Timpul, august 1923 (nr. 124-148)
1923-08-01 / nr. 124
ANUL al XXIII-lea No. 124 ABONAMENTE Un an : ................................Lei 400 6 luni................................ . . 3 lunii..................................... 200 100 Pentru preot, și învățători. Intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de 50 % Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. 6/55 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET priM-REDACTOR: UOLDEA RADULESCU Cele două memorii ale d-lui V. Brătianu Ingeniozitatea ministrului nostru de finanțe. Pentru trebuința cauzei el prezintă streinătățiă două memorii, în cari țara e înfățișată, pe rînd, sub două aspecte: săracă și bogată. In călătoria d-sale în streinatate d. Vintilă Brătianu, afirmă că a avut în vedere, în primul loc, de a arăta guvernelor aliate care este situațiunea economică a țării, pentru a câștiga încrederea și concursul Apusului la refacerea grabnică a țării, iar în al doilea loc, de a cere Comisii mei de reparațiuni să fie mai darnică cu noi la repartizarea avantagiilor, și mai strânsă la impunerea sarcinilor asupra noastră. Pentru acest dublu scop, d-sa a întocmit două imemorii deosebite: unul pentru guvernele Aliate, iar altul pentru Comisiunea de reparațiuni. Recunoaștem că pozițiunea d-lui .Vintilă Brătianu era comic de încurcată. Pentru a căpăta încrederea și concursul Aliaților, situațiilea din țară trebuia prezentată toată în jos, pentru a obține indulgența și,oarecum, favoarea Comisiunei de reparațiuni, situația din țară trebuia prezentată în negru închis. Era tocmai situația măgarului lui Buridan, dar d-l Vintilă Brătianu nu s’a descurajat, ci a găsit o soluție genială ca să iasă din încurcătură. Suntem siguri că oricare alt om politic, dacă i s’ar fi dat această dublă misiune , pe lângă guvernele Aliate și pe lângă Comisiunea de reparațiuni, s’ar fi încurcat în detalii de logică. 1 1 . Vintilă Brătianu a găsit însă soluțiunea cea mai simplă, cum sunt toate soluțiunile geniale. Memoriul roz. I . l-a semnat și l-a prezentat d-sa , pentru memoriul negru, a pus pe d. Ni- l culcea să-l semneze și să-l prezinte la Acum, de unde era să știe guvernele Aliate ce-a scris d. Vintilă Brătianu prin d. Niculcea la Comisiunea I de reparațiuni, și de unde era să a I fie Comisiunea de reparațiuni ce-a raportat d. Vintilă Brătianu, guvernelor Aliate ? Dacă ar fi semnat tot d. Vintilă Brătianu ambele memorii, s’ar fi putut afla că nu se potrivesc culorile, dar cum, tabloul negru este semnat „Niculcea“, nimenea n’o să afle că I d. Vintilă Brătianu a jucat pe două tablouri. In această abilitate care pare un lucru de nimic, dar care ne asigură succesul, constă toată genialitatea d-lui Vintilă Brătianu. Toți românii iau o datorie patriotică să nu divulge trucul genial al d-lui Vintilă Brătianu . Vă închipuiți ce scandal ar fi dat că s’ar afla că d. Vintilă Brătianu a prezentat cu mâna dreaptă un memoriu șefilor popoarelor aliate, în care arată că totul merge minunat în România, că agricultura s’a între mat și merge mai bine decât înainte de războiu, că drumurile de fier nu au atâta marfă și pasageri câți pot ! ele transporta fără accidente și fără întârzieri, că bugetul este echilibrat și dă și excedente, că petrolul curge I ca laptele în țara făgăduinței, că în definitiv țara e liniștită și fericită I subt conducerea guvernului liberal. I Așa că, dacă capitaliștii străini vor să se îmbogățească, n’au decât să îni credințeze banii lor instituțiilor liberale și vor fi fericiți; iar cu mâna stângă, și pe la spate, același d. I Vintilă Brătianu a prezintat Corni I și unei de reparațiuni un memoriu arătând că țara e prăpădită, că a pierdut în războiu și din cauza războiului peste șeaptezeci de miliarde aur, mai mult decât valoarea ei totală, și că n’a luat nici măcar o sută de milioane aur , că orice perspectivă, de a se reface este închisă în situațiunea I de astăzi și că, în definitiv, dacă Aliații nu vor să fie socoteală de dreptele noastre cereri, România își rezervă dreptul să facă altă politică decât aceea care a adus-o în halul de astăzi, și nu va fi vina României, ci a Aliaților ! Cu diplomația d-lui Vintilă Brătianu, Comisia de reparațiuni, se va speria și de întunecimea tabloului și de amenințarea strașnică de la sfârșitul memoriului, și în loc să ne facă j să pierdem, ne va face să câștigăm 70 de miliarde aur, iar guvernele aliate, neștiind ce s’a întâmplat la Comisia de reparațiuni și încrezute în Brătianu, și grație diplomației sale, " memoriul prezentat de d-l Vintilă Brătianu, ne vor da și ele tot ce vom cere. România va ajunge astfel în doi-trei ani un adevărat rai pe pămmânt, subt conducerea d-lui Vintilă 1 1 De aceea, d-sa este și îngrijat a-cum cu întocmirea programului căci I având atâtea mijloace în perspectivă, și fără a știrbi nimic din deviza I „prin noi înșine“, căci banii ne vin , dar îi administrăm noi, cu experiența noastră, d-sa nu știe cu ce să înceapă. Așa e totdeauna când Dumnezeu dă prea mulți bani omului deodată, și de aceea, d- Vintilă Brătianu stă la îndoială, să înceapă cu electrificarea liniilor ferate, cu canalizarea Dunărei, cu un pod peste Marea Neagră ? etc. Toate sunt de folos, dar trebue sistem în toate, căci degeaba ai bani dacă n’ai sistem. In orice caz, cu d. Vintilă Brătianu în frunte, de lipsă de sisteme nu ne putem plânge. Peste doi-trei ani, nici un român n’o să-și mai recunoască țara ! Sistemele d-lui Vintilă Brătianu și planurile d-sale sunt așa de vaste și de ingenioase, încât totul va fi transformat și modernizat, totul va deveni o grădină încântătoare, și românii niște adevărați fluturi fericiți că au apucat aceste vremuri. Nu mai trebue decât timpul ca cele două rapoarte să-și facă efectul lor și să ne vie banii — fără împrumuturi băgați bine de seamă, căci un Vintilă Brătianu nu cere împrumuturi ! Dar banii vor veni, așteptați puțin, aveți puțintică răbdare... A.Cornesnu. GEL CAM 10 PAGINA LOR IN ISIORIE... Sau , de la „Universul“ la „lupta", și viceversa. I Cine se aseamănă se adună. Lovitura ce aim aplicat nOI ui versului" a zăpăcii pe sâni șbrsi patrioți de acolo cari i s'au vazast demascați. La toate probele ce- am^ai dus contra ziarului care după ce a trăit din fondurile Se Iii ați unei rusești, s’au pus în slujba S Comandantureî ger I maste. ,,Universul“ n’a avut decât un singur răspuns, și anume : CA ȘI ARE PAGINA LUI IN ISTORIE. Noi le-am mai scris una, pentru ca să se știe că ei au două pagini, și știm sa înfierăm, cum se cuvine, pe cei cari au doua fețe, una mai nemernică decât cea „Universul“ a amuțit. Acum este rândul noaptei" Afirmăm aci, și nu credem că vom putea să desmințiți azi, dar suntem siguri, ca vremurile ne vor aduce mai«ie o strălucită confirmare că doui miniștri, d-nai Vintilă Brătianu, care s’a înapoiat de curând din Paris,^ și O a ca care a avut ’deunăzi o lungă conferință cu d. de Jifcfcjp jeBseng ew*i © s © 5 CU PRE.CIZitNE tentativa făcuta de frații Fagure și Honig»man «de a extorca bani din fondul de propagandă al guvernului francez. Dacă „Lupta“ mai are un grăunte de demnitate, să încerce a cere d-Lor Brătianu și Duca o desmințîre. De altfel, acești doui membri ai guvernului au făcut, in această privință, in unele cercuri politice, declarațiuni sdrobitoare contra celor doui impostori. D. Duca a avut chiar un moment de sinceritate când a spus S ^ —„Avem dovezi că „Lupta a ft și primit fonduri, dar nu avem niciun interes să intervenim într’o polemică pentru a da câștig de cauza d-lui Marghiloman . Vom ști sa le utilizăm însă La vreme*1... De altfel, d. de Jouvenel, care a stat cinci zile la București, în plina noastră campanie contra excrocilor dela „Lupta“, n’a dat cea mai mică desmințire afirmațiunilor noastre. Deci, șantagiul ,Luptei este dovedit, — și dovada concretă o are guvernul. Dovezi de alte șantagii și numeroase excrocheri le avem noi, și ne vom publica, căci, după cum am spus-o, frații Fagure și Honigman trebue să dispară din presa românească UN LEU EXEMPLARUL Marele mister al existenței consistă în împrospătarea continuă a fondului, prin păstrarea formelor, forme vechi, dar spirit pururea nou — iată ce este conservatismul. M. EMINESCU litai Hi Julii“ ! O SCRISOAREA D-NULUI LASCAR ANTONIU - Dovada indubitabilă a falsului și a perversității fraților Honigman. Interviewul din „Times 11 a fost plăsmuit — roși plasmuit — „Timpul“ a întrebat pe impostorii de la ,,Lupta“ pentru ce nu au publicat scrisoarea d-lui Lascăr Antoniu, fost vice-președinte al Camerei în chestiunea polemicei iscată între noi și cei doui excroci pe chestiunea autenticității interviewului din „Times“. „Lupta“ n’a răspuns nimic, și nici n’a dat publicității scrisoarea d-lui Lascăr Antoniu. Demascată în tentativa ei de șantaj și de extorcare de fonduri, ea caută să iasă din acest greu impas și vrea să introducă în cauză pe unii iluștri anonimi cari i s-ar fi adresat articole contra d-lui Al. Marghiloman. Noi nu avem de discutat cu anonimi, mai ales când articolele lor pot fi produsul acelorași plăsmuitori cărora le datorăm înterviewul din „Times“. Datoria „Luptei“ era să publice scrisoarea ce d. Lascăr Antoniu le-a trimis din Iași încă de acum opt zile și despre care n’a vorbit nimic cititorilor săi. Și fiindcă frații Fagure și Honigman n’au făcut-o o vom face noi. Reproducem dar, aci chiar, textul scrisoarei d-lui Lascar Antoniu, care este, în această polemică, un document‘ de un mare preț pentru noi. lat-o : D-lu Director al ziarului „lup,’a“ „Lupta“ în polemica notorie cu „Timpul“, a publicat în facsimile o coloană din „The Times“. Este vorba acolo de un pretins interview atribuit Regelui. N’am nimic de obiectat contra acestei procedări. Ați fost învinuiți de plăsmuire, și ați căutat mijlocul de a vă disculpa.Spiritul de corectitudine vă obliga, însă, să nu vă opriți aici. El trebuia să vă îndrumeze de a cerceta, dacă un asemenea interview este verosimil, și dacă este posibil ca Suveranul să fi făcut asemenea declarațiuni. De abia după ce ați fi rezolvat aceste două chestiuni, aveați dreptul să trageți concluziunile, pe care le credeți. Altfel riscați să cădeți într-o profundă și regretabilă greșală, cum în fapt s’a și întâmplat, întrucât oamenii de bună credință, a căror convingere și afirmațiune nu poate fi pusă la îndoială, VA AFIRMA CA ACEST PRETINS INTERVIEW ESTE APOCRIF Este verosimil un asemenea interview? Este psihologiceste de admis, ca Suveranul, care pretinde a fi fost „AMENINȚAT ȘI CONSTRÂNS SA AMNESTIEZE TRĂDĂTORII ȘI SA ADERE LA O PACE INFAMA“ ar apela la presa de peste hotare, pentru a denunța chinezilor și englezilor anumite fapte, în loc de a le aduce la cunoștința propriei sale țări? De loc. Iar dacă unii politiciani au transplantat luptele intestine de Partid și persoane pe câmpurile străinătatii, făcând să răsune în Apus aceleași glasuri meschine, care otrăvesc și paralizează viata noastră publică, fără a prevedea consecințele acestei atitudini, care vatămă în primul loc prestigiul nostru în fața sumei de peste hotare, insinuarea la adresa Suveranului de a fi precedat la fel, este exclus ca să prindă. Suveranul stă doar deasupra luptelor politice și nu are nici un motiv să uzeze de armele agreate de unii politiciani. Iarăși nu se poate spune, că Suveranul a fost constrâns să se adreseze presei străine, deoarece acea din tara nu ar fi înregistrat aceste declaratiuni Martoră este „La Roumtaine“,a defunctului om de Stat Take Ionescu, care a reprodus la timp după „The Times“ pretinsul interview regal. Iar eu v’ași putea spune și mai mult decât atât: corespondentul, care a avut pretinsa convorbire cu Regele, este după cum însuși „The Times“ arată prea puțin englez. El este fin al acestei fericite tari și pe lângă aceasta făcea parte din redacția ziarului „La Roumanie“. De ce a publicat dlar ziarul londonez și nu oficiosul takist această, pretinsă conversațiune? Chestiune de tactică.. „Lupta“ nu și-a pus și dânsa toate aceste întrebări? Iar dacă și le-a pus și nu a găsit singură răspunsul, ar fi fost foarte ușor să obțină astăzi confirmarea regală, a așa zisului interview din Aprilie 1919. Nu avea nevoe pentru aceasta de un drum la Londra, ci de unul cu mult mai scurt: la Sinaia.Și ne-am fi edificat cu toții. Dar ceea ce a apărut în „The Times", este un interview? „The Times“ publicându-l îl însoțește cu explicația, că acel corespondent al său a avut O CONVERSAȚIE cu Regele României. Foarte frumos. Dar de când acordă Suveranii conversațiuni, cu menirea de a fi reproduse în presă? Aveți o bogată activitate gazetărească, pentru a nu fi nevoe decât să vă reamintesc în linii scurte, că nici măcar personagiile politice nu se pretează la convorbiri, ei dau întotdeauna interviewuri personal și bine controlate și cu atât mai puțin ar face altfel un Suveran. In special când declarațiunile sale se adresează străinătății, ele poartă pecetea prealabilei consultări a primului ministru sau a ministrului de externe și sunt verificate meticulos înainte de a vedea lumina tiparului. Convorbirile sunt evitate pentru că ele pot da loc la interpretări cu totul străine, după cum ele se pretează la născociri și răstălmăciri, ceea ce dv. de asemenea cunoașteți. Iar când ai posibilitatea de a vedea redat în chip fidel ceea ce ai spus, pe cale de interview, pe care îl poți controla, nu te mulțumești cu conversațiuni a căror redare este îndoelnică sub raportul exactității. Nici aceste întrebări nu vi le-ați pus când ați acordat încrederea pretinsei conversațiuni? Trec acum la a doua chestiune, aceea dacă Suveranul ar fi putut face asemenea declarațiuni. Citez un pasagiu din ele, care luminează și mai mult inventata convorbire apărută în ziarul londonez: „N’am semnat amnistia trădătorilor cu toate presiunile care au fost făcute asupra mea și acest fapt a fost sprijinit de REPUBLICANI...“. Republicani în țara românească și încă în acea mică Moldovă, care resista dușmanului? Mă pufnește râsul. Și bietul Caragiale, care a adormit întru Domnul..Cine a trăit ca mine acele zile grele ale răsboiului, cunoscând viața de toate zilele a Moldovei, își dă perfect de bine seamă de ridicolul acestei inventate afirmațiuni, care numai de origine regală nu poate fi. N’am cunoscut niciodată, și cu atât mai puțin în acele vremuri în Moldova un partid sau grup republican, de importanța pe care o arată ziarul londonez. Da, îmi amintesc de vremuri îndepărtate, când țara aceasta și-a avut republicanii ei în frunte cu Al. Beldiman și cărora nu le-au supraviețuit decât trei adepți: d-ta și colaboratorii Albert Honigman și Emil Fagure. Ori, d-voastră trei, republicani cu totul inofensivi, nu ați avut nici o acțiune în țară în timpul răsboiului, fiind adăpostiți la Paris, unde în compania lui Take Ionescu și Pavlică Brătășanu, propovăduiau prin „La Rouplanie“ „cascada tronurilor“. Nici de acest lucru „Lupta“ nu sa sesizat... Concluzia, „Lupta“ s’a grăbit totuși să o tragă, accentuând că aceste declarațiuni ar constitui o denunțare publică adusă de Suveran acelor oameni de Stat, la cari a făcut apel în momentul cel mai tragic al răsboiului nostru, când pericolul pentru noi era maxim. Ei bine, dacă totuși persistau în această concluzie, îmi voiu face o plăcere dovedindu-vă contrariul. La timp o voiu face, documentându-mă. Lascăr Antoniu. D. Lascăr Antoniu nu este un necunoscut pentru „Lupte“. El este un foarte vechi colaborator al „Adevărului" aela care au fost expuLați frații Fagure și Honigman, și atât ca ziarist profesionist, cât și ca om politic, are o autoritate morală în fața căreia nu poate sta în picioare nemernicia celor două excroci. Dascăr Antoniu a făcut chiar parte din consiliul de Administrație al societății anonime „Adevărul“, și a avut prilejul — nu o singură dată — să cunoască procedeele condamnabile de cari frații Fagure și Honigman se serveau în exercitarea unei profesiuni pentru care nu erau făcuți. D. Lascăr Antoniu știe multe din trecutul acestor doi apași ai presei, și declară, subt [propria și semnătură — aci nu mai este vorba de o afirmațiute anonimă — că interview-ul din „Times“ a fost ticluit în redacția ziarului „La Roumanie“, și că cunoaște pe acei cari făceau, în București pe corespondenții marilor ziare engleze. . Prin urmare, când d. Lascăr Antoniu afirmă și semnează că interview-ul din „Times“ este apocrif, că cei doi frați Fagure și Honigman sunt autorii falsului, d-sa pune pecetea infamiei pe fruntea acestor doi nemernici card rămân, pentru vecie, osândiți în fața, opiniei publice. Scrisoarea dl.ui Lascăr Antoniu este osânda însăși a celor doi nemernici cari conduc acest ziar de șantaj și de extensiune de fonduri streine, și de aceea „Lupta“ n’a publicat-o. Le-am făcut noi acest serviciu, pentru a lămuri și mai bine opinia publică asupra apucăturilor acestor ticăloși. D .Lascăr Antoniu, care cunoaște FOARTE BINE pe Fagure și Honigman, a vorbit, și va mai vorbi, și vor mai vorbi și alții pentru că o nemernicie — cea mai mare ce a fost săvârșită în presa română — nu poate și nu trebue să rămână neveștejită și nepedepsită. Buletin politic D. I. € L Duca , în străinătate va putea oare uita străinătatea că d, Duca e tovarășul d-lui vintilă Brătianu. Care vor fi rezultatele reale ale Conferinței de la Sinaia, nu se știe. In legătură însă cu ele e, desigur, lansarea d-lui Duca, ministrul nostru de externe, în ochii străinătății, cu o aureolă de diplomat serios. Aureola aceasta, pe care noi ne îndoim că d. Duca va izbuti s’o cucerească, partidul liberal, sau mai bine zis cercurile conducătoare ale guvernului se și gândesc s’o folosească, în folosul țarii, poate, dar cu siguranță în cel al politicei lui economice. Guvernul, deziluzionat de eșecul misiunii d-lui Vintilă Brătianu în străinătate, crede totuși că lămuriripe care d-sa le-a dat cercurilor politice și financiare din Apus sunt de natură de a dispune aceste cercuri, pentru mai târziu, în favoarea noastră. Guvernul își dă seama însă că îi lipsește deocamdată omul ale cărui solicitări de împrumut — de colaborare, cum spune ministrul de finanțe _ să nu rămână infructoase. (S’au cântărit deci toate eventualitățile, s’a aruncat în cumpănă numele primului ministru, al președintelui Camerei, al d-lui Titulescu, dar s’a văzut că nimeni, — afară de d. Titulescu, care n’ar primi această însărcinare — n’ar putea cuceri bunăvoința străinătății pentru realizări practice. Guvernul s’a oprit apoi la d. I. G. Duca, ministrul de externe, și îl destină pentru greaua misiune de a obține din Occident capitalurile necesare pentru punerea în valoare a bogățiilor noastre naționale. Din nefericire de Duca nu e aproape deloc cunoscut în străinătate. De aceea guvernul nădăjduește că întrunirea delegaților Minei Antante de la Sinaia va izbuti să facă cunoscut Occidentului numele ministrului de externe. In cazul când, prin urmare, d. Duca va izbuti să se pună în vedetă la conferința din Sinaia, d-sa va fi însărcinat să încerce în străinătate ceea ce n’a izbutit să facă d. Vintilă Brătianu. Noi, care suntem de părerea d-lui Vintilă Brătianu, că străinătatea e susceptibilă și dispusă să colaboreze cu noi, suntem totuși sceptici în privința rezultatelor pe cari le-ar putea obține d. Duca, chiar dacă d-sa ar izbuti să se remarce prin Conferința de la Sinaia. Da, e drept că străinătatea e dornică să colaboreze cu noi, nu e însă mai puțin adevărat că străinătatea nu înțelege nici o colaborare cu o Românie guvernată de partidul liberal, și după principiile și moravurile liberale. Lucrul acesta l-a spus de altfel presa străină de pretutindeni, cu prilejul călătoriei d-lui Vintilă Brătianu, și îl va repeta și în cazul când îi va urma în străinătate d. Duca, sau orice alt trimes al guvernului liberal. Ochii frumoși, ca să zicem astfel, ai afabilului nostru ministru de externe nu vor face pe nimeni să uite că d-sa e tovarășul de partid și de bancă ministerială al d-lui Vintilă Brătianu. Citit* în pag. II-a Ultima ora Marcuri 1 August 1923 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI CALEA VICTORIEI No. 60. (Pasagiul Imobiliara) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondenta privitoare la redacție trebue adresată Primului-redactor Manuscrisele nepublicate se ard; domnii autori sunt rugați să-și păstreze copii In chestia falsului de la domenii Se impun măsuri urgente pentru destituirea și depunerea funcționarului falsificator. In nenorocit funcționar dela ministerul instrucțiunei publice falsificând o ordonanță de plată a avut și ghinionul de a nu fi în grațiile d-lui dr. Anghelescu și nici în ale unui puternic liberal. Evident că în asemenea condiții parchetul a intervenit și funcționarul necorect va veni în fața judecăței pentru a-și lua pedeapsa, I se va petrece insă acelaș lucru cu vestitul Gh. Tomescu, inspector general In ministerul de domenii, vinovat și el de falși, licăre de acte publice. Acest Tomescu, nu numai că n’a fost trimis la parchet, dar continua să ocupe și azi importantul post de inspector general spre cea mai mare indignare a funcționarilor de la domenii. Și totuși am publicat acte oficiale cari nu mai lasă nici o îndoială asupra falsului de acte publice săvârșit de individul Tomescu. Falsificatorul de la domenii însă nu va fi pedepsit, pentru că se bucură de protecția ministrului său. Dar în curând parchetul va fi sesizat pe altă cale, și atunci vom vedea dacă domnii miniștri de domenii și de instrucție publică se vor declara complici ai falsului. A. B. C. „Talerul*cu două fețe*1 — Este „Epoca 11 sau e d. Al. Vaida-i/oivod î — „Epoca“ s’a raliat la campania pe care un pamflet, scris de doi șantagiști internaționali, o duce de câtva timp contra d-lui Marghiloman. „Epoca“ acoperă și ea pe d. Marghiloman cu cele mai inexprimabile insulte. Ca să nu lăsăm pe d. Marghiloman să stea singur subt povara unor atari calomnii, și ca să arătăm de ce moralitate e capabil în politică ziarul amintit, reproducem din numărul său dela 20 iunie 1920, grațiozitățile de mai jos, pe cari subt titlul sugestiv : Talerul cu două fete, „Epoca“ le adresa atunci d-lui Vaida, și pe cari azi le utilizează contra d-lui Marghiloman. Iată ce scria „Epoca" acum doi ani despre fruntașul partidului național : »Avem sub ochii roși î textul discursului rostite de d- Vaida>Voevod la întrunirea din 13 iunie dela brașov, publicat în extenso de ziarul „ Gazeta Transilvaniei". hritariurisim că niciodată nu ne-a fost dat să vedem un monument mai sugestiv și mai repugnabil de nerușinare omenească, d. Vaida, faimosul d. Vaida, din care n’a rămas românesc decât numai numele pe care« cum« promise și particula de „voevod ‘ care dă nota sarcastică tiradelor împotr’îva sale democratice „oligarhiei“ și „ciocoilor“ din vechiul regat, a avut neobrăzarea să revendice numai pentru ei și ai săi măreția actului înfăptuirea unirei cu Ardealul, petru ca apoi în numele democratismului și aspirațiunilor masselor populare pe care tot d-sa și ai săi le reprezintă, să reclame dreptul la conducerea politicei întregului românism, împotriva împilatorilor din regat ai țarănimei și poporului. D. Vaida campionul unităței naționale ! D. Vaida cel mai convins democrat și aparatul’ni! și sprijinitorul țărănime! ! E cea mai îndrăzneață farsă pe care numai un virtuos în învârtirea faimoaselor „taiere cu două fețe"” din timpul dominațiunei maghiare era în stare ca d’o joace, pentru care trebuia o remarcabilă doză și de curaj și de nerușinare. D. Vajda a dat dovadă că posedă cu prisosință și una și cealaltă. Dar ceeace a putut prinde o clipă în fața alegătorilor naivi ai unei circumscripții electorale din Ardeal, in fața țarei și a opiniei publice din regat, în cu(Citifi continuarea In pao, 2-a)