plecat în ajutor, împreună cu consulul englez și cu reședinții străini. Se anunță asasinarea unui episcop catolic, a două preoți și două călugărițe, la Moukden, la 5 Iunie. Guvernatorul Cian-Tungu­ijn­ crede că, dacă revolta din Ci­hi nu e reprimată în două săptămâni, trupele vor face cauză co­mună cu Boxerii. Chiar Germanii văd cum se împrăștie trupele lor indigene. O compa­nie de Chinezi, care fusese organisată și e­­chipată de Germani, a trecut la inamic cu arme și munițiuni. Hong-Kongul și Cantonul sunt mai liniș­tite. Cantonul e mândru de Li-Hung-Ciang. Bătrânul vice-Rege spune că va reprima cu asprime ori­ce revoltă. Aceasta e posibil, căci trupele lui sunt bune, iar el e cel mai puțin slab din toți vice-Regii. El va avea nevoie de toată energia lui, dacă e adevărat că 4000 de steaguri negre înaintează spre canton venind de la miază­zi. Europenii se înarmează. Misionarii părăsesc valea Li- Kiang. Shanghai și Nankin par neliniștite. S-ar părea totuși că Lin-Kun-Yi, vice-Regele Nan­­kinului, este cu totul de acord cu Ciang- Cih-Tong, vice-Regele Hu-peului, stăpânul văei mijlocii, spre a resista Boxerilor și a ține piept Prințului Tuan. Se zice că vice-Regele Se-Chuenului a dat ordin Englezilor să-­I părăsească provincia. Nu se știe ce o fi proec­ând. Vice-Regele Fu Kienului rămâne îndouios. El deține ar­senalul din Fu-Cen. Li Ping Leng, supranumit amiralul Yang Tseului, este la Yang-Chow, pe Canalul­ cel­ Mare. El îndeamnă trupele să adopte u­­niforma patriotică a Boxerilor. Trupele din Yunnan au refuzat de a-i urma spre nord. Am primit astă­zi următoarele depeși: Londra, 11 Iulie Se comunică din Ci-Fa ziarului Daily Express că 75.000 de Chinezi cu 100 de tunuri au atacat la 4 Iulie, Tien-Tsinul care era apărat de 14.000 de oameni ai trupelor internaționale. Trupele străine au suferit mari pierderi. Cei cari au avut pierderi mai mari sunt Japonezii și Rușii.­­O sin­gură companie rusească a avut 115 uciși dintr-un efectiv de 420 de oameni. Deta­șamentul german a suferit de asemenea mari pierderi. Englezii au pierdut 30 de oameni. Chinezii au reînceput atacul la 6 iulie, dar tunurile lor au fost reduse la tăcere. Washington, 11 Iulie 6000 de oameni de întărire provisorie se duc din Filipine în China. Seoul. 11 Iulie Linia telegrafică între acest oraș și Port- Arthur este întreruptă , comunicațiunea se îndeplinește provizoriu cu Ci-Fu și Tien- Tsin prin Cohmulpo. Borna, 10 iulie (Politische Correspondenz). Două batalione vor pleca în China pe la mijlocul săptămâ­­nei viitoare. Regele va asista probabil la plecare. Afară de aceasta pregătirile necesare se fac la ministerele de marină și de răsboiu pentru trimiterea a 3 sau 4 alte batalioane. Berlin. 11 iulie Consulul german din Ci­ Fu telegrafiază că după o depeșă a guvernatorului din Shantung, miniștrii străini din Peking erau la 4 iulie în afară de ori­ce primejdie. Răscoala s-a micșorat. Consulul din Tien-Tsin telegrafiază că coloniile străine au fost bombardate de la 5 până la 8 iulie. 2000 de Boxeri, cari au atacat colonia franceză la 6 iulie au fost respinși de Ruși. Englezii și Japonezii au bombardat la 7 iulie bateriile chinezești. Mai toate familiile streinilor locuitori din Tien-Tsin au plecat la Taku. Paris. 11 iulie Ministrul Chinei la Paris a înștiințat pe d. Delcassé că Li-Hung-Th­ang îi telegra­fiase, la 10 iulie, din Canton, că primise din Peking o telegramă care îi anunța că sol­dații rebeli, cari impresurați legațiunile s’au împrăștiat puțin câte puțin. Londra, 11 Iulie Jurnalele din Shanghai, de erî, anunță că din toate luptele de la Tien-Tsin, cea mai violentă a fost cea de la 6 Iulie. Rușii singuri au avut 200 de oameni uciși. Numai mulțumită minunatului serviciu de escadre al Rușilor s-a putut ca posițiunile europe­nilor să nu fie luate. Washington, 11 Iulie Amiralul Remey telegrafiază­­ că a sosit, la 9 iulie, la Ci-Fu. Două batalioane de infanterie și un batalion de marinari au fost debarcate, la 10 iulie, pentru a fi pornite spre Tien-Tsin, unde situațiunea străinilor este foarte grea. Wilhemshaven, 11 Iulie Escadra pentru China, sub comanda ami­ralului Geissler, a plecat după amiazi în mijlocul ovațiunilor unei enorme mulțimi. Londra. 11 Iulie Agenția Reuter a primit de la Yokohama o telegramă cu data de azi chiar în care i­ se spune că consiliul de miniștri ține zil­nic ședințe și discută despre trimiterea unei alte diviziuni în China. Nu s’a luat încă nici o hotărîre. Berlin, 11 iulie După jurnale, numărul trupelor germane ce se vor trimite în curând în China, trece de 10.000 de oameni. Washington, 12 Iulie Ministrul Chinei a remis d-lui Huy o co­­municare a consiliului de Stat chinez­, cu EVENIMENTELE DIN CHINA Știri mai liniștitoare ne vin din China. In Shanghai, consulii consi­deră ca oficială știrea că legațiunile din Peking erau încă intacte la 4 Iulie. Totuși corespondentul lui Daily Ex­press observă că această informație a fost adusă la 3­­ iulie la Ci-Nan-fu de un curier. Curierul acesta trebue să fi plecat din Peking la 28 sau 29 iunie, iar măcelul Europenilor ar fi fost la 30 iunie sau la 1 iulie. Ast­fel, cre­dința consulilor din Shanghai ar putea să fie neîntemeiată. Se confirmă că Boxerii și imperia­liștii se luptă între ei. Preceptorul îm­păratului a fost măcelărit. Este imposibil ca Europenii din Pe­king să fi fost ajutați de către cei din Tien-Tsin. Tot ce se poate spera este ca ei să nu fi fost măcelăriți. De alt­fel, telegramele din urmă ne spun că revolta s’a mai potolit. Din Tsing-Tau guvernatorul Cian- Tungului­ răspunde următoarele la te­legrama împăratului Wilhelm:

Next