Timpul, august 1923 (nr. 124-148)

1923-08-01 / nr. 124

ANUL al XXIII-lea No. 124 ABONAMENTE Un an : ................................Lei 400 6 luni................................ . . 3 lunii..................................... 200 100 Pentru preot­, și învățători. Intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de 50 % Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. 6/55 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET priM-REDACTOR: UOLDEA RADULESCU Cele două memorii ale d-lui V. Brătianu Ingeniozitatea ministru­lui nostru de finanțe. Pentru trebuința cauzei el prezintă streinătățiă două memorii, în cari țara e înfățișată, pe rînd, sub două aspecte: să­racă și bogată. In călătoria d­-sale în streinatate d. Vintilă Brătianu, afirmă că a a­­vut în vedere, în primul loc, de a arăta guvernelor aliate care este situațiunea economică a țării, pen­tru a câștiga încrederea și concur­­­­sul Apusului la refacerea grabnică a țării, iar în al doilea loc, de a cere Comisii mei de reparațiuni să fie mai darnică cu noi la repartizarea avantagiilor, și mai strânsă la im­punerea sarcinilor asupra noastră. Pentru acest dublu scop, d-sa a întocmit două imemorii deosebite: unul pentru guvernele Aliate, iar altul pentru Comisiunea de repara­­țiuni. Recunoaștem că pozițiunea d-lui .Vintilă Brătianu era comic de în­curcată. Pentru a căpăta încrederea­­ și concursul Aliaților, situațiilea din țară trebuia prezentată toată în jos, pentru a obține indulgența și,­­oare­cum, favoarea Comisiunei de reparațiuni, situația din țară trebuia prezentată în negru închis. Era toc­mai situația măgarului lui Buridan, dar d-l Vintilă Brătianu nu­­ s’a des­curajat, ci a găsit o soluție genială ca să iasă din încurcătură. Suntem siguri că ori­care alt om politic, dacă­­ i­ s’ar fi dat această dublă misiune , pe lângă guvernele Aliate și pe lân­­­­gă Comisiunea de reparațiuni, s’ar­­ fi încurcat în detalii de logică. 1­­ 1 . Vintilă Brătianu a găsit însă solu­­­­țiunea cea mai simplă, cum sunt toa­­­­te soluțiunile geniale. Memoriul roz. I . l-a semnat și l-a prezentat d-sa , pen­t­­ru memoriul negru, a pus pe d. Ni- l culcea să-l semneze și să-l prezinte l­a Acum, de unde era să știe guver­­­­­nele Aliate ce-a scris d. Vintilă Bră­­­tianu prin d. Niculcea la Comisiunea I de reparațiuni, și de unde era să a­ I fie Comisiunea de reparațiuni ce-a­­ raportat d. Vintilă Brătianu, guver­­­nelor Aliate ? Dacă ar fi semnat tot d. Vintilă­­ Brătianu ambele memorii, s’ar fi pu­­­tut afla că nu se potrivesc culorile,­­ dar cum, tabloul negru este semnat­­ „Niculcea“, nimenea n’o să afle că I d. Vintilă Brătianu a jucat pe două­­ tablouri. In această abilitate care pare un­­ lucru de nimic, dar care ne asigură­­ succesul, constă toată genialitatea­­ d-lui Vintilă Brătianu. Toți românii i­au o datorie patriotică să nu divul­­­­ge trucul genial al d-lui Vintilă Bră­­­tianu­ . Vă închipuiți ce scandal ar fi da­­t­­ că s’ar afla că d. Vintilă Brătianu­­ a prezentat cu mâna dreaptă un me­­­­m­oriu șefilor popoarelor aliate, în­­ care arată că totul merge minunat în­­ România, că agricultura s’a între­­­ mat și merge mai bine decât înainte­­ de războiu, că drumurile de fier nu­­ au atâta marfă și pasageri câți pot ! ele transporta fără accidente și fără­­ întârzieri, că bugetul este echilibrat­­ și dă și excedente, că petrolul curge I ca laptele în țara făgăduinței, că în­­ definitiv țara e liniștită și fericită I subt conducerea guvernului liberal. I Așa că, dacă capitaliștii străini vor­­ să se îmbogățească, n’au decât să în­­i credințeze banii lor instituțiilor li­­­­berale și vor fi fericiți; iar cu mâ­­­­na stângă, și pe la spate, același d. I Vintilă Brătianu a prezintat Corni­ I și unei de reparațiuni un memoriu a­­­­rătând că țara e prăpădită, că a pier­­­dut în războiu și din cauza războiu­­­­lui peste șeaptezeci de miliarde aur,­­ mai mult decât valoarea ei totală, și­­ că n’a luat nici măcar o sută de mi­­­­lioane aur , că orice perspectivă, de a­­ se reface este închisă în situațiunea I de astăzi și că, în definitiv, dacă A­­­­liații nu vor să fie socoteală de drep­­­­tele noastre cereri, România își re­­­­zervă dreptul să facă altă politică de­­­cât aceea care a adus-o în halul de­­ astăzi, și nu va fi vina României, ci a Aliaților ! Cu diplomația d-lui Vintilă Bră­­­­tianu, Comisia de reparațiuni, se va speria și de întunecimea tabloului și­­ de amenințarea strașnică de la sfâr­șitul memoriului, și în loc să ne facă j să pierdem, ne va face să câștigăm­­ 70 de miliarde aur, iar­­ guvernele a­­­­liate, neștiind ce s’a întâmplat la Co­­­­­­misia de reparațiuni și încrezute în Brătianu, și grație diplomației sale, " memoriul prezentat de d-l Vintilă Brătianu, ne vor da și ele tot ce vom­­ cere. România va ajunge ast­fel în doi-trei ani un adevărat rai pe pă­­m­­­m­ânt, subt conducerea d-lui Vintilă 1 1 De aceea, d-sa este și îngrijat a-­­­cum cu întocmirea programului căci I având atâtea mijloace în perspecti­­­­vă, și fără a știrbi nimic din deviza I „prin noi înșine“, căci banii ne vin , dar îi administrăm noi, cu experien­­­ța noastră, d-sa nu știe cu ce să în­­­­ceapă. Așa e totdeauna când Dumnezeu­­ dă prea mulți bani omului deodată,­­ și de aceea, d- Vintilă Brătianu stă­­ la îndoială, să înceapă cu electrif­ica­­­­rea liniilor ferate, cu canalizarea Du­­­nărei, cu un pod peste Marea Nea­gră ? etc. Toate sunt de folos, dar trebue sis­tem în toate, căci degeaba ai bani dacă n’ai sistem. In ori­ce caz, cu d. Vintilă Bră­tianu în frunte, de lipsă de sisteme nu ne putem plânge. Peste doi-trei ani, nici un român n’o să-și mai recunoască țara ! Sistemele d-lui Vintilă Brătianu și planurile d-sale sunt așa de vaste și de ingenioase, încât totul va fi transformat și modernizat, totul va deveni o grădină încântătoare, și ro­mânii niște adevărați fluturi ferici­ți că au apucat aceste vremuri. Nu mai trebue decât timpul ca cele două rapoarte să-și facă efectul lor și să ne vie banii — fără împru­muturi băgați bine de seamă, căci un Vintilă Brătianu nu cere împrumu­turi ! Dar banii vor veni, așteptați pu­țin, aveți puțintică răbdare... A.­­Cornesnu. GEL CAM 10 PAGINA LOR IN ISIORIE... Sau , de la „Universul“ la „lupta"­, și viceversa. I Cine se aseamănă se adună. Lovitura ce aim aplicat nO­­I ui ver­sul­ui" a zăpăcii pe sân­­i șbrsi patrioți de acolo cari i s'au vazast demascați. La toate probele ce- am­^a­­i dus contra ziarului care du­pă ce a trăit din fondurile Se I­i­i ați un­ei rusești, s’au pus în slujba S Comandantureî ger­ I maste. ,,Universul“ n’a avut decât un singur răspuns, și anume : CA­ ȘI ARE PAGI­NA LUI IN ISTORIE. Noi le-am mai scris una, pentru ca să se știe că ei au două pagini, și știm sa în­fierăm, cum se­­ cuvine, pe cei cari au doua fețe, una mai nemernică decât cea „Universul“ a amuțit. Acum­ este rândul noaptei" Afirmăm aci, și nu credem că vom putea să desmințiți azi, dar suntem siguri, ca vremurile ne vor aduce mai­­«ie o strălucită confirmare că doui miniștri, d-nai Vin­­tilă Brătianu, care s’a înapo­iat de curând din Paris,^ și O a ca care a avut ’deunăzi o lungă conferință cu d. de Jifcfcjp jeBseng ew*i © s © 5 CU PRE.­­CIZit­NE tentativa făcuta de frații Fagure și Honig»­man «de a extorca bani din fondul de propagandă al gu­vernului francez. Dacă „Lupta“ mai are­ un grăunte de demnitate, să în­cerce a cere d-Lor Brătianu și Duca o desmințîre. De altfel, acești doui mem­bri ai guvernului au făcut, in această privință, in unele cercuri politice, declarațiuni sdrobitoare contra celor doui impostori. D. Duca a avut chiar un mo­ment de sinceritate când a spus S ^ —„Avem dovezi că „Lupta­­ a ft și primit fonduri, dar nu avem niciun interes să inter­venim într’o polemică pen­­tru a da câștig de cauza d-lui Marghiloman . Vom ști sa le utilizăm însă La vreme*1... De altfel, d. de Jouvenel, care a stat cinci zile la Bucu­rești, în plina noastră cam­panie contra excrocilor dela „Lupta“, n’a dat cea m­ai mică desmințire afirmațiu­­nilor noastre. Deci, șantagiul ,Luptei este dovedit, — și dovada concre­tă o are guvernul. Dovezi de alte șantagii și nu­meroase excrocher­i le avem noi, și ne vom publica, căci, după cum am spus-o, frații Fagure și Honigman trebue să dispară din presa româ­nească UN LEU EXEMPLARUL Marele mister al existenței consistă în îm­prospătarea continuă a fondului, prin păstrarea formelor, forme vechi, dar spirit pururea nou — iată ce este conservatismul. M. EMINESCU li­tai Hi Julii“ ! O SCRISOARE­A D-NULUI LASCAR ANTONIU - Dovada indubitabilă a falsului și a perversității fraților Honigman.­ Interviewul din „Times 11 a fost plăsmuit — roși plasmuit — „Timpul“ a întrebat pe impostorii de la ,,Lupta“ pentru ce nu au publi­cat scrisoarea d-lui Lascăr Antoniu, fost vice-președinte al Camerei în chestiunea polemicei iscată între noi și cei doui excroci pe chestiunea au­­tenticității interviewu­lui din „Ti­mes“. „Lupta“ n’a răspuns nimic, și nici n’a dat publicității scrisoarea d-lui Lascăr Antoniu. Demascată în tentativa ei de șantaj și de extorcare de fonduri, ea caută să iasă din a­­cest greu impas și vrea să introducă în cauză pe unii iluștri anonimi cari i s-ar fi adresat articole contra d-lui Al. Marghiloman. Noi nu avem de discutat cu anonimi, mai ales când articolele lor pot fi produsul acelo­rași plăsmuitori cărora le datorăm înterview­ul din „Times“. Datoria „Luptei“ era să publice scrisoarea ce d. Lascăr Antoniu le-a trimis din Iași încă de acum opt zile și despre care n’a vorbit nimic cititorilor săi. Și fiind­că frații Fagure și Honig­man n’au făcut-o o vom face noi. Reproducem dar, aci chiar, tex­tul scrisoarei d-lui Lascar Antoniu, care este, în această polemică, un document‘ de un mare preț pentru noi. lat-o : D-lu Director al ziarului „lup,’a“ „Lupta“ în polemica notorie cu „Tim­pul“, a publicat în facsimile o coloană din „The Times“. Este vorba acolo de un pretins interview atribuit Regelui. N’am­ nimic de obiectat contra aces­tei procedări. Ați fost învinuiți de plăsmuire, și ați căutat mijlocul de a vă disculpa­.Spiritul de corectitudine vă obliga, însă, să nu vă opriți aici. El trebuia să vă îndrumeze de a cerceta, dacă un asemenea interview este verosimil, și dacă este posibil ca Suveranul să fi făcut asemenea declarațiuni. De abia după ce ați fi rezolvat aces­te două chestiuni, aveați dreptul să trageți concluziunile, pe care le cre­deți. Altfel riscați să cădeți într-o profun­dă și regretabilă greșală, cum în fapt s’a și întâmplat, întrucât oamenii de bună credință, a căror convingere și afirmațiune nu poate fi pusă la îndo­ială, VA AFIRMA CA ACEST PRE­TINS INTERVIEW ESTE APOCRIF Este verosimil un asemenea inter­view? Este psih­ologiceste de admis, ca Suveranul, care pretinde a fi fost „AMENINȚAT ȘI CONSTRÂNS SA AMNESTIEZE TRĂDĂTORII ȘI SA ADERE LA O PACE INFAMA“ ar apela la presa de peste hotare, pen­tru a denunța chinezilor și englezilor anumite fapte, în loc de a le aduce la cunoștința propriei sale țări? De loc. Iar dacă unii politiciani au transplantat luptele intestine de Par­­­tid și persoane pe câmpurile străină­­­tatii, făcând să răsune în Apus ace­­­leași glasuri meschine, care otrăvesc și paralizează viata noastră publică, fără a prevedea consecințele acestei a­­titudini, care vatăm­ă în primul loc prestigiul nostru în fața sumei de pes­te hotare, insinuarea la adresa Suve­ranului de a fi precedat la fel, este ex­clus ca să prindă. Suveranul stă doar deasupra lup­telor politice și nu are nici un motiv să uzeze de armele agreate de unii po­liticiani. Iarăși nu se poate spune, că Suve­ranul a fost constrâns să se adreseze presei străine, de­oarece acea din tara nu ar fi înregistrat aceste declaratiuni Martoră este „La Roumtaine“,a defunc­tului om de Stat Take Ionescu, care a reprodus la timp după „The Times“ pretinsul interview regal. Iar eu v’ași putea spune și mai mult decât atât: corespondentul, care a avut pretinsa convorbire cu Regele, este după cum însuși „The Times“ arată prea puțin englez. El este fin al aces­tei fericite tari și pe lângă aceasta fă­cea parte din redacția ziarului „La Roumanie“. De ce a publicat dlar ziarul londonez și nu oficiosul takist această, pretinsă conversațiune? Chestiune de tactică­.. „Lupta“ nu și-a pus și dânsa toate aceste întrebări? Iar dacă și le-a pus și nu a găsit singură răspunsul, ar fi fost foarte u­­șor să obțină astăzi confirmarea rega­lă, a așa zisului interview din Aprilie 1919. Nu avea nevoe pentru aceasta de un drum la Londra, ci de unul cu mult­­ mai scurt: la Sinaia.­­­Și ne-am fi edificat cu toții. Dar ceea ce a apărut în „The Times", este un interview? „The Times“ publi­­­când­u-l îl însoțește cu explicația, că acel corespondent al său a avut O CON­VERSAȚIE cu Regele României. Foarte frumos. Dar de când acordă Suveranii conversațiuni, cu menirea de a fi reproduse în presă? Aveți o bogată activitate gazetărea­scă, pentru a nu fi nevoe decât să vă reamintesc în linii scurte, că nici mă­car personagiile politice nu se pretea­ză la convorbiri, ei dau în­totdeauna interviewuri personal și bine contro­late și cu atât mai puțin ar face altfel un Suveran. In special când declarați­­unile sale se adresează străinătății, ele poartă pecetea prealabilei consultări a primului ministru sau a ministrului de externe și sunt verificate meticu­los înainte de a vedea lumina tiparu­lui. Convorbirile sunt evitate pentru că ele pot da loc la interpretări cu totul străine, după cum ele se pretează la născociri și răstălmăciri, ceea ce dv. de asemenea cunoașteți. Iar când ai po­sibilitatea de a vedea redat în chip fi­del ceea ce ai spus, pe cale de inter­view, pe care îl poți controla, nu te mulțumești cu conversațiuni a căror redare este îndoelnică sub raportul exactității. Nici aceste întrebări nu vi le-ați pus când ați acordat încrederea pretinsei conversațiuni? Trec acum la a doua chestiune, a­­ceea dacă Suveranul ar fi putut face asemenea declarațiuni. Citez un pasagiu din ele, care lumi­nează și mai mult inventata convor­bire apărută în ziarul londonez: „N’am semnat amnistia trădătorilor cu toate presiunile care au fost făcute asupra mea și acest fapt a fost spri­jinit de REPUBLICANI...“. Republicani în țara românească și încă în acea mică Moldovă, care resis­­ta dușmanului? Mă pufnește râsul. Și bietul Cara­­giale, care a adormit întru Domnul..­­Cine a trăit ca mine acele zile grele ale răsboiului, cunoscând viața de toa­te zilele a Moldovei, își dă perfect de bine seamă de ridicolul acestei inven­tate afirmațiuni, care numai de origi­ne regală nu poate fi. N’am cunoscut nici­odată, și cu atât mai puțin în acele vremuri în Moldo­va un partid sau grup republican, de importanța pe care o arată ziarul lon­donez. Da, îmi amintesc de vremuri înde­părtate, când țara aceasta și-a avut republicanii ei în frunte cu Al. Beldi­­man și cărora nu le-au supraviețuit de­cât trei adepți: d-ta și colaboratorii Al­bert Honigman și Emil Fagure. Ori, d-voastră trei, republicani cu to­tul inofensivi, nu ați avut nici o ac­țiune în țară în timpul răsboiului, fi­ind adăpostiți la Paris, unde în com­pania lui Take Ionescu și Pavlică Bră­­tășanu, propovăduiau­ prin „La Rou­­planie“ „cascada tronurilor“. Nici de acest lucru „Lupta“ nu sa sesizat... Concluzia, „Lupta“ s’a grăbit totuși să o tragă, accentuând că aceste de­clarațiuni ar constitui o denunțare publică adusă de Suveran acelor oame­ni de Stat, la cari a făcut apel în mo­mentul cel mai tragic al răsboiului nostru, când pericolul pentru noi era maxim. Ei bine, dacă totuși persistau­ în a­­ceastă concluzie, îmi voiu face o plă­cere dovedindu-vă contrariul. La timp o voiu face, docum­entându-mă. Lascăr Antoniu. D. Lascăr Antoniu nu este un ne­cunoscut pentru „Lupte“. El este un foarte vechi colaborator al „Adevă­rului" aela care au fost expuLați frații Fagure și Honigman, și atât ca ziarist profesionist, cât și ca om politic, are o autoritate morală în fața căreia nu poate sta în picioare nemernicia celor două excroci. D­­­ascăr Antoniu a făcut chiar parte din consiliul de Administrație al so­cietății anonime „Adevărul“, și a a­­vut prilejul — nu o singură dată — să cunoască procedeele condamnabi­le de cari frații Fagure și Honigman se serveau în exercitarea unei profe­siuni pentru care nu erau făcuți. D. Lascăr Antoniu știe multe din tre­cutul acestor doi apași ai presei, și declară, subt [propria și semnătură — aci nu mai este vorba de o afirma­țiute anonimă — că interview-ul din „Times“ a fost ticluit în redacția ziarului „La Roumanie“, și că cu­noaște pe acei cari făceau, în Bucu­­r­ești pe corespondenții marilor­­ ziare engleze. . Prin urmare, când d. Lascăr An­­toniu afirmă și semnează că inter­­view-ul din „Times“ este apocrif, că cei doi frați Fagure și Honigman sunt autorii falsului, d-sa pune pe­cetea infamiei pe fruntea acestor doi nemernici card rămân, pentru vecie, osândiți în fața, opiniei publice. Scrisoarea dl.ui Lascăr Antoniu este osânda însăși a celor doi nemer­nici cari conduc acest ziar de șantaj și de extensiune de fonduri streine, și­ de aceea „Lupta“ n’a publicat-o. Le-am făcut noi acest serviciu, pen­tru a lămuri și mai bine opinia pu­blică asupra apucăturilor acestor ti­căloși. D .Lascăr Antoniu, care cunoaște FOARTE BINE pe Fagure și Ho­nigman, a vorbit, și va mai vorbi, și vor mai vorbi și alții pentru că o nemernicie — cea mai mare ce a fost săvârșită în presa română — nu poate și nu trebue să rămână neveș­tejită și nepedepsită. Buletin politic D. I. € L Duca , în­ străinătate va putea oare uita străină­tatea că d, Duca e tovarășul d-lui vintilă Brătianu. Care vor fi rezultatele reale ale Conferinței de la Sinaia, nu se știe. In legătură însă cu ele e, desigur, lansarea d-lui Duca, ministrul nos­tru de externe, în ochii străinătății, cu o aureolă de diplomat serios. Aureola aceasta, pe care noi ne în­doim că d. Duca va izbuti s’o cuce­rească, partidul liberal, sau mai bi­ne zis cercurile conducătoare ale gu­vernului se și gândesc s’o folosească, în folosul țarii, poate, dar cu sigu­ranță în cel al politicei lui econo­mice. Guvernul, deziluzionat de eșecul misiunii d-lui Vintilă Brătianu în străinătate, crede totuși că lămuriri­­pe care d-sa le-a dat cercurilor po­litice și financiare din Apus sunt de natură de a dispune aceste cercuri, pentru mai târziu, în favoarea noa­stră. Guvernul își dă seama însă că îi lipsește deocamdată omul ale că­rui solicitări de împrumut — de co­­­laborare, cum spune ministrul de fi­­nanțe _ să nu rămână infructoase. (S’au cântărit deci toate eventualită­țile, s’a aruncat în cumpănă nume­le primului ministru, al președinte­lui Camerei, al d-lui Titulescu, dar s’a văzut că nimeni, — afară de d. Titulescu, care n’ar primi această însărcinare — n’ar putea cuceri bu­năvoința străinătății pentru reali­zări practice. Guvernul s’a oprit apoi la d. I. G. Duca, ministrul de externe, și îl des­tină pentru greaua misiune de a ob­ține din Occident capitalurile nece­sare pentru punerea în valoare a bo­gățiilor noastre naționale. Din nefericire de Duca nu e aproa­­­pe deloc cunoscut în străinătate. De aceea guvernul nădăjduește că în­trunirea delegaților Minei­ Antante de la Sinaia va izbuti să facă cunos­cut Occidentului numele ministrului de externe. In cazul când, prin urmare, d. Du­ca va izbuti să se pună în vedetă la conferința din Sinaia, d-sa va fi în­sărcinat să încerce în străinătate ceea ce n’a izbutit să facă d. Vintilă Brătianu. Noi, care suntem de părerea d-lui Vintilă Brătianu, că străinătatea e susceptibilă și dispusă să colaboreze cu noi, suntem totuși sceptici în pri­vința rezultatelor pe cari le-ar putea obține d. Duca, chiar dacă d-sa ar izbuti să se remarce prin Conferința de la Sinaia. Da, e drept că străinătatea e dor­nică să colaboreze cu noi, nu e însă mai puțin adevărat că străinătatea nu înțelege nici o colaborare cu o Românie guvernată de partidul libe­ral, și după principiile și moravurile liberale. Lucrul acesta l-a spus de altfel pre­sa străină de pretutindeni, cu prile­jul călătoriei d-lui Vintilă Brătianu, și îl va repeta și în cazul când îi va urma în străinătate d. Duca, sau orice alt trimes al guvernului libe­ral. Ochii frumoși, ca să zicem astfel, ai afabilului nostru ministru de ex­terne nu vor face pe nimeni să uite că d-sa e tovarășul de partid și de bancă ministerială al d-lui Vintilă Brătianu. Citit* în pag. II-a Ultima ora Marcuri 1 August 1923 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI CALEA VICTORIEI No. 60. (Pasagiul Imobiliara) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondenta privitoare la­­ redacție trebue adresată Primului-redactor Manuscrisele nepublicate se ard; domnii autori sunt rugați să-și păstreze copii In chesti­a falsului de la domenii Se impun măsuri urgente pen­tru destituirea și depune­rea funcționarului falsifi­­cator. I­n nenorocit funcționar dela ministerul instrucțiunei publice falsificând o ordonan­ță de plată a avut și ghinionul de a nu fi în grațiile d-lui dr. Anghelescu și nici în ale unui puternic liberal. Evident că în asemenea condiții parche­tul a intervenit și funcționarul necorect va veni în fața judecăței pentru a-și lua pe­deapsa, I se va petrece insă acelaș lucru cu ves­titul Gh. Tomescu, inspector general In mi­nisterul de domenii, vinovat și el de falși, licăre de acte publice. Acest Tomescu, nu numai că n’a fost tri­mis la parchet, dar continua să ocupe și azi importantul post de inspector general spre cea mai mare indignare a funcționarilor de la domenii. Și totuși am publicat acte oficiale cari nu mai lasă nici o îndoială asupra falsului de acte publice săvârșit de individul Tomescu. Falsificatorul de la domenii însă nu va fi pedepsit, pentru că se bucură de protecția ministrului său. Dar în curând parchetul va fi sesizat pe altă cale, și atunci vom ve­dea dacă domnii miniștri de domenii și de instrucție publică se vor declara complici ai falsului. A. B. C. „Talerul*cu­ două fețe*1 — Este „Epoca 11 sau e d. Al. Vaida-i/oivod î — „Epoca“ s’a raliat la campania pe care un pamflet, scris de doi șanta­­giști internaționali, o duce de câtva timp contra d-lui Marghiloman. „Epoca“ acoperă și ea pe d. Mar­ghiloman cu cele mai inexprimabile insulte. Ca să nu lăsăm pe d. Marghiloman să stea singur subt povara unor a­­tari calomnii, și ca să arătăm de ce moralitate e capabil în politică zia­rul amintit, reproducem din numă­rul său dela 20 iunie 1920, grațiozi­­tățile de mai jos, pe cari subt titlul sugestiv : Talerul cu două fete, „E­­poca“ le adresa atunci d-lui Vaida, și pe cari azi le utilizează contra d-lui Marghiloman. Iată ce scria „Epoca" acum doi ani despre fruntașul partidului națio­nal : »Avem sub ochi­i r­oși î textul discursului rostite d­e d- Vaid­a>Voevod la întruni­rea din 13 iunie dela bra­­șov, publicat în extenso de ziarul „ Gazeta Transilva­niei". hritariurisim că nici­odată nu ne-a fost dat să vedem un monument mai sugestiv și mai repugnabil de neruși­nare omenească, d­. Vaida, faimosul d. Vaida, din care n’a rămas românesc decât numai numele pe care«­ cum« promise și particula de „voe­vod ‘ care dă nota sarcastică tiradelor îm­potr’îva sale democratice „oligarhiei“ și „ciocoilor“ din vechiul re­gat, a avut neobrăzarea să revendice numai pentru ei și ai săi măreția actului în­făptuirea unirei cu Ardea­lul, petru ca apoi în numele democratismului și aspira­­țiunilor masselor populare pe care tot d-sa și ai săi le reprezintă, să reclame drep­tul la conducerea politicei întregului românism, împo­triva împilatorilor din regat ai țarănimei și poporului. D. Vaida campionul unită­­ței naționale ! D. Vaida cel mai convins democrat și a­­paratul’ni! și sprijinitorul ță­rănime! ! E cea mai îndrăzneață farsă pe care numai un vir­tuos în învârtirea faimoa­selor „taiere cu două fețe"” din timpul dom­inațiunei ma­ghiare era în stare ca­ d’o joace, pentru care trebuia o remarcabilă doză și de cu­raj și de nerușinare. D. Vaj­­da a dat dovadă că posedă cu prisosință și una și cea­laltă. Dar ceeace a putut prinde o clipă în fața alegă­torilor naivi ai unei circum­scripții electorale din Ar­deal, in fața țarei și a opi­niei publice din regat, în cu­(Citifi continuarea In pao, 2-a)

Next